Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.551
Ședința publică din 29 mai 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta FUNDAȚIA ". "L și de pârâtul MUNICIPIUL L - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr. 813/A/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă în prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 29 mai 2008, când
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr. 1899/252/6.03.2006, reclamanta Fundația ". " Lac hemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Municipiul L, prin Primar, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, să se constate că a edificat, prin contribuție exclusivă, un număr de șase încăperi și una scară acces la mansardă la apartamentul nr. 2, înscris în CF individual nr. 9720/II Român, nr. top. 1454-1455/II, apartamentul nr. II compus din: 3 birouri, 1 sală de odihnă, 1cabinet medical, 7 magazii, 1 grup sanitar, 1 sală abilitară ocupațională, 1 club sală de mese, 1 oficiu, 1 coridor, 2 depozite și 1 șopron în suprafață construită de 493 mp, pivniță de sub corpurile B și 1 parțial de 209 mp precum și 49,82 din bunurile comune neevidențiate în cartea funciară - sală terapie, hol de acces, infirmerie, birou conducere, grup sanitar, scară acces, mansardă, depozit remiză, dispunând evidențierea acestora pe numele fundației cu titlul de drept construcție, concomitent cu un drept de superficie asupra terenului aferent pe durata existenței construcției.
De asemenea, s-a solicitat să se constate că municipiul Lae dificat, la rândul său, prin construcție exclusivă, un hol acces grup sanitar, o magazie de alimente, un coridor tranzit și un pasaj cu garaj, pe lângă încăperile și anexele enumerate în protocolul cărții funciare, dispunând evidențierea acestora prin adăugarea la proprietatea Statului Român și completarea apartamentului nr. 2; ieșirea din indiviziune, prin subapartamentarea celor două proprietăți și evidențierea încăperilor proprietatea reclamantei pe numele fundației, concomitent cu recunoașterea unui drept de superficie pe durata existenței construcțiilor; fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3529/13.12.2006 pronunțată în dosarul sus-menționat, Judecătoria Lugoja admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Fundația ". " L în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Municipiul L, prin Primar, și a constatat că reclamanta a efectuat la imobilul situat în L,-, județ T, înscris în CF nr. 9720/II Român, nr. top. 1454-1455/II, următoarele construcții din fonduri proprii: construirea unei mansarde compuse din sală-terapie, hol acces, infirmerie, birou, grup sanitar, balcon și scară exterioară în suprafață de 133,22 mp; grup sanitar pentru aproximativ 50 persoane compus din hol grup sanitar, toaletă fete, toaletă băieți și magazie boiler, în suprafață de 53 mp; sală terapie de 31 mp; atelier mecano-energetic și casa scărilor în suprafață de 20 mp și amenajări constructive în fosta magazie pentru a deveni centrală termică, respingând, ca fiind neîntemeiate, celelalte solicitări formulate de reclamantă, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit extrasului de CF nr. 9720/II, com. nr. top 1454-1455/II, proprietarul apartamentului nr. 2 compus din 3 birouri, 1 sală de odihnă, cabinet medical, 7 magazii, 1 grup sanitar, 1 sală abilitară ocupațională, 1 club sală de mese, 1 oficiu, 1 coridor, 2 depozite și 1 șopron în suprafață construită de 493 mp, este Statul Român, în cotă de 1/1 părți.
La data de 29.08.2005, a fost întocmit un proces-verbal de constatare de către Comisia de Constatare formată din reprezentanți ai Fundației . și Statului Român asupra componenței încăperilor și suprafeței. nr. 2 din imobilul situat în L, str. -, nr. 17.
Din cuprinsul acestui act de constatare se reține că Fundația ". " a solicitat și a obținut autorizația de construire nr. 244 din 05.07.1995 pentru un grup sanitar. Prin Protocolul din 18.12.1996 încheiat între Primăria Municipiului L, Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini L și Asociația Ajutătoare Mondială a Școlii Profesional Germania, s-a hotărât că părțile semnatare ale protocolului să realizeze construirea unui grup sanitar compus din coridor, magazie boiler, spălător și toaletă fete, spălător și toaletă băieți și a unei săli de terapie, conform unui proiect modificat față de cel ce a stat la baza autorizației de construcție.
Lucrările de construcții ( reparații-modernizări și extensii constructive) au început în primăvara anului 1997 și s-au desfășurat la un nivel superior din punct de vedere al volumului prevederilor inițiale.
De asemenea, cu prilejul lucrărilor de reparații, s-a efectuat refacerea și modernizarea depozitului de deșeuri sticle, în suprafață de 24 mp, care nu apare în extrasul de CF și planul de situație și nici în mărimea suprafețelor totalizate.
Totodată, în timpul lucrărilor de construcții, s-au efectuat și unele lucrări de compartimentări în spații existente ( în loc de grup sanitar cu o încăpere, au rezultat 5 încăperi, în loc de șopron cu o încăpere, au rezultat 3 încăperi). În consecință, finalmente, configurația apartamentului nr. 2 s-a modificat sub aspectul mărimii suprafeței construite și a numărului de încăperi.
Astfel, suprafața construită a crescut de la 493 mp, conform extrasului de CF nr. 9720/II, nr. top.1454-1455/II la 589 mp, iar suprafața desfășurată de la 493 mp la 716 mp. Numărul de încăperi a crescut de la 20, toate la parter, în suprafață de 493 mp, la 31 încăperi în suprafață totală de 716 mp, din care 26 la parter, în suprafață de 589 mp și 5 încăperi la mansardă/etaj I, în suprafață de 127 mp.
Prin schimbarea destinației apartamentului nr. 2 din "pentru activități economice/ comerciale în activități de asistență socială", s-a schimbat și denumirea/destinația încăperilor apartamentului nr. 2.
De asemenea, Comisia a constatat că încăperile de la mansardă ( respectiv, 5 încăperi în suprafață totală de 127 mp), au fost realizate de Fundația . din fonduri extrabugetare atrase de fundație.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcții civile efectuată în cauză, prima instanță a reținut că lucrările de construcții, reparații și extinderi care au început în anul 1997 au fost executate atât cu autorizație de construcție, cât și fără, iar la realizarea acestor lucrări au participat Fundația ". ", Primăria Municipiului L și Asociația de Ajutorare Mondială.
Prin lucrările de construcții, reparații și recompartimentări s-a obținut o suprafață utilă la parter de 512,7 mp și o suprafață construită de 621,22 mp, față de 493 mp înscrisă în CF.
Prin realizarea mansardei s-a obținut o suprafață utilă de 124,20 mp și o suprafață construită de 133,22 mp, cu fonduri atrase de Fundația ". ".
. de la parter sunt folosite de Centrul de zi ". " pentru desfășurarea activităților specifice, iar spațiul de la mansardă este utilizat de Fundația ". ".
La data de 23 iulie 2001, s-a încheiat un proces-verbal de recepție și predare-primire între Fundația ". " L, în calitate de predător, și " . ", în calitate de beneficiar, cu ocazia recepției lucrărilor de realizare a unor obiective de construcție și de amenajări.
Astfel, au fost predate, respectiv, recepționate, următoarele lucrări: grup sanitar pentru circa 50 persoane, compus din hol, grup sanitar, toaletă fete și băieți și magazie, boiler; sală terapie; atelier mecano-energetic; mansardă compusă din: birou, cameră recuperare, hol, grup sanitar; hol centrală termică; amenajări în fosta magazie pentru a deveni centrală termică și scară de acces.
Faptul că reclamanta a efectuat o serie de construcții, din fonduri proprii este dovedit și cu declarațiile martorilor audiați:, și Halas.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a constatat că reclamanta a efectuat la imobilul situat în L, str. - nr.17 și înscris în CF nr. 9720/II Român, nr. top. 1454-1455/II, construcțiile indicate, din fonduri proprii, fiind respinse celelalte pretenții formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiate.
De asemenea, instanța de fond a respins, ca fiind neîntemeiat și capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat intabularea pârâtului pe următoarele construcții: hol acces grup sanitar, magazie alimente, coridor tranzit și pasaj cu garaj, deoarece nu s-a dovedit cu nici o probă de la dosar că aceste construcții au fost edificate de pârât.
Cu privire la ieșirea din indiviziune a părților, instanța de fond a respins și acest capăt de cerere deoarece nu este posibilă o astfel de operațiune fără înscrierea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, atât reclamanta Fundația ". " L, cât și pârâtul Statul Român, prin Municipiul L, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar nr-/13.02.2007.
Reclamanta Fundația ". " Las olicitat, prin cererea sa de apel, schimbarea sentinței apelate în sensul intabulării apartamentului numerotat cu nr. 2M, situat la mansarda apartamentului nr. 2 al imobilului în litigiu pe numele fundației, cu titlu de drept construcție, concomitent cu un drept de superficie asupra terenului aferent, în suprafață de 165,03/1572 mp, pe durata existenței construcțiilor.
În motivare, se arată că, în mod judicios, prima instanță a constatat că reclamanta a edificat totalitatea încăperilor construite și cedate Centrului de zi ". " ce funcționează în paralel cu fundația în scop umanitar.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit Legea nr. 50/1991, considerându-i în culpă pentru nerespectarea prev. art. 1 și 2 din lege pentru edificarea construcțiilor în absența documentelor de urbanism și a autorizației de construcție prevăzute de lege.
Deși instanța face referire la protocolul aflat la fila 67 fond, ignoră conținutul acestuia, respectiv obligația asumată de Primarul mun. L pentru obținerea acordului de dărâmare și construire, deci, să obțină autorizația de construcție necesară edificării.
Reclamanta nu a fost parte în acel protocol, dar ea a atras fondurile necesare lucrărilor. Nu putea obține autorizația de construire întrucât aceasta se putea elibera doar proprietarului terenului, Statul Român. Prin faptul că Primăria Municipiului Lac onsimțit la edificarea construcțiilor, a fost de acord, implicit, la constituirea unui drept de superficie asupra imobilului, proprietatea privată a Municipiului.
Pârâtul apelant Municipiul prin Primar a solicitat schimbarea sentinței atacate, ca netemeinică și nelegală (22-23), deoarece s-a făcut o aplicare greșită a legii în sensul că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale admise de instanță.
Deși avea obligația de a evidenția în contabilitate sumele cheltuite pentru edificarea construcțiilor, reclamanta nu a putut face nici o probă în acest sens, declarațiile martorilor audiați atestând absența unei asemenea evidențe, din care să rezulte sursa de proveniență a bunurilor și scopul în care au fost utilizați, astfel că s-a făcut o greșită apreciere a probatoriului când s-a reținut că reclamanta a efectuat din fonduri proprii, o serie de construcții.
De asemenea, se arată că a fost emisă o singură autorizație de construire pentru reconstruire grup sanitar, restul lucrărilor fiind făcute fără autorizație de construire, astfel că reclamanta este constructor de rea-credință, neavând acceptul lor pentru lucrări.
Reclamanta Fundația ". " Laf ormulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului declarat de pârât, ca neîntemeiat.
Și pârâtul Municipiului a depus întâmpinare (39-40), solicitând respingerea apelului reclamantei, față de faptul că, potrivit legislației în vigoare, reclamanta nu putea proceda la edificare în absența unei autorizații de construire astfel că, în mod corect prima instanță a respins cererea sub acest aspect.
Prin decizia civilă de apel nr. 813/A/ 16.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelurile declarate de reclamanta Fundația ". " L, cu sediul în L,-,. 2, județ T, și pârâtul Statul Român, Municipiul L, prin Primar, cu sediul în L, nr. 4, județ T, împotriva sentinței civile nr. 3529/13.12.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, instanța de apel esențialmente a reținut aceeași stare de fapt și de drept, respectiv că reclamanta și-a probat contribuția financiară la refacerea și extinderea imobilului în litigiu, și că aceeași reclamantă a realizat lucrările a căror intabulare a solicitat în absența unei autorizații de construire, cu încălcarea legislației în materie, adică a Legii nr. 50/1991, conținutul Protocolului, (aflat la fila 67 dosar fond) fiind corect interpretat de către prima instanță.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat în termen legal, recurs, atât reclamanta Fundația . din L,(solicitând modificarea ei, și în rejudecare admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul intabulării apartamentului nou creat, cu nr. 2, situat la mansarda lui, pe numele fundației, cu titlu de drept construcție, concomitent cu un drept de superficie, asupra terenului aferent de 165,03/1572, pe durata existenței construcției), invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cât și pârâtul Municipiul L - prin Primar - solicitând admiterea apelului conform formulării lui în scris, invocând în drept același motiv de recurs.
Reclamanta arată că motivarea recursului său, în esență, ca instanță de apel a interpretat și a aplicat greșit legea atunci când a apreciat că și dacă prin protocol, primul și-a fi asumat obligația obținerii autorizației de construire, ea n-ar fi fost îndreptățită să înceapă lucrările anterior emiterii autorizației și că nu ar putea obține înscrierea vreunui drept asupra construcție în cartea funciară, protocolul creând o "error comunis facit jus", în temeiul căreia reclamanta și-a format convingerea fermă că intimații și-au onorat obligațiile asumate, prin protocol față de donatori, comportându-se ca și când autorizația de construire ar fi fost obținută deja, instanța de apel nefiind preocupată de buna ei credință la edificare, iar pârâtul neexecutându-și cu rea credință obligația asumată, aceea de a obține autorizația de construire, o aptitudine exclusivă, care îi revenea în calitate de proprietar, dar dându-și acordul tacit pentru construire, de vreme ce până în prezent nu s-a dispus demolarea construcției edificată fără autorizație de construire.
Pârâtul recurent arată, în esență, în motivarea recursului său că reclamanta nu a putut face dovada celor solicitate și acordate de instanță, nefiind întocmite procesele-verbale la primirea donațiilor, greșit reținându-se, din declarațiile de martori că reclamanta a efectuat din fonduri proprii o serie de construcții, iar donațiile înregistrate nu se corelează cu imobilul în litigiu. În privința autorizației de construire recurentul pârât susține că reclamanta a depus la dosar o singură autorizație de construire eliberată de pârât, doar pentru "reconstruire grup sanitar" și nu pentru toate construcțiile constatate ca fiind edificate prin sentința atacată, reclamanta aflându-se deci în situația de rea-credință, atâta timp cât construcțiile edificate nu au fost realizate în baza unei autorizații de construire, iar proprietar asupra terenului și clădirii existente este Statul Român, și pentru edificarea căreia reclamanta neavând și acceptul pârâtului, care s-a obligat doar la un sprijin ideal, respectiv darea acordului pentru dărâmare și nicidecum de a obține vreo autorizație de construire.
Recurenta reclamantă a depus la dosar, întâmpinare prin care cere respingerea recursului pârâtului și la fel, și recurentul pârât a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului reclamantei.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recursuri invocate, față de starea de fapt din dosar ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că ambele recursuri sunt nefondate, urmând ca în temeiul dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respinse ca atare, deoarece bine și cu temei au fost respinse și apelurile acelorași părți.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este temeinică și legală, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretarea dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 492 - 494, și ale art. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respinse ambele apeluri, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs, nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește recursul reclamantei Fundația . L, Curtea stabilește că motivul de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, căci decizia civilă de apel nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, câtă vreme ambele instanțe au reținut corect dă reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 50/1991(privind autorizarea executării lucrărilor de construcții), pentru construcțiile asupra cărora solicită intabularea în cartea funciară.
În adevăr, orice construcție, pentru a fi edificată în mod legal este necesar în prealabil să aibă la bază o autorizație de construire.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 - republicată, "autorizația de construire se emite pe baza documentațieicare va cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale", stabilite prin certificatul de urbanism, dovada privind achitarea taxelor legale, prevederi legale ce nu au fost respectate de către reclamanta recurentă.
De altfel, din conținutul Protocolului (aflat la fila 67 - dosar fond), rezultă clar că pârâtul Municipiul L - prin Primar - s-a obligat doar să asigure, acordul pentru dobândire și construire, punerea la dispoziție a mijloacelor necesare pentru dărâmare; sprijin ideal", rezultând astfel că, nelegal, recurenta reclamantă încearcă să plaseze obligația de obține întreaga documentație necesară autorizației de construire în sarcina pârâtului recurent.
În dosarul cauzei, reclamanta a depus în dovedirea acțiunii sale doar o singură autorizație de construire, eliberată numai pentru "reconstruire grup sanitar" și nu pentru toate construcțiile constatate ca fiind edificate prin hotărârea atacată, dar Curtea observă că nici respectiva autorizație nu a fost respectată, căci reclamanta a construit un întreg grup sanitar compus din coridor, magazie, boiler, toaletă și spălător fete și băieți, sală de terapie, cu toate că certificatul de urbanism a fost emis numai pentru reconstruire grup sanitar.
Așadar, cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune intabularea în CF a acestor construcții,ambele instanțe au respins acest capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat, reținând că, potrivit dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr. 50/1991 cu completările ulterioare și republicată, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construcții ce se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
Rezultă fără dubii că realizarea oricărei construcții fără autorizație de construire este o încălcare a legii, deoarece orice construcție se amplasează conform unor planuri urbanistice generale, zonale și de detaliu și în condițiile stabilite prin regulamente locale de urbanism.
Teoria și practica în această materie a statuat că orice construcție se edifică pe baza autorizației de construcție emisă de autoritatea administrativă competentă, autorizație ce are la bază o serie întreagă de documentații tehnice, avize și autorizații prealabile (art. 2-7 Legea nr. 50/1991 republicată). Numai respectând această procedură, dreptul de proprietate asupra construcției se naște în mod valabil, în caz contrar, construcția edificată având doar o existență de fapt.
Reclamanta susține că o serie de construcții au fost ridicate în baza unei autorizații de construcție eliberată de autoritatea competentă, însă, la dosar s-a depus doar autorizația de construcție nr. 244 din 05.07.1995 și certificatul de urbanism nr. 140 din 28.06.1995, prin care se autorizează executarea unor lucrări de reconstituire grup sanitar.
În realitate însă, reclamanta nu a respectat certificatul de urbanism și a construit un grup sanitar compus din coridor, magazie boiler, toaletă și spălător fete și băieți și sală de terapie, nesolicitând eliberarea unei noi autorizații de construcții, conform art. 7, pct. 15 din Legea nr. 50/1991 republicată.
În concluzie, este corectă reținerea de către ambele instanțe că reclamanta a obținut dispoziția de construire pentru refacerea unui grup sanitar, dar că începând cu anul 1997, efectuat lucrări de reparații, recompartimentare, refacere, modernizare și construire, ce au depășit limitele autorizației de construire existente.
Ca urmare a acestor lucrări, configurația apartamentului nr. 2 din imobil s-a modificat sub aspectul mărimii suprafeței construite și a numărului de încăperi, prin schimbarea destinației încăperilor din apartamentul nr. 2. De asemenea, au fost edificate de către reclamantă din fonduri extrabugetare, 5 încăperi la mansarda imobilului, în suprafață de 127 mp.
Este clar că, deși, în mod corect s-a reținut că reclamanta a realizat lucrările a căror intabulare o solicită, în absența unei autorizații de construire, cu încălcarea legislației în materie. În aceste condiții, ea nu poate apela la forța coercitivă a Statului pentru a obține realizarea dreptului pretins, întrucât nu este permis să se obțină beneficii juridice urmare a nerespectării obligațiilor impuse în sarcina sa prin acte normative imperative.
Doar respectând procedura prevăzută de Legea nr. 50/1991 (modificată), se poate naște în mod valabil un drept în patrimoniul reclamantei.
Protocolul aflat la fila 67 dosar fond a fost corect interpretat de ambele instanțe, prin acest act Primarul Municipiului L asumându-și doar obligația de a obține acordul la realizarea lucrărilor convenite și nu de a obține autorizația de construire necesară. În nici un caz acest protocol nu poate fi privit ca un act din punct de vedere juridic, să substituie autorizația de construire necesară pentru realizarea lucrărilor.
Deci, chiar dacă prin invocatul Protocol, primarul și-ar fi asumat obligația de a obține autorizația de construire, reclamanta nu putea începe lucrările până la emiterea acesteia și nici nu ar putea obține înscrierea vreunui drept asupra acesteia în CF.
Este adevărat că autorizația de construire se emite doar la cererea proprietarului terenului, în speță Municipiul L, însă, reclamanta nu a probat că ar fi făcut vreun demers pe lângă acesta în vederea obținerii actului.
De asemenea, nu se poate reține că prin protocolul arătat, Primarul și-ar fi exprimat acordul la dobândirea de către reclamantă a unui drept de superficie asupra imobilului, acest aspect urmând a fi lămurit ulterior, prin invocarea sau nu a accesiunii imobiliare de către pârât, când se va clarifica situația juridică a imobilului în funcție de buna sau reaua credință a reclamantei în edificarea lucrărilor.
Legea nr. 51/1999, invocată de reclamantă în susținerea apelului său, privește aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/1996 privind acordarea licențelor de instalare și operare a rețelelor și stabilirea taxei de licență, și nu are nicio legătură cu obiectul cauzei, nefăcând vorbire despre întabularea construcțiilor edificate fără autorizație de construire.
Întrucât deci în mod just a fost respinsă cererea reclamantei de intabulare în CF a construcțiilor edificate fără autorizare de construire în cartea funciară și de constatarea dobândirii unui drept de superficie asupra terenului aferent, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Cât privește recursul pârâtului Municipiului A - prin Primar - Curtea, la fel, îl găsește nefondat și-l va respinge ca atare.
Astfel, motivul de recurs invocat de pârât,- ce se referă la o pretinsă aplicare greșită legii de către ambele instanțe, în sensul că reclamanta nu ar fi putut face dovada celor solicitate și acordate de instanțe, neevidențierea în contabilitatea proprie a sumelor investite în materiale și construcții și necorelarea donațiilor înregistrate cu imobilul în litigiu - nu poate fi întemeiat, deoarece chiar pârâtul recunoaște că sumele investite provin din donații, iar inexistența unor procese - verbale de predare - primire a donațiilor nu are nici o relevanță juridică cu privire la împrejurarea de fapt a contribuției exclusive la edificarea construcțiilor indicate în dispozitivul sentinței civile pronunțate de prima instanță, această împrejurare de fapt fiind dovedită prin raportul de expertiză efectuat în cauză( 34 - 44 dosar fond) și martorii indicați mai sus, audiați în cauză. Eventualele abateri de la normele legale privind ținerea contabilității nu este în măsură să atragă vreo sancțiune referitoare la edificarea propriu - zisă a construcțiilor în litigiu, situate pe terenul proprietatea pârâtului, în cauză fiind vorba despre o stare de fapt, care este posibil să fie dovedită, potrivit unei practici constante în materie, cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori și expertiză, în completarea situațiilor de lucrări și recepții, deci a evidenței contabile incomplete, dar care nu lipsește cu desăvârșire în cauză.
Așadar, n ceea ce privește fondurile cu care au fost realizate construcțiile în mod just s-a reținut, pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză (existente la filele 226, 227 și 229 dosar fond), că reclamanta a edificat o serie de construcții din fonduri proprii.
Este adevărat că, potrivit concluziilor expertizei judiciare, specialitatea contabilitate, efectuată în fața instanței de apel, reclamanta a încălcat o serie de acte normative care reglementează modalitatea de evidențiere în contabilitate a donațiilor primite și a unor lucrări efectuate, însă aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture concluzia justă a primei instanțe în sensul că reclamanta a edificat construcția din fonduri proprii.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de apel a avut în vedere în mod corect faptul că toți martorii audiați în cauză au arătat că reclamanta a fost cea care a procurat fondurile necesare lucrărilor, iar o parte din activități s-au realizat pe bază de voluntariat.
De asemenea, din actele contabile, chiar incomplete, rezultă că fundația reclamantă a primit o serie de donații, constând în materiale de construcții, pe lângă diverse sume de bani.
În plus, Municipiul L nu a produs nici o probă în sensul că ar fi avut vreo contribuție de orice natură (financiară, cu materiale sau muncă prestată) la refacerea și extinderea imobilului proprietatea sa.
Având în vedere toate aceste probe, care se coroborează între ele, Curtea constată că reclamanta și-a probat de o manieră evidentă contribuția financiară la refacerea și extinderea imobilului în litigiu, soluția pronunțată de prima instanță cu privire la acest aspect fiind temeinică și legală și bine a fost menținută și în apel.
În ceea ce privește situația reclamantei, de constructor de rea-credință invocată de pârât prin cererea de apel, aceasta nu a făcut obiectul verificării primei instanțe, astfel că prin prisma dispozițiilor art. 294 pr.civ. apare ca o cerere nouă, ca o încercarea de schimbare a cauzei în calea de atac, lucru ce nu poate fi primit în apel.
Este de observat că, pentru prima oară, pârâtul a invocat acest aspect al relei credințe a reclamantei prin concluziile scrise depuse după încheierea dezbaterilor. În plus, calitatea reclamantei de constructor de bună sau rea-credință se impune a fi verificată doar în situația în care acest aspect ar prezenta un interes născut și actual, respectiv doar la momentul invocării accesiunii de către proprietarul tabular, situație în funcție de care se vor stabili măsurile ce se impun. La acest moment, reaua-credință a reclamantei în efectuarea lucrărilor nu poate produce consecințe juridice, față de obiectul cauzei, instanța nefiind, de altfel, sesizată cu o cerere în acest sens, astfel că just nu s-a preocupat de clarificarea acestui aspect.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recursuri nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil, nici unul dintre recurenți nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, căci hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta FUNDAȚIA ". "L și de pârâtul MUNICIPIUL L - prin PRIMAR - împotriva deciziei civile de apel nr. 813/A/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.06.2008
Tehnored /06.06.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: Cl. și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
