Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 552/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIA CIVILA NR. 552/
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de reclamanta -" " SRL I împotriva deciziei civile nr.232/A/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 7653 din 14.11.2005, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 14860/2000, s-au respins ca nefondate excepțiile autorității lucrului judecat și a inadmisibilității acțiunii și s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta "" SRL I în contradictoriu cu pârâții, și; în consecință, s-a constatat simulate contractele de vânzare-cumpărare autentificate la notariatul de stat I sub nr. 7322/1992 și 10513/1992 prin interpunere de persoane, cumpărătorul real din cele două contracte fiind "" I și nu; totodată s-au respins capetele de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate a societății reclamante asupra celor terenurilor ce fac obiectul celor două contracte și asupra construcției.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Prin cererea înregistrată la nr. 14860/2003, venită prin strămutare de la Judecătoria Iași, reclamanta - "" SRL Ias olicitat ca în contradictoriu cu pârâții, și să se constate contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr.7322/1992 și 10513/1992 și să se constate că suprafața de teren de 337,50 mp, situată în I str. - nr.29 și suprafața de teren de 964 mp, situată în I în - nr.57, precum și construcțiile situate pe acest din urmă teren au fost dobândite prin persoană interpusă, de către societatea comercială reclamantă.
S-a mai solicitat și constatarea dreptului de proprietate al societății reclamante asupra construcțiilor edificate pe terenul în suprafață de 964 mp.
In motivarea acțiunii s-a susținut că cele două suprafețe de teren au fost cumpărate de societatea comercială reclamantă prin intermediul numitului, care avea calitatea de asociat al societății comerciale și dat fiind relațiile foarte apropiate cu celălalt asociat -, au făcut ca acesta să apară în actele de cumpărare, în calitate de cumpărător, intenția reală însă a fost aceea ca cele două imobile să aparțină societății reclamante, prețul acelor imobile fiind achitat de către societate prin asociatul.
Pârâtele și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, imobilele respective, fiind dobândite de; s-a susținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contraînscris, prin care să se fi stabilit o altă situație decât cea cuprinsă în conținutul actelor autentice.
S-a mai invocat că în ipoteza existenței unui contraînscris acesta ar fi lovit de nulitate întrucât este cetățean străin și în ceea ce-1 privește operează interdicția prevăzută de art.41 alin.2 din Constituție și Legea nr.54/1998.
De asemenea, în sensul respingerii acțiunii pârâtele au invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la cauza care a făcut obiectul dosarului nr.6216/1999 a tribunalului Suceava, precum și excepția inadmisibilității acțiunii privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcției.
In urma probelor administrate în cauză, cu acte, martori și interogatorii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt privind litigiul dedus judecății.
Prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.7322/1.04.1992 ( nr. de înregistrare 8054/1992) la fostul Notariat de Stat I ( fila 6 dosar 3883/2003 atașat), în prezent decedată cu moștenitoarea, a vândut numitului, în prezent decedat, cu moștenitorii - pârâții, suprafața de 337, 50 mp teren situat în I, str. - nr. 29 cu prețul de 70.000 lei, achitați anterior vânzării.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.10513/14.05.1992 la același notariat ( fila 7 dosar 3883/2003 atașat), numitele, în prezent decedată, cu moștenitorul și, în prezent decedată, cu moștenitorii- și, au vândut aceluiași suprafața de 964 mp teren situat în I, str.- nr.57, împreună cu o casă și anexe cu prețul de 40.000 lei (achitat la data autentificării actului).
La dosar au fost depuse două înscrisuri sub semnătură privată ( filele 8 și 9 dosar 3883/2003) din care rezultă că - vânzătoarea din primul contract, respectiv 8054/1992 a promit un avans în sumă de 50.000 lei prin intermediul numitei -soția lui, act semnat și de G și, iar din al doilea înscris rezultă că aceiași a dat numitei suma de 170.000 lei, înscris semnat și de.
Pentru terenul situat în lași, str. - s-a invocat un înscris sub semnătură privată, încheiat la 16.05.1992, după încheierea contractului autentic în care se arată că cele trei vânzătoare au primit prețul de la prin intermediul lui - administrator al -""SRL I, preț dat și în prezenta celuilalt asociat -
S-a reținut că din actele de constituire a societății comerciale reclamante rezultă că aceasta a fost înființată la 14.01.1992 de asociații:, și G, iar la 18.10.1994 asociații loan și G s-au retras din societate, cedând partea sa către, iar G cedând partea sa lui.
S-a reținut că din evidentele contabile ale societății reclamante ( fila 26 dosar 3883/2003) rezultă că după înscrierea cheltuielilor de înființare ale societății au fost înscrise investițiile făcute de societate, respectiv garsoniera din str. -, terenul din str. - cu prețul de 300.000 lei și terenul din str. -. - cu prețul de 3.000.000 lei, evidențe care corespund cu actele sub semnătură privată susmenționate.
S-a reținut că ulterior achiziționării imobilelor, s-a început edificarea unei construcții pe terenul din str. - ( atelier de ) astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 39-41, dosar 3883/2003, construcții edificate de societatea reclamantă care era în mod real proprietara terenului, deoarece însuși numitul - cumpărătorul din actul autentic, prin cererea de eliberarea certificatului de urbanism a indicat ca beneficiar pe societatea comercială reclamantă.
Și în ceea ce privește terenul situat în str. -, din planul de situație de la fila 41 dosar, se arată că beneficiar este societatea reclamantă, iar proprietarul din contract urmând a transfera terenul către societatea reclamantă.
S-a mai reținut că, caracterul simulat al contractului nr.8054/1992 în ceea ce privește persoana cumpărătorului rezultă și din declarația pârâtei de la fila 84 dosar.
Aceeași situație rezultând și în ceea ce privește contractul nr. 10513/1992, pârâta, arătând că vânzarea s-a făcut către societatea reclamantă ( fila 85 dosar), prețul fiind achitat din veniturile lui, de față fiind și.
Pârâta, vânzătoare alături de, a arătat că prețul a fost dat de loan, însă această situație este explicată de faptul că de vânzare sa ocupat, care a primit efectiv acel preț.
Din declarațiile martorilor:, și, audiați la propunerea societății reclamante, au rezultat relațiile strânse de prietenie dintre loan și, precum și faptul că, în fapt, proprietar al terenurilor era societatea reclamantă, iar achiziționarea imobilelor prin persoana interpusă ( ) s-a făcut datorită reticențelor legate de cetățenia străină a lui.
Relațiile foarte apropiate între și, au fost confirmate și prin declarațiile martorilor: și, propuși de pârâtele, iar declarațiile martorei au fost reținute ca nerelevante deoarece aceasta nu avea cunoștință nici de calitatea de asociat a lui.
Față de această situație instanța de fond a reținut că deși înscrisurile de la filele 9-11 dosar, nu reprezintă un contraînscris propriu-zis, ele reprezintă un început de dovadă scrisă, în condițiile art. 1197 Cod civil, care pot fi completate cu declarații de martori. S-a mai reținut și că în cauză s-a dovedit o imposibilitate morală de preconstituire a unui contraînscris, date fiind relațiile "foarte apropiate" dintre și. Prin urmare s-a constatat că, deși în cauză nu există practic un contraînscris ca "instrumentum probationem", existența actului juridic secret ca "negotium juris" s-a dovedit prin coroborarea întregului material probator reținut în cauză.
Față de faptul că cele două contracte a căror simulație s-a cerut a se, constata, au ca obiect vânzarea-cumpărarea unor terenuri, act juridic pentru care art.46 din legea nr.18/1991 și art.2 din Legea nr.54/1998, prevedeau forma autentică, instanța de fond a concluzionat că deși în temeiul art. 1175 cod civil va constata caracterul simulat al celor două contracte prin interpunere de persoane, față de faptul că actul secret nu are formă autentică nu va putea constata că reclamanta este și proprietara acelor terenuri, acel act secret nul pentru lipsa condițiilor de formă, constituie însă un antecontract, ce poate fi folosit de societatea reclamantă într-o acțiune ulterioară prin care să obțină o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare.
In ceea ce privește excepția de autoritate de lucru judecat, instanța de fond a respins această excepție, deoarece între cauza ce a făcut obiectul dosarului 10879/1995 al Judecătoriei Iași și respectiv prin strămutare a dosarului Judecătoriei Rădăuți - soluționate irevocabil prin decizia nr.3875/2002 a Curții de Apel Suceava și cauza dedusă judecății nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 Cod civil, neexistând identitate de obiect și cauză.
S-a reținut că în cauză nu este incidență nici excepția inadmisibilității acțiunii în constatare ce vizează atelierul de, edificat pe terenul din str. -. -, deoarece constatarea dreptului de proprietate asupra acestei construcții s-a cerut tocmai ca efect al constatării dreptului de proprietate al reclamantei asupra acelui teren, iar pentru considerentele deja reținute, această cerere a fost respinsă, urmând ca reclamanta să reitereze acest capăt de cerere, dacă o mai avea interes, în cadrul unei acțiuni ulterioare pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanta și pârâtele și, apelurile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 1684/2006 ( nr. nou - );
La solicitarea instanței de apel, prin apărător, atât apelantul reclamant, cât și apelanta pârâtă au precizat că valoarea imobilelor obiect al contractelor de vânzare cumpărare solicitate a se constata ca fiind simulate este de 200.000 lei Ron ( fl. 70-711 apel ); funcție de aceste precizări, la termenul din 10.11.2006 s-a calificat calea de atac ca fiind apel prin raportare la dispozițiile art. 282/1 pr.civ. ( fl. 71 apel ).
Prin civ. 232/A/14.09.2007 a Tribunalului Bacăus -a respins apelul promovat de reclamantă ca nefondat și s-a admis apelul formulat de cele două pârâte; drept urmare, s-a schimbat în parte sentința apelată în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea simulației contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 7322/1992 și 10513/1992 ca nefondat. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost obligată apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată la ambele instanțe către apelantele pârâte.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, reținând fără un suport probatoriu concludent și pertinent, în lipsa celor două acte secrete, astfel cum prevede art.1175 Cod civil, care să confirme existența simulației, că cele două contracte de vânzare- cumpărare publice autentificate la nr.7322/1992 și respectiv 10513/1992 la fostul Notariat de Stat I, sunt simulate.
Astfel în mod greșit s-a apreciat că cele două acte sub semnătură privată de la filele 8-9 dosar 3883/2003 atașat,care nu au nici caracterul de acte secrete, pot constitui începuturi de dovezi scrise, și care coroborate cu declarațiile de martori, suplinesc existența unor acte secrete, în condițiile art.1175 Cod civil și care modifică conținutul celor două acte publice ( contractele de vânzare-cumpărare susmenționate).
Mai mult în cauză nu a fost dovedit mobilul pentru care societatea comercială "" SRL I, ar fi trebuit să apeleze la cumpărarea celor două imobile (în special terenuri) prin persoană interpusă atâta timp cât potrivit legislației în vigoare la acea dată ( 1992), respectiv Legea nr. 18/1991, putea dobândi bunurile imobile în litigiu fără să apeleze la persoana interpusă a defunctului.
Instanța de fond a făcut o greșită apreciere a situației de fapt în ceea ce privește imposibilitatea morală a întocmirii unor acte secrete în sensul art.1175 Cod civil între defunctul loan și -""SRL I, interpunând în cauză pe asociatul italian, deși defunctul loan la aceeași dată, avea la rândul său calitatea de asociat al aceleași societăți ori în nici w caz nu s-a pretins că "achiziționarea" celor două imobile s-a făcut pentru asociatul italian, ci pentru societatea comercială care așa cum s-a arătat putea să achiziționeze în mod public și valid cele două imobile fără să apeleze la persoana interpusă a asociatului loan.
Ceea ce interesa în cauză erau relațiile între -""SRL I și defunctul loan și nu între acesta și asociatul italian, ori relațiile atât între societatea comercială cât și între asociatul italian au fost reglementate, încă din timpul vieții defunctului.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către reclamantă, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea instanței de apel recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 alin.8,9 pr.civ. arătând că:
- 1 - instanța de apel, pe baza unei simple afirmații și fără o altă motivare, a concluzionat că aprecierile instanței de fond - în sensul că cele două înscrisuri de la fl. 8-9 coroborate cu celelalte probe suplinesc existența unor acte secrete - sunt greșite; astfel, nu numai că nu s-a analizat și evaluat efectiv cele două înscrisuri, dar nici măcar nu s-au cercetat atent celelalte înscrisuri și probe ( înscrisul sub semnătură privată din 16.05.1992, declarația defunctului din 2.09.1994, declarația martorului G, recunoașterile la interogatoriu al celorlalți pârâți ) care induc fără echivoc concluzia existenței simulației - adevărata voință a părților fiind ca imobilele să se cumpere pentru și în folosul societății reclamante.
- 2 - soluția pronunțată în apel este consecința aplicării greșite a legii întrucât pentru existența simulației nu trebuia dovedit un mobil; de altfel, nicicând nu s-a susținut că recurgerea la simulație a fost consecința unui impediment de ordin legislativ; ci s-a arătat că astfel a fost voința asociaților "" ( și ) - întemeiată pe încrederea dată de relațiile personale și de familie existente între ei și ca urmare a scepticismului asociatului italian față de legislația în continuă schimbare în materie de terenuri de la acea vreme -, respectiv ca achizițiile necesare desfășurării activității societății comune să se facă de către asociatul român cu exclusiva contribuție financiară a asociatului majoritar italian. Ori această voință s-a dovedit și cu actul adițional din 13.09.1994 prin care sediul societății s-a mutat în I, str. -, nr. 57, adresă unde funcționează și în prezent.
În atare împrejurări, s-a solicitat, admiterea recursului cu consecința casării hotărârii din apel, admiterea apelului său și respingerea celui promovat de pârâtele, constatarea simulației contractelor în sensul că suprafețele de 337,50. ( situată în I, str. -, nr. 29 ) și 964.( situată în I, str. -, nr. 57 ) au fost dobândite prin interpunere de persoane, respectiv constatarea dreptului său de proprietate asupra construcției ( atelier ) edificate pe terenul din I, str. -, nr. 57.
Ulterior, recurenta reclamantă a precizat că nu mai susține solicitarea privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcției ( atelier ) situate în I, str. -, nr. 57, sens în care a cerut doar casarea în parte a deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului formulat de pârâtele și menținerii sentinței instanței de fond - vezi susținerea de la termenul din 14.04.2008 ( fl.45 recurs ), reluată și dezvoltată în contestația la modul de calcul a taxelor judiciare ( fl.52 recurs ) și concluziile formulate pe fondul recursului.
Intimatele pârâte Lideea și au formulat întâmpinare ( fl.19, 42 ) invocând nulitatea recursului justificat de neîncadrarea motivelor invocate în nici una din situațiile prev. de art. 304.pr.civ.; pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de apel a apreciat corect probatoriile și a concluzionat temeinic în sensul că cele două înscrisuri nu au caracterul unor acte secrete, că nu s-a dovedit necesitatea recurgerii le interpunere de persoane, că relațiile dintre societate, respectiv asociatul italian, și defunctul s-au reglementat încă din timpul vieții acestuia din urmă. Oral, prin apărători, au mai susținut și faptul că deși au contestat semnătura autorului lor de pe actele sub semnătură privată invocate de reclamantă, acesta din urmă nu a solicitat administrarea probei cu expertiză grafologică, fapt ce susține încă o dată că acele înscrisuri nu emanau de la defunctul.
Legal citați, ceilalți intimați pârâți nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare ori alte cereri.
Examinând excepția nulității recursului prioritar fondului, conf. art.137 alin. 1.pr.civ. instanța de recurs constată că aceasta nu este întemeiată justificat de următoarele considerente:
- recurenta a indicat în cererea de recurs ca motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate de instanța de apel situațiile prevăzute de art. 304 pct.8 și 9.pr.civ.; argumentele aduse în susținerea acestora, așa cum reiese din lecturarea cererii de recurs precum și din dezvoltarea lor orală în cuvântul pe fond, sunt încadrabile atât în motivele indicate și prev. de art. 304 pct. 8 și 9C.pr.civ. cât și în cel prev. de art. 304 pct.7 pr.civ.; astfel încât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 306 alin.3 pr.civ. motiv pentru care excepția va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul recursului, examinându-l în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, și față de disp. art. 304, 312.pr.civ. prezenta instanță constată următoarele:
Într-adevăr motivarea soluției pronunțate de instanța de apel ( cu privire la lipsa probatoriului în sensul caracterului simulat al celor două contracte și, respectiv, la greșeala de apreciere a celor două acte sub semnătură privată ca începuturi de dovezi scrise ) este la început generică, fără o raportare concretă la probatorii și dispoziții legale aplicabile speței; însă acest lucru nu echivalează cu o nemotivare atât timp cât ulterior sunt aduse și alte argumente care în opinia respectivei instanțe au justificat reformarea hotărârii primei instanțe. Prin urmare motivul prevăzut de pct.-ul 7 al art. 304.pr.civ. nu este incident în cauză.
La fel de adevărat este totuși că pentru constatarea existenței simulației nu este necesară dovedirea unui mobil care să justifice recurgerea la o astfel de modalitate de încheiere a unui act juridic; cel mult dovedirea existenței sale și a caracterului său licit s-ar fi impus dacă pârâții ar fi invocat nulitatea ori caracterul anulabil al actului secret astfel încât să se împiedice posibilitatea acestuia de a produce efecte. Însă nicicând pe parcursul procesului pârâții nu au criticat din această perspectivă actul secret invocat de reclamanți ca "negotium juris" ( vezi întâmpinări fl. 107,109 3883/2003 al Judecătoriei Iași ) - mențiunea de la fl. 105 (același dosar) neavând relevanță sub acest aspect întrucât critică un posibil act secret între cetățeanul italian și vânzători, act ce nu s-a invocat în cauză în susținerea acțiunii ( deci excede cadrului procesual, instanța nefiind investită cu un asemenea obiect ).
În acest moment al analizei, referitor la susținerea pârâtei - prin apărător - cum că a criticat înscrisurile pretinse a fi fost semnate de depuse de reclamantă fără ca aceasta din urmă să solicite efectuarea unei expertize grafologice care să confirme autenticitatea semnăturii - se impune a se menționa că:
- s-a contestat doar că înscrisul din 14.09.1995 ar fi fost scris de ( fl. 107,109 3883/2003 al Jud. I ), nu și semnătura - oricum acest înscris nu a fost invocat ca act secret;
- deși a solicitat expertiză grafologică - reclamanta neopunându-se ( fl. 69 14860/2003 al Jud. B ) - nu a mai insistat în această probă, fapt ce a fost apreciat ca o recunoaștere a acelor înscrisuri ( de altfel, nici în apel această probă nu a fost solicitată, deși a constituit motiv al apelului acestor pârâte ) conform art. 182 alin.3 teza a III-a pr.civ.;
- conform art. 1169.civ. sarcina acestei probe - expertiza grafologică - revenea pârâtelor și nu reclamantei.
În atare împrejurări, propria culpă procesuală nu poate servi drept justificare în combaterea pretențiilor reclamantei.
Prin prisma celorlalte motive invocate se constată că hotărârea instanței de apel ( în limitele cu care prezenta instanță a fost investită ) a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod eronat s-a considerat că art. 1175.civ. impune ca:
- dovedirea simulației să se facă exclusiv prin dovedirea existenței contra înscrisului secret ca "instrumentum probaționem" și, totodată ca lipsa actelor secrete să nu poată fi suplinită prin coroborarea unor diferitor mijloace de probă.
Această concluzie se întemeiază pe considerațiile ce se vor dezvolta:
Dispozițiile art. 1175.civ. prevăd că "Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali. Un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane."
Din textul legal mai sus menționat rezultă că este operația juridică, care unifică încheierea a două contracte.
Primul contract, reprezintă voința reală a părților cu privire la adevăratele raporturi juridice pe care acestea înțeleg să le stabilească, dar pe care nu vor să-1 dea publicității, din diverse motive, deci îl țin în secret; acesta anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Una din formele simulației este prin interpunere de persoane, care presupune existența unui act juridic public, ale cărui părți, împreună cu oat reia persoană ce rămâne necunoscută, încheie actul secret care prevede că efectele actului public se produc în realitate, față de a treia persoană participantă la actul ocult, adevăratul beneficiar al dreptului transmis prin actul aparent, public.
de persoane presupune deci, ca la acordul simulației să participe părțile și a treia persoană, astfel încât terțul contractant din actul public să cunoască faptul că a încheiat actul cu o persoană interpusă și că adevăratul său contractant este persoana rămasă necunoscută publicului.
În cauza dedusă judecății, reclamanta a investit judecătoria cu o acțiune în declararea simulației prin interpunere de persoane, solicitând să se constate caracterul simulat prin interpunere de persoane al contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 73 22/1.04.1992 și 10513/14.05.1992, în sensul că dobândirea imobilelor s-a făcut în patrimoniul său ca și cumpărător și nu al numitului ( autorul pârâtelor și ).
Din probele administrate în cauză în susținerea acțiunii- așa cum a reținut și prima instanță - rezultă că era asociat și administrator în cadrul reclamantei - alături de alte două persoane și G -, având relații de prietenie și de familie cu asociatul italian ( asociat cu aport majoritar în societate - fl. 11-16 3883/2003 ) - relații necontestate de altfel de moștenitoarele acestuia ( pârâtele ) și, de asemenea, confirmate de declarațiile martorilor, ( fratele av. pârâtei - fl. 232 14860/2003 ).
În considerarea acestor relații și pe fondul insecurității legislative post revoluție privind posibilitatea străinilor( persoane fizice ori persoane juridice cu asociați străini )de a dobândi terenuri în România - vezi declarația martorului (fl. 150 14860/2003)- avocat al societății la vremea respectivă -, opinii exprimate în lucrări de specialitate vizând această materie ( fl. 133, 135 ), dispozițiile art. 41 alin.2 din Constituția din 1991 și art. 47 alin.1 din Legea 18/1991 ( forma inițială ) cu ref. la disp. Legii 35/1991 privind regimul investițiilor străine ( ce permiteau societăților cu capital mixt român și străin să beneficieze de terenuri doar ca aport al asociatului român și pe durata societății - art. 31) -, s-au încheiat contractele de vânzare- cumpărare, a căror simulație s-a solicitat, pe numele lui ca și cumpărător, dar cu bani proveniți din contabilitatea reclamantei ( fl. 26, 27 3883/2003 al Judecătoriei Iași ), și pentru aceasta.
Existența relațiilor menționate au pus cele două părți (reclamantă prin asociatul italian - a cărui aport financiar era rulat - și defunctul, respectiv vânzători) în imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris secret care să ateste voința reală a acestora ( în sensul că imobilele s-au cumpărat pentru reclamantă și nu pentru )- așa cum din nou a reținut și instanța de fond;
Prin urmare, în acest caz, nu se mai aplicau dispozițiile art. 1175 și 1197.civ.,ci cele ale art. 1198.civ. - ca excepție de la regula instituită de primul text ( cum că nu poate fi dovedită între părțile contractante decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent ), așa cum a statuat în practica sa fostul Tribunal Suprem atât în decizii de speță în aceeași materie (. 1108/1983,. 463/1.03.1993 ), cât și decizii de interpretare a art. 1198 alin.1 civ. (. 2643/1974, 196/1984 ). Astfel, în aceste condiții, și în lipsa unei opoziții a pârâților de a se administra proba cu martori, în mod legal s-a procedat la dovedirea simulației invocate prin coroborarea diferitelor mijloace de probă administrate, inclusiv cu prezumții.
Sub aspect probator - contrar celor reținute generic de instanța de apel și așa cum detaliat a reținut și prima instanță -, se constată că susținerile reclamantei s-au confirmat.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză ( fl.124,125,149,150,197 14860/2003 al Jud. B ), din răspunsurile la interogatoriu al pârâților ( fl. 89, 91 14860 /2003 al Judecătoriei Bacău ), ( fl.85, 88 14860/2003 al Judecătoriei Bacău ), al reprezentantului reclamantei ( fl. 198 Jud. B ), coroborate cu declarația autentică extrajudiciară dată de pârâta ( moștenitoarea vânzătoarei ) - fl. 84 d- al Judecătoriei Iași -, actele sub semnătură privată ( fl. 8-10 Jud. I ) și extrasele contabile necontestate de pârâți ( fl. 26, 27 Jud. I ), rezultă că vânzătorii au cunoscut că adevăratul cumpărător era societatea reclamantă ( prin asociatul italian care a tranzacționat vânzarea ) și, de la care, - prin intermediul soției asociatului italian ( ) sau al defunctului -, a provenit prețul achitat, și nu autorul pârâtelor ca persoană fizică; de asemenea, rezultă că voința tuturor a fost ca imobilele să intre în patrimoniul reclamantei și nu al celui ce a figurat ca și cumpărător în actul public.
În același sens sunt, cu valoare de prezumție judiciară, și următoarele:
- dacă reclamanta nu ar fi fost adevărata cumpărătoare, nu ar fi solicitat în numele acesteia la 30.06.1992 eliberarea certificatului de urbanism necesar construirii pe terenul din -, nr. 57 ( fl.39 Jud. I ) și nici nu ar fi încheiat la 25.05.1993 un contract de proiectare pentru Atelier în beneficiul societății pe terenul din - nr. 57 ( fl. 37-38 Jud. I );
- dacă imobilele ar fi fost real ale defunctului și ar fi fost aduse ca aport în societate conf. art. 31 Legea 35/91 - situație neinvocată de altfel de nici una din părți - reclamanta nu ar mai fi avut interes a promova nici prezenta acțiune și nici cea anterioară ( 10879/95 al Jud. I - strămutat la Jud. R, fl. 49-56 3883/2003 al Jud. I ), iar la retragerea numitului din societate nu ar mai fi declarat că nu mai are nici o pretenție de la ceilalți asociați - fl.24 3883/2003 al Jud. I );
- dacă în mod real defunctului ar fi cumpărat cele două imobile pentru sine, nu se justifică: - semnarea de către acesta a înscrisurilor sub semnătură privată de la fl.8, 9,42 Jud. I - cărora li se aplică art. 1176 teza a II-a civ. ( în sensul că sunt privite de lege ca recunoscute, urmare a necontestării lor de către moștenitoarele - așa cum s-a motivat anterior )
- înstrăinarea în 12, respectiv 13.09.1994 către ( fl. 222, 223 Jud. B - depuse de ) a două dintre imobilele menționate în înscrisul din 2.09.1994 ( fl. 42 ) alături de cele din prezentul litigiu.
Din contră, societatea s-a purtat ca adevărată proprietară asupra imobilelor - vezi autorizație nr. 755/1997, contract de proiectare 88/1993, act adițional 26.214/13.09.1994, evidențe contabile ( fl. 21, 37, 21043, 50 cu ref. la fl.44 -47 Jud. B ), intenționând a-și perfecta actele secrete în septembrie 1994 ( fl. 203-204, 209 Jud. B ).
Referitor la susținerea intimatelor pârâte - pe fondul motivării instanței de apel - cum că relațiile societății cu defunctul s-au clarificat încă din timpul vieții acestuia, dovadă fiind că în actul de retragere din societate nu se menționează despre vreo datorie, acesta nu va putea fi reținută în combaterea recursului întrucât:
- din moment ce societatea se comporta ca un proprietar de drept asupra celor două imobile încă din 1992, iar în sept.1994 se întocmise documentația pentru încheierea înscrisului autentic care să ateste acest drept ( vezi înscrisurile de la fl. 40,41 Jud. I, completate cu înscrisul de la fl. 204 Jud. B și coroborate cu poziția procesuală ale pârâtelor care nu au contestat această situație invocată în acțiune - fl. 104, 1107,109 Jud. I, și cu declarațiile pârâtei - răspuns 7 și 8 la interogatorii fl. 86, 88 Jud. B ) nu exista nici un motiv pentru a se specifica acest fapt în actul de retragere din societate; mai mult, faptul că atât la 12.09.1994, cât și la 13.09.1994, două din imobilele menționate în actul sub semnătură privată din 2.09.1994 ( fl. 42 Jud. I ) au fost trecute de defunctul în patrimoniul asociatului italian ( fl. 222, 223 Jud. B ), exista convingerea ( speranță legitimă conf. practicii CEDO ) unei reglementări finale amiabile pentru toate imobilele; și, cum sinuciderea lui la 13.09.1994 nu putea fi prevăzută, este firească nepreconstituirea de probe prin mențiuni suplimentare în actul adițional din 13.09.1994.
În concluzie, față de toate argumentele expuse, se reține - contrar instanței de apel - că în speță a fost dovedit acordul simulatoriu ( voința reală a părților opozabilă și moștenitorilor universali ) și existența actului secret ( negotium iuris), în sensul că adevăratul cumpărător al imobilelor a fost reclamanta.
Prin urmare, pe fond, în baza art. 312.proc.civ. se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 232 din 14 septembrie 2007, se va modifica în parte decizia recurată în sensul respingerii apelului pârâtelor ca nefondat, cu consecința înlăturării mențiunilor privind schimbarea în parte a sentinței 7653/2005 a Jud. și obligarea apelantei reclamante la cheltuieli de judecată; se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei ( respectiv soluția privind respingerea apelului reclamantei și menținerea soluției instanței fond privind respingerea capetelor de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcției ).
Cu privire la solicitările părților prezente de acordare a cheltuielilor de judecată:
- în temeiul art. 274.pr.civ.ca urmare a admiterii recursului, se va respinge cererea pârâtelor;
- vor fi obligate pârâtele la plata taxelor de timbru din recurs către recurentă;
- se va respinge ca nedovedită cererea recurentei de acordare a onorariului avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatele-pârâte și (filele 19, 42 recurs).
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr.232/A/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și . Modifică în parte.civ.232/A/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar 1684/2006 (număr nou -) în sensul că respinge apelul apelantelor-pârâte și și în consecință:
Înlătură mențiunea privind schimbarea în parte a sentinței civile 7653/14.11.2005 pronunțată de Judecătoria Bacău în ds.14860/2003 și obligarea apelantei - reclamante la cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Respinge cererea intimatelor-pârâte și privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă intimatele-pârâte și la plata sumei de 2414 lei RON cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxe judiciare. Respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli privind onorar avocat Irevocabilă.
Cu opinia parțial separată a domnului judecător care este pentru respingerea recursului.
Pronunțată în ședința publică azi 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
GREFIER,
red.
red. St./
red./11.07.2008
tehnored.MD/ 3 ex/ 14.07.2008
CU OPINIA PARȚIAL SEPARATĂ
A DOMNULUI JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
Consider că se impunea respingerea recursului ca nefondat în esență pentru următoarele considerente:
Pentru a se realiza prin interpunere de persoane este necesar ca acordul simulator să se realizeze între cel puțin trei persoane, adică cele 2 părți contractante din actul public și persoana interpusă.
Nu este suficient doar acordul de voință dintre persoana interpusă în actul public și adevăratul contractant.
Dacă partea care contractează cu persoana interpusă nu participă la încheierea acordului simulator ea rămâne terț față de actul secret care nu-i poate fi opus. În astfel de situație am putea vorbi doar de existența unui mandat fără reprezentare.
Or, recurenta susține că nu a existat o astfel de înțelegere între ea și vânzătorii imobilelor.
prin interpunere de persoane nu se confundă cu mandatul fără reprezentare, deoarece o veritabilă simulație presupune o convenție secretă între părțile actului aparent.
JUDECĂTOR,
red.op.separată. / 16.07.2008
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu
