Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2008
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.184/A din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar cu nr.unic - având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu pârâtul intimat .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor pronunțate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond în principal, iar în subsidiar, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că instanța de apel greșit a reținut că precizarea de acțiune este o completare la acțiunea inițială, greșit a reținut și excepția lipsei calității procesuale a reclamanților cu privire la capătul 1 al acțiunii, și a omis să se pronunțe asupra autorității de lucru judecat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2332/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților G și și raportat la acest aspect respins capătul 1 din acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului.
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul și raportat la această excepție a fost respins capătul 2 din acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat: să se constate că pârâtul nu a solicitat pe cale judecătorească repunerea în termenul de prescripție a acceptării moștenirii, să se constate că pârâtul nu a acceptat în termen legal succesiunea rămasă după defuncta decedată la 10.08.1983 și decedat la 18.11.1994.
S-a reținut că actul juridic de opțiune succesorală este un act unilateral pur și simplu, unitar, irevocabil și declarativ, anterior transmiterii succesiunii. Prin sentința civilă nr.2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulias -a constatat că pârâtul este unicul moștenitor al def. și care sunt moștenitorii def.. Este inadmisibil să se pună în discuție termenul de opțiune succesorală în condițiile în care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea de moștenitor a pârâtului la succesiunea celor doi defuncți. S-a mai reținut că reclamanții nu justifică nici un interes în a promova o acțiune privind calitatea de moștenitor a pârâtului, întrucât terți față de succesiunea celor doi defuncți.
Față de dispozițiile sentinței civile nr.2020/1999 definitivă și irevocabilă prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților reconvenționali G și de a se constata că nu a acceptat succesiunea defuncților există autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G și. În motivarea apelului au fost invocate următoarele aspecte:
Reclamanții sunt coproprietari tabulari alături de pârât în CF 4132 A I, întabulat cu titlu de moștenire.
Încheierea de întabulare nr.3830/2000 a fost atacată de reclamanți, s-a soluționat prin Decizia civilă 463/A/2006 a Tribunalului Alba, atacată cu recurs sub dosar - a Curții de APEL ALBA IULIA, dosar suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
Reclamanții justifică interes întrucât sunt succesori în drepturi după proprietarii tabulari și, situație în care este pe deplin justificată calitatea procesuală activă a reclamanților.
Nu este incidentă în cauză autoritatea lucrului judecat raportat la sentința civilă nr.2020/1999.
În dispozitivul acestei sentințe nu s-a constatat că pârâtul a acceptat tacit sau expres moștenirea după def. și, ci doar că este unicul moștenitor al acestora.
Prin sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj N definitivă și irevocabilă a fost anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995 în care era înscris ca moștenitor a celor doi defuncți și s-a dispus întabularea reclamanților asupra imobilului din CF 1334/2 de.
În baza Sentinței civile nr.2020/199 s-a eliberat pârâtului certificatul de moștenitor nr.84/2000, care nu echivalează cu un certificat de moștenitor acceptant, motiv pentru care s-a solicitat anularea acestui certificat de moștenitor. În mod greșit instanța de fond a dispus disjungerea precizării de acțiune cu acest capăt de cerere, încălcând dispozițiile art.132/2 pct.4 Cod procedură civilă care prevede că nu se consideră cererea modificată atunci când se înlocuiește cererea de constatare printr-o cerere în realizarea dreptului, ceea ce reclamanții au solicitat.
Prin decizia civilă nr.184/A/9 oct.2007 a Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr.- apelul reclamanților a fost respins.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei, disjunsă de instanța de fond reclamanții au efectuat în realitate o completare a acțiunii principale în sensul că au solicitat ca în urma admiterii primelor două capete din acțiunea principală să se dispună și anularea certificatului de calitate de moștenitor nr.84/16.06.2000 eliberat în baza sentinței civile nr.2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia.
Art.132 alin.2 pct.4 invocat de reclamanții apelanți stabilește că cererea nu se socotește modificată atunci când se înlocuiește cererea de constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului.
În cazul de față nu a fost o înlocuire a cererii, ci o completare a acțiunii inițiale, situație în care instanța de fond a procedat la disjungerea cauzei în mod corect.
Anularea certificatului de moștenitor nu înlătură efectele juridice ale declarației de acceptare a moștenirii, iar în cazul de față avem de a face cu două acțiuni distincte, cu efecte de sine stătătoare și nu de genul: principal - accesoriu.
Prin sentința civilă nr.2020/1999 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, rămasă definitivă și irevocabilă (fila 73) s-a constatat că moștenitorii acceptanți ai succesiunii def. sunt def. - soție supraviețuitoare și def. - fiu. S-a constatat că reclamantul este unicul moștenitor al def. și al def. și s-a dispus predarea succesiunii defuncților în favoarea reclamantului. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali G și împotriva pârâtului reconvențional.
Prin acțiunea reconvențională (68) s-a solicitat să se constate că def. a renunțat expres la moștenirea rămasă după def. să se constate că nu are calitatea de moștenitor al bunicului său datorită renunțării exprese la moștenire efectuată de tatăl său și alte aspecte privind succesiunea după def., componența masei succesorale în ce privește imobilul înscris în CF 1334/II și CF 4132 situat în de 296. Această acțiune a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de G și împotriva pârâtului, a fost anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995 eliberat în favoarea acestuia și admise celelalte capete de cerere cu privire la stabilirea dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil din de.
A fost anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995 eliberat lui ca moștenitor după def., și în temeiul art.80 din Legea 36/1995 motivat de "împrejurarea că imobilul cuprins în acel certificat de moștenitor în masa succesorală a fost înstrăinat înainte de deces de unica proprietară " (85 alin.5).
Așa cum se poate observa prin Sentința civilă nr.930/1998 invocată de reclamanții apelanți nu s-a pus în discuție calitatea de moștenitor sau declarația de acceptare a succesiunii pârâtului, ci componența masei succesorale rămasă după defuncții săi antecesori.
Odată acceptată succesiunea, eliberarea certificatului de moștenitor se poate face oricând, iar din conținutul sentinței civile nr.930/1998 din care rezultă că nu a fost atacată declarația de acceptare a succesiunii, iar din conținutul sentinței civile nr.2020/1999 prin care s-a stabilit calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii defuncților în favoarea pârâtului, rezultă cu certitudine că acest pârât a acceptat în termen legal succesiunea după antecesorii săi.
Certificatul de moștenitor se eliberează conform Legii 36/1995, acesta făcând dovada deplină asupra calității părților, respectiv pentru fiecare succesibil fiind stabilită calitatea de moștenitor renunțător sau de neacceptant al succesiunii, terminologia de "moștenitor" fiind folosită de moștenitorul acceptant și nu pentru erede.
Pârâtul a acceptat succesiunea după antecesorii săi în termenul legal fiind emis în acest sens un certificat de moștenitor în anul 1995. Acest certificat de moștenitor a fost anulat în ce privește masa succesorală și nu în ce privește acceptarea succesiunii. Ulterior prin sentința civilă nr.2020/1999 a fost anulat certificatul de moștenitor nr.1071/1990 eliberat de def. ca moștenitoare după def. și drept urmare s-a stabilit calitatea de moștenitor a pârâtului după cei trei defuncți.
Pentru aceste considerente motivele de apel invocate de apelanții reclamanți sunt nefondate.
Așa cum rezultă din conținutul celor două hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, litigiul dintre părți s-a purtat cu privire la stabilirea componenței masei succesorale rămase după def. și în ce privește imobilul înscris în CF 1334/II și CF 4132 de, interesul reclamanților fiind dat de împrejurarea că au cumpărat acest imobil de la, așa cum rezultă din Sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj.
Pentru acest motiv s-a analizat fondul cererii reclamanților.
În ce privește capătul de cerere privind constatarea că pârâtul nu a solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii după cei trei defuncți, instanța de apel apreciază că în mod corect instanța a reținut situația de terți a reclamanților față de această succesiune.
La dosarul cauzei au fost depuse titluri de proprietate eliberate în baza Legii 18/1991 și certificate de acționar filele 53-54 toate eliberate pe numele pârâtului ca moștenitor al def..
Reclamanții nu au solicitat drepturi succesorale cu privire la aceste bunuri ce compun masa succesorală după defunctă și nici nu au invocat calitatea lor de erede față de această succesiune, situația în care nu au calitate procesuală activă de a solicita să se constate că pârâtul nu a acceptat în termenul legal succesiunea după defunctă.
Calitatea procesuală activă a reclamanților și interesul legitim al acestora este dat de componența masei succesorale după această defunctă, motiv pentru care în apel s-a completat hotărârea atacată în ce privește soluționarea cauzei pe fond, acțiunea fiind nefondată pentru aspectele reținute în prima parte a considerentelor expuse.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen, motivat și timbrat, reclamanții G și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitățile prevăzute de art.304 pct.5, 7 și 9 cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, cu mențiunea că în mod greșit instanța de apel a reținut că acea precizare de acțiune care viza anularea certificatului de calitate este o completare de acțiune, cu încălcarea art.132 alin.2 cod procedură civilă și că greșit aceasta a fost disjunsă.
Că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active a recurenților deși instanța reține că au interes în cauză, motivele deciziei fiind contradictorii; că instanța de apel nu a avut în vedere că sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF 4132 A I, pârâtul intabulându-se cu titlu de moștenire, titlu atacat de aceștia în dosar nr.- aflat suspendat la Curtea de APEL ALBA IULIA.
Au mai susținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepției autorității lucrului judecat (care nu există) și că prin sentință nu s-a constatat că a acceptat expres sau tacit moștenirea ci că este doar singurul moștenitor al antecesorilor lor. De asemenea în mod greșit a fost disjuns capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor emis în baza sentinței civile nr.2020/1999.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
În mod corect Tribunalul a reținut că pretinsa precizare de acțiune care a fost disjunsă este în realitate o completare de acțiune întrucât viza anularea certificatului de moștenitor nr.84/2000, dat în executarea unei hotărâri irevocabile- Sentința civilă nr.2020/1999 a Judecătoriei Alba Iulia.
Că în speță nu este vorba de o înlocuire a cererii în constatare cu una în realizare ci o completare a acțiunii având un obiect distinct, care formează obiectul a două acțiuni distincte.
Astfel, prin sentința civilă sus indicată, s-a constatat că moștenitorii defunctului sunt defuncta soție și fiul defunct, după care a rămas unic moștenitor acceptant reclamantul. S-a dispus astfel și predarea moștenirii către acesta.
Corect s-a reținut că prin Sentința civilă nr.930/1998 a Judecătoriei Cluj irevocabilă, a fost admisă acțiunea reconvențională formulată de G și, împotriva pârâtului și a fost anulat certificatul de moștenitor nr.42/1995, motivat de faptul că imobilul cuprins în acel certificat de moștenitor din masa succesorală fusese înstrăinat înainte de decesul proprietarei. Or în acel proces nu s-a pus în discuție calitatea de moștenitor a lui ci componența masei succesorale.
Făcând trimitere la cele două hotărâri, instanța de apel a răspuns implicit la critica privind excepția autorității lucrului judecat. De altfel la dosarul cauzei au fost depuse mai multe titluri de proprietate pe numele intimatului în calitatea sa de unic moștenitor a lui.
În mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamanților din moment ce, cu autoritate de lucru judecat, s-a reținut că unicul moștenitor a lui este intimatul, în motivarea deciziei neexistând contradicții în acest sens.
Față de aceste considerente, recursul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
Întrucât nu s-au solicita cheltuieli de judecată, instanța nu le-a acordat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.184/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/26 Februarie 2008
Jud..,
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
