Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Viorica vicepreședintele Curții de Apel
Judecător - -
Grefier -grefier șef secți
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții MUNICIPIUL G-PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI G, și, împotriva deciziei civile nr. 107 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, în acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar care-l reprezintă și pe recurentul-pârât, pentru intimatul-reclamant a răspuns av. nesgu în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Municipiul G prin reprezentant Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av., depune la dosar acte medicale privind pe pârâtul și copia deciziei civile nr. 250/A din 20.11.2008 a Curții de APEL GALAȚI.
Av. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de actele depuse astăzi la dosar.
Curtea, la cererea apărătorului intimatului-reclamant lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal, la reluarea cauzei, au răspuns recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar care-l reprezintă și pe recurentul-pârât, pentru intimatul-reclamant a răspuns av. nesgu în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Municipiul G prin reprezentant Primarul Municipiului
Av. declară că nu mai are cereri în cauză.
Av. pentru intimatul-reclamant nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru recurenții-pârâți și, susține și dezvoltă oral motivele scrise de recurs, completate cu concluziile scrise depuse la dosar și pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 7264/05.10.2007 a Judecătoriei Galați și decizia civilă nr. 107/27.02.2008 a Tribunalului Galați, pe care le consideră netemeinice și nelegale, și în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamantul. Solicită cheltuieli de judecată și lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declawrat de Primarul mun.
Av. pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat avându-se în vedere considerentele arătate detaliat în concluziile scrise depuse la dosar.
De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de Municipiul G, motivele fiind aceleași cu cele invocate în apel. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Galați sub nr.317/233/10.01.2007 reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâțiii Primarul Municipiului G, si pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare înregistrat sub nr.20346/5.02.1997 și a actului adițional nr.1/10.02.2000.
In motivarea cererii a arătat că imobilul din G- a fost proprietatea părinților săi, aceștia fiind expropriați prin Decretul nr.679/23.10.1963. Odată cu apariția legilor reparatorii a formulat cerere de restituire în natură la Legea 112/1995, cerere respinsă prin Hotărârea nr.35/1997 a Consiliului Județean După apariția Legii 10/2001 a aflat că imobilul în litigiu a fost vândut foștilor chiriași, înainte de a se pronunța hotărârea de respingere a cererii de restituire a reclamantului.
A arătat că vânzarea casei de locuit și a magaziei a avut loc la data de 5.02.1997 iar hotărârea de respingere a cererii de restituire a fost dată la 4.08.1997.
A susținut că legea 112/1995 a fost ignorată de pârâți, întrucât în mod abuziv Primarul a procedat la vânzarea imobilului în litigiu către chiriașii, care îl ocupau la acel moment, deși era cunoscut faptul că se solicitase restituirea în natură a imobilului sus menționat.
S-a folosit de proba cu acte.
Prin întampinarea depusă la dosar.Municipiul G prin Primar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată aratând că dreptul de proprietate al statului nu a fost contestat de nimeni iar la data încheierii contractului de vânzare cumpărare al imobilului, acesta figura în evidența patrimoniului municipiului.
A susținut că la momentul întocmirii actului de vânzare cumpărare, părțile contractante au fost de bună credință, întrucât imobilul nu forma obiectul unei solicitări pentru restituirea în natură.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâții si au invocat excepția de litispendență, excepția tardivității introducerii actiunii si corelativ prescrierii dreptului la actiune iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat de faptul ca sunt cumparatori de buna credinta.
Au mai sustinut ca au locuit in imobilul in litigiu din anul 1984 in baza unui contract de inchiriere. In acest imobil locuiau initial, tot cu chirie, autorii reclamantului care au decedat. Au arătat ca reclamantul nu era trecut in contractul de inchiriere.
Au sustinut ca initial imobilul era compus din 2 camere si o bucatarie in stare avansata de degradare motiv pentru care paratii au refacut-o si au modernizat-o prin realizarea unor mici anexe ce se impuneau pentru a fi folosita, modernizari facute in baza autorizatiilor de constructie.
Au sustinut ca nu au cunoscut faptul ca autorii reclamantului au avut anterior anului 1994 calitatea de proprietari ai imobilului in litigiu si ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare atat pentru autoritatile locale cat si pentru cetatenii de rand nu exista o explicitare legala, o practica unitara in definirea notiunilor de imobil preluat cu titlu, fara titlu valabil, motiv pentru care atat cumparatorul cat si vanzatorul au respectat legea, fiind de buna credinta.
Prin Sentința Civilă nr.7264 / 05.10.2007 Judecătoria Galația admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 20346/05.02.1997 și a actului adițional nr. 1/10.02.2000.
A reținut în motivare că prin cererea introductiva reclamantul a solicitat in contradictoriu cu paratii si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr.20349 din 05.02.1997 si a actului aditional nr.1 din 10.02.2000 incheiate intre Primaria municipiului G si parati in baza Legii nr.112/1995, motivat de faptul ca aceasta vanzare a fost facuta inainte ca Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995 sa se pronunte asupra solicitarii reclamantului de restituire in natura a imobilului situat in G-.
Asa cum rezulta din contractul de vanzare cumparare nr.20349 din 1997 acesta a fost incheiat la data de 05.02.1997. Hotararea Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.112/1995, nr.235 prin care a fost rezolvata cererea reclamantului privind restituirea in natura a imobilului respectiv, a fost emisa la 04.08.1997, deci ulterior incheierii contractului de vanzare cumparare.
Apararile Primariei municipiului G asa cum sunt formulate in intampinarea depusa la dosar (21-24) nu au putut fi primite întrucât nu are relevanta faptul ca la momentul incheierii contractului de vanzare cumparare expirase termenul prevazut de Legea 112/1995 ci doar faptul ca la momentul incheierii contractului Comisia Judeteana nu emisese o hotarare referitoare la cererea reclamantului.
De asemenea, nu a putut fi primita apararea potrivit careia masura reparatorie pe care Comisia Judeteana putea sa o ia, era cel mult aceea de acordare despagubiri întrucât nu Primaria putea face astfel de aprecieri ci potrivit Legii nr.112/1995, doar Comisia Judeteana era indreptatita sa statueze asupra admiterii intr-un fel sau altul a cererii sau respingerii acesteia.
In ceea ce priveste buna credinta atat a vanzatorului cat si a cumparatorului instanța considera ca prezumtia bunei credinte este rasturnata atat timp cat vanzatorul, Primaria municipiului G, avea cunostinta atat de faptul ca reclamantul formulase o cerere de restituire in natura a imobilului cat si faptul ca aceasta nu fusese soluționată de către Comisia Judeteana la data vânzării.
In ceea ce-i privește pe pârâții si si in cazul lor instanța a considerat ca prezumția de buna credința a fost răsturnată atâta timp cât aceștia ar fi putut cunoaște existenta unei cereri de restituire in natura a imobilului si mai mult decât atât ar fi trebui sa depună diligențe pe lângă vânzător pentru a afla de acest lucru. Pârâții nu s-au putut apăra prin faptul ca nu au cunoscut dispozițiile legale atât timp cât articolul 9 din Legea 112/1995 arata doar ca după expirarea termenului de 6 luni de la intrarea in vigoare a legii pot depune cereri privind cumpărarea imobilului in care erau chiriași, nu și faptul ca imobilele pot fi vândute înainte ca, Comisia județeana pentru aplicarea legii 112/1995 să se fi pronunțat asupra cererii de restituire in natura.
Pârâții și Primăria ar fi avut dreptul să încheie contractul de vânzare cumpărare numai în cazul în care cererea reclamantului formulată în baza Legii 112/1995 ar fi fost de acordare despăgubiri și nu de restituire în natură.
De altfel, practica judiciară în materie este consecventă atunci când se pronunță asupra constatării relei credințe atât a vânzătorilor cât și a cumpărătorilor în cazul încheierii unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect un imobil pentru care se formulase în termenul de 6 luni stabilit de Legea nr.112/1995 cerere de restituire în natură iar respectiva cerere nu fusese încă rezolvată de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Municipiul G, prin primar și pârâții și.
În motivarea apelului Municipiul Gaa rătat că invocă prescripția dreptului la acțiune și corelativ a tardivității introducerii acțiunii, în baza art. 45 din legea 10/2001 care prevede că acțiunea pentru constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobile revendicate putea fi introdusă în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit ulterior, dar care a expirat la 14.08.2002. În ceea ce privește buna credință, ea se prezumă și în condițiile în care ambele părți au fost de bună credință sau cel puțin cumpărătorul, intenția de fraudare nu există.
În motivarea apelului, pârâții și au arătat că în mod greșit instanța a soluționat prin respingere excepțiile tardivității, litispendenței, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a primarului mun. G. Au mai precizat că instanța nu a analizat natura juridică a contractului, a modului de dobândire a imobilului în sensul definit de art. 1 din legea 10/2001 și că instanța omite faptul că buna credință se prezumă.
În consecință, au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru următoarele considerente: acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 din legea 112/1995, și nu pe dispozițiile legii 10/2001, întrucât nu a fost respectată procedura înstrăinării imobilului. Această cerere este imprescriptibilă.
Prin decizia civilă nr. 107 din 27.02.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primăria Municipiului G prin Primar, și.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Analiza motivelor de apel pornește de la acțiunea dedusă judecății, astfel cum reclamantul, în baza principiului disponibilității a înțeles să o formuleze. Acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 20346/05.02.1997 și a actului adițional nr. 1/10.02.2000, întrucât vânzarea a avut loc anterior expirării termenului de 6 luni prevăzut de art. 9 și 14 din legea 112/1995 și fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 din legea 112/1995.
Prin sentința civilă 4712/30.06.2006 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea având ca obiect anularea acelorași contracte, acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 46 (actual 45) și art. 7 din legea 10/2001.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat, este necesar să existe o triplă identitate: părți, obiect și cauză, conform art. 1201 cod civil. Constatând că acțiunile au temeiuri juridice diferite, instanța reține că în mod corect s-a respins excepția litispendenței la prima instanță( prima cerere fiind atunci în apel) și că nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Față de temeiul juridic invocat, instanța apreciază că în cauză nu se poate face aplicarea art. 45 din legea 10/2001, în sensul că acțiunea nu este supusă acelui termen special de decădere de 1 an, excepția tardivității/ prescripției nefiind incidentă în cauză.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a primarului mun. G, instanța reține că, potrivit legii 215/2001 a administrației publice locale, primarul are calitatea de reprezentant al municipiului. În plus, contractul ce se cere a fi anulat este semnat, în calitate de vânzător, de primar, justificând astfel calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, instanța reține că legea 10/2001 prevede o procedură specială pentru anularea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile preluate abuziv, dar care nu exclude aplicarea dreptului comun în materia nulității sau a altor prevederi din legi speciale. Textul menționează că, indiferent de cauza de nulitate acțiunea se prescrie în termen de 1 an. Însă, în baza liberului acces la instanța și în aplicarea art. 6 din CEDO, Tribunalul consideră că reclamantul are deschisă calea dreptului comun și a altor legi speciale pentru valorificarea dreptului său, cauzele de nulitate fiind raportate la textul de lege invocat.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a invocat că potrivit art. 9 din legea 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Art. 14 menționează: persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
În cauză, contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la data de 05.02.1997, anterior soluționării cererii de restituire formulată de reclamant.
Nu se poate reține apărarea pârâților, în sensul că art. 9 nu prevede nici o sancțiune. Nulitățile pot fi și implicite, nu doar exprese. Încălcarea unei prevederi legale atrage nulitatea actului, urmând a se stabili, în funcție de interesul personal/ general ocrotit de acea dispoziție legală dacă nulitatea e absolută sau relativă. În speță, instanța apreciază că, în materia restituirii bunurilor imobile preluate abuziv, interesul ocrotit prin normele juridice este unul general, sancțiunea nerespectării acestora fiind nulitatea absolută.
Referitor la invocarea cazului de subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil, ca excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a actului inițial, instanța reține că în cauză se solicită chiar anularea actului inițial, contractul de vânzare cumpărare, prin urmare nu se aplică acea teorie a terțului dobânditor de bună credință. Nu se pot aplica prin similitudine dispoziții materiale ale legii 10/2001 în ceea ce privește buna/ reaua credință la întocmirea unui act.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii în cauză.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâții Primăria Municipiului G prin Primar, și criticând- pentru nelegalitate prin prisma aplicării greșite a legii, critică prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susține pârâta Primăria Municipiului G prin Primar că, greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune și, corelativ, a tardivității acțiunii promovate de reclamantul atât timp cât, conform art.45 (fost 46) din Legea nr. 10/2001, cei păgubiți prin încheierea actelor nelegale de înstrăinare a imobilelor revendicate pe Legea nr.10/2001 puteau introduce acțiune în constatarea nulității, prin derogare de la dreptul comun, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare Legii. Cum reclamantul a introdus acțiunea la aproape 5 ani de la data limită, respectiv 10 ianuarie 2007, soluția corectă era cea de admitere a excepției invocate, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, susține pârâta greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001 în sensul în care actele juridice de înstrăinare (inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare) sunt lovite de nulitate absolută doar în ipoteza încheierii actului respectiv cu rea credință. Că buna credință se prezumă iar sarcina probei în privința relei credințe incumbă celui ce o invocă. Cum nu s-a dovedit reaua credință la încheierea actului de înstrăinare în speță, actul este pe deplin valid, acțiunea trebuind a fi fost respinsă ca nefondată.
Pârâții și, după o amplă și amănunțită expunere situației de fapt, invocă încălcarea prevederilor art.6 alin.1 din Convenția Europeană întrucât, prin soluția pronunțată, recurenților le este pusă în pericol securitatea raporturilor juridice. Că, prin numeroasele sale decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că atenuarea vechilor prejudicii nu trebuie să creeze noi neajunsuri disproporționale. Că nu îi revine unei persoane ce a beneficiat de o hotărâre definitivă favorabilă, sarcina de a suporta consecințele sistemului legislativ și judiciar deficitar, ce a permis coexistența două hotărâri definitive ce conferă dreptul de proprietate asupra aceluiași bun mai multor persoane.
În acest context, reiterează recurenții-pârâți excepțiile tardivității promovării acțiunii, a inadmisibilității pe temeiul juridic invocat, a litispendenței și, în final, autorității de lucru judecat.
Că, niciuna dintre aceste patru excepții nu a fost "pertinent analizate", mai mult, instanțele nu au manifestat rol activ suficient pentru stabili cu exactitate cadrul juridic, pornind de la natura juridică a imobilului în discuție.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Atât timp cât prin sentința civilă nr. 4712/30.06.2006 a Judecătoriei Galați, definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în temeiul dispozițiilor art.46 din Legea nr.10/2001, orice critică vizând greșita soluționare excepției litispendenței sau a autorității de lucru judecat apare ca fiind total nejustificată.
În acest sens, corect au surprins instanțele, în fond și în apel, că, în lipsa triplei identități - părți, obiect, cauză - nu se poate reține incidența în speță a dispozițiilor art.1201 Cod civil.
În aceeași ordine de idei, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului G, atunci când invocă greșita aplicare a legii (art.45 din Legea nr.10/2001) fie este în eroare cu privire la temeiul juridic invocat în prezenta acțiune în constatare nulitate absolută contract înstrăinare, fie este de rea credință, încercând să supună controlului judiciar un aspect străin de natura cauzei.
Atât timp cât reclamantul și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art.9 din Legea nr. 112/1995 iar din probele administrate legal în cauză a rezultat cu certitudine că actul de înstrăinare a fost încheiat anterior emiterii hotărârii Comisiei județene pentru aplicarea Legii 112/1995, nr. 235/04.08.1997, Curtea constată că soluția instanței de fond corect a fost menținută în apel.
În mod justificat s- respins excepția autorității de lucru judecat și, în acest context, nici critica încălcării siguranței raporturilor juridice invocate de pârâții și nu poate fi primită. Mai mult, corect surprinde Tribunalul că, tocmai în respectarea liberului acces la instanță și în aplicarea art.6 din, reclamantul are deschisă calea dreptului comun și altor legi speciale, în speță, Legea nr.112/1995 pentru valorificarea dreptului său de proprietate.
Cum. Pârâta Primăria Municipiului G nu a respectat termenul prevăzut de art.14 din Legea nr.112/1995, procedând la înstrăinarea imobilului anterior soluționării cererii formulate de reclamant cu privire la acest imobil, corect s-a constatat nulitatea absolută actului astfel încheiat.
Pentru toate acestea, Curtea va respinge ca nefondate recursurile, făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art.312 pct.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de către pârâții MUNICIPIUL G-PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI G, și, împotriva deciziei civile nr. 107 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./26.02.2009
VM/27.02.2009
2 ex./27.02.2009
Fond: Judecătoria Galați - judecător
Apel: Tribunalul Galați - judecători: +
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
