Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5986/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6/
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - " " SRL, împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, C, și, având ca obiect:"acțiune în constatare."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -" "SRL, prin consilier juridic G în baza împuternicirii nr.3 din 05.01.2010 depusă la dosar-fila 62 șiintimații, G, C, și,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.199 din 26.11.2009 depusă la dosar-fila 63.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.11.2009, întâmpinare din partea intimaților, G, C, și.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimați către reprezentantul legal al recurentei.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -" "SRL, prin consilier juridic G, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că societatea pe care o reprezintă este parte în proces doar sub aspectul că intimații în cauză și-au desfășurat activitatea în perioada în litigiu pe platforma -"T"SA, societate ce a fost lichidată.
În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică de specialitate contabilă, recurenta, prin consilier juridic, arată că expertul desemnat de către instanța de fond nu a analizat fiecare caz în parte pentru a observa că de fapt intimații și-au desfășurat activitatea pe anumite funcții ce se încadrează în grupa a II-a de muncă, fără a avea în vedere Ordinul nr.50/1990 prin care se reglementează clar locurile de muncă pe platforme.
Față de această împrejurare, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
Intimații, G, C, și, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că societatea recurentă insistă în motivul de recurs privind efectuarea raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă, motiv de recurs ce a fost invocat în cele 12 litigii purtate cu salariații săi și în care concluziile expertului au fost aceleași, în sensul că intimaților nu le-a fost schimbat locul de muncă, fără a ține cont că instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra acestui aspect.
De asemenea, intimații, prin avocat, mai arată că la data de 01.04.1992 aceștia au fost încadrați în grupa a I-a de muncă și ulterior, fără nici un motiv, societatea recurentă a înțeles să încadreze salariații în grupa a II-a de muncă și astfel plata contribuției a fost diminuată, cu toate că prin prisma prevederilor art.2 alin.2 din Decretul nr. 68/1990 raportat la pct.6 din Ordinul nr.50/1990 s-a stabilit care sunt persoanele care se încadrează în grupa a I-a de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte, acesta a fost emis pentru acele persoane ce urmează a fi disponibilizate.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: C, G, în contradictoriu cu pârâta - SRL, s-a constatat că reclamanții au desfășurat activitate la T SA T M - preluată de pârâta " " SRL T M, activitate ce se încadrează în grupa I - a de muncă pentru fiecare reclamant, astfel: C - 01.04.1981 -05.11.1994;: - 16.10.1986 - 31.10.1993, 23.02.1998-01.04.2001; -01.11.1982-01.11.1993, 15.03.1999-01.04.2001;: 09.02.1990 - 27.02.1992, 01.06.1998-01.04.2001; - 18.03.1969-31.12.1989; - 01.04.1992 - 01.01.1996, 01.02.1998-01.04.2001; - 19.03.1982 - 24.03.1992; G -05.08.1974-21.10.1975, 26.--01.11.1993; -01.09.1978-26.11.1984; 14.09.1981-01.11.1993, 09.--01.04.2001 și a fost obligată pârâta la efectuarea mențiunilor privitoare la grupa I-a de muncă pentru fiecare reclamant, corespunzător perioadelor menționate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții, în calitate de angajați ai - T SA au prestat activitate în grupa I de muncă, în perioadele arătate de către aceștia în tabelul anexă la cererea introductivă, însă conducerea societății i-a trecut în mod nejustificat în grupa a ll-a de muncă.
S-a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3681/2.09.2004, - T SA a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile către - SA, asociat unic la - SRL T M, care s-a obligat totodată să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva - T SA, ceea ce echivalează cu un transfer al unei părți din societate, acest transfer având drept consecință îndreptățirea salariaților să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din raporturile de muncă potrivit art.169 Codul muncii.
Din verificările carnetelor de muncă ale reclamanților, instanța de fond a reținut că la rubrica angajator este precizat - SA - filiala T M, iar la alții - T SA, iar din aceste mențiuni nu rezultă că ar fi intervenit vreo modificare din punct de vedere al încadrării salariale sau a locului de muncă, aspecte care să justifice trecerea într-o altă grupă de muncă.
De asemenea, din conținutul procesului-verbal încheiat la data de 17 martie 2004, s-a reținut că la un număr mare de salariați de pe platforma - T SA, s-a acordat grupa l-a de muncă în perioada cuprinsă între 1976-2001, pentru activitățile desfășurate în secțiile de mecanică, transporturi, depozite etc. salariați aflați în aceeași situație cu reclamanții în privința condițiilor de muncă.
S-a considerat că achitarea contribuție la asigurările sociale corespunzătoare grupei a ll-a de muncă începând din luna iunie 1992 nu poate conduce la concluzia că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în această grupă.
S-a avut în vedere că art.13 din Ordinul nr.50/5.03.1990 prevede că perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare, se încadrează în grupele I și II de muncă și că art.3 din același ordin precizează că beneficiază de încadrare în grupa I și II de muncă, fără limitarea numărului personalului care este în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 din ordin.
Instanța de fond a omologat în totalitate raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert, din care reiese că trecerea în grupa a ll-a de muncă s-a făcut fără nicio justificare temeinică și legală, de vreme ce perioadele cuprinse în tabelul ce face parte integrantă din acțiune pentru fiecare reclamant în parte se încadrează în grupa l-a de muncă, toți reclamanții lucrând în aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric.
S-a menționat că în conformitate cu HG nr.559/1990 în lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din unitățile subordonate Ministerul Industriei Chimice și, la punctul 8 sunt menționate activități de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici și concentrarea acidului sulfuric, precum și manipularea derivaților acestor activități.
Prin urmare, s-a apreciat că încadrarea salariaților în grupa a ll-a de muncă s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art.3 din Ordinul nr.1566/1995.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs " " SRL T, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că expertiza nu a fost efectuată de către un expert în relații de muncă, ci de către un expert contabil, care nu s-a prezentat la sediul pentru a consulta documentele din arhiva T, societate unde au fost angajați reclamanții.
S-a mai arătat că expertul trebuia să constate că locurile de muncă de la.T au fost încadrate unele în grupa I, altele în grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995 și că simplul fapt de a fi angajați la - T SA nu le dă dreptul reclamanților de a fi încadrați obligatoriu numai în grupa I de muncă.
S-a solicitat a se reține ca fiind eronată concluzia expertului potrivit căreia toate locurile de muncă de pe platforma societății corespund condițiilor de încadrare în grupa I de muncă, de vreme ce nu toate locurile de muncă sunt în secții direct productive de îngrășăminte chimice.
S-a învederat că Ordinul nr.50/1990, în cele două anexe ale sale, încadrează explicit locurile de muncă în grupe de muncă, atât în grupa I cât și în grupa a II a de muncă, ori concluziile expertului încalcă prevederile acestui ordin, neținând cont de repartizarea locurilor de muncă pe grupe, după condițiile specifice de la fiecare loc de muncă.
S-a arătat că expertul a considerat greșit că dacă toate locurile de muncă sunt în perimetrul societății, automat ele se încadrează în grupa I de muncă.
S-a menționat că rezultă că locurile de muncă și ocupanții acestora au fost încadrate unele în grupa I și altele în grupa a II-a și din modul cum a fost calculată contribuția la asigurările sociale, diferențiat pe grupe de muncă, așa cum a impus Legea nr.49/1992, aspect care nu a fost studiat și luat în considerare de expert, deși trebuia să cunoască prevederile legale în legătură cu încadrarea în grupe de muncă și să constate că locurile de muncă ale reclamanților nu se regăsesc menționate între cele de grupa
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea formulată de către intimații reclamanți, având ca obiect constatarea faptului că activitatea desfășurată de către aceștia la T SA T M - preluată de pârâta " " SRL T M se încadrează în grupa I de muncă, precum și obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor privitoare la grupa I-a de muncă pentru fiecare reclamant, corespunzător perioadelor lucrate.
Expertul desemnat de către instanța de fond a verificat carnetele de muncă ale intimaților reclamanți, cât și alte înscrisuri prezentate de către recurentă și a constatat că reclamanții au lucrat în aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric, concluzionând că perioadele cuprinse în tabelul ce face parte integrantă din acțiune pentru fiecare reclamant în parte se încadrează în grupa l-a de muncă.
Potrivit încheierii de ședință de la termenul la care a fost desemnat expertul contabil rezultă că pârâta recurentă nu a avut nici o obiecțiune cu privire la desemnarea acestuia, legat de competența acestuia de a întocmi raportul de expertiză încuviințat în cauză.
De altfel, potrivit adresei nr.-/7.04.2009 emisă de către Tribunalul București - Biroul local de expertize judiciare tehnice și contabile, expertul care a efectuat expertiza dispusă în cauză este expert specializat în organizarea muncii, salarizare, caz în care criticile recurentei pârâte legate de lipsa de calificare a expertului numit de către instanța de fond nu pot fi primite de către C, neavând suport probator.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că părțile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire în ziua de 5.06.2009 la sediul - SRL - T M, în conformitate cu prevederile art.208 pr.civ. precum și faptul că la data convocării expertul s-a deplasat la sediul societății, fiind astfel nefondată susținerea recurentei sub acest aspect.
Curtea reține că la data la care părțile au fost convocate de către expert, partea recurentă, reprezentată de către doamna, șef Serviciu Resurse Umane Salarizare, avea posibilitatea să prezinte expertului ștatele de plată ale intimaților la care face referire în recurs.
Or, în condițiile în care expertul nu a putut examina ștatele de plată din culpa recurentei pârâte, aceasta nu se poate prevala în cauză de propria turpitudine.
De altfel, după depunerea raportului de expertiză la dosarul de fond, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 22 iunie 2009, pârâta recurentă a învederat primei instanțe faptul că nu are obiecțiuni la raportului de expertiză efectuat în cauză și nu a făcut nici o referire la ștatele de plată ale intimaților.
Pe de altă parte, deși în recurs, părțile au posibilitatea de a administra proba cu înscrisuri, potrivit art.305 pr.civ. partea recurentă nu a înțeles să administreze în cauză această probă și să depună la dosar ștatele de plată ale intimaților.
Așadar, în condițiile în care recurenta pârâtă nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiză or administrarea altor dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale expertului desemnat, Curtea consideră că în mod corect au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond concluziile expertizei efectuată în cauză.
Prima instanță a ținut seama de constatările expertului, care a evidențiat că reclamanții au lucrat pe platforma unității la instalațiile de acid sulfuric, acid fosforic, îngrășăminte complexe, amoniac, acid azotic, uree, azotat de aluminiu din cadrul secțiilor, și, în procent de 100%, locuri care se încadrează în grupa I de muncă, conform pct.14, 21 din HG nr.456/1990 și a reținut judicios că activități de fabricare a acidului azotic concentrat, acizilor fosforici și concentrarea acidului sulfuric, precum și manipularea derivaților acestor activități sunt menționate în lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Chimice și, încadrate în grupa I, respectiv la punctul 8 din HG nr.559/1990.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere concluzia expertului, care a constatat că la data intrării în vigoarea a Ordinului 50/1990 reclamanții au fost încadrați ca și anterior în grupa I de muncă, desfășurând activitate ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric în procent de 100%, apreciind în mod judicios că încadrarea intimaților reclamanți în grupa a II de muncă s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr.1566/1995.
Curtea reține că în considerentele hotărârii, în conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. prima instanță a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la reținerea CAS corespunzător grupei a II-a de muncă cu începere din 1.04.1992, conform Legii nr.49/1992, precizând în acest sens că din examinarea carnetelor de muncă ale intimaților-reclamanților a rezultat că nu există nici o mențiune cu privire la schimbarea meseriei, funcției sau a locului de muncă, care să justifice trecerea acestora la grupa a II de muncă.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " " SRL, împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, C, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.01.2010
Jud. fond:,
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
