Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 60
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 416 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant
, consilier juridic pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D, consilier juridic, pentru intimatul pârât SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, lipsind intimații pârâți MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de intimatul pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B prin întâmpinare, după care;
Consilier juridic, pentru intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- D, precizează că noua denumire a Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este Ministerul Finanțelor Publice potrivit OG 221/2008.
Recurentul reclamant depune certificat medico legal nr. 2969A din 24.11.2008 eliberat de Institutul de Medicină Legală
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de intimatul pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant arată că este fost deținut politic și luptător în rezistența anticoministă.
Precizează că din 1952 a fost îndepărtat din cadrele active ale armatei pentru motive politico-morale.
Datorită pierderii vederii la ochiul stâng, în anul 1955, a fost pensionat gr. III de invaliditate cu drept de muncă în funcția de "funcționar" și interzicerea muncii fizice. Din 1955 și până în 1985 a deținut diferite servicii.
Cu privire la introducerea în cauză a Direcției de Muncă și Protecție Socială D susține că această excepție nu a fost pusă în discuție de tribunal, astfel că soluționarea apelului potrivit art. 297, alin.1, Cod pr. civ. s-a făcut în mod nelegal.
Depune concluzii scrise, în raport de care solicită admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj iar pe fond să se constate că s-a continuat persecuția politică și pe perioada 29 iunie 1962 - 22 decembrie 1989, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice-DGFP D, arată că motivele de recurs sunt neîntemeiate și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5144/din 16 mai 2005, pronunțata de Judecătoria Craiova, s-a declinat competenta de soluționare a cererii în constatarea calității reclamantului de persecutat politic în perioada 29 iunie 1962 până la data introducerii acțiunii, în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială si de contencios Administrativ si Fiscal.
Tribunalul Dolj - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentința civila nr. 265 din 9 iulie 2005, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, situație in care s-a ivit conflict negativ de competență, care s-a înaintat spre soluționare la Curtea de APEL CRAIOVA.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 8 CM din 01.09.2005, a stabilit competența de soluționare a prezentei acțiunii la Tribunalul Dolj - Secția Comercială si de Contencios Administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției recurs înregistrat la ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție sub nr. 3388/2005.
Prin Decizia nr. 115/4 aprilie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal, a fost admis recursul, modificându-se sentința atacată în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Prin sentința civilă nr. 7999 din 17 oct.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. 10031/C/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul solicitat constatarea unei situații de fapt, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art.111 pr.civ. nefiind vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 306/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul.
Instanța de apel a motivat că, față de temeiul acțiunii precizate, indicat de reclamant ca fiind art.111 pr.civ. Judecătoria a analizat cauza în raport de temeiul precizat, și chiar dacă acțiunea s-a respins ca inadmisibilă, instanța s-a referit la îndeplinirea condițiilor de fond ale cererii formulate și a reținut corect inadmisibilitatea acțiunii, pentru că prin formularea ei, se tinde la stabilirea unei stării de fapt și nu existenței sau inexistenței unui drept.
A reținut că atât prin acțiunea introductivă cât și prin precizările ulterioare, reclamantul a solicitat să se constate că în perioada 1962 - 1989 fost persecutat politic și că persecuția politică a continuat și după 1990, si cum reclamantul nu a afirmat drepturi care să poată fi valorificate in cadrul acțiunii in constatare, acțiunea este inadmisibilă în baza art. 111.pr.civ-.
În sfârșit instanța de apel a mai reținut ca reclamantul a mai formulat o cererea cu același obiect, ce s-a soluționat prin Decizia nr. 3160/din 15.07.2003 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamantul considerându-le nelegale.
Prin decizia nr. 1085/08.10.2007, Curtea de APEL CRAIOVA -Secția Civilă, a admis recursul declarat de reclamantul, casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut că în mod greșit instanțele au soluționat cauza pe cale de excepție, reținând că acțiunea este inadmisibilă conform art. 111.pr.civ.
A reținut că, soluționând recursul, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 1115/4 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr- a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile art. 111.pr.civ. dar și ale art. 9 din Decretul Lege 118/1990 republicat, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, instanța supremă a stabilit și cadrul procesual al acțiunii de față, astfel că instanțele aveau obligația să se pronunțe asupra acțiunii, ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 9 din 118/1990 pentru obținerea unei hotărâri judecătorești prin care sa se constate că reclamantul nu și-a putut exercita profesia sau ocupația într-o anumită perioadă din cauza persecuției politice.
Mai mult, instanța de apel printr-un considerent al deciziei a constatat că reclamantul a mai formulat o acțiune cu același obiect, soluționată prin decizia nr. 3160/15 iulie 2003 Înaltei Curți de Casație si Justiție, fără a reține clar existența autorității de lucru judecat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanței la data de 24 octombrie 2007.
La data de 26.11.2007, reclamantul și- precizat acțiunea, în sensul că a renunțat la capătul de cerere prin care a solicitat a se constata continuarea persecuției politice si după data de 01.01.1990.
Și-a menținut petitul prin care solicitat a se constata continuarea persecuției politice asupra sa în perioada 29 iunie 1962-22 dec.1989, în conformitate cu art. 9 si art. 1 lit.b, din Decretul Lege 118/1990, modificat si completat.
În esență, și-a motivat acțiunea arătând că deși absolvent al Școlii Militare de Ofițeri cu durata de doi ani și având o pregătire profesională deosebită, care îi permitea să exercite o profesie calificată în diverse domenii în viața civilă, a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat pe diferite șantiere și uzine mecanice, calificându-se ca strungar.
Mai mult, a fost urmărit de organele de represiune și întrucât era considerat un potențial pericol social, în anul 1962 fost condamnat pentru huliganism politic, iar după executarea pedepsei, a fost în evidența organelor de securitate sub numele conspirativ " ", i-a fost ascultat telefonul, i s-a violat corespondența, i-a fost supravegheată familia.
A solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 163,40 lei.
Prin sentința civilă nr.2590 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI și FINANTELOR, MINISTERUL APARARII NATIONALE, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMATII, MINISTERUL JUSTIȚIEI MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Decretul Lege nr.118/1990, pentru a putea beneficia de vechime în muncă pentru o anumita perioadă, persoana persecutată sau urmărită din motive politice trebuie să nu-și fi putut exercita profesia sau ocupația pe perioada în care s-a aflat intr-o atare situație.
Din interpretarea literală a textului, prima instanță a dedus că ocupația la care se referă legiuitorul nu poate fi decât o activitate a cărei exercitare să poată constitui vechime în muncă și, în urma examinării copiei carnetului de muncă depus la dosar, a constatat că în perioada 22 iunie 1962-22 dec. 1989 reclamantul avut calitatea de angajat în diverse funcții și meserii până la pensionarea sa, beneficiind de vechime în muncă.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că a fost scos din cadrele active ale armatei, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi considerată ca o persecuție politică a reclamantului, în sensul dispozițiilor Decretului Lege 118/1990, întrucât reprezintă o măsură a puterii politice din acea vreme, care nu l-a vizat numai pe reclamant, aceasta manifestându-se la nivelul întregii populații, în toate structurile, ca urmare a schimbării sistemului social politic din țară.
S-a mai reținut că pentru toate aceste persoane, sistemul politic executiv a asigurat locuri de muncă, în raport de pregătirea profesională a fiecăruia, toți aceștia beneficiind de vechime în muncă, fiind cuprinși în sistemul de pensionare, și astfel nu cad sub incidența dispoz. Decretului Lege 118/1990.
Referitor la susținerea reclamantului că s-a aflat în preocuparea directă a organelor de securitate, având întocmit dosar de urmărire, prima instanța a reținut, pe baza actelor eliberate de CNSAS, că propunerea de luare în supraveghere informativă a reclamantului de câtre organele de securitate s-a făcut pe perioada 07.04.1987- 22.09.1987 și s-a datorat faptului că acesta audia posturile de radio interzise și că își manifesta public nemulțumirea față de realitățile din țara noastră, dar s-a apreciat că aceste aspecte nu pot fi reținute ca o persecuție politică, deoarece în acea perioadă întreaga populație a țării era urmărită și supusă unor astfel de măsuri în situația în care își făcea publice opiniile față de realitățile social-economice din țară, ori prin reproducerea în public a știrilor transmise prin posturile de radio interzise.
Concluzionând, instanța a apreciat că în perioada 22 iunie 1962- 22 dec. 1989, reclamantul nu a fost persecutat din motive politice, acesta fiind angajat în diverse funcții și meserii, iar ulterior fiind pensionat si beneficiind de vechime in muncă, fără a fi incidente dispozițiile legale invocate de reclamant. Împotriva sentinței civile nr. 416/8 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul arătat, în esență, că prima instanță, respingând acțiunea apreciat, în mod greșit, că în perioada 22 iunie 1962-22 decembrie 1989 nu a fost persecutat din motive politice, întrucât ar fi fost angajat în diverse funcții și meserii, iar ulterior ar fi fost pensionat, beneficiind de vechime în muncă, fără fi incidente dispozițiile legale invocate în formularea cererii.
A susținut reclamantul că, motivând în această manieră soluția de respingere, prima instanță nu s-a pronunțat și nu a demonstrat în nici un fel că în perioada 22 iunie 1962 -22 decembrie 1989 nu a fost persecutat politic.
A mai susținut că motivarea primei instanțe este contradictorie, se bazează pe numeroase aprecieri subiective ale judecătorului cu privire la realitățile socio-politice din perioada regimul comunist, dar nu și pe concluzii certe fundamentate pe probele administrate și conținutul acestora.
Consideră apelantul că soluția adoptată de prima instanță și motivarea pe care aceasta se sprijină încalcă dispozițiile art. 124 alin.2 și art. 21 alin.3 din Constituția României, prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 1 și 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Apelantul a criticat sentința atacată și sub aspectul modalității de analizare probelor administrate, susținând că, în verificarea afirmațiilor sale că fost în preocuparea organelor de securitate, prima instanță a reținut numai o parte din actele aflate în dosarul constituit la. omițând însă să facă referire la alte aspecte cum ar fi ascultarea telefoanelor, violarea corespondenței.
De asemenea, a susținut că prima instanță, reținând că pentru toate persoanele îndepărtate din anumite funcții sistemul politic executiv asigurat locuri de muncă, în raport de pregătirea profesională a fiecăruia, toate acestea beneficiind de vechime în muncă și fiind cuprinși în sistemul de pensionare, nu avut în vedere că persoanele îndepărtate din cadrele active ale armatei pe motive politice, cum a fost cazul său, nu aveau voie să ocupe locuri de muncă decât cu o calificare inferioară, el demonstrând că motivele care au stat ulterior la baza schimbării funcțiilor s-au datorat persecuției politice.
menționat apelantul că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanțele de judecată au constatat că în perioada 12 august 1952-29 iunie 1962 fost supus persecuției politice, fiind beneficiar al Decretului nr. 118/1990, că are calitatea de deținut politic și luptător în rezistența antecomunistă, calitate acordată prin decizia nr.70/2000 emisă de Comisia competentă din cadrul Ministerului Justiției.
Față de motivele invocate, a solicitat schimbarea sentinței atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii, conform precizării la aceasta depusă la dosar, și pronunțarea unei hotărâri din care să rezulte continuarea persecuției politice și după data de 29 iunie 1962 și până la 22 decembrie 1989.
Prin decizia civilă nr.416 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2590 din 25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE și JUSTIȚIE
S-a desființat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că a fost greșit stabilit cadrul procesual la prima instanță, întrucât așa cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. 1877/25.05.1999, pronunțată de ÎCCJ, partea cu care trebuie asigurată contradictorialitatea nu poate fi alta decât autoritatea care poate stabili și plăti drepturile care se urmăresc a fi obținute, în speță Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, persoană juridică ce nu a figurat ca parte la judecata în fond.
Reținând că prima instanță nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuția părților lămurirea cadrului procesual, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul,criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261, alin.5, cod pr. civ. în sensul că nu a menționat obiectul cererii, susținerile și arătarea dovezilor, precum și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, și cele pentru care s-u înlăturat cererile părților.
Instanța de apel nu a pus în discuția părților și nu a dat posibilitatea reclamantului să combată excepția în temeiul căreia a fost admis apelul, referitoare la introducerea în cauză a D, conform art. 11 din Decretul Lege nr. 118/1990, dispoziții legale care nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Recurentul reclamant a mai susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ. deoarece nu sunt întrunite condițiile legale.
La dosarul cauzei s-au depus: hotărârile judecătorești pronunțate în cauză în ciclurile procesuale anterioare, și cererile adresate de reclamant instanțelor.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
Recursul este fondat, și se va admite, pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de recurent vizând încălcarea dispozițiilor art.261, alin.5, cod pr. civ. este neîntemeiată, decizia Tribunalului fiind amplu motivată atât în fapt, cât și în drept, cu expunerea argumentelor care au format convingerea instanței.
Este fondată însă critica recurentului referitoare la soluționarea apelului, în baza dispozițiilor art. 297, alin.1,cod pr. civ.
Din observarea preambului deciziei recurate, se constată că instanța de apel a omis să pună în discuția părților aspectele vizând incidența dispozițiilor art. 297,alin.1,Cod pr. civ. care atrag desființarea cu trimitere.
Întrucât Tribunalul a fost investit prin apelul reclamantului doar cu critici de fond, nu avea posibilitatea de a soluționa calea de atac în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate de apelant, cu excepția celor de ordine publică
Potrivit art. 295, cod pr. civ. instanța de apel poate verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând invoca din oficiu motive de ordine publică, pe care, însă, în virtutea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, este obligată să le pună în discuția părților.
Stabilirea cadrului procesual nu este o chestiune de ordine publică, astfel că nu putea face obiectul analizei din oficiu de către instanța de control judiciar, și chiar dacă ar fi îndeplinit această condiție, Tribunlalul avea obligația să o pună în discuția părților, în caz contrar hotărârea fiind afectată de nelegalitate, pentru încălcare principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare.
Întrucât nu a procedat astfel, Tribunalul a pronunțat o decizie susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304, pct.5, cod pr. civ. respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin.2, cod pr. civ.
Curtea apreciază să nu este legală nici soluția adoptată cu privire la soluționarea apelului.
Potrivit art. 297, alin.1, cod pr. civ. în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare, nici una dintre ele nefiind incidentă în cauză.
Prima ipoteză se referă la greșita soluționare a cauzei pe excepție. Este vorba de excepții peremptorii, a căror admitere are ca efect neanalizarea fondului raportului juridic dedus judecății. Or, în cauză, soluționarea cauzei la prima instanță s-a făcut prin analiza în fond a acțiunii, ceea ce însemnă că nu operează dispoziția legală cuprinsă în art. 297, alin.1, prima teză.
Cea de-a doua premisă a aplicării art. 297, alin.1, Cod pr. civ. este lipsa părții care nu a fost legal citată.
Textul se referă la neregularitatea procedurală săvârșită față de un participant la judecată, care a figurat în calitate de parte la judecata în primă instanță, și nu la situația în care o persoană, care ar fi trebuit să participe la judecată, nu a fost conceptată, nefiind indicată ca pârât de către reclamant, și ca atare nu a fost citată.
Greșita stabilire a cadrului procesul, prin soluționare cauzei față de alți pârâți decât cei ce sunt obligați în raportul juridic dedus judecății nu se circumscrie motivului de desființare cu trimitere prevăzut în teza a doua a art. 297, cod pr, civ.
Potrivit art. 129, cod pr. civ. principiul rolului activ al judecătorului trebuie subsumat principiului disponibilității părților în procesul civil. O componentă importantă a acestuia o reprezintă dreptul titularului acțiunii de a determina cadrul procesual, inclusiv sub aspectul părților litigante.
Aceasta înseamnă că în virtutea dispozițiilor legale mai sus invocate, judecătorii au îndatorirea să pună în discuția părților orice aspecte care tind la o determinare corectă a cadrului procesul, de natură să poată asigura valorificarea eficace a drepturilor subiective deduse judecății, însă nu pot soluționa cauza decât în contradictoriu cu părțile pe care reclamantul a înțeles să le cheme în judecată. În speță, așa cum reclamantul a arătat constant în toate fazele procesuale, nu înțelege să se judece cu, ci doar cu pârâții indicați în această calitate prin acțiunea precizată, astfel că instanța este obligată să soluționeze cauza doar în contradictoriu cu aceștia.
Nefiind, așadar, incidente nici unul din cazurile prevăzute de art. 297, alin.1,Cod pr. civ. soluția de desființare cu trimitere este nelegală.
În măsura în care instanța de apel aprecia că este incident un motiv de nulitate a hotărârii, altul decât cele prevăzute de art. 297, alin.1, avea posibilitatea ca, admițând apelul, să anuleze procedura urmată și hotărârea pronunțată, și să rețină procesul spre rejudecare, în condițiile alin.2 al art. 297, Cod pr. civ.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze expres menționate în alin.1 al art.297, cod pr. civ. a fost impusă de asigurarea dublului grad de jurisdicție, și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil, consacrat în alin.3 al art. 21 din legea fundamentală, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale cuprinse în art. 297, alin.1, cod pr. civ. și a soluționat apelul cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105, alin.2, Cod pr. civ. fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304, pct.5 și 9, cod pr. civ. urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 312, alin.3, partea finală, cod pr. civ. potrivit cu care dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive de recurs, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
Soluționarea apelului în baza prevederilor legale mai sus citate a antrenat o necercetare a criticilor aduse de apelanți, ceea ce face incidente dispozițiile art. 312, pct.5, Cod pr. civ. în raport de care se va admite recursul, se va casa decizia din apel, și se va trimitere cauza spre rejudecare la aceeași instanță. pentru a examina criticile formulate de apelant, în cadrul procesual determinat de acesta, în calitate de titular al acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 416 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE B, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored,-/ 4 ex./ 23.01.2009
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
