Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(98/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 601
Ședința publică de la 01.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1367 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 25.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrală din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B la data de 17.12.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nul absolut, în frauda legii și fals, înscrisul denumit chitanță întocmit la data de 20.02.1961.
Prin sentința civilă nr. 4859/14.04.2008 Judecătoria sectorului 1 Bar espins excepția lipsei de interes.
A respins excepția lipsei calității procesuale active.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și.
A respins cererea pârâtelor privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul din B,-, sector 1 aparținut autorilor și, astfel cum reiese din actul de vânzare autentificat sub nr. 5204/21.03.1914 la Tribunalul Ilfov secția notariat.
Din actele dosarului nu rezultă dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului, reținându-se însă din procesul verbal din luna iunie 1952 întocmit de Administrația Financiară că acesta ar fi avut ca moștenitori pe soția supraviețuitoare, și pe cei trei fii:, Albă și.
Prin certificatul de moștenitor nr. 53/1964 s-a constatat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori și Albă.
Prin încheierea din data de 30.11.1974 pronunțată în dosarul nr. 5740/1973 al Judecătoriei sectorului 8 B având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale a defuncților, și, s-a reținut că numitul vine la moștenirea părinților și a fratelui său, ajungându-se la o cotă de 5/12 din imobil.
Prin chitanța din data de 20.02.1961 numitul a înstrăinat cota de 5/12 din imobilul situat în- către, autorul pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 5882/22.05.1996 a Judecătoriei sectorului 1 B s-a constatat valabilă vânzarea - cumpărarea cotei de 5/12 din imobilul situat în B-, sector 1, intervenită la data de 21.02.1961 între și, respectiva hotărâre urmând a ține loc de act de vânzare - cumpărare. De asemenea, s-a constatat caracterul abuziv al preluării cotei de 5/12 din imobil de către stat prin decizia nr. 592/08.05.1977, în baza decretului nr. 223/1974.
Între părți mai există un litigiu formulat de pârâtele din prezenta cauză în contradictoriu cu reclamanta prin care se solicită anularea parțială a certificatelor de moștenitor nr. 53/1964, de pe urma defunctei, a certificatului de moștenitor nr. 266/1973, de pe urma defunctului, a certificatului de moștenitor nr. 151/1987, de pe urma defunctei Albă, a certificatului de moștenitor nr. 424/1994 de pe urma defunctului Albă și a certificatului de moștenitor nr. 43/2000 de pe urma defunctei, precum și ieșirea din indiviziune asupra imobilului.
Prin sentința civilă nr. 3113/22.02.2006 Judecătoriei sectorului 1 fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește anularea certificatelor de moștenitor, iar capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune a fost respins ca neîntemeiat. Apelul formulat de pârâte a fost admis prin decizia civilă nr. 592/2.05.2007 a Tribunalului București secția a IV a civilă, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia nr. 151/30.01.2008 recursul formulat de pârâte a fost admis, casându-se în parte decizia recurată și trimițându-se instanței de apel spre rejudecare capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune.
Instanța a reținut că reclamanta justifică un interes legitim și personal în solicitarea constatării nulității absolute a înscrisului intitulat chitanță, întrucât, printr-o eventuală excludere a lui de la succesiunea părinților săi, și, ar rămâne fără obiect tranzacția din 1961, după cum ar crește corespunzător cotele ce le-ar reveni celorlalți moștenitori și excluderea de la ieșirea din indiviziune a pârâtelor și a creșterii cotei ce i se cuvine reclamantei.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că valabilitatea înscrisului în cauză a format obiectul cercetării judecătorești în cadrul dosarului nr. 4072/1996 soluționat prin sentința civilă nr. 5882/1996, hotărâre definitivă și irevocabilă. În acest sens dispozițiile prezentei hotărâri au intrat în circuitul civil după cum reiese din procesul verbal de primire - predare din 27.02.1997 și a dispoziției Primarului General nr. 89/1997, prin care cota de 5/12 din imobil se restituie pârâtelor.
Siguranța circuitului civil și a raporturilor juridice ce au luat naștere urmare acestei hotărâri judecătorești impun ca valabilitatea înscrisului să nu mai poată fi pusă în discuție.
Susținerea reclamantei că prin chitanța în cauză numitul ar fi făcut un pact asupra unei succesiuni viitoare este nesusținută de probe, deoarece la momentul întocmirii tranzacției, deși mama sa nu decedase încă, totuși acesta era moștenitor al tatălui său. Mai mult, existența unui drept de proprietate la nivelul anului 1961, asupra cotei de 5/12 din imobil este recunoscută inclusiv de autoritățile statului, prin decizia nr. 592/1977 fiind preluată această cotă în urma probării plecării definitive dințară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel, apelanta arată că, în mod greșit instanța a reținut că, în urma pronunțării sentinței civile nr. 5882/1996 a Judecătoriei sectorului 1 nu mai poate fi pusă în discuție valabilitatea chitanței prin care ar fi înstrăinat cota de 5/12 din imobil, aspect în raport de care nu a încuviințat probele solicitate.
În al doilea rând, apelanta arată că, în mod greșit prima instanță nu a reținut existența unui pact asupra unei succesiuni viitoare, deși la momentul înstrăinării prin chitanța în discuție, numitul nu deținea cota ce o vindea.
Prin decizia nr. 1367/A/31.10.2008 Tribunalul București secția a IV a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4859/2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 în contradictoriu cu intimatele - pârâte și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect nu au fost încuviințate probele solicitate de reclamantă întrucât acestea nu erau utile cauzei. Astfel, apelanta reclamantă a solicitat prin acțiunea introductivă să se constate nulitatea absolută a înscrisului olograf încheiat la data de 20.02.1961, înscris care a mai făcut obiectul unei verificări în instanță, iar efectele juridice pe care le produce hotărârea pronunțată nu pot fi contestate ulterior printr-o altă hotărâre, chiar dacă la acel litigiu reclamanta nu a fost parte.
Nu sunt fondate nici criticile referitoare la existența unui pact asupra unei succesiuni viitoare, întrucât persoana al cărui interes ar fi fost eventual lezat era mama vânzătorului, întrucât se înstrăina și o parte din dreptul său de succesiune. Ori, o astfel de petiție nu a fost înregistrată.
s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, astfel cum rezultă din petitul acțiunii, reclamanta nu invocă motive de nulitate legate de lipsa semnăturii vânzătorului, ori a semnării în fals a acestuia, ci chestiuni care privesc raporturile succesorale dintre părți, care se întind pe o durată mare de timp și fac obiectul altor litigii.
Împotriva deciziei din apel a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În primul rând, recurenta susține că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5. pr. civ. întrucât, în mod greșit, instanța de apel a reținut că nu au fost invocate motive de nulitate legate de semnarea în fals a chitanței din 1961, deși tocmai acest lucru a fot solicitat și pentru dovedirea acestui aspect au fost cerute probele respinse de instanțe. Mai mult decât atât, chiar prin motivele de apel apelanta a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 174 - 184. pr. civ, respectiv a înscrierii în fals.
În al doilea rând, recurenta susține că reținerea instanței de apel, referitoare la înstrăinarea cotei succesorale de către, cotă ce i-ar fi revenit de la ambii părinți, nu are valoarea unui pact asupra unei succesiuni viitoare.
În mod greșit s-a apreciat că singura persoană lezată în acest caz era doar mama sa, deși acest aspecte atrag nulitatea absolută, ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
Se apreciază, de asemenea, că sunt greșite reținerile instanței de apel, că efectele juridice ale sentinței civile nr. 5882/1996 a Judecătoriei sectorului 1 B, nu pot fi puse în discuție, chiar dacă, recurenta nu a fost parte în acel litigiu și cu atât mai mult cu cât prima instanță a respins excepția lipsei de interes.
De altfel, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. deoarece a fost încălcat dreptul al apărare al recurentei prin respingerea mijloacelor de probă solicitate pentru procedura înscrierii în fals, instanța mulțumindu-se să motiveze că există sentința civilă nr. 5882/1996, în care chitanța a mai fost verificată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Prin petitul acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior și precizată, reclamanta solicitat să se constate și nulitatea absolută a chitanței încheiată în data de 20.02.1961 între, în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărător, invocând, în afară de aspectele legate de pactul asupra unei succesiuni viitoare și "nulitatea înscrisului întrucât este fals, nefiind semnat de ".
Se constată că, prima instanță, deși în susținerea acestui motiv de nulitate au fost solicitate probe de reclamantă, nu a administrat nici un fel de probe și, mai mult decât atât, s-a mărginit în a apreciat că, acest motiv de nulitate nu mai poate fi cercetat în prezentul litigiu, întrucât într-un litigiu anterior, soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 5882/1996, s-a verificat valabilitatea înscrisului. Pe de altă parte, instanța de apel a menținut acest punct de vedere al instanței de fond și, mai mult decât atât, a apreciat că nici nu ar fi fost invocate aceste aspecte legate de nesemnarea înscrisului de către, deși, criticile din apel vizau tocmai aceste aspecte.
În atare situație, curtea constată că, deși există sentința civilă nr. 5882/1996 prin care s-a constatat intervenită vânzarea - cumpărarea cotei de 5/12 din imobil, cotă ce ar fi aparținut numitului, aspectele legate de nulitatea înscrisului pentru nesemnarea sa de către vânzător, pot fi invocate pe calea acestui litigiu, întrucât nu au făcut obiectul unei verificări anterioare.
A aprecia altfel, ar însemna ca, aceste aspecte, referitoare la nesemnarea înscrisului sub semnătură privată de către vânzător, să nu mai poată fi analizate în prezentul litigiu, deși, este mai mult decât evident că, ele nici nu au fost măcar invocate și nici analizate de către instanța de judecată în dosarul nr. 4072/1996, unde s-a pronunțat sentința civilă nr. 5882/1996.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, curtea constată că recursul formulat de recurentă este întemeiat și, întrucât, nici prima instanță nu a analizat acest motiv de nulitate, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, urmând ca aceasta să administreze și probele ce vor fi solicitate și pe care le consideră utile pentru o soluționare corectă a cauzei.
În raport de considerentele arătate mai sus, nu vor mai fi analizate motivele de recurs legate de nulitatea înscrisului determinată de existența unui pact asupra unei succesiuni viitoare, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța investită cu rejudecarea.
Pentru aceste motive în baza art. 312 alin. 3. pr. civ. Curtea admite recursul, casează decizia recurată și sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1367A/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și .
Casează decizia recurată și sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- -- - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. /
2 Ex./21.04.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 1 B -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
