Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 6044/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6044
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 0966 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- SUCURSALA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata pârâta SC SA- SUCURSALA, lipsind recurentul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează procedura completă cu intimata pârâtă SC SA- SUCURSALA, prin prezenta consilierului juridic, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimata pârâta SC SA- SUCURSALA, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
URTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 966 de la 17 martie 2009 respins acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei SC SA SUCURSALA.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu pct. 4 din Ordinul 50/1990, încadrarea in grupele a I-a și a II-a de muncă, se va face in situația in care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile, activitățile și funcțiile prevăzute in aceste grupe, depășește nivelul maxim admis prevăzut in normele republicate de protecție a muncii.
Pe de altă parte, potrivit art.5 din același act normativ, existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali, pentru protecția muncii, care, la data analizei, contată că s-au luat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă.
Nu in ultimul rând, tribunalul a constatat că, nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art.6 din Ordinul nr.50/19900, in conformitate cu care, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se face de conducerea unităților, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, in care își desfășoară activitatea persoanele respective, precum și timpul efectiv lucrat in aceste condiții.
Realizarea acestei proceduri, cădea in sarcina unității, și a organelor sindicale, legea instituind in sarcina acestora, îndeplinirea acestor proceduri, fiind atributul exclusiv al patronatului (angajatorului) pe de o parte și, a colectivului de salariați organizați in sindicate pe de altă parte.
Cu numărul 3661/17.03.2009, angajatorul a comunicat instanței, cu referire la cauza dedusă judecății, că în arhiva unității nu există documente care să ateste existenta condițiilor deosebite de muncă, in conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordin, și nici înscrisul privind nominalizarea persoanelor care se încadrează într-o grupă de muncă sau alta, in conformitate cu dispozițiile art. 6.
In consecință, tribunalul este in imposibilitate să verifice toată activitatea desfășurată de reclamant dacă s-a încadrat sau nu in grupa I-a de muncă, nefiind abilitat nici să cenzureze starea de fapt învederată de angajator, nici să facă, el însuși, încadrarea intr-o grupă superioară de muncă, deoarece, intr-o asemenea situație, si-ar depăși competențele.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea, în condițiile în care sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului. De asemenea, recurentul critică faptul că a solicitat proba cu martori, iar instanța nu s-a pronunțat asupra administrării acestei probe, necesară și utilă cauzei.
Ultimul motiv de recurs vizează faptul că soluția instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 287 Codul muncii - sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Critica recurentului în sensul că intimata nu a depus dovezi în apărarea sa este neîntemeiată, întrucât pe de o parte unitatea - intimată nu a avut calitatea de angajator a recurentului - reclamant, această calitate a aparținut SC SA C, unitate radiată în prezent din Registrul Comerțului. În aceste condiții înregistrările din carnetul de muncă constituie documentul care atestă perioadele de activitate desfășurate în grupa I sau grupa a II-a de muncă.
Potrivit art. 6 din. 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă în care se desfășoară activitatea, precum și de timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Observându-se carnetul de muncă pentru perioada solicitată de recurentul - reclamant, respectiv 14 februarie 1976 - 01 martie 1978 se constată că la poziția 7 și următoarele din carnetul de muncă acesta a desfășurat activitate de mecanic, iar potrivit deciziei 314 din 21.02.1991, emisă de Combinatul Chimic C în perioada 18 martie 1969 - 31 decembrie 1989 toate categoriile de personal din cadrul Combinatului Chimic C beneficiază de grupa a II-a de muncă.
Prin urmare, la acel moment s-a apreciat de către conducerea unității, împreună cu sindicatele din unitate, ținându-se cont de lista locurilor de muncă, a activităților desfășurate și a categoriilor de personal din cadrul Combinatului Chimic C că activitatea desfășurată de recurentul - reclamant pe perioada solicitată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Unitatea pârâtă nu este identică cu unitatea angajatoare și nu există alte dovezi din care să rezulte că activitatea desfășurată de recurentul - reclamant ca mecanic s-ar încadra în grupa I de muncă și nu în grupa a II-a de muncă, cum a stabilit însăși unitatea angajatoare. Mai mult, raportat la activitatea desfășurată de recurentul - reclamant, aceea de mecanic, prin prevederile pct.25 din Anexa la.50/1990, de grupa I de muncă beneficiază numai personalul care-și desfășoară activitatea în turnătoriile cu producție industrială continuă, ori reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul secției reparații mecanice - mașini unelte.
Nici critica recurentului în sensul că instanța nu s-a pronunțat pe proba cu martori solicitată de recurentul-reclamant și pe care i-a nominalizat, nu este întemeiată. La termenul din 17 februarie 2009 apărătorul reclamantului nu a formulat nici un fel de cerere privind proba cu martori, iar la termenul din 17 martie 2009 nici una dintre părți nu a fost prezentă.
În aceste condiții sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent și în baza art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 0966 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- SUCURSALA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10.11.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
