Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 6122/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 4401/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6122/
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta - " " SRL, împotriva sentinței civile nr.505 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, a, și Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta -" "SRL,prin consilier juridic G, în baza delegației nr.5697 din 27 octombrie 2009 și intimații -AN,INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ T, - și,prin apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.312 din 28.10.2009 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Teleorman.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimații, prin apărător, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat,fără cheltuieli de judecată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică,considerând că în mod corect instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză din care rezultă că intimații au lucrat grupa I-a de muncă, recurenta având totodată posibilitatea de a formula obiecțiuni, însă nu a înțeles să facă acest lucru.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă,declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.505 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții:, a, în contradictoriu cu pârâții - SRL T M, Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, și, pe cale de consecință, s-a constatat că activitatea depusă de reclamanți la fostul - T SA T M, având ca succesor - SRL îndeplinește condițiile de grupa a l-a de muncă după cum urmează: -perioada 01.04.1992/01.11.1993, -perioada 11.12.1974/07.05.1991, -perioada 01.06.1990/01.06.1997 și 01.02.1998/01.04.2001, -perioada 04.10.1974/19.02.1976 și 25.06.1977/01.07.1993, -perioada 24.07.1973/18.10.1979, a-perioada 06.08.1990/01.11.1995 și 01.08.1998/01.04.2001, -perioada 27.11.1981/01.06.1997 și 06.03.1998/01.04.2001, -perioada 01.04.1992/01.06.1997 și 01.02.1998/01.04.2001, -perioada 01.03.1990/01.06.1997 și 23.02.1998/01.04.2001, -perioada 11.10.1980/15.03.1983, -perioada 1985 - 1996, -perioada 20.10.1980/16.02.1988, -perioada 01.11.1980/01.11.1993, -perioada 01.12.1976/15.07.1985, -perioada 15.11.1976/05.12.1988, -perioada 09.03.1978/18.06.1979; 01.04.1982/01.06.1997 și 01.02.1998-01.04.2001, -perioada 18.10.1978/28.09.1994, -perioada 09.03.1998/01.04.2001, -perioada 16.04.1979/12.01.1984, 16.02.1993/01.06.1997 și 01.02.1998/01.09.1999.
A fost obligat pârâtul - SRL să efectueze mențiunile dispuse în carnetele de muncă ale reclamanților și,
A fost obligat pârâtul - SRL la plata către reclamantul a sumei de 2006,00 lei cheltuieli de judecată - onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanții au fost angajați ai - T SA prestând activitate în grupa I de muncă atât la data intrării în vigoare a Ordinului nr.50/1990 cât și anterior acestei date, reclamanții desfășurându-și activitatea în aceleași condiții ca și personalul care își desfășoară activitatea în sectorul de îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric în procent de 100%.
Astfel, din actele depuse de către reclamanți expertul a constatat că toți reclamanții au lucrat pe platforma unității la instalațiile de acid sulfuric, acid fosforic, îngrășăminte complexe, amoniac, acid azotic, uree, azotat de amoniu din cadrul secțiilor, și în procent de 100% și că aceste locuri de muncă, se încadrează în grupa I de muncă.
S-a apreciat că pentru perioadele solicitate de fiecare reclamant în parte, încadrările și locurile de muncă sunt conforme cu cele menționate în carnetele de muncă ce au fost întocmite în perioadele respective. Din carnetele de muncă nu rezultă vreo notificare sau mențiune cu privire la schimbarea meseriei, funcției sau a locului de muncă pentru perioada solicitată de către cei 19 reclamanți și nu sunt specificate grupele de muncă în care sunt încadrați cei 19 reclamanți.
S-au avut în vedere dispozițiile art.15 din Ordinul nr.15/1990 prevede că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate la locurile de muncă și activitatea ce se încadrează în grupele l-a și a ll-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă al fiecăruia, conform metodologiei de completare al acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.
S-a menționat că din înscrisurile depuse la dosar de către părți nu rezultă o evidență privind încadrarea salariaților pe grupe de muncă și nu există o notificare privind schimbarea locului de muncă.
S-a precizat că art.3 din Ordinul nr.1566/30.07.1995 al, Ministerul Industriilor și Ministerul Sănătății prevede că locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite din industria chimică și petrochimică necuprinse în grupa I de muncă vor beneficia de încadrare în grupa a ll-a de muncă în vederea pensionării ca urmare a nominalizării lor de către conducerile societăților comerciale cu sindicatele, în baza condițiilor concrete la fiecare loc de muncă, conform prevederilor Ordinului nr.50/1990.
De asemenea, a arătat tribunalul că, în lipsa unui document care să prevadă încadrarea salariaților pe grupe de muncă emis de unitatea angajatoare față de documentele prezentate de părți în această cauză, respectiv, carnete de muncă, state de plată, proces verbal din 17.03.2004, referat din data de 01.04.2004, expertul a reținut că activitatea desfășurată de cei 19 reclamanți se încadrează în grupa I de muncă pentru perioadele cuprinse în tabelul anexat cererii de chemare în judecată pentru fiecare reclamant.
S-a învederat că, potrivit art.6 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă pârâta a fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților. Din carnetele de muncă ale reclamanților a rezultat că la rubrica angajator este menționat - T M, aceasta schimbându-și denumirea în - SRL TMc are a preluat spre păstrare și gestionare arhiva - T SA TMs ituație în care reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă potrivit art.169 Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs, în termenul legal, pârâta - SRL, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a arătat că xpertiza nu a fost efectuată de către un expert în relații de muncă ci de către un expert contabil, iar acesta nu s-a prezentat la sediul, astfel că acesta nu a consultat documentele din arhiva T societate unde au fost angajați reclamanții.
La data de 11.02.2009, expertul desemnat de către instanță să efectueze raportul de expertiză în cauză, a solicitat prezența unui reprezentant al societății la sediul său din B, cu documente relevante, însă printr-o adresă societatea a învederat imposibilitatea scoaterii din societate a documentelor solicitate, respectiv a ștatelor de plată acestea fiind îndosariate și foarte voluminoase și numeroase.
S-a mai arătat că expertul trebuia să constate că locurile de muncă de la.T au fost încadrate unele în grupa I, altele în grupa a II a conform prevederilor Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995, iar afirmația expertului ca "activitatea desfășurată de reclamanți privește aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice nu este reală, întrucât reclamanții nu au lucrat la aceste instalații așa cum rezultă din înscrisurile în carnetele de muncă și nu se regăsesc în statele de plată a salariilor de la aceste instalații.
Recurentul a mai arătat că, deși intimații arată că simplu fapt de a fi fost angajați la fosta societate - T SA a cărei arhivă a fost preluată de societatea - SRL, le-ar conferi dreptul de a fi încadrați în grupa I de muncă, aceasta contravenind prevederilor legale, prima instanță neavând în vedere că locurile de muncă și ocupanții acestora au fost încadrați alternativ în grupele I și II de muncă aceasta rezultând și din modul cum s-a calculat contribuția de asigurări sociale diferențiat pe grupe de muncă potrivit Legii nr.49/1992 și cum se poate verifica în arhiva fostului angajator aspect neavut în vedere de către expert.
Raportul de expertiză a fost întocmit doar după studierea fotocopiilor cărților de muncă ale intimaților, fără a fi avute în vedere și ștatele de plată din arhiva societății și fără ca expertul să cunoască prevederile legale în legătură cu încadrarea în grupe de muncă a activității intimaților, ceea ce l-ar fi condus la constatarea faptului că locurile de muncă ale acestora nu sunt dintre cele încadrate în grupa I de muncă.
Prin urmare, în opinia recurentului atât instanța cât și expertul trebuia să identifice și temeiul legal al încadrării în grupa I de muncă al reclamanților.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2006 lei cu titlu cheltuieli de judecata, reprezentând contravaloarea onorariului expert, s-a arătat că recurenta nu ființa ca societate în perioada pentru care intimații solicitau acordarea grupei I de muncă, fiind doar păstrătoarea arhivei fostului angajator, astfel întrucât prin excepția art.274 pr.civ. recurenta nu se află în culpă procesuală, în cauză, deoarece nu cade în pretenții în sensul acestor dispoziții legale, nefiind vinovată de lipsa mențiunilor privind activitatea în grupa I de muncă în carnetele de muncă ale intimaților; s-a mai arătat că din cuprinsul sentinței atacate nu a rezultat motivul pentru care cheltuielile de judecată trebuia plătite intimatului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prin actul de constituire al recurentei această societate s-a obligat să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva societății dizolvate și radiate - T SA, precum și să achite toate obligațiile născute cu privire la patrimoniul societății.
Așa fiind, intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât a avut loc un transfer al unei părți a societății de la fostul angajator
Aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozițiile art.296 alin.2 teza a II-a din Codul muncii, coroborat cu prevederile Decretului nr.92/1976, rezultă obligația angajatorului de a efectua toate mențiunile în carnetul de muncă al salariatului, chiar și acele mențiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate, instanța în caz de neîndeplinire a acestei obligații având posibilitatea reconstituirii drepturilor legale de calitatea de salariat, inclusiv a celor referitoare la activitatea desfășurată în grupele superioare de muncă de către salariați. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat să completeze mențiunile din carnetul de muncă al salariatului, chiar și cu privire la perioade anterioare angajării salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat, în caz contrar instanța judecătorească urmând să reconstituie salariatului activitatea desfășurată de acesta în grupele superioare de muncă ca parte a vechimii în muncă, în sensul dispozițiilor art.296 alin.2 teza a II-a din Codul muncii.
Nu pot fi primite susținerile recurentei privind efectuarea raportului de expertiză de către un expert ce nu era specializat în relații de muncă, care nu ar fi consultat ștatele de plată din arhiva societății recurente și nu ar fi analizat în concret activitatea desfășurată de către fiecare intimat raportat la prevederile Ordinului nr.50/1990, HG nr.559/1990, Ordinului nr.969/1990 și Ordinul nr.1566/1995, ce prevedeau condițiile încadrării locurilor de muncă în grupele superioare de muncă, câtă vreme acestea reprezintă obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză (primele două vizând nulitatea relativă a acestuia), ce nu au fost formulate la termenul de judecată ce a urmat depunerii raportului de expertiză, respectiv la data de 25.02.2009, și urmează a fi înlăturate, deoarece chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la termenul de judecată când s-a încuviințat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de muncă a intimaților, recurenta avea obligația ca în condițiile art.129 pr.civ. să urmărească îndeplinirea actelor de procedură în condițiile stabilite de lege, să-și exercite drepturile procedurale și să-și probeze drepturile și apărările.
Recurenta a fost convocată de către expertul desemnat să întocmească raportul de expertiză, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 19 din dosarul de fond, astfel încât aceasta avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză susținând lipsa de specializare a expertului și întocmirea raportului fără analiza ștatelor de plată relevante; de altfel, după cum rezultă din chiar susținerile recurentei aceasta a avut cunoștință despre necesitatea prezentării către expert a ștatelor de plată ale intimaților, însă a refuzat prezentarea lor motivând imposibilitatea scoaterii acestora înafara societății cu toate că acestea puteau fi prezentate expertului în varianta unor fotocopii, ori nimănui nu-i este permis să se prevaleze de propria turpitudine.
Nefondate sunt și susținerile potrivit cărora prima instanță nu ar fi identificat temeiul legal al încadrării activității intimaților în grupa I de muncă câtă vreme aceasta a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor Decretului nr.92/1976 și ale art.3 din Ordinul nr.1566/30.07.1995 al, Ministerului Industriilor și Ministerului Sănătății, în raport de constatările expertului reținute în cuprinsul raportului de expertiză din care a rezultat că intimații au desfășurat activități în cadrul unor locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.
Va fi înlăturată și critica referitoare la obligarea recurentei la plata către intimatul, a sumei ce reprezintă onorariu cuvenit expertului, deoarece potrivit art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții este în culpă procesuală și va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată; chiar dacă perioada de referință dedusă judecății de către intimați era anterioară înființării societății recurente, aceasta în cauză se află în culpă procesuală și datorează intimatului ce a achitat onorariul cuvenit expertului cheltuieli de judecată.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.505 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, a, și Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
