Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.616/R/2008
Ședința publică din 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, precum și recursul declarat de pârâtul Municipiul B- prin Primar împotriva deciziei civile nr.97 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Consiliul Local B, jr. și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul recurentului reclamant, din Baroul Bistrița -N cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimaților pârâți, jr. și, - în uirea, cu împuternicire avocațială de uire la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimaților pârâți depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise avocatul titlular al intimaților, cerere pe care reprezentantul recurentului reclamant o lasă la aprecierea instanței.
Se comunică întâmpinarea depusă la dosar reprezentantului recurentului pârât și se lasă cauză la a doua strigare pentru studiul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă aceleași părți.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul intimaților pârâți, pe motiv că s-a depus întâmpinare la dosar și, întrucât nu s-au formulat alte cereri prealabile și nu s-au ridicat excepții instanța închide faza probatorie, constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui în temeiul art.312 proc. civ. conform motivelor arătate în scris, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți, solicită respingerea recursurilor, ca
nefondate, conform întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită respingerea recursului Municipiului B, ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1124/2007 din 6 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Bistrițas -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâții și jr. ca neîntemeiată.
S-a admis acțiune a restrânsă formulată de reclamantul împotriva pârâților și jr. Municipiul B prin Primar și Consiliul local și în consecință s-a constatat că Municipiul Bad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF. 162 nr. top. 201/2, 200 și 201/1, constând în construcții și cota de 5760/5914 mp. teren, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Din extrasul CF nr. 162 nr. top. 201/2, 200, 201/1 de natură casă, curte și grădină intravilan în suprafață totală de 5918 mp ( 2 dosar nr. 3799/1997) rezultă că de funcții și sunt proprietari asupra construcțiilor și asupra cotei de 5760/5916 părți din teren (fiind întabulați conform încheierii de CF 688/1968), coindivizar la teren fiind Statul Român.
a decedat în localitatea B, cartier, jud. B N la data de 6 noiembrie 1953 ( 8 din dosar nr. 3196/C/2005 al Tribunalului Bistrița - N), iar a decedat la data de 29 aprilie 1963 ( 9 din același dosar), în localitate a B, cartier jud. B -
Aceștia au avut un singur fiu, pe senior, care după război s-a stabilit în Austria, unde a decedat la data de 14.02.1965 ( 7 din dosarul 3196/C/2005 al Tribunalului Bistrița - N).
senior a fost căsătorit cu reclamanta, aceștia avându-l ca fiu pe reclamantul jr.
Prin Decizia nr. 226 din 9 august 1986 ( 25) eliberată de fostul Consiliu Popular al jud. B - N, care a avut în vedere actul nr. 6840 din aprilie 1986 al Comitetului executiv al Consiliului Popular al Municipiului B; procesul verbal întocmit de Comisia județeană de evaluare a construcțiilor terenurilor și plantațiilor ce se preiau în proprietatea statului, precum și prevederile art. 2 și 4 din Decretul nr. 223/1974, imobilul construcție și terenul în suprafață de 250 mp situate în municipiul B, localitatea componentă, nr. 104, înscrise în CF 162 nr. top 200, 201/2, 201/1, proprietatea defuncților și au trecut în proprietatea statului și în administrarea B, iar terenul în suprafață de 5510 mp, aferent imobilelor menționate anterior, a trecut în proprietatea CAP Pentru construcțiile trecute în proprietate a statului s-a stabilit plata unei despăgubiri în cuantum de 35.000 lei.
La data preluării imobilelor în temeiul Decretului nr. 223/1974, casa era locuită de reclamanți, respectiv de nora și nepotul proprietarilor tabulari (decedați la acea dată).
Instanța a mai reținut că după pronunțarea Sentinței civile nr. 3893/1997 de către Judecătoria Bistrița, prin care s-a constatat că Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu (construcții și cota de 250/5918 părți din terenul aferent), sentință care a fost desființată prin Decizia civilă nr. 48/A/2006a Tribunalului Bistrița - N, casa a fost vândută reclamantului în baza Legii nr. 112/1995 (în calitate de fost chiriaș), conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 647/18.02.1998 (contract care nu a fost contestat de către reclamanți), iar terenul aferent a făcut obiectul legilor fondului funciar (o suprafață de 408/1260 mp teren i-a fost atribuită reclamantului prin ordinul prefectului, iar altă suprafață i-a fost constituită conform TP 9918/2002 și nr. 9912/2002, acte care nu au fost contestate).
Reclamanții au formulatonotificare în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la Primăria municipiului B sub nr. 18647/14.08.2001, prin care au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B, cartier, nr. 104.
Prin Dispoziția Primarului Municipiului B nr. 884/05.06.2006 ( 19 -22), s-a stabilit că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la casa și cota de 5760/5914 mp teren, situate în B, cartier, nr. 104, respingându-se cererea de restituire în natură și propunându-se acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, precum și înaintarea notificării spre soluționare Comisiei Locale din cadrul Primăriei Municipiului B, conform disp. art. V alin. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul 1, pentru imobilul teren. Dispoziția a fost contestată de reclamanți, acțiune a făcând obiectul dosarului nr. 2523/C/2006 al Tribunalului B-
În motivarea dispoziției s-a reținut că imobilul a fost preluat în proprietatea statului, făcându-se aplicarea art. 2 și 4 din Decretul 223/1974, de la de funcții și, care figurau ca proprietari tabulari. Aceștia erau însă decedați la data preluării, astfel că nu s-a putut pune problema plecării lor din țară în anul 1986, în speță neputându-se face aplicarea dispozițiilor lit. B pct. 2 din HG 498/2003, fiind aplicabile dispozițiile art.2 (1) lit. i din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat la stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale În vigoare la data preluării. S-a mai reținut că, în prezent, imobilul casă este vândut fostului chiriaș, iar terenul a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că nefiind posibilă restituirea în natură a casei, petenții pot beneficia numai de despăgubiri, cu precizarea că terenul nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001.
Instanța a constatat că, prin acțiune a formulată de către reclamant, a fost investită numai să constate că Municipiul Bad obândit dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu în temeiul Decretului 223/1974, trecerea cu titlu sau fără titlu valabil, caracterul abuziv sau neabuziv al preluării imobilelor în baza acestui decret, făcând obiectul procedurii speciale prevăzută de Legea 10/2001, cu precizarea că instanta nu a fost investită nici cu constatarea nulitătii sau anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, în ceea ce privește casa și nici cu constatarea nulității sau cu anularea titlurilor de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar, în ceea ce privește temul aferent construcțiilor (curte și grădină intravilan).
Instanța a reținut că imobilele construcții și teren au fost preluate efectiv de către Statul Român în temeiul Decretului nr. 223/1974 (construcțiile și terenul în suprafață de 250 mp fiind în administrarea IJGCL B, iar diferența de teren fiind preluată de fostul CAP B), astfel că, în baza disp. art. 111 Cod proc civ. actiunea formulată de reclamant a fost admisă ca fiind întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și jr. instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere că aceștia sunt nora, respectiv nepotul de fiu al proprietarilor tabulari (dovada calității de moștenitor fiind făcută cu actele de stare civilă existente la dosarul nr. 3l96/C/2005 al Tribunalului Bistrița - N, (filele 7 - 9, 11 - 16), cu precizarea că fiul proprietarilor tabulari nu a predecedat acestora, astfel că pârâta nu vine la moștenirea socrilor prin reprezentare. Atât aceasta, cât și pârâtul jr. trebuie să facă dovada că defunctul senior a acceptat moștenirea după părinții lui, proprietarii tabulari ai imobilelor din litigiu, în momentul în care se va dezbate masa succesorală după aceștia, în prezent având vocație succesorală legală eventuaIă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și jr.iar prin decizia civilă 97 din 7.11.2007 a Tribunalului Bistrița -N s-au admis apelurile pârâților și s-a modificat hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea atacată, prima instanță, după ce a respins excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâții apelanți și, a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamantul împotriva pârâților menționați anterior, cât și a municipiului B și Consiliul local B și a constatat că municipiul Bad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în 162, nr.top.201/2, 200 și 2001/1, constând în construcții și cota de 5760/5914 mp teren, în temeiul Decr.223/1974.
Tribunalul a apreciat că această statuare a primei instanța s-a făcut prin aplicare necorespunzătoare a dispozițiilor legale incidente după cum urmează:
Pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate în temeiul Decr.223/1974, trebui a să se verifice dacă s-a făcut o legală aplicare a acestui act normativ sau din contră a fost o măsură abuzivă întemeiată formal pe acest decret în scopul preluării bunului imobil în litigiu.
Potrivit Decretului nr. 223/1974, s-a instituit regula generală potrivit căreia în România construcțiile și terenurile puteau fi proprietate a persoanelor fizice numai în cazul în care acestea aveau domiciliul în țară, per a contrario persoanele care nu aveau domiciliul în interiorul țării pierdeau dreptul de proprietate asupra imobilelor lor.
Transferul dreptului de proprietate în favoarea statului, asupra construcțiilor avea loc cu sau fără plată în funcție de faptul dacă persoana pleca legal sau fraudulos din țară, în timp ce terenul trecea la stat întotdeauna fără plată.
Prevederile decretului respectiv, referitoare la preluarea imobilelor fără plată, contraveneau disp.art.12 din Constituția din 1965 în vigoare la aceea dată, care instituia principiul exproprierii terenurilor și construcțiilor, numai pentru satisfacerea unui interes obștesc și numai cu plata unei juste despăgubiri, precum și disp.art.17 alin.1 referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, și cele ale art.36 alin.1 din aceeași lege fundamentală, conform cărora dreptul de proprietate personală era ocrotit.
Dispozițiile Decretului nr.223/1974 contraveneau și Declarației universale ale drepturilor omului din 10 decembrie 1948, care la art.17 prevedea că orice persoană are dreptul de proprietate atât singur cât și în asociere cu alții și că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, dar și Pactului internațional cu privire la drepturile economice și sociale și culturale care prevede a la art.5 alin.2 că nu se putea "admite nici o restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute aflate în vigoare în orice țară în virtutea unor legii, convenții, regulamente sau cutume" (dreptul de proprietate personală făcând parte din drepturile fundamentale ale omului).
Astfel se poate conchide că trecerea în proprietatea statului, în temeiul Decr.223/1974 s-au realizat cu încălcarea prevederilor legale anterior menționate, conferind un caracter abuziv acestor măsuri astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil.
Pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate de către stat în mod legal și valabil, se impune a se verifica dacă s-au respectat și dispozițiile art.4 din Decr.223/1974, care, deschidea posibilitatea atacării deciziei administrative de preluare cu plângere la instanțele judecătorești în condițiile legii (. 1/1967). Rezultă că decizia administrativă se definitiva fie prin neatacarea acesteia la instanța de judecată, fie în urma respingerii plângerii formulate, trecerea bunului în proprietatea statului, nerealizându-se în mod automat.
Pentru a-și produce efectele nu era suficientă manifestată unilaterală de voință, ci era necesară și îndeplinirea formalității comunicării actului de preluare a imobilului adevăratului proprietar la ultimul său domiciliu din țară, respectiv adresa la care era situat imobilul, pentru ca acesta să poată opta în cunoștință de cauză în legătură cu introducerea unei plângeri la instanța de judecată competentă așa cum am relevat anterior.
Tribunalul examinând probatoriul administrat în primă instanță, constată că decizia administrativă emisă de fostul Consiliu popular a județului B-N în baza Legii 223/1974, nu poate constitui un titlu valabil, având în vedere argumentele anterior reliefate, în favoarea Statului Român, întrucât pe de o parte dispozițiile acestui act normativ erau în contradicție cu Constituția României la acea dată și tratatele internaționale menționate anterior, astfel că în mod nelegal a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamant.
Potrivit disp.art.111 Cod proc.civilă "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Din aceste dispoziții legale reiese faptul că orice persoană interesată poate introduce o acțiune în constatarea existenței unui drept, de fapt mai exact spus a unui raport juridic, ceea ce semnifică faptul că pentru a fi admisibilă o asemenea acțiune în constatare pozitivă, trebuie dovedită dobândirea în mod legal a dreptului respectiv, altfel dispozițiile menționate ar fi deturnate de la scopul lor firesc avut în vedere de legiuitor, în situația în care ar fi utilizate pentru a se constata existența unui drept dobândit fie în mod abuziv, fie prin încălcarea normelor juridice specifice edictate în vederea transferării dreptului în cauză.
Având în vedere aceste considerații, tribunalul trebuie să examineze dacă prima instanță a constatat în mod justificat că Municipiul Bad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în 162, nr.top.201/2, 200 și 201/1, în temeiul Decr.223/1974.
S-a constatat că potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dată au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat", astfel spus trebuie analizat în cauza de față dacă bunul imobil preluat de stat a fost dobândit cu respectarea normelor legale în vigoare la data respectivă.
În acest sens, tribunalul a constatat că Decretul 223/1974, în temeiul căruia prima instanță a constatat că Municipiul Bad obândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, conține dispoziții legale contrare, atât Constituției României din 1965, în vigoare la data respectivă, cât și Codului civil (art.480-481), precum și unor tratate internaționale la care România era parte - Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional privind drepturile civile și politice, după cum s-a reliefat anterior.
În ce privește modul de aplicare a dispozițiilor decretului 223/1974, tribunalul a constatat că s-a realizat în mod abuziv în cauza de față, întrucât decizia nr.226/1986 emis de fostul Consiliu Popular B-N nu a fost comunicată persoanelor interesate (proprietarilor tabulari și deținătorilor imobilului) pentru ca aceștia să își poată exercita dreptul de aoa taca în justiție conform dispozițiilor decretului amintit. De altfel, la data emiterii Deciziei nr. 226/1986, proprietarii tabulari erau decedați, astfel că nu era incidentă ipoteza descrisă de actul normativ, respectiv plecarea acestora din România la data emiterii actului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului menținându-se hotărârea instanței de fond.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Recurentul susține că instanța față de obiectul dedus judecății a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost învestită nici cu constatarea nulității sau anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii 112/1995 sau cu constatarea nulității sau anularea titlului de proprietate.
Or, instanța de apel, susține recurentul, a făcut o greșită aplicare a legii invocând incidența dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 pr.civ.
Recurentul a mai susținut că reclamanții nu și-au dovedit nici până în prezent legitimarea succesorală după defuncți, la data preluării imobilului, ei nu aveau nici un drept de proprietate.
Intimații și prin întâmpinarea depusă s-au opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 8 și 9 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Prin acțiunea principală, reclamantul a solicitat a se constata că pârâtul Consiliul local Bad obândit dreptul de proprietate în baza /1974 asupra imobilului înscris în CF 162 nr.top 201/2, 200 și 201/1 și să se dispună întabularea în CF a drpetului de proprietate, cu obligarea pârâtului de ridul III la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în baza art.9 din Legea 112/1995.
Or, față de petitele acțiunii ce vizează în principal o acțiune în constatare, este de reținut că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii prin prisma dispoz.art.111 pr.civ.
Cum, acțiunea în constatare nu este admisibilă, dacă partea poate exercita acțiunea în realizarea dreptului, instanța de apel a făcut o examinare constituționalității și legalității actului de preluare Decr.223/1974 raportat și la dispozițiile Constituției din 1965 cât și la dispozițiile Declarației universale a drepturilor omului, concluzionând că în raport de aceste aspecte și de trecerea imobilului în proprietatea statului, în baza Decr.223/1974, acest act normativ contravenea dispozițiilor art.12 din Constituția din 1965 și respectiv art.17 din Declarația universală a drepturilor omului, situație în care măusura preluării imobilului are un caracter abuziv și pe cale de consecință titlul statului nu este valabil.
Instanța de apel a analizat fondul cauzei numai raportat la obiectul dedus judecății ce viza constatarea dreptului de proprietate al statului prin preluarea imobilului în baza Decr.223/1974.
Or, actul normativ evocat fiind contrar dispozițiilor constituționale precum și Declarației universale a drepturilor omului în ce privește ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate (art.36 Constituție ce face parte din drepturile fundamentale ale omului) nu poate constitui titlu valabil pentru dobândirea dreptului de proprietate de către stat.
Față de cele expuse, susținerile recurentului sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât instanța a examinat toate aspectele legate de valabilitatea titlului invocat ca temei al dobândirii dreptului de proprietate de către stat.
Aspectele invocate de recurent cu privire la calitatea de persoane îndreptățite sau nu la eventuala retrocedare a imobilului (calitatea de moștenitori ai pârâților raportat la proprietarii tabulari) face obiectul unui alt litigiu având ca obiect plângere la Legea 10/2001 - dos- a Tribunalului Bistrița -N anexat).
Cum, motivele invocate de recurent nu întrunesc cerințele art.304 pct. 8 și 9 pr.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat, urmând ca în baza art.274 pr.civ. a fi obligat recurentul să plătească intimaților 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și cel declarat de pârâtul MUNICIPIUL B împotriva deciziei civile nr.97 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților jr. și - suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PE/CA
20.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond.B
Jud.apel:;
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș