Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de recurentul, domiciliat în G,-, - 4,. 3, împotriva sentinței civile nr. 1632/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CNCFR SA G, cu sediul în G,-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au răspuns recurentul și pentru intimată consilier juridic, cu împuternicire la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul solicită ca înregistrarea ședinței de judecată să se facă cu mijloace audio.
Față de cererea recurentului, instanța menționează că secția conflicte de muncă și asigurări sociale nu dispune deocamdată de mijloace audio pentru înregistrarea ședințelor de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul, având cuvântul, critică soluția instanței de fond din 2 motive, și anume: 1. completul care a soluționat cererea de recuzare nu a fost legal constituit,
2. de asemenea, din compunerea completului care a soluționat cauza la fond lipsesc cei doi asistenți judiciari, cauza fiind soluționată numai de doi judecători, nu s-a respectat planificarea de permanență, neexistând nici o dovadă că doamna judecător a fost repartizată corect în alcătuirea completului care a soluționat cauza, nici pentru faptul că doamna judecător nu a mai intrat deși s-a respins cererea de recuzare.
Mai menționează că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la toate capetele de cerere formulate, că nu s-a observat că prin decizia nr. 2.631/27.07.1992 nu i s-a desfăcut contractul individual de muncă pentru funcția de șef depozit, această decizie fiind lovită de nulitate absolută deoarece a produs efecte juridice retroactive datei când a fost emisă și date când i-a fost comunicată.
Solicită casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea motivelor de recurs motivat de faptul că alcătuirea completului de judecată este atributul instanței, referitor la fondul cauzei precizează că existau pe rol acțiuni în care s-au pronunțat sentințe, acțiunea prezentă care privește perioada 1990-1992 putea fi făcută pe toată perioada și că acesta ar fi putut să formuleze o altă cerere de revizuire.
Solicită respingerea contestației.
În replică, contestatorul asupra inadmisibilității cererii precizează că nu putea să formuleze o cerere de revizuire deoarece prima dispoziție a fost anulată, iar după această dată nu s- mai emis nici o decizie de desfacere contractului de muncă din acest motiv nu a putut decât să formuleze contestație la executare, instanța de fond neintrând în cercetarea fondului cu privire la aceste aspecte.
La replica contestatorului, reprezentantul intimatei menționează că ar fi putut formula contestație în anulare.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1632/29.10.2007 a Tribunalului Galați, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SA G, ca nefondată.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta CNFR SA pentru a se constata inexistența deciziei nr. 5913/1990 de schimbare a locului de muncă prevăzut în contractul de muncă încheiat de reclamant cu pârâta. Totodată a cerut să fie repus în situația anterioară modificării contractului cu plata drepturilor salariale rezultate în urma admiterii acțiunii în constatare.
În fapt a susținut că a fost angajat al pârâtei în perioada 02.07.1982-20.02.1990. La data de 20.02.1990 pârâta prin decizia nr. 5913/1990 a dispus schimbarea locului său de muncă. Prin decizia nr. 2211/2000 pronunțată de Tribunalul Galațis -a dispus anularea deciziei de schimbare a locului de muncă și repunerea părților în situația anterioară. A încercat punerea în executare a deciziei pronunțate de Tribunal însă nu a reușit deoarece pârâta susține că există decizie de desfacere a contractului de muncă deși nu a primit nici o decizie prin care pârâta să fi dispus desfacerea contractului său de muncă. În aceste condiții pentru a facilita executarea silită a promovat prezenta cerere întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii cu motivarea că reclamantul are la îndemână acțiunea în realizare situație în raport de care nu poate uza de acțiunea în constatare. Pe fond a susținut că cererea este nefondată deoarece angajatorul a executat decizia nr. 2211/2000 pronunțată de Tribunalul Galația efectuat toate mențiunile în cartea de muncă a reclamantului și din acest punct de vedere nu se mai poate cere să se constate inexistența deciziei de desfacere a contractului de muncă.
La data de 28.09.2007, reclamantul a precizat obiectul cererii sale. În acest sens a indicat că solicită să se constate că nu există dreptul societății pârâte să-i desfacă contractul de muncă, că nu există decizie de desfacere a contractului de muncă,că are dreptul să fie repus în situația anterioară cu toate drepturile care decurg din calitatea sa de salariat al pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
Excepția inadmisibilității invocată de pârâtă în apărare, este nefondată deoarece reclamantul are dreptul să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. În condițiile în care dreptul de petiționare nu i-a fost cenzurat prin Lege și față de faptul că nu are altă cale pentru a cere instanței să-și exercite controlul judecătoresc, față de prev. art. 109 alin 2 Cod procedură civilă va respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Pe fond Tribunalul a reținut că cererea formulată de reclamant este nefondată pentru următoarele motive:
Pe calea acțiunii în constatare nu se poate cere să se constate existența sau inexistența unor situații de fapt. Pe de altă parte situația de fapt invocată de reclamant nu are corespondent în mențiunile din cartea de muncă depusă în copie la dosar. Astfel la poziția nr. 25 apare consemnată mențiunea că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat în baza unei decizii cu nr. 2631/27.07.1992, iar ulterior acestei măsuri reclamantul a beneficiat de indemnizația de șomaj acordată la vremea respectivă prin Legea 1/1991. La 09.01.1995 reclamantul s-a angajat la o altă societate comercială. Ca urmare eronat susține reclamantul că nu a avut cunoștință de faptul că raporturile de muncă cu pârâta au încetat. Încasarea indemnizației de șomaj și încheierea unor contracte de muncă cu alți angajatori conduc la concluzia că s-a cunoscut de faptul că raporturile de muncă cu pârâta nu mai produceau efecte. Reclamantul putea contesta în termenele prescrise de Codul muncii decizia de desfacere a contractului de muncă. Față de conduita procesuală adoptată nu mai poate cere să se constate că are calitatea de salariat al pârâtei.
Din acest punct de vedere, față de dispozitivul deciziei nr. 2211/2000 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a constatat că reclamantul a ales o cale greșită pentru valorificarea drepturilor sale. Față de art. 111 Cod procedură civilă pentru motivele mai sus menționate s-a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile precum și a încheierilor premergătoare a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
, instanța a soluționat cererea de recuzare în complet nelegal constituit, alcătuit numai din doi magistrați, fără asistenți judiciari.
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii.
Astfel, hotărârea nu este motivată referitor la obiectul acțiunii așa cum a fost precizat în încheierea de ședință și în precizări.
Motivarea este în contradicție cu dispozitivul hotărârii respectiv cu soluția de respingere a acțiunii ca nefondată.
Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, în mod greșit a interpretat că obiectul dedus judecății îl reprezintă constatarea existenței sau neexistenței unor situații de fapt.
Hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii iar instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului.
Instanța nu a exercitat rol activ și a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului.
Instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei referitor la cercetarea tuturor capetelor de cerere pe care le-a formulat.
A invocat nulitatea sentinței recurate și a încheierilor premergătoare pentru că au fost nemotivate și pronunțate de judecători care nu erau competenți.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu s-a intrat în cercetarea fondului.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 1, 3, 4, 7, 8, 9. pr. civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare însă, prezentă în instanță prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurent cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acesta este fondat față de următoarele considerente:
În cadrul dosarului de fond, reclamantul recurent a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor ce compunea completul de judecată 8 (fila 39).
Prin Încheierea pronunțată la data de 27.09.2007 de Tribunalul Galați (fila 45), cererea de recuzare a fost soluționată în complet compus din doi judecători, fără prezența asistenților judiciari.
Motivarea acestei compuneri a instanței a fost expusă în sensul că, în accepțiunea Regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, completul este format numai din judecători, asistenții judiciari având vot consultativ numai în ceea ce privește soluționarea litigiilor de muncă, nu și referitor la incidentele procedurale ce se ivesc privitor la compunerea completului de judecată.
Instanța de recurs apreciază că acest punct de vedere nu este corect și consideră, așa cum a precizat și recurentul, că în componența completului trebuie să intre și doi asistenți judiciari.
Astfel, prin OUG nr. 179/11.11.1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, s-au introdus, după alineatul 1 al art. 17, alineatele 1^1, 1^2 și 1^3 cu următorul cuprins:
"Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judecă în primă instanță, cu celeritate, de către uncompletformat dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului".
Prin nr.OUG 20/20.02.2002, s-a modificat și completat Legea nr. 92/1992 iar alineatele 1^1 - 1^3 ale articolului 17 au căpătat următorul cuprins:
"Cauzele privind conflictele de muncă se judecă în primă instanță, cu celeritate, de cătrecompleteformate din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți.
Magistrații consultanți participă la deliberări cu vot consultativ. separate ale acestora sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre".
Ulterior, prin Legea nr. 304/28.06.2004 privind organizarea judiciară, s-a prevăzut în cuprinsul art. 58, că, se constituiecompletulpentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.
Potrivit disp. art. 101 alin. 2 din același act normativ, dispozițiile legale privind obligațiile, interdicțiile și incompatibilitățile magistraților se aplică și asistenților judiciari.
În cuprinsul Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești se reiau aceste dispoziții privind compunereacompletelorpentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prevăzându-se, în art. 35 și 36 faptul că sunt alcătuite din 2 judecători și 2 asistenți judiciari care participă la deliberare cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate.
Se observă, din analiza sistematică a tuturor actelor normative arătate mai sus, că legiuitorul folosește noțiunea de "complet" format din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Așa fiind, dispozițiile art. 98 din Regulament nu pot primi o altă interpretare decât pe aceea că incidentele procedurale referitoare la membrii completului de judecată se soluționează decompletul următorcare judecă în aceeași materie.
Ori, dacă, în accepțiunea legiuitorului, completul în cazul litigiilor de muncă este compus din 2 judecători și 2 asistenți, și din interpretarea sistematica a normelor legale se deduce aceeași concluzie, în sensul că soluționarea incidentelor procedurale se face și cu participarea acestora din urmă, legea nefăcând nici o distincție. Ori unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. Nu are nici o relevanță faptul că asistenții judiciari participă cu rol consultativ la deliberări atât timp cât Regulamentul prevede fără nici un echivoc regula soluționării incidentelor procedurale de completul următor, nefăcându-se diferența după cum membrii completului participă cu rol consultativ sau la deliberări.
Mai mult, prin Decizia nr. LXIX pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.10.2007, în urma promovării unui recurs în interesul legii, se statuează faptul că, declarația de abținere sau cererea de recuzare se judecă de complete constituite în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea cauzei în care a intervenit incidentul procedural.
În aceste condiții, nu suntem de acord cu distincția făcută de către prima instanță în soluționarea cererii de recuzare în ce privește compunerea completului.
Nefiind soluționată legal cererea de recuzare, devin incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 și 5.pr. civilă, soluția nefiind alta decât aplicarea art. 105. pr. civilă și refacerea actului procedural reprezentat de sentința civilă recurată întrucât în componența completului care a pronunțat hotărârea recurată a intrat un judecător recuzat, cererea de recuzare nefiind corect soluționată.
Față de acest motiv de recurs apreciat ca întemeiat, considerăm inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3 și 5.pr. civilă, se va admite recursul și se va casa sentința civilă recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, se va soluționa cererea de recuzare în complet din care vor face parte și 2 asistenți judiciari.
Se va motiva corespunzător hotărârea în funcție de obiectul dedus judecății și soluția adoptată, pe baza situației de fapt și a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, - 4,. 3, împotriva sentinței civile nr. 1632/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința civilă nr. 1632/29.10.2007 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
: - -
: 2 ex.// 4.03. 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
