Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 621/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 621
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de G împotriva deciziei civile nr.83 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata - personal lipsind contestatorul G și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care a învederat:
- cererea de la dosar prin care contestatorul Gas olicitat a se lua act că renunță la contestația în anulare formulată, după care:
Instanța a pus în discuție cererea formulată de contestatorul G prin care solicită se lua act că renunță la contestația în anulare formulată.
Intimata - a solicitat a se lua act de cererea formulată de contestator.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 17482 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 ani, formulată de reclamanții - și împotriva pârâtului
S- constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 2800 mp, teren situat în C,-, astfel cum este individualizat în schița anexă raportului de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt moștenitorii defuncților și G, în a căror masă succesorală au intrat construcțiile din C, str. - nr. 32, și că autorul, bunicul matern al reclamanților, a figurat în registrul agricol cu 6,66 ha teren, printre membrii gospodăriei acesteia figurând și și G.
Pârâtului și autorului li s-a emis un titlu de proprietate pentru 4,53 ha teren de pe urma autorului, iar prin sentința civilă nr. 3986/1998, s-a dispus anularea acestui titlu, reținându-se că autoarea, fiica lui, renunțase expres la succesiunea acestuia, ulterior, pentru aceeași suprafață de teren i s-a emis pârâtului titlul de proprietate nr. 2692/2002, din care 988. se află în intravilanul localității C, pe str. -.
Din declarațiile martorilor s-a reținut că autorii și G au stăpânit netulburați, până la deces, din anul 1957, imobilul din- A și că, anterior anului 1957, existat o singură gospodărie cu o suprafață de teren de aproximativ 400. și o casă bătrânească în care locuiau bunicii reclamanților, pârâtul și autoarea reclamanților. Ulterior, bunicul matern al reclamanților împărțit suprafața de teren în două, cele două unități gospodărești fiind delimitate între ele cu gard. Pe terenul ce i-a revenit autoarei reclamanților situat la nr. 32, aceasta împreună cu soțul său a edificat o casă de locuit pe care au ocupat-o începând cu anul 1959, casa bătrânească și restul terenului rămânând în posesia bunicului și pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța dat altceva decât s-a cerut, întrucât prin cererea formulată la data de 3 noiembrie 2006, reclamanții au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate al autorilor lor prin uzucapiune, asupra suprafeței de teren de 2800. din C,- A, iar prin dispozitiv instanța a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului de 2800 din C,-.
Apelantul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1846 și 1847 cod civil și anume faptul posesiunii, întrucât imobilul nu se află în posesia intimaților, ci în posesia sa încă din anul 2001.
Considerentele sentinței conțin o contradicție care afectează temeinicia soluției, întrucât instanța apreciat că uzucapiunea poate fi invocată de posesor sau de persoanele prevăzute de art.1843 Cod Civil, deși reclamanții nu au nici calitatea de posesori și nici vreuna dintre cele prevăzute la art. 1843 Cod Civil.
Termenul de 30 ani pentru uzucapiune nu este îndeplinit, având în vedere că apelantul posedă terenul în litigiu din anul 2001, astfel încât acest termen nici nu a început să curgă.
S-a mai susținut că prin sentința apelată au fost lipsite de efecte juridice mai multe hotărâri judecătorești irevocabile, prin care a fost confirmată în contradictoriu cu aceleași persoane care au în acest dosar calitatea de intimați reclamanți, valabilitatea dreptului de proprietate al apelantului asupra terenului în litigiu.
Prin probele administrate nu a fost făcută dovada posesiunii impuse de art. 1847 Cod Civil pentru întreaga suprafață de teren de 2800. pentru care a fost constatat dreptul de proprietate.
S-a susținut că soluția instanței este greșită și pentru motivul că regimul terenurilor din categoria cărora face parte și cel în litigiu, trecut în proprietate statului, a fost reglementat prin legi speciale, respectiv Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, etc. legi care conțin dispoziții imperative privind modul în care se constituie și reconstituie dreptul de proprietate, care derogă de la regula generală conținută de Codul Civil.
S-a mai arătat că acțiunea este tardiv formulată, potrivit art. 1842 Cod Civil, întrucât prescripția putea fi invocată până la pronunțarea hotărârii definitive în cauza care a avut ca obiect anularea titlului de proprietate al intimaților reclamanți și emiterea altui titlu numai pe numele apelantului.
Prin decizia civilă nr.326 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de pârâtul G, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, .
A fost obligat apelantul către intimați la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că sunt nefondate criticile formulate de apelantul pârât, prima instanță făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale care reglementează uzucapiunea lungă, raportat la starea de fapt corect reținută.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și s-a bazat pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale prevăzute de art. 1890 și 1846, Cod civil, fiind incidente motivele de modificare enumerate în art. 304, pct. 7 și 9, Cod pr. civ.
Astfel, s-a arătat că, deși s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în acțiune se face referire la o pretinsă înzestrare a autoarei reclamanților de către tatăl său, împrejurare care exclude un alt mod de dobândire a dreptului de proprietate. În plus, s-a arătat că reclamanții au uzat de procedura legii fondului funciar, însă au eșuat tocmai din cauza faptului că nu au fost în măsură să dovedească înzestrarea.
O altă critică a vizat momentul reținut de instanțele de fond ca fiind începutul posesiei exercitate de autorii reclamanților, în acest sens făcându-se referire la recunoașterea reclamanților, exprimată în cuprinsul altor cereri de chemare în judecată.
Recurentul pârât a mai susținut că posesia reclamanților a fost întreruptă în anul 1981, când pârâtul a înlăturat gardul despărțitor dintre proprietățile părților și că din anul 1991, acesta a demarat procedurile în vederea reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii 18/1991, aspect care exclude exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților sub nume de proprietar.
O altă critică a vizat faptul că s-a ignorat și lipsit de eficacitate juridică nr. 1675 /30.11.2004 a Curții de Apel Craiova, în considerentele căreia s-a menționat că pe terenul în litigiu autorii reclamanților aveau un drept de folosință și nicidecum de proprietate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acțiunii.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare la data de 3.10.2008, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 83 din 27.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins recursul declarat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 326 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 17482 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații reclamanți -,.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 1200 lei RON cheltuieli de judecată către intimații reclamanți - și.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere faptul că excepția de ordine publică invocată, respectiv aceea a autorității de lucru judecat, nu este întemeiată având în vedere că nu este îndeplinită condiția existenței identității de obiect și cauză între cele două acțiuni, în conformitate cu dispoz. art. 166 Cod pr. civ. și respectiv art. 1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că, din modul de redactare al acțiunii, reiese fără echivoc că reclamanții au susținut ca temei legal al dobândirii dreptului de proprietate uzucapiunea de 30 de ani, respectiv posesia utilă exercitată de către autorii lor asupra imobilului în acest interval de timp.
Împotriva acestei decizii civile a formulat contestație în anulare contestatorul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 11 mai 2009, contestatorul Gaf ormulat cerere scrisă prin care a solicitat instanței să ia act că renunță la judecarea cererii formulată, având ca obiect contestație în anulare.
În conformitate cu dispoz. art. 247 alin.(3) Cod pr. civ. renunțarea la judecata unei cauze se poate face în ședință sau prin înscris autentic.
Deși art. 247 Cod pr. civ. se referă în mod expres numai la renunțarea în fața primei instanțe și a celei de apel, nimic nu împiedică o astfel de renunțare și în fața instanței de recurs și, respectiv, în calea unei contestații în anulare, cum este cazul de față. Legea nu cere consimțământul pârâtului, care, în urma renunțării, nu ar mai putea fi chemat în judecată de către reclamant, pentru valorificarea aceluiași drept.
Astfel, având în vedere cererea contestatorului, Curtea va lua act de această renunțare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea contestatorului G la judecarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr.83 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./10.06.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
