Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/R/2009
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL C-N, împotriva deciziei civile 409/A din 11.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, (), precum și pe pârâții, având ca obiect revendicare imobil pe dreptul comun.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat, din Baroul Cluj și reprezentantul pârâților intimați, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, istanța constată că prin registratura instanței, la data de 05 ian. 2009, reclamanții intimați prin reprezentantul lor, avocat, au depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Municipiul C- N, ca fiind nefondat), din care un exemplar îl comunică reprezentantei pârâților intimați.
De asemenea, constată că la data de 13 ian. 2009, pârâții intimați prin reprezentanta lor, avocat, au depus întâmpinare (prin care arată că nu se opun admiterii recursului formulat de pârâtul Municipiul C- N), întâmpinare din care un exemplar îl comunică reprezentantului reclamanților intimați.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantului reclamanților intimați și reprezentantei pârâților intimați să
studieze întâmpinările.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat și reprezentantul pârâților intimați, avocat, lipsă fiind părțile.
Instanța constată că prin memoriul de recurs (4) pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform disp. art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentantul reclamanților intimați și reprezentanta pârâților intimați arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Municipiul C- N, ca fiind nefondat, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Invocă incidența disp. art. 297 alin. 1.pr.civ. și arată că instanța de fond nu a cercetat fondul pricinii. Arată că în prezenta cauză întemeiată pe disp. art. 480.civil, acțiunea reclamanților este admisibilă și trebuia cercetată pe fond, ar fi inadmisibile, iar dispozițiile Legii nr.10/2001 se bazează pe dreptul comun.
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu se opune admiterii recursului formulat de pârâtul Municipiul C- N și nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.527/11.IV.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților și ( ) împotriva pârâtului Municipiul C-N, și, având ca obiect revendicare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul proprietatea reclamanților, situat în C-N str. - ( în prezent ) nr. 109 Sc. 2. 27, trecut fără plată în favoarea statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974, intabulându-și dreptul de proprietate în data de 8.1990.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33091/12.II.1997 imobilul a fost înstrăinat soților în baza Legii nr. 112/1995, iar reclamanților li s-au acordat despăgubiri în temeiul aceluiași act normativ, neachitate până în prezent.
în continuare dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, apoi procedând la circumscrierea sferei imobilelor preluate în mod abuziv, în sensul acestei legi, interpretând dispozițiile art. 19 din aceeași lege, și rezumând procedura administrativă instituită de acest act normativ, instanța a apreciat că Legea nr. 10/2001 are un caracter special, derogativ de la dreptul comun și reglementează toate situațiile vizând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, pentru toate categoriile de imobile preluate abuziv.
Normele sale cu caracter special și procedura prealabilă administrativă obligatorie, instituită de Legea nr. 10/2001, au făcut ca acțiunile în revendicare întemeiate pe dreptul comun să fie inadmisibile, neputându-se susține că prin aceasta s-ar aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale, ori art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Apelul reclamanților a fost admis, prin Decizia civilă nr. 409/11.IX.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, fiind desființată sentința atacată, cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond, aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această Decizie, Tribunalul a reținut că soluția de respingere a acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă, este rodul unei interpretări eronate a dispozițiilor incidente în speță, aducându-se atingere dreptului reclamanților de acces la o instanță imparțială, consacrat prin dispozițiile art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, precum și de art. 21 din Constituție, fapt ce impunea examinarea pe fond a cauzei.
Reclamanții prin acțiunea introductivă, întemeiată pe art. 480 Cod civil, solicitând urmare a comparării titlurilor părților, să se dea preferință titlului lor și în consecință pârâții să le lase în deplină proprietate imobilul, s-a apreciat că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 480 Cod civil, urmează a se face atât prin raportare la dispozițiile legale speciale în materie, cât și ținând seama de prevederile cu aplicabilitate prioritară ale art. 6 paragraf 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Referindu-se în continuare la dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, la obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995 și la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a concluzionat că privite comparativ cele trei acte normative, dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu caracter special, nu acoperă toate situațiile la care se referă art. 6 din Legea nr. 213/1998 cu caracter general, rămânând astfel o serie de categorii de acțiuni, ce nu pot fi soluționate decât pe dreptul comun.
Pe de altă parte, Legea nr. 10/2001 nu interzice revendicarea imobilelor pe dreptul comun, aspect ce rezultă din prevederile art. 2 alin. 2 și respectiv art. 48 din aceeași lege.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, pârâtul Municipiului C-N a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
În motivare se arată că respingerea acțiunii reclamanților, nu este rezultatul admiterii excepției de inadmisibilitate, neridicată de nici una dintre părțile litigante, ci al cercetării pe fond a cauzei.
Chiar dacă dispozitivul deciziei cuprinde această mențiune, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă la pronunțarea soluției, s-a avut în vedere întreaga stare de fapt și de drept, greșit reținându-se incidența dispozițiilor art. 297.pr.civ.
în continuare considerentele deciziei atacate, recurentul consideră că soluția Tribunalului a fost dată prin încălcarea dispozițiilor art. 329 alin. 3.pr.civ. întrucât a ignorat Decizia dată în Dosarul nr. 60/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe din data de 9.VI.2008.
Prin această Decizie s-a statuat că principiulspecialia generalibus derogant,operează în cazul concursului dintre legea generală și cea specială și că în cazul neconcordanțelor dintre legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate.
Această prioritate putând fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare,întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice, recurentul concluzionează raportat la dispozitivul deciziei amintite, că acțiunea reclamanților, putea fi soluționată strict prin prisma admisibilității sau inadmisibilității ei.
Prin întâmpinare reclamanții au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Susținerea reclamantei, conform căreia excepția inadmisibilității acțiunii introductive, nu a fost ridicată de nici una dintre părțile litigante, nu se verifică în condițiile în care pârâții, prin întâmpinarea depusă la prima instanță, au invocat în mod expres excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare intentată pe calea dreptului comun. ( filele 44-45 dosar fond ).
Aceeași excepție a fost ridicată și de pârâtul Municipiul C-N, aspect ce se desprinde cu destulă claritate din finalul întâmpinării depuse la prima instanță, în care se concluzionează că dispozițiile Legii nr. 10/2001, specială și derogatorie de la dreptul comun, sunt obligatorii, astfel că legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv, numai în condițiile acestei legi, motiv pentru care și solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Apoi, împrejurarea că instanța de fond, expune în mod sumar o anumită stare de fapt, deprinsă exclusiv din evidențele de CF și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, neîntabulat la CF, nu înseamnă că a cercetat pe fond acțiunea introductivă cu care a fost învestită, cu toate capetele de cerere formulate și precizate ulterior, începând cu cenzurarea valabilității titlului statului și terminând cu preferabilitatea vreunui titlu de proprietate, urmare a comparării titlului reclamanților, cu cel al pârâților.
Ca atare, câtă vreme prima instanță a rezolvat procesul, fără a intra în cercetarea fondului fiecărui capăt de cerere, cu care a fost învestită, soluționând pricina exclusiv pe excepția inadmisibilității acțiunii introductive, aspect ce rezultă atât din dispozitivul cât și din considerentele sentinței atacate, între care există o deplină concordanță, în mod corect a reținut Tribunalul, ca instanță, de control judiciar, incidența dispozițiilor art. 297.pr.civ.
Cât despre încălcarea de către Tribunal, a prevederilor art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ. nu poate fi vorba în condițiile în care Decizia pronunțată în 9.VI.2008, în cadrul recursului în interesul legii, în Dosar nr. 60/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost motivată până în prezent și nici nu a fost publicată în Monitorul Oficial.
Or, caracterul obligatoriu pentru toate instanțele, conferit de dispozițiile art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ. dezlegărilor date problemelor de drept, tranșate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul recursului în interesul legi, apreciem că operează de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, altfel nu și-ar avea nici o rațiune aliniatul 2 al art. 329.pr.civ. ce prevede în mod expres exigența publicării în monitor.
În subsidiar, chiar dacă s-ar acorda prioritate interpretării și aplicării unitare a legii, pe întreg teritoriul României și s-ar considera Decizia invocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe de la data pronunțării, problemele tranșate exclusiv prin dispozitiv, nu sunt suficient de clare, fără motivarea de rigoare a soluției pronunțate.
În acest context, apare cu evidență faptul că acțiunea reclamanților, în virtutea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, se impune a fi cercetată pe fond și în funcție de modalitatea preluării imobilului în litigiu în proprietatea Statului Român, cu titlu sau fără titlu valabil, va stabili dacă se impune sau nu rectificarea de CF, în sensul solicitat de reclamanți, prefigurându-se astfel și soluția finală față de pârâții, urmare a comparării titlului reclamanților, cu titlul de proprietate extratabulară a pârâților.
Pe cale de consecință Curtea, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, menținând în întregime decizia atacată, fiind pronunțată în condiții de legalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului C-N reprezentat de Primar împotriva deciziei civile nr. 409/A din 11 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./23.01.2009.
JUD. APEL:,.
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
