Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 65/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65/2010
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta A I, având ca obiect acțiune în constatare, împotriva sentinței civile nr.1183/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă A I și avocat - pentru intimatul reclamant SINDICATUL LIBER A
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant SINDICATUL LIBER A I, din care 1 exemplar se comunică cu mandatarul recurentei pârâte.
La a doua strigare a cauzei, după studierea întâmpinării de către mandatarul recurentei pârâte, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Mandatarul recurentei pârâte solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Cu cheltuieli de judecată.
Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele formulate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de către reclamantul Sindicatul Liber A împotriva pârâtei SC SA A I, solicitând ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună constatarea nulității absolute a deciziei 18/5.02.2009, cu obligarea societății pârâte la plata sumei de 5000 lei cu titlu daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamant faptul că pârâta, în totală contradicție cu realitatea faptică și cu prevederile legale aplicabile, dorește încadrarea în unitate cu foc continuu, pentru a fi limitat dreptul salariaților la grevă. Decizia atacată, arată reclamantul, este o modificare unilaterală a Contractului colectiv de muncă, aceasta fiind emisă fără consultarea prealabilă a salariaților.
Prin întâmpinarea depusă - fila 60 și completarea la întâmpinare - fila 178 pârâta solicită respingerea acțiunii introductive, arătând faptul că datorită specificului acestei unități, a utilajelor folosite, a materiilor prime și materialelor utilizate, a produselor existente, activitatea societății este complexă. Se mai reține că decizia 18/2009 nu face parte din regulamentul intern și nici nu modifică cuprinsul acestuia, această dispoziție fiind prelucrată tuturor salariaților care își desfășoară activitatea în locuri de muncă cu grad ridicat de periculozitate, fiind consemnat acest lucru în fișele de instruire.
Prin sentința civilă nr. 1183/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul Sindicatul Liber A I, cu sediul în localitatea AIî mpotriva pârâtei SC SA A cu sediul în A I și în consecință:
S-a anulat decizia 18/5.02.2009 emisă de către pârâtă.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând daune morale.
S-a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că prin decizia 18/2009 a Directorului general al s-au stabilit locurile de muncă și instalațiile cu grad ridicat de pericol, încadrate în activitate cu foc continuu, deși prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate era prevăzută situația locurilor de muncă a căror activitate nu poate fi întreruptă.
În acest context s-a reținut că directorul unității, în mod unilateral nu poate modifica anexa 2 la Contractul Colectiv de Muncă, astfel cum a fost negociată de părți,potrivit Legii 130/1996.
S-a mai avut în vedere faptul că noțiunea de foc continuu nu trebuie confundată cu cea de unitate care asigură servicii esențiale pentru societate, evidențiate în art. 63-66 al. 2 din Legea 168/1999 și că nu poate fi restrâns sub nicio formă dreptul la grevă al salariaților, motivându-se că ar lucra într-o unitate cu foc continuu.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A I, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive a arătat în esență că instanța face confuzie între noțiunile de tură continuă și cea de foc continuu, decizia fiind emisă în baza Regulamentului Intern și fără modificarea acestuia.
În mod eronat se arată că instanța se pronunță și asupra dreptului constituțional la grevă al salariaților și la aplicațiunea dispozițiilor art. 63-66 al. 2 din legea 168/1999, deși această chestiune nu face obiectul cauzei.
Prin adoptarea deciziei atacate s-a urmărit protejarea salariaților și nu limitarea dreptului la grevă, pentru că într-o atare situație, datorită specificului unității sunt necesare a se lua unele măsuri de securitate strictă din partea conducerii societății.
Potrivit legii, răspunderea pentru organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în muncă îi aparține numai angajatorului, așa încât nu se poate invoca nulitatea absolută a Deciziei emisă de conducerea, câtă vreme nu sunt încălcate norme legale imperative, care ocrotesc un interes general.
Se mai susține că obligațiile și răspunderile personalului societății stabilite prin decizie nu impuneau negocierea cu sindicatul, care pune mai presus de viața și sănătatea oamenilor, dreptul acestora la grevă.
În drept invocă art. 304 pct. 7,9 Cod proc. civ. Legea 53/2003, Legea 168/1999.
Prin întâmpinare ( 11-16), intimatul "Sindicatul Liber " AIa solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304 /1 Cod proc. civ. în limitele statuate de art. 306 (2) Cod proc. civ. Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Prin Decizia 18/15.02.2009, în prezent atacată, emisă de directorul general al A I, în baza art. 26 din Regulamentul Intern privind activitatea în foc continuu la locurile de muncă cu instalații, utilaje și mașini cu grad ridicat de pericol în exploatare și periculozitate la explozie, din cadrul societății, s-au luat un număr de 9 măsuri tehnico - organizatorice, pentru ca la art. 2 al aceluiași decizii să se stabilească și lista locurilor de muncă și instalațiile cu grad ridicat de pericol în exploatare și periculozitate la explozie în societate, listă materializată în anexa la Decizie, care face parte integrantă din aceasta.
Art. 26 al Regulamentului Intern, care a stat la baza emiterii acestei decizii statuează că: " salariații au obligația de a respecta prevederile legale privind activitatea în foc continuu și instalații cu grad înalt de periculozitate la explozie".
Potrivit art. 52, acest regulament interior a intrat în vigoare începând cu 01.05.2003.
La 08.02.2008 însă la. AAIa înregistrat la nivel de unitate pe anii 2008-2010 care la art. 98 - 99 stipulează modul în care se realizează organizarea activității în cadrul societății, normarea muncii, angajatorii obligându-se să țină seama de prevederile contractului.
Capitolul IV referitor la "Securitatea și sănătatea în muncă" vorbesc despre "părțile" contractului care trebuie să participe împreună la luarea deciziilor în această privință.
Mai mult decât atât, un aspect foarte important și care vine să clarifice speța dedusă judecății, se desprinde din dispozițiile art. 17,18 și urm. din Capitolul II al referitor la timpul de muncă și timpul de odihnă, capitol care stabilește forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tură, în tură continuă, turnus, program fracționat.
Totodată, se prevede la art. 18 al. 3 situația locurilor de muncă a căror activitate poate fi întreruptă, aceasta fiind stipulată în Anexa nr. 2 la.
De asemenea, în se menționează foarte clar că angajatorul trebuie să colaboreze cu organizația sindicală permanent, în luarea măsurilor care implică interesele salariaților ( art. 200 ), abținându-se de la orice formă de condiționare, de constrângere sau de limitare a dreptului acestora ( art. 191 al. 2).
Coroborând deci toate cele anterior menționate rezultă fără putință de tăgadă că prin negociere între patronat și sindicat s-au stabilit prin anexa 2 la. sectoarele care lucrează în tură, respectiv în tură continuă, iar o Decizie emisă în mod unilateral de directorul general al societății care să stabilească o altă listă a locurilor de muncă, care să privească activitatea în foc continuu, fără consultarea și negocierea ei cu organizația sindicală reprezentativă a salariaților, încalcă dispozițiile Legii 130/1996, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Drept urmare, atâta timp cât au fost încălcate aceste prevederi legale, alături de cele ale art. 257 și urm. Codul muncii care dispun obligativitatea consultării sindicatului la luarea oricăror măsuri modificatoare până la urmă a clauzelor negociate prin, decizia în prezent atacată nu poate fi apreciată decât nulă.
În acest context sunt lipsite de relevanță celelalte critici vizând eventuala "confuzie" făcută de intimat și de instanța de fond referitoare la aprecierea ca sinonime a noțiunilor "tură continuă" și cea de "foc continuu", cât și a celor privitoare la scopul în care a fost emisă decizia atacată.
Considerentele folosite de instanța de fond în motivarea sentinței atacate referitoare la dreptul la grevă și incidența dispozițiilor art. 63-66 din Legea 168/1999 reprezintă argumente în susținerea teoriei de limitare a posibilității de manifestare colectivă a angajaților atunci când aceștia doresc negocierea unor drepturi strict legate de activitatea lor în societate și nu trebuie privite ca niște chestiuni care s-ar încadra într-un "extra petita", câtă vreme dispozitivul hotărârii, singurul care este supus executării, se referă strict la obiectul dedus judecății și anume nulitatea deciziei 18/2009.
Față de toate aceste aspecte, hotărârea instanței de fond se privește a fi legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a fi menținută.
Ca o consecință a respingerii recursului, în temeiul art. 274 Cod. Proc. civ. Curtea va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul AIî mpotriva sentinței nr.1183/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului Sindicatul Liber AIE. de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu - - | JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Fiț - - |
Grefier, - - Semnează Grefier |
Red. Dact. 23.02.2010 /4 ex.
Jud.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Carmen Fiț
