Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 651/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(491/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.1561 A din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 6 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte din prezenta, când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11.04.2008, sub nr-, pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Societatea Agricolă B, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare - cumpărare pentru terenul situat în orașul B,-, județ
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că la data de 09.05.1990 a încheiat cu Agricolă de Producție B un contract de vânzare - cumpărare pentru terenul menționat în petitul acțiunii, în suprafață totală de 1.000 mp, pentru care a plătit acesteia un preț de 5.000 lei vechi. Ulterior, CAP Bai ntrat în lichidare, iar toate bunurile mobile și imobile care i-au aparținut au trecut în proprietatea membrilor asociați ai societății pârâte, fiind preluate de către aceasta prin protocolul nr.54 încheiat la data de 05.05.1992, potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.18/1991.
După încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, reclamantul a susținut că s-a adresat notariatului de Stat B în vederea transcrierii acestuia în Registrul de transcripțiuni. Notariatul a refuzat inițial să efectueze operațiunea de transcriere, dar reclamantul a contestat această măsură de respingere, iar prin sentința civilă nr.472/16.02.1993, instanța de judecată a dispus obligarea Notariatului de Stat B la transcrierea actului de vânzare - cumpărare.
În continuare, reclamantul a susținut că deși contractul încheiat de el cu CAP B nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi valabil ca și act de vânzare - cumpărare, îndeplinește în schimb toate cerințele impuse unui antecontract de vânzare - cumpărare, iar instanța de judecată poate pronunța în baza dispozițiilor art.5 alin.1 din Titlul X din Legea nr.247/2005 o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În final, a arătat că din anul 1990 posedă acest teren, plătind impozitele și taxele aferente, astfel cum acestea sunt prevăzute de lege.
Prin sentința civilă nr.2760/27.05.2008, Judecătoria Bufteaa respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși înscrisul încheiat între reclamant și CAP B la data de 09.05.1990 reprezintă un antecontract de vânzare - cumpărare ce dă naștere, în sarcina părților, dreptului de a solicita în viitor încheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică, instanța de judecată nu poate pronunța pe baza acestuia o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, deoarece nu s-au administrat probe din care să rezulte titlul de proprietate al promitentei vânzătoare (CAP B) asupra bunului promis spre vânzare reclamantului.
S-a reținut că hotărârea judecătorească depusă de reclamant la dosar, prin care Notariatului de Stat a fost obligat să transcrie acest înscris, nu poate duce la pronunțarea altei soluții, în condițiile în care, chiar în cuprinsul acestei hotărâri, se face în mod expres distincție între formalitățile de înscriere și validitatea actului juridic supus acesteia.
Instanța de fond a considerat că, nici adresa depusă la dosar de către reclamant, semnată de contabilul șef al pârâtei, din care rezultă că aceasta ar fi de acord cu admiterea acțiunii, nu face dovada dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului menționat în antecontractul de vânzare - cumpărare și nu este suficientă pentru admiterea acțiunii reclamantului.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a regulilor juridice de bază, precum și a principiilor reliefate de practica judiciară și literatura de specialitate, privind dovada dreptului de proprietate în cadrul acțiunii cu care instanța a fost legal învestită.
S-a susținut de apelant că în mod greșit prima instanță a reținut în hotărârea atacată faptul că nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în litigiu, în condițiile în care la dosar existau înscrisuri în acest sens. Mai mult de atât, din considerentele hotărârii atacate reiese că instanța a considerat că apelantul - reclamant ar fi trebuit să facă o adevăratăprobatio diabolica, ceea ce era absolut imposibil.
Prin decizia civilă nr.1561/28.11.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca fiind nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță a apreciat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, că una din condițiile pe care, în mod obligatoriu, instanța trebuie să le verifice atunci când suplinește consimțământul promitentului vânzător și pronunță o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, este aceea ca promitentul vânzător să fie proprietarul imobilului în discuție.
În condițiile în care apelantul - reclamant nu a dovedit titlul de proprietate al intimatei - pârâte asupra terenului menționat în antecontractul de vânzare - cumpărare, iar adresele emise de pârâtă și depuse la dosar nu puteau suplini acest titlu, s-a considerat ca fiind legală soluția primei instanțe prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Și împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs apelantul - reclamant, susținând că aceasta a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.1169 Cod civil, art.1073 - 1077 Cod civil, art.28, 29 din Legea nr.18/1991 și art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005.
În dezvoltarea acestor critici s-a susținut că înscrisul încheiat la data de 09.05.1990 între recurent și fostul CAP B întrunește toate condițiile cerute de lege pentru antecontractul de vânzare - cumpărare și poate fi invocat, conform dispozițiilor art.1073 - 1077 Cod civil, în vederea obținerii unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru terenul menționat în antecontract, ceea ce recurentul - reclamant a și făcut prin acțiunea adresată instanței de fond.
Considerentele deciziei instanței de apel în care s-a reținut nedovedirea de către recurentul - reclamant a titlului de proprietate al promitentei vânzătoare asupra terenului menționat în antecontract, au fost criticate de recurent, susținându-se că este de notorietate faptul că terenurile ce alcătuiau patrimoniul fostelor Cooperative Agricole de Producție erau proprietatea acestora potrivit statutului și a celorlalte acte normative ce reglementau organizarea și funcționarea acestor unități.
În aceste condiții, dispoziții legale, fapte notorii, precum și faptele ce sunt cunoscute de judecători din alte izvoare decât din administrarea probelor, nu formează obiectul probațiunii judiciare, cu atât mai mult cu cât intimata - pârâtă nu numai că nu a contestat pretențiile recurentului - reclamant, dar a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare.
În opinia recurentului, din probele administrate în cauză, a rezultat, fără putință de tăgadă, că prin actul de vânzare - cumpărare încheiat între el și CAP Bis -a transmis terenul menționat în petitul acțiunii, în schimbul sumei de 5.000 lei, sumă ce a fost achitată integral la data încheierii actului.
Încheierea acestui act a fost aprobată de Adunarea Generală, organul suprem de conducere al Cooperativei, iar Protocolul nr.54/05.05.1992, coroborat cu prevederile art.29 din Legea nr.18/1991, face dovada clară a transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului din patrimoniul promitentei vânzătoare, în patrimoniul societății intimate.
S-a susținut de recurent că instanța de apel a interpretat greșit actele depuse la dosar, schimbându-le natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, atunci când a reținut că acest protocol nu valorează titlu de proprietate, ci dovedește doar transmiterea detenției asupra bunului de către pârâtă.
S-a mai susținut că instanța de apel a adăugat la lege atunci când a considerat că una din condițiile ce se impuneau a fi, în mod obligatoriu, verificate de către instanță în aplicarea dispozițiilor art.5 alin.2 din Titlul X din Legea nr.247/2005, este aceea ca promitentul vânzător să fie proprietarul imobilului. O astfel de condiție nu rezultă din lege, care prevede textual că: "în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract". De altfel, în opinia recurentului, o asemenea cerință nu putea să fie înscrisă într-un text de lege, în condițiile în care Codul civil, dând o reglementare amănunțită contractului de vânzare - cumpărare, stabilește, printre altele, și pe aceea că vânzătorul trebuie să fie proprietarul bunului vândut individual determinat.
și contrară tuturor regulilor privind probațiunea judiciară este, în opinia recurentului, și cerința ca acesta să dovedească faptul că pârâta, promitentul vânzător și cei de la care fosta Cooperativă a dobândit terenul au fost adevărații proprietari ai bunului vândut, operațiune greu de realizat și în raport de care instanțele de judecată au apreciat în mod constant că "în acțiunile în care se soluționează dreptul de proprietate este necesar ca reclamantul să urmeze regulile obișnuite ale dreptului probator și să facă dovada pretențiilor sale".
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, indicate de recurent, și de criticile dezvoltate de acesta în susținerea motivelor de nelegalitate, Curtea va reține, că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă reglementează modificarea unei hotărâri, în cazul în care, instanța care a pronunțat-o, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă reglementează situația în care aceeași instanță a interpretat sau aplicat greșit legea.
Invocând acest motiv de nelegalitate, recurentul a susținut că instanța de apel ar fi interpretat greșit Protocolul nr.54 din data de 05.05.1992, reținând eronat că acesta nu reprezintă titlu de proprietate, iar în dezvoltarea motivului de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă a susținut că instanța de apel a greșit atunci când a apreciat faptul că una din condițiile obligatorii pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, prin suplinirea consimțământului promitentului vânzător, ar fi verificarea titlului de proprietate al acestuia din urmă asupra bunului imobil promis spre vânzare.
Conform dispozițiilor art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească.
Interpretând și aplicând corect acest text de lege, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut că recurentul - reclamant, care solicita prin acțiune pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenul menționat în înscrisul încheiat între el și CAP B la data de 09.05.1990, trebuia să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de lege pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri, în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.1 din Titlul X din Legea nr.247/2005.
Una dintre aceste condiții era ca înscrisul invocat să îndeplinească cerințele impuse de lege pentru validitatea antecontractului de vânzare - cumpărare, respectiv, din cuprinsul său, să rezulte expres obiectul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare, prețul vânzării și modalitatea de plată a acestuia.
Deoarece înscrisul depus la dosar de către recurentul - reclamant cuprindea aceste mențiuni, în mod corect instanțele anterioare, l-au interpretat ca fiind un antecontract de vânzare - cumpărare, având ca obiect terenul menționat în petitul acțiunii, iar criticile formulate de recurent în legătură cu natura juridică a acestui înscris și calificarea lui de către celelalte instanțe sunt lipsite de interes.
Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate faptul că recurentul - reclamant nu și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută în antecontract, privind plata prețului convenit sau că nu ar fi posedat terenul de la data încheierii înscrisului și nu ar fi plătit taxele legale, situație în care și aceste critici apar ca fiind neîntemeiate.
Instanțele anterioare au reținut însă în mod corect că una din condițiile esențiale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare cu privire la un imobil - teren este ca promitentul vânzător, în speță, CAP B, să fi fost proprietarul imobilului promis spre vânzare recurentului - reclamant. Această condiție, deși nu este prevăzută expres de dispozițiile art.5 alin.1 din Titlul X din Legea nr.247/2005, rezultă din reglementarea de drept comun cuprinsă în Codul civil, astfel cum recunoaște chiar recurentul prin motivele dezvoltate în scris.
Niciuna din probele administrate la dosar nu reprezintă, conform legii, titlu de proprietate al promitentei vânzătoare asupra terenului promis spre vânzare reclamantului și nici nu s-au administrat dovezi din care să rezulte transmiterea în patrimoniul intimatei - pârâte a unui astfel de drept, în urma lichidării promitentei vânzătoare.
Hotărârea judecătorească depusă la fila 5 din dosarul instanței de fond a obligat notariatul la transcrierea antecontractului de vânzare - cumpărare, în considerentele acesteia menționându-se expres că organul notarial nu are competența de a cerceta valabilitatea și legalitatea actului.
Protocolul nr.54/05.05.1992 depus la filele 13, 14 din dosarul instanței de apel, consemnează transmiterea din proprietatea fostei CAP B, desființată, în patrimoniul societății pârâte a "mijloacelor fixe ce au aparținut acesteia și a terenurilor de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale", dar nu s-au administrat probe din care să rezulte că acestea includeau și terenul promis spre vânzare recurentului - reclamant.
Necesitatea administrării acestor probe privind existența titlului de proprietate al promitentei vânzătoare asupra terenului în litigiu nu poate fi confundată cu așa numita probațiune diabolica impusă părților în cererile de revendicare, ci este impusă în cauza de față urmare a susținerilor făcute prin acțiune de recurentul - reclamant, dovedite în parte, privind lichidarea promitentei vânzătoare și transmiterea bunurilor aflate în patrimoniul acesteia la momentul lichidării, în patrimoniul intimatei - pârâte.
În consecință, pentru toate aceste considerente, Curtea va reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și va dispune, în baza art.312 Cod procedură civilă, respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1561 A/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./16.04.2009
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
