Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 661
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 59/A din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5228 din data de 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat și intimata reclamantă reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, după care;
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar după întâmpinarea formulată de intimata reclamantă apărătorului recurentului pârât.
Avocat pentru recurentul pârât, a depus concluzii scrise și a arătat că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul pârât, a arătat că, atât instanța de fond cât și cea de apel au interpretat în mod eronat materialul probator administrat în cauză și, pe cale de consecință, au făcut o aplicare greșită a legii.
A susținut că, apartamentul situat în Dr. Tr. S,-, -.3,. 1, M, reprezintă un bun comun, acesta fiind achiziționat de părți în timpul căsătoriei și nu din banii proprii ai reclamantei cum greșit s-a reținut.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate și pe fond respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, susținând că, în mod corect instanța de fond a reținut că apartamentul a fost achiziționat de către reclamantă din banii proprii după desfacerea căsătoriei părților, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 28.01.2008, s-a înregistrat la Judecătoria Drobeta Turnu S cererea reclamantei - împotriva pârâtului -, solicitând ca pe cale judecătorească să se constate că imobilul apartament compus din trei camere și dependințe, situat în D -T S,-, -, scara 3,. 1, județul M este bunul său propriu, achiziționat cu bani proprii după desfacerea căsătoriei.
In motivarea acțiunii a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 20.05.2000, iar căsătoria a fost desfăcută prin sent.civ.1005/2004 a Judecătoriei Drobeta -T La data de 05.05.2004 a achiziționat imobilul sus-menționat cu banii dați de părinții săi, ei fiind cei care au venit cu ideea achiziției imobilului. A menționat că în prezent se confruntă cu statutul de bun comun al imobilului, neputând face nici-un act de dispoziție în legătură cu acesta.
A depus la dosar taxa de timbru, copie certificat căsătorie, sentință divorț, contract nr. 2365/2004, răspuns la întâmpinare, copii acte privind salariile realizate de reclamantă în străinătate și contracte furnizori filele, 39-82 dosar, și împuternicire avocațială.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât bunul este comun, invocând dispozițiile art. 30 alin 1. fam.
A precizat că apartamentul respectiv a fost achiziționat cu bani comuni provenind din munca pe care au desfășurat-o amândoi în Franța. Mai mult, atât tatăl reclamantei cât și tatăl pârâtului au căutat apartamentul care urma să fie cumpărat prospectând piața imobiliară. Tatăl pârâtului, a fost prezent și el la notarul public semnând pentru el și primind un exemplar original al contractului de vânzare cumpărare.
In cauză au fost audiați martorii, și.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința supusă apelului a admis acțiunea formulată de reclamanta -.
S-a constatat că imobilul - apartament compus din trei camere și dependințe situat în D -T S, strada - 61, blocM8, scara3,.1, județul M, este bunul propriu al reclamantei, achiziționat cu bani proprii după pronunțarea hotărârii privind desfacerea căsătoriei părților.
A fost obligat pârâtul la 2020 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru pronunța această soluție instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 2000, iar prin sentința civilă nr.1005/5.03.2004 a Judecătoriei Drobeta TS a fost desfăcută căsătoria din vina exclusivă pârâtului reținându-se că acesta părăsit domiciliul conjugal la începutul anului 2003, de la acea dată părțile fiind despărțite în fapt.
S-a mai reținut că în cauză s-a făcut dovada că apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu bani proprii, după pronunțarea hotărârii privind desfacerea căsătoriei, constatându-se, conform art. 111. pr. civ. că imobilul este bunul propriu al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâtul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că soluția pronunțată este consecința interpretării eronate a probatoriului administrat și a interpretării greșite a legii.
A arătat că, prima instanță ignorat dispozițiile art. 30.fam. care trebuiau coroborate cu dispozițiile art. 39 Cod fam. situație în care hotărârea de divorț, nefiind rămasă irevocabilă la momentul dobândirii apartamentului, acesta avea regim de bun comun.
A mai susținut, că ambele părți au fost plecate în Franța, unde au lucrat, și cu acești bani fost achiziționat apartamentul, că acest aspect rezultă și din celelalte probe administrate în cauză, că în mod greșit a fost reținut de către prima instanță că pentru achiziționarea apartamentului, tatăl reclamantei ar fi vândut un utilaj agricol, aceasta fiind o probă pro-cauza.
S-a arătat că în mod greșit au fost înlăturate probele testimoniale administrate în cauză de către pârât, instanța aplicând greșit dispozițiile art.189 pr.civ. în înlăturarea declarațiilor martorilor și.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta avea la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, care făcea inadmisibilă acțiunea în constatare având ca temei juridic art. 111. pr. civ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind în concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
Tribunalul Mehedinți prin decizia nr. 59/A/17 februarie 2009 respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul,domiciliat în DTS,str. - -,nr.2, - 8,.3,.1,jud.M, împotriva sentinței civile nr.5228 din 14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S în dosar nr-, intimată fiind reclamanta, domiciliată în DTS,-, -.3,.1,jud.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate, precum și considerentele sentinței civile de divorț nr. 1005/2004 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul 625/2004, în raport de care a reținut că apartamentul în litigiu a fost cumpărat de reclamantă cu bani proprii ce au fost plătiți vânzătorilor în fața notarului de către tatăl acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs s-a criticat decizia, susținându-se, în esență, că hotărârea s-a pronunțat cu nerespectarea prevederilor art. 30 alin. 1.fam. art. 39 alin. 1. fam. și art. 189 alin. 1. pr.civ. făcându-se o greșită aplicare și a prevederilor art. 111.pr.civ.
S-a susținut, astfel, că în mod nejustificat instanțele nu au reținut caracterul de bun comun pentru apartamentul în litigiu, ce a fost cumpărat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2365/5.05.2004, în condițiile în care hotărârea de divorț nu devenise irevocabilă la data achiziționării apartamentului, în cuprinsul contractului menționându-se calitatea de soț a pârâtului.
S-a criticat decizia și în privința analizării și interpretării probelor administrate susținându-se, pe de o parte că în mod nejustificat nu s-au avut în vedere declarațiile martorilor propuși de pârât, iar pe de altă parte, arătându-se că nu s-a făcut dovada achiziționării apartamentului cu bani proprii ai reclamantei.
În dezvoltarea acestor critici, recurentul a arătat că prețul apartamentului achiziționat a fost achitat cu banii proveniți și din veniturile obținute de pârât atunci când a lucrat în străinătate, tatăl acestuia fiind prezent, alături de tatăl reclamantei, la negocierile purtate cu vânzătorii și chiar la cumpărarea apartamentului, instanțele reținând greșit situația de fapt raportată și la valoarea unui utilaj agricol ce a fost înstrăinat de către tatăl reclamantei.
S-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 189 alin. 1.pr.civ. apreciindu-se că în mod nejustificat a fost înlăturată, ca fiind nesinceră sau subiectivă, declarația martorului propus de pârât, angajat al tatălui acestuia.
În privința aplicării art. 111.pr.civ. s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii în constatare, dat fiind faptul că intimata avea posibilitatea exercitării unei acțiuni în realizarea dreptului, respectiv în partajarea bunurilor comune.
La data de 8 mai 2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, criticile din recurs neputându-se încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.
Recursul este nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Cererea declaratorie este o varietate a cererii în constatare, prin care se cere instanței să declare că un anumit raport juridic există sau nu, având un asemenea caracter și cererea prin care unul dintre soți solicită instanței de judecată să constate că un anumit bun este comun, sau dimpotrivă, că face parte din categoria bunurilor proprii.
Prin sentința civilă nr. 1005/5 martie 2004, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosarul 625/2004, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între reclamantă și pârâtul, din vina exclusivă a pârâtului, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă prin neapelare, la data expirării termenului de 30 de zile prevăzut de lege, de la data comunicării hotărârii, respectiv la data de 11.05.2004.
La data de 5 mai 2004 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2365/2004 prin care vânzătorii și au vândut cumpărătoarei apartamentul în litigiu pentru prețul de 200.000.000 lei, primit integral de către vânzători de la cumpărătoare la data încheierii acestui contract, conform clauzei existente în contract, menționându-se că reclamanta cumpărătoare este căsătorită cu pârâtul.
Se constată că încheierea convenției de vânzare - cumpărare s-a realizat după pronunțarea sentinței civile de divorț prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, sentință ce nu a fost apelată de către părți, dar anterior datei rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, respectiv anterior expirării termenului de 30 de zile, prevăzut de lege, în care exista posibilitatea declarării unei căi de atac.
Această împrejurare invocată în întâmpinarea formulată de pârât în dosarul de fond, în apel, precum și în recursul declarat de acesta, nu justifică incidența excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, promovată de către reclamantă în temeiul art. 111.pr.civ. pentru a se constata că apartamentul în litigiu are caracter de bun propriu, dat fiind faptul că oricare dintre soți poate să ceară și să obțină constatarea că un bun dobândit în timpul căsătoriei este bun propriu.
Probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați, coroborate cu situația de fapt reținută în considerentele sentinței de divorț, cu putere de lucru judecat, din care a rezultat că foștii soți s-au despărțit în fapt în urmă cu aproximativ un an înainte de data introducerii acțiunii civile de divorț (înregistrată la 6 ian. 2004), prin părăsirea domiciliului comun de către pârât, evidențiază că apartamentul în litigiu a fost cumpărat prin contribuția exclusivă a reclamantei, care a achitat prețul cu sume de bani ce au provenit atât din veniturile acesteia, cât și din banii aparținând tatălui intimatei, care a achitat vânzătorilor prețul apartamentului, în fața notarului, conform declarației vânzătorului și fiului acestuia, martorul.
Sunt nefondate criticile din recurs în care se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 189 alin.l pr.civ. Instanța de fond a audiat și martorii propuși de pârât, reținându-se corect că recurentul nu a făcut dovada că a contribuit cu sume de bani la cumpărarea apartamentului, în condițiile în care apartamentul nu a fost cumpărat de la martora, care a declarat că și tatăl pârâtului a însoțit părțile și pe părinții reclamantei atunci când intenționau să cumpere un apartament, depoziția martorei, angajată ca vânzătoare la un magazin aparținând tatălui pârâtului, neputându-se corobora cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin constatarea caracterului de bun propriu, pentru apartamentul în litigiu, achiziționat cu contribuția exclusivă a pârâtei, nu se poate reține că instanțele au ignorat prevederile art. 30 alin. 1 cod fam, și art. 39 alin. 1 cod fam. dat fiind faptul că prezumția comunității de bunuri, pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei, a fost răsturnată prin probele administrate în cauză.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 pr.civ. și nici alte motive de casare sau modificare prevăzute de art. 304. pr.civ. în temeiul art. 312 alin. l pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274. pr.civ. fiind în culpă procesuală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 59/A din data de 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- și a sentinței civile nr. 5228 din data de 14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Obligă pe recurentul pârât la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
2 ex/03.06.2009
Tehnored.
Jud. apel:,
Jud.fond:
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
