Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 665/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.665/R
Ședința publică din 26 iunie 2008
PRESEDINTE: Prof.-.dr. - -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.53/A/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, Municipiul prin Primar și SC SA A, având ca obiect contestație nulitate contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2008, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.53/A/2008 Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul, continuat de moștenitoarea împotriva sentinței civile nr.7383/14.12.2000, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.9112/2000, prin care s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților SC SA A, și.
S-a reținut că, la data de 19.06.1997 pârâta I, SC SA A, în calitate de mandatar al Statului Român, a înstrăinat numitei apartamentul nr.6 din A,-, imobilul nefiind apartamentat, operațiune care s-a realizat la 27.10.1998, cu consecința înscrierii dreptului de proprietate al cumpărătorului pentru apartamentul 6, în CF, la data de 4.03.1999 - sub B 3.
Se reține că, deși, starea de CF a fost modificată, cu consecința înscrierii reclamantului în CF 8604, aceasta a fost ulterior radiată, ca efect al deciziei civile nr.2115/17.12.1997 a Tribunalului Arad.
S-a precizat că dreptul de proprietate al pârâților 2 și 3 fost înscris în CF ca urmare a decesului cumpărătoarei, cei doi pârâți fiind moștenitorii acesteia, conform certificatului de legatar nr.157/12.06.2000.
Acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1696/1997 a fost respinsă, stabilindu-se că antecesoarea pârâților 2 și 3 fost de bună - credință la încheierea actului juridic, aspect necontestat în cauză nici de reclamanți.
Tribunalul a apreciat incidența autorității de lucru judecat, dat fiind că, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare încheiat pentru apartamentul nr.6, din prezenta cauză, a făcut și obiectul dosarului civil nr.9310/2002 al Judecătoriei Arad, în care același reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la întreg imobilul (8 apartamente), între care figura și contractul cu privire la apartamentul nr.6, din prezenta cauză, petit soluționat definitiv și irevocabil, prin respingerea acțiunii reclamantului, conform deciziei civile nr.104/2004, deciziei civile nr.1458/2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care s-a referit la motivul de nulitate invocat - cauza ilicită - cu privire la toate apartamentele, componente ale aceluiași imobil.
In acest context s-a statuat că hotărârea privind întregul imobil a intrat în puterea de lucru judecat, producând efectele prevăzute de lege.
In speță, asemenea efecte privesc valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare și cu privire la art.6 din imobil.
S-a mai reținut că nici petitul privind anularea în parte a certificatului de legatar prin scoaterea din masa succesorală a apartamentului 6 nu poate beneficia de o soluție favorabilă reclamantului, întrucât au fost respectate dispozițiile Legii nr.36/1995, acest mod de soluționare fiind, deopotrivă, și o consecință a respingerii capătului principal de cerere.
Impotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, invocând disp.art.105 (2) pr.civ. în raport cu disp.art.247 (2) pr.civ. dat fiind că notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 nu s-a soluționat, cauza fiind suspendată legal, în baza art.47 din Legea nr.10/2001.
Apoi, se susține aplicarea greșită a disp.art.166 pr.civ. căci se operează o confuzie între excepția autorității de lucru judecat și puterea de lucru judecat, validată în cauză, nefiind analizate aspectele de fond.
Se reține că, în cauză nu sunt incidente disp.art.1020 civil, căci nu există tripla identitate vizată de normă, prima acțiune întemeindu-se pe disp.art.480 civil, în timp ce prezenta cauză valorifică disp.art.948, 966, 968.civil, cu referire la Legea nr.112/1995.
Se susține că, în prezenta cauză motivul de nulitate rezidă în încălcarea disp.art.1 (5) și (6) din nr.HG20/1996, introdus prin nr.HG11/1997, dat fiind că imobilul a fost înstrăinat în condițiile în care cererea fostului proprietar de restituire în natură nu a fost soluționată. Se susține că nu s- dat eficiență disp.art.9/1 din nr.HG11/1997, imobilul fiind preluat fără titlu de către stat, conform deciziei civile nr.1705/1998 a Tribunalului Arad.
Sunt valorificate în recurs, disp.art.304 pct.7 și 9.pr.civ. 312 (5) pr.civ. sub acest ultim aspect apreciindu-se că nu s-a soluționat fondul cauzei.
Pârâții, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât:
-Prin încheierea din 24.06.2004 Tribunalul Arada suspendat cauza în baza art.244 pct.1 pr.civ. până la rămânerea irevocabilă a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr.1493/C/2006, atacată cu recurs în dosarul nr.10873/2004 al Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Se susține că, repunerea în discuție a suspendării cauzei la data de 18.09.2001, în baza art.47 din Legea nr.10/2001 nu mai poate produce efecte juridice, față de încheierea de ședință din 24.06.2004, neatacată cu recurs, prin care reclamanta a solicitat suspendarea cauzei, pentru alt motiv, cum s-a arătat mai sus.
Totodată se invocă perimarea apelului la 15.06.2007, în raport cu data suspendării 15.06.2007.
Apoi, se invocă existența autorității de lucru judecat, întrucât în dosarul nr.9112/2000 al Judecătoriei Arad (prezenta cauză) se cere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1696/19.06.1997 și anularea în parte a certificatului de legatar, în timp ce, în dosarul nr.9310/2002 al Judecătoriei Arad soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.1358/15.06.2006 a Curții de Apel Timișoaras -a cerut constatarea nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare, privind toate apartamentele ce compun imobilul, inclusiv apartamentul nr.6, astfel că reclamanții urmăresc același scop, în ambele litigii.
Se susține că și cauza este aceeași, în dosarul nr.9112/2000, invocându-se art.9 introdus prin nr.HG11/1997, Legea nr.112/1995, art.948, 966, 968.civil, iar în dosarul nr.9310/2002, art.480, 481.civil, 948, 966, 968.civil, art.1, 9 din Legea nr.112/1995, art.9/1 lit.a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, nr.HG11/1997, art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Există și identitate de părți, care au stat în proces în aceeași calitate.
La toate acestea se subliniază calitatea de terți de bună-credință a pârâților, în raport cu data încheierii contractului (1997), titlul statului putând fi pus în discuție doar după intrarea în vigoare a Legii nr.213/1998.
Sub acest aspect se invocă și principiul error communis facit jus și principiul ocrotirii bunei-credințe, prevăzut și în art.45 (2) din Legea nr.10/2001.
Aceste susțineri au fost reluate și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma disp.art.304 pct.7, 9.pr.civ. Curtea constată legalitatea hotărârilor recurate, în raport cu disp.art.1201 civil, 166.pr.civilă.
Astfel, tribunalul reține autoritatea de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr.1358/15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.1493/C/2006, prin care s-a respins recursul împotriva deciziei civile nr.103/6.02.2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.8642/2003, reținându-se valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 cu privire la apartamentele ce compun imobilul din-, pârâții fiind cumpărători de bună-credință.
In acest context, tribunalul operează distincția dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, fără a fi în confuzie și, analizând litigiul prin prisma triplei identități prev.de art.1201 civil, reține că în ambele litigii s-a solicitat constatarea nulității absolute cu privire la apartamentul nr.6 din imobil, cauza juridică fiind aceeași, în raport cu natura și obiectul petitului, respectiv disp.art.948, 966,968.civil, art.9/1 din nr.HG11/1997, Legea nr.112/1995, aspect relevant în prezenta cauză, identitatea de părți nefiind pusă în discuție.
Sub acest aspect, Curtea constată că motivul II de recurs, nu este întemeiat, căci art.1201 civ. nu pretinde o identitate de petite în redactarea unei acțiuni, ca număr, formă, conținut, ci o identitate de obiect, în raport cu obiectul litigiului în care se ridică această excepție. Ori, în cauza de față nu se contestă obiectul principal al litigiului, rezumat la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr.6 din imobil, petitul accesoriu fiind derivat ca și consecință juridică, în strânsă legătură cu cel principal.
De asemenea, în dosarul nr.1493/C/2006 regăsim cererea de constatare a nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare, inclusiv a apartamentului nr.6, din imobilul în cauză.
La fel, cauza juridică este aceeași, scopul urmărit fiind unul singur, respectiv obținerea în proprietate a apartamentului nr.6, astfel că nu poate fi confundată cauza acțiunii cu temeiul ei juridic, respectiv numărul textelor de lege invocate, fiind suficient ca petitul principal să fie întemeiat pe aceeași cauză în ambele procese. Sub acest aspect sunt relevante disp.art.948, 966.civil, cu referire la Legea nr.112/1995 în ambele litigii.
Imprejurarea că în cel de-al doilea litigiu s-au invocat și dispozițiile Legii nr.10/2001 (art.45 (2) ) nu prezintă relevanță, câtă vreme primul litigiu a validat actul juridic în raport cu buna-credință a cumpărătorilor. In plus, norma din Legea nr.10/2001 nu retroactivează, ea vizând contracte de vânzare-cumpărare încheiate ulterior intrării ei în vigoare, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la primul motiv de recurs, acesta nu este întemeiat, având în vedere că încheierea de repunere pe rol a cauzei, nu a fost atacată și, ulterior acesteia, ambele părți au înțeles să susțină dovezi în sprijinul apărărilor/intereselor lor, cauza fiind, din nou, suspendată în2004, pentru un alt motiv decât cel invocat în recurs, respectiv pentru soluționarea irevocabilă a unei cauze, obiect al dosarului nr.5574/C/2003, în care se disputa soarta tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la același imobil.
Chiar nelegală încheierea din2001, ea nu mai poate produce efecte, în raport cu comportamentul procesual ulterior al reclamantului și încheierea din 24.06.2004, care a întrerupt cursul procesului pentru ultima dată.
Nici critica privind nesoluționarea cauzei pe fond nu poate fi primită, având în vedere atât considerentele hotărârii atacate, cât și modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat.
In plus, în prezenta cauză, nu puteau fi repuse în discuție aspecte legate de temeinicia sau legalitatea deciziei civile nr.1358/2006 a Curții de Apel Timișoara, efectele puterii lucrului judecat opunându-se acestui demers.
Așa fiind, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.53/A/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Erica
Prof.-.dr. - - - - -
GREFIER,
Red.: /01.07.2008
Tehnodact. // 2 ex./ 01.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
