Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 68/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 68/R/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 242/A/20 septembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul ORDINUL MINORIȚILOR și pe pârâții PREFECTURA JUDEȚULUI M, MUNICIPIUL B M, PRIN PRIMAR, SERVICIUL PUBLIC ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți și, avocat, și reprezentanta pârâtului intimat Municipiul B M, prin Primar, consilier juridic C, lipsă fiind celelalte părți, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Ordinul Minoriților, avocat, reprezentantul pârâților recurenți și, avocat, și reprezentanta pârâtului intimat Municipiul BMp rin Primar, consilier juridic C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat Ordinul Minoriților depune la dosar întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâților recurenți și reprezentantei pârâtului intimat Municipiul B M, care arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată și nici lăsarea cauzei la o strigare ulterioară în vederea studierii întâmpinării, întrucât au citit această întâmpinare.
Curtea, după deliberare, din oficiu, invocă un motiv de recurs de ordine publică, și anume: nemotivarea deciziei instanței de apel, ceea ce face imposibilă cenzurarea în recurs a legalității acesteia, față de împrejurarea că nu s-a stabilit starea de fapt în speță, pentru a face posibilă aplicarea corectă a legii, unicul argument al instanței de apel fiind o decizie de speță a Curții de APEL CLUJ.
Curtea, deliberând, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului și asupra motivului de ordine publică invocat din oficiu.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, iar, raportat la motivul de ordine publică, pune concluzii de casare a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea Tribunalului Maramureș, întrucât acesta și-a întemeiat soluția pe o decizie a Curții de APEL CLUJ, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat Ordinul Minoriților solicită respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea în totalitate a deciziei recurate, iar, în ceea ce privește motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de către instanță, arată că, într-adevăr, Tribunalul Maramureșa considerat că este nevoie să fie administrate probe, tocmai în acest sens a fost trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Baia Mare, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat Municipiul B M, față de motivul de recurs de ordine publică, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș, pentru a se pronunța asupra temeiurilor de fapt și de drept, iar față de recursul formulat de către pârâții recurenți arată că reclamantul intimat nu poate face dovada unui statut, a unei adrese legale și a unui număr de membri, în consecință apreciază că nu are calitate procesuală activă. De asemenea, arată că, având în vedere că sunt trei denumiri cu care figurează reclamantul intimat, Ordinul Minoriților nu a făcut dovada înscrierii în registrul special la grefa instanței, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2708/2007 a Judecătoriei Baia -M, dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Ordinul Minoriților împotriva pârâților, Prefectura M, Municipiul B M și Serviciul Public Administrarea Local și Utilități B M, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit CF nr. 405 B M, imobilul având nr.top. 434 constituit proprietatea tabulară a Ordinului Minoriților din B
Prin sentința civilă nr. 89/1952 a Tribunalului Popular B M, în baza art. 1 din Decretul nr. 111/1951, imobilul a trecut în proprietate de stat, ca bun fără stăpân.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 iulie 1997, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995, imobilul a fost dobândit de către și, ce au avut calitatea de chiriași din anul 1971.
Cumpărătorii au decedat, iar cei doi pârâți sunt moștenitorii lor, potrivit certificatului nr. 145/2004 și certificatului nr. 45/2002, emise de notarul public.
Cumpărătorii și-au întabulat în CF nr. 9359 BMd reptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1, nr. top. actual fiind 434/1/1.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Adresa nr. 4537/2007 a Ministerului cultelor are la bază informațiile furnizate de cultul romano-catolic, învederându-se că Ordinul Minori este o organizație monahală a cultului romano-catolic, care a funcționat în SMp ână în anul 1984, când, din cauza presiunilor regimului comunist, s-a retras în centrul Provinciei
Cererea de retrocedare, în baza nr.OUG 94/2000, a fost formulată de Episcopia Romano- S M, și nu de reclamant.
Deoarece imobilul a trecut în proprietate de stat, potrivit Decretului nr. 111/1951, ordinul minoriților nu mai exista la data pronunțării sentinței civile nr. 89/1952 a Tribunalului Popular B
În speță, reclamantul avea sarcina să dovedească faptul continuității între proprietarul înscris în cartea funciară și cel care a introdus acțiunea, dovadă care nu s-a făcut, neexistând vreo probă din care să rezulte că acest ordin a avut activitate legală după intrarea în vigoare a Decretului nr. 177/1948.
Prin decizia civilă nr. 242/20.09.2007 a Tribunalului Maramureș, dosar nr-, s-a admis apelul reclamantului, sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
În considerentele deciziei se arată că problema capacității procesuale active a Ordinului Minoriților a fost tranșată de Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 1600/05.07.2007, când, cu majoritate de voturi, a hotărât că are personalitate juridică, confirmând astfel opinia tribunalului și revenind asupra deciziei Curții de APEL CLUJ nr. 473/07.03.2007.
Este de reținut și încheierea Judecătoriei Arad nr. 436/17.01.2007, prin care s-a respins cererea Ordinului Minoriților de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor, cu motivarea că acesta este deja persoană juridică, în baza art. 28 din Decretul nr. 177/1948.
Reținând că, potrivit art. 4 din nr.OG 94/2000, cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau centrul de cult care are interes, iar ordinul esc al minoriților a avut o existență proprie în cadrul Bisericii Romano din A, încă de la intrarea în vigoare a Decretului nr. 177/1948, nefiind desființat, se apreciază că reclamantul are calitate procesuală activă.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen legal, pârâții și, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului reclamantului.
În memoriul lor, recurenții susțin că decizia tribunalului este dată cu aplicarea greșită a legii în materie, ceea ce a dus la soluționarea eronată excepțiilor lipsei personalității juridice și a calității procesuale a reclamantului.
Motivându-și recursul, pârâții analizează în detaliu toate chestiunile de fapt și de drept ridicate pe parcursul întregului ciclu procesual al cauzei, în legătură cu calitatea procesuală activă, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 21/1924, a prevederilor art. 28 din Decretul nr. 177/1948, precum și raportat la împrejurarea dacă reclamantul este sau nu continuatorul în drepturi al titularului întabulat în CF.
Sunt reiterate toate apărările de care au uzat în fața celor două instanțe, referitoare la calitatea de persoane juridice a cultelor religioase și a părților lor componente locale, astfel cum au fost prevăzute în statutele lor de organizare.
Mai învederează că diferența de terminologie folosită pentru identificarea acestui ordin esc nu poate fi explicată prin denumirea regională prescurtată în cadrul fostului imperiu austro-ungar, doar pe baza unor enciclopedii informative prezentate pe site-ul Ministerul Culturii și Cultelor.
Arată că adresele emise de Episcopia Romano sunt înscrisuri pro-cauza, aceasta fiind instituția care a depus cererea de retrocedare.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei, ca fiind legală.
Subliniază că este clar și fără putință de tăgadă faptul că imobilele în litigiu au aparținut reclamantului din prezenta cauză și nu se pune problema că nu a existat niciodată.
Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor juridice se dobândește de la data înregistrării lor, respectiv de la data actului de dispoziție, a recunoașterii actului de dispoziție, care în speță a avut loc prin Decretul nr. 177/1948.
A fost recunoscut ca atare de către Ministerul Culturii și Cultelor, ca parte componentă a Episcopiei Romano- și având personalitate juridică.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, instanțele din M și Curtea de APEL CLUJs -au pronunțat deja în mai multe rânduri, statuând că Ordinul Minoriților are această calitate și este continuatorul persoanei întabulate în CF.
Recursul este fondat, sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu în ședința publică de astăzi, pus în dezbaterea contradictorie a părților, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2, raportat la art. 304 pct. 7.pr.civ.
Judecătoria, respingând acțiunea formulată de reclamantul Ordinul Minoriților, pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active, și-a prezentat argumentele de fapt și de drept ce au stat la baza adoptării acestei soluții. Deși, la nivel formal și procedural, s-a reținut exclusiv lipsa calității procesuale active, cercetarea considerentelor sentinței duce la concluzia că a fost analizată și problema lipsei personalității juridice a acestui ordin esc, în privința căruia s-a stabilit că, la data preluării abuzive a imobilului, prin Decretul nr. 111/1951, nu mai exista ca persoană juridică.
Prima instanță a reținut, de asemenea, că reclamantul nu a dovedit că este succesorul în drepturi al celui întabulat în CF sau că, începând din anul 1948, desfășurat în mod legal activitate specifică.
Tribunalul, în schimb, și-a însușit apărările reclamantului apelant și, drept consecință, a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare, pe fond.
În speță este incident motivul de recurs de ordine publică reglementat în art. 304 pct. 7.pr.civ. deoarece decizia criticată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, în timp ce apelantul și-a expus pe larg mijloacele de apărare și susținerile care, din punctul său de vedere, îi demonstrează capacitatea civilă de folosință și calitatea procesuală activă, iar pârâții intimați Municipiul B M, și, la rândul lor, prin întâmpinările depuse, au combătut poziția procesuală a apelantului, invocând acte normative adoptate în materia regimului juridic al cultelor religioase, instanța de apel s-a rezumat să declare că opinia sa concordă cu părerea juridică exprimată într-o decizie de speță a Curții de APEL CLUJ.
Or, sistemul de drept ce funcționează în România nu se întemeiază pe precedentul judiciar, care nu este recunoscut ca izvor de drept.
O decizie pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, într-o speță similară, nu poate sta, prin ea însăși, la baza unei soluții într-o altă cauză, și nu poate reforma, totodată, o altă opinie juridică rezultată dintr-o altă speță, anterioară.
La fel, încheierea nr. 436/2007 a Judecătoriei Arad, prin care s-a respins cererea Ordinului Minoriților de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor, nu are putere de lucru judecat și constituie doar un mijloc de probă ce trebuie coroborat cu alte dovezi.
Aprecierile instanței de apel, în legătură cu faptul că Ordinul Minoriților a avut o existență ca entitate juridică în cadrul Bisericii Romano- din A, de la data intrării în vigoare a Decretului nr. 177/1948, fără să fi fost ulterior desființat, sunt afirmații care, în mod necesar, trebuiau raportate la probele administrate în cauză.
Se observă că tribunalul nu a răspuns, în realitate, susținerilor și apărărilor tuturor părților, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5.pr.civ. iar în recurs, din cauza acestei omisiuni nu poate fi cenzurată legalitatea deciziei.
Ca atare, în baza art. 304 pct. 7.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 1, 3 și 5.pr.civ. se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, vor fi avute în vedere toate chestiunile de fapt și de drept învederate de părți, ce pun în discuție chestiunile lipsei personalității juridice și a lipsei calității procesuale a reclamantului Ordinul Minoriților, vor fi administrate toate probele concludente în scopul clarificării depline a situației de fapt care să facă posibilă aplicarea corectă a legii.
Se va ține seama de circumstanțele specifice diverselor perioade istorice traversate pe parcursul evoluției legislative în materia cultelor religioase, reglementările caracteristice dreptului canonic (bisericesc) și condiționarea, independența ori întrepătrunderea dintre acestea și dreptul laic, civil, efectele recunoscute în sfera dreptului civil a unor norme și reguli bisericești ce prevăd înființarea și organizarea de ordine și congregațiuni, toate privite din perspectiva actelor reparatorii adoptate după decembrie 1989, cu referire specială la.OUG nr. 94/2000 vizând retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Lipsa personalității juridice se referă la aptitudinea de a putea fi titular de drepturi și obligații, în sensul întrunirii cumulative a condițiilor cerute prin art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954, organizarea de sine-stătătoare, patrimoniul propriu, distinct, scop determinat și licit.
Ordinul religios, cunoscut și ca Ordinul, a fost fondat de de Assisi, având titulatura de Ordinul Minori sau Ordinul Minoriților, este o organizație monahală a cultului romano-catolic ce funcționează după regulile aprobate de al III-lea.
Pe teritoriul României, ordinul a apărut în cadrul Provinciei religioase de Transilvania, instituită prin bula pontificală a VIII din 15.05.1627, cu sediul la mănăstirea din A și având în componență mănăstiri în alte localități, inclusiv în B-
Ordinul Minoriților s-a întabulat în CF asupra imobilului în litigiu în anul 1870, iar trecerea în proprietate de stat a avut loc în anul 1952, în baza Decretului nr. 111/1951.
Problema existenței personalității juridice a reclamantului, în prezent, nu poate fi afirmată decât în contextul în care ea a subzistat și la momentul preluării abuzive a imobilului de către stat, atâta vreme cât reclamantul pretinde că este unul și același cu ordinul religios care a ființat circa 300 de ani pe teritoriul țării, personalitatea juridică fiindu-i recunoscută de stat chiar prin Decretul nr. 177/1948.
De aceea analizarea personalității juridice se face prin prisma actelor normative în vigoare la data preluării în proprietate de stat, intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 fiind de referință în aplicarea nr.OUG 94/2000.
Dacă Decretul nr. 177/1948 a fost elaborat după instaurarea regimului dictatorial, nu același lucru se poate spune despre alte acte normative ce au vizat cultele religioase, anterioare, respectiv Legea nr. 54/1928 și, mai ales, încheiat la 10.05.1927 între România și S, ratificat prin Legea nr. 79/1929.
Chiar în art. 7 din Legea nr. 54/1928 s-a recunoscut, în privința cultului catolic, existența unei relații de dependență față de altă autoritate sau organizație bisericească din străinătate, urmând ca raporturile dintre stat și acest cult să fie stabilite printr-un acord special, realizat apoi prin din 1927.
În art. 11 din Legea nr. 54/1928 s-a prevăzut că organizațiile cultelor istorice, create și reprezentate conform sistemului lor de reprezentare, sunt persoane juridice, iar în art. 36 s-a dispus că ordinele și congregațiile religioase, existente pe teritoriul Statului Român înainte de promulgarea acestei legi, își vor păstra actualele case și mănăstiri,dacă îndeplinesc condițiile legilor în vigoare.
, arătând că de latin este reprezentată prin () B și Episcopiile A-I, T, S M, O și I, și confirmându-i personalitatea juridică, în cuprinsul art. XVII a subliniat că statul recunoaște personalitatea juridică a ordinelor și congregațiilor religioase,cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile stabilite de legile în vigoare.
Dacă și Decretul nr. 177/1948, prin art. 7, acordă cultelor religioase dreptul de a organiza, potrivit normelor proprii, canoanelor și tradițiilor lor, ordine și congregațiuni, iar în art. 28 recunoaște că sunt persoane juridice cultele religioase, în partea a II-a a art. 28 menționează căsuntpersoane juridice inclusiv așezămintele, asociațiunile, ordinele și congregațiunile prevăzute în statutele lor de organizare, dacă acestea s-au conformat dispozițiilor legii persoanelor juridice.
Așadar, au putut acționa în planul dreptului civil, în calitate de persoane juridice, doar acele ordine și congregațiuni care s-au conformat Legii nr. 21/1924.
Trebuie văzute, de asemenea, Decretul nr. 176/1948 și nr. 810/1949, pentru a verifica și continuitatea activității îndeplinite de acest ordin în domeniul învățământului, asistenței sociale și îngrijirii bolnavilor.
Decretul nr. 176/1948 s-a referit la trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional, în timp ce prin nr. 810/1949 s-a interzis funcționarea pe teritoriul țării a mai multor formațiuni și organizațiuni ce au format diferite ordine și congregații romano-catolice.
Este adevărat că în art. 1 alin. 1 din nr. 810/1949 sunt identificate 15 ordine și congregațiuni - printre care nu figurează și reclamantul - dar în alineatul 2 este prohibită funcționarea și a altor formațiuni și organizații ale unor ordine și congregațiuni romano-catolice, care nu sunt enumerate în art. 1 și care desfășoară activitate în domeniul învățământului, îngrijirii bolnavilor și al asistenței sociale. Art. 2 din menționează că membrii acestor ordine și congregațiuni își pot continua viața monahală în cadrul Episcopiei romano-catolice din B sau a Episcopiei romano-catolice din A-I, cele două dieceze care au fost aprobate pe teritoriul României și recunoscute oficial până în decembrie 1989.
Funcționarea în fapt, clandestină, a Ordinului Minoriților, a fost învederată și prin scriptele de la dosar.
romano-catolic nu a avut, după anul 1948, un statut propriu de organizare și funcționare, în sensul art. 14 din Decretul nr. 177/1948, situație ce se menține și în prezent, iar activitatea sa se desfășoară pe baza Codului d e drept canonic, în cadrul B, cu Episcopiile I, T, O și S M, a A-
Episcopia T, pe al cărei teritoriu se află și Ordinul Minoriților din A, cuprinde județele T, C-S și A, iar Episcopia () SMa re arondate județele S M și
Pentru a da o corectă dezlegare în drept asupra capacității procesuale civile a reclamantului urmează să fie analizate în contradictoriu cu toate părțile și normele din Codul dreptului canonic ce reglementează "institutele de viață consacrată", dar și prevederile "" ordinului, adică dreptul particular, ce au fost depuse de reclamant după închiderea dezbaterilor în recurs, prin concluzii scrise.
Reiese din acestea că institutele de drept pontifical (cum este cazul în speță) depind, direct și exclusiv, de autoritatea, și, deși se află pe teritoriul unei dieceze (în cauză Episcopia T) totuși, normele referitoare la structura de conducere, administrație, exercitarea autorității sunt reglementate de propriile constituțiuni.
Totodată, ordinul se împarte în provincii, care sunt formate din mănăstiri, iar autoritatea supremă în ordin o deține capitulul (adunarea) general, care îl alege pe "ministrul general".
sunt conduse de "ministrul provincial", ales în respectivul capitul provincial.
Concluzia reclamantului este că,în linie bisericească, superiorul unui este guardianul, superiorul guardianului și al conventului, ca și al comunităților provinciale, este ministrul provincial, iar superiorul pentru tot ordinul este ministrul general, care este subordonat Sui.
Cum însuși reclamantul își afirmă această structură și aceste organe de conducere, trebuie făcute demersuri pentru a stabili identitatea între Ordinul Minoriților, în calitate de reclamant în acțiune, și Ordinul Minoriților Provincia, cu sediul în A, în condițiile în care reprezentantul său avocat a înțeles să susțină că acesta este sediul legal, în conformitate cu dispozițiile art. 82, art. 87 pct. 2 și art. 112 Cod proc.civ. iar împuternicirea sa a fost acordată de o altă persoană, Episcopia romano-catolică SM( în recurs, împuternicirea de la fila 15, provine de la însuși reclamantul Ordinul Minoriților).
La rândul său, aceasta s-a justificat prin procura autentică dată de numitul, urmând ca și calitatea acestuia, de ministru provincial - neverificată de notarul public - să fie cenzurată în raport de propriile constituțiuni ale ordinului, care se referă la alegerea lui de către capitulul general (adunarea generală).
Este imperios, astfel, ca reclamantul să administreze dovada organizării de sine stătătoare a Provinciei Ordinul Minoriților din Transilvania, cu structură proprie și organe proprii de conducere.
Calitatea procesuală activă este una din condițiile necesare pentru ca reclamantul să poată sta în proces în nume propriu, ea presupune identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Evident, calitate procesuală are, ipotetic, doar o entitate cu însușirile cerute de lege pentru a-și asuma drepturi și obligații.
Reclamantul s-a prevalat, în acțiune, de dispozițiile art. 1-6 din nr.OUG 94/2000, care statuează că imobilele ce au aparținut cultelor religioase se restituie foștilor proprietari, prin centru de cult se înțelege instituția, cu sediul în România, care coordonează toate unitățile locale ale unui cult religios, iar centru eparhial este instituția care are jurisdicție asupra unui număr de unități locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a țării.
În speță, cererea de retrocedare a fost depusă de Episcopia romano-catolică SM( 48 dosar judecătorie), deși Ordinul Minoriților din A este arondat unui alt centru eparhial, Episcopia romano-catolică T, iar acțiunea în constatarea nulității absolute a fost exercitată de o altă persoană juridică ce se pretinde îndreptățită, ca fostă proprietară a imobilului, Ordinul Minoriților.
În ceea ce privește semnificația termenilor utilizați în nr.OUG 94/2000, "titularul cererii de retrocedare" și "persoana îndreptățită", vor fi avute în vedere și normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, aprobate prin nr.HG 1094/2005.
Se va analiza și titlul de proprietate invocat de către reclamant, "posesiune faptică", precum și, dacă este cazul, identitatea și continuitatea persoanei juridice și din perspectiva art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, art. 6 alin. 3 din nr.OUG 83/1999, iar instanța și părțile vor reflecta la oportunitatea desemnării în cauză, potrivit art. 201 alin. 3 Cod proc.civ. a unor specialiști în istorie și/sau teologie, care să prezinte, mult mai documentat, evoluția - statutul și activitatea - acestei organizații monahale a cultului romano-catolic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 242/A din 20.09.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./15.01.2008
jud.apel: /
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
