Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 687/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.687/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - -JUDECĂTOR 3: Vesa
- - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.195/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru contestator, lipsă fiind intimata SC CO SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar s-a înregistrat note de ședință formulate de intimată.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul contestatorului solicită admiterea contestație, anularea deciziei atacate și rejudecând cauza a se admite recursul declarat de reclamant și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru recomunicarea sentinței atacate. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții " CO", jud. și Inspectoratul Teritorial d e Muncă () B solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate că în perioada 1.03.2006-1.05.2006, reclamantul a avut calitatea de salariat la." CO", jud. B, în meseria de zidar, cu un salariu de bază brut lunar de 550 lei și spor de vechime de 5%;
- să fie obligată pârâta de ord.1 la plata către reclamant a contribuțiilor la bugetul statului, aferente contractului de muncă al reclamantului, respectiv S, șomaj și impozit pe salariu și să depună la. B statele de plată a salariului reclamantului precum și dovada achitării contribuțiilor arătate mai sus;
- să fie obligată pârâta de ord.2 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a fost salariat al societății pârâte, ca zidar, începând cu data de 1.03.2006 cu un salariu de bază brut lunar de 550 lei și 5% spor de vechime dar că între părți contractul individual de muncă s-a încheiat de-abia în data de 1.05.2007.
A mai arătat că a constatat această stare de fapt la începutul lunii aprilie 2008, când s-a deplasat la sediul B pentru a intra în posesia unei copii după carnetul său de muncă.
Ulterior introducerii acțiunii, reclamantul a constatat că pârâta " CO" a dobândit personalitate juridică la data de 20.06.2006, motiv pentru care acesta și-a precizat acțiunea, în sensul constatării raporturilor de muncă pentru perioada 20.06.2006-1.05.2007.
Sub un ultim aspect, a învederat că pârâta " CO" a comunicat reclamantului să nu se mai prezinte la locul de muncă începând cu data de 1.03.2008, fără însă să emită o decizie de încetare a contractului de muncă și că din cauză că situația sa juridică nu a fost reglementată de către angajator, nu s-a putut încadra în altă parte, deși a avut oferte în acest sens.
Acțiunea nu fost motivată în drept.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta de ord.1 a solicitat, sub un prim aspect, respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere vizând constatarea raporturilor de muncă pe perioada 20.06.2006-1.05.2007, deoarece contractul individual de muncă încheiat între cele două părți poartă data de 1.05.2007.
În al doilea rând, a invocat lipsa calității procesual pasive a Bf ață de împrejurarea că între reclamant și acest pârât nu există nici un raport juridic și lipsa de interes în promovarea acestei acțiuni motivat de faptul că pretențiile reclamantului nu pot forma obiectul unui conflict de muncă, așa cum prevede art.281 și urm. Codul muncii.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1421/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect invocate de pârâta " CO".
Pe fond, s-a admis, în parte, acțiunea de asigurări sociale formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților " " CO" jud. B și B, și pe cale de consecință:
- s-a constatat existența raportului juridic de muncă între reclamant și pârâta de ord. 1, pe perioada 20.06.2006 - 1.05.2007, în meseria de zidar, cu un salariu de bază brut lunar de 550 lei și spor de vechime de 5%;
- pârâta a fost obligată să plătească reclamantului obligațiile datorate la bugetul de asigurări sociale și la fondul de șomaj, pentru perioada în litigiu, și să emită decizie de concediere, prin acordul părților, începând cu 1.03.2008;
- pârâtul Baf ost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni, în carnetul de muncă al reclamantului, conform prezentei sentințe;
- s-a respins capătul de cerere vizând plata drepturilor bănești solicitate;
- pârâta de ord.1 a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a constatat, referitor la excepțiile invocate de pârâta " CO" jud. B, că sunt nefondate deoarece, pe de-o parte, pârâtul B păstrează și completează, conform art.2 alin.1 din Legea nr.130/1999, carnetele de muncă ale salariaților încadrați la angajatorii prevăzuți la art. 1 din aceeași lege, având calitate procesual pasivă, iar pe de altă parte, că reclamantul are interes în promovarea acțiunii, câtă vreme există neconcordanțe între contractul de muncă depus la. și cel aflat în posesia reclamantului, iar în ce privește obiectul pricinii că sunt incidente prevederile art.67 lit. a din Legea nr.168/1999 și ale art.281 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut după examinarea actelor și lucrărilor dosarului și față de dispozițiile art.16 alin.1 Codul muncii, că reclamantul a prestat activitate ca zidar în cadrul societății pârâte și anterior datei de 1.05.2007, respectiv în intervalul 20.06.2006-1.05.2007, chiar dacă nu a existat contract de muncă încheiat în formă scrisă și că reclamantul nu a mai prestat muncă după data de 1.03.2008, ca urmare solicitării pârâtei " CO" jud. B, fără însă ca angajatorul să emită vreo decizie care să constate încetarea raporturilor de muncă.
În consecință, acțiunea reclamantului a fost admisă, ca fiind temeinică și legală, sub aceste aspecte.
Referitor la plata obligațiilor la bugetul de stat, instanța a apreciat că pârâta nu dovedit că și-a îndeplinit toate obligațiile care-i reveneau către bugetul de stat și că se impune și admiterea acestei cereri.
În ce privește capătul de cerere vizând plata de despăgubiri de 2000 lei/lună, începând cu 1.03.2008, instanța a apreciat că este nefondat deoarece începând cu această dată reclamantul nu mai prestat nici un fel de activitate pentru pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei în parte, sensul admiterii în totalitate a pretențiilor solicitate.
În expunerea motivelor de recurs a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit pretențiile solicitate cu titlu despăgubiri începând cu 1.03.2008 deoarece din culpa pârâtei care nu a reglementat raporturile de muncă dintre părți după data de 1.03.2008, lăsând carte de muncă necompletată la zi, a fost prejudiciat deoarece nu s-a putut încadra în muncă în altă parte deși avut oferte în acest sens.
Sub un ultim aspect a susținut că recursul a fost depus peste termenul legal deoarece sentința deși a fost comunicată la domiciliul procesual ales al recurentului, a fost înmânată unei persoane care locuiește împreună cu el și nu lui personal.
Prin decizia civilă nr. 195/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- recursul a fost respins ca tardiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a hotărât următoarele:
Anterior verificării legalității și temeiniciei sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate precum și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod proc.civ. Curtea a constatat din oficiu că recursul formulat de reclamant este tardiv.
Astfel, din actele și lucrările dosarului a rezultat că hotărârea instanței de fond a fost comunicată, în data de 23.12.2008, la domiciliul procesual ales de reclamant, unde a semnat de primire numita -, rudă cu reclamantul (67).
Față de aspectele de mai sus, cererea reclamantului de a fi repus în termenul de declarare a recursului este nefondată, Curtea constatând că raportat la data comunicării sentinței, recursul declarat la data de 14.01.2009 este tardiv, fiind depus peste termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea contestației, casarea deciziei atacate, cu luarea în considerare a tuturor motivelor de recurs pe care le-a formulat.
În expunerea de motive arată că în mod greșit instanța de recurs a respins ca tardiv recursul, câtă vreme sentința atacată cu recurs a fost comunicată la domiciliul procesual ales în data de 23.12.2008, fiind primită de o persoană care locuiește în acel imobil, în timp ce recurentul era plecat în Spania, motiv pentru care nu a putut declara recursul în termen. Apărătorul său a luat cunoștință despre conținutul sentinței la data de 07.01.2009, dată de la care începe să curgă termenul de recurs.
Prima instanță nu a avut în vedere prevederile art. 93 Cod procedură civilă, astfel că, nefiind indicată o persoană care în lipsa părții să primească actele de procedură la domiciliul procesual ales, ar fi trebuit să comunice sentința la domiciliul său din
Eroarea materială a instanței de recurs constă în aceea că, ignorând aceste dispoziții legale, nu a avut în vedere dovada existență la dosarul cauzei privind data la care reclamantul a luat cunoștință de conținutul sentinței atacate.
Procedura de comunicare este viciată, fiind încălcate dispozițiile art. 92 alin.3 și art. 100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă. Persoana căreia sentința i-a fost înmânată nu se află în legătură de rudenie cu recurentul, așa cum greșit a menționat agentul procedural, iar această persoană nu locuiește la acea adresă, aflându-se întâmplător acolo. Agentul procedural nu a notat în procesul - verbal datele din actul de identitate al acestei persoane, mulțumindu-se să facă mențiunea "cunoscut".
În drept contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 318 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Deliberând asupra contestației în anulare de față prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 31 alin.1 din Codul d e procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea sa nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă, este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
Contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare specială pe primul motiv prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă care vizează situația când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșelile prevăzute de acest articol sunt greșeli evidente, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate în dosarul cauzei. Astfel, în jurisprudența noastră, printre altele, a fost considerată greșeală materială respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, așa cum în speță pretinde contestatorul.
În legătură cu acest motiv de contestație în anulare specială trebuie observat că greșelile materiale trebuie apreciate în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării hotărârii, deoarece numai în acest mod se poate hotărî dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.
Sentința atacată cu recurs a fost comunicată la domiciliul procesual ales al contestatorului la data de 23.12.2008, fiind primită de către o persoană care locuiește în acel imobil, în acea perioadă el fiind plecat în Spania.
Din acțiunea introductivă la instanța de fond se poate observa că reclamantul contestator și-a ales "domiciliul de citare", prima instanță procedând în consecință. Contestatorul nu a făcut dovada faptului că la data comunicării sentinței recurate ar fi fost plecat în Spania.
Din înscrisul de la fila 70 rezultă că apărătorul contestatorului a primit pentru studiu dosarul în care a fost pronunțată sentința recurată, la Compartimentul arhivă de la ribunalul Alba, la data de 07.01.2009, dar nu și faptul susținut de contestator, că nu ar fi avut cunoștință despre sentință până la acea dată.
În consecință, acest înscris, contrar susținerilor contestatorului, nu reprezintă o dovadă certă faptului că numai la data de 07.01.2009 apărătorul său ar fi luat cunoștință despre conținutul sentinței și nici nu a putut fi apreciat ca atare de instanța de recurs care, în aceste condiții, nu putea accepta faptul că de la acea dată pentru contestator începe să curgă termenul de recurs.
În motivele contestației în anulare, contestatorul arată că persoana căreia i-a fost comunicată sentința locuiește la adresa pe care a indicat-o drept domiciliul procesual ales, pentru ca, în completarea motivelor, să pretindă că nu locuiește acolo, se afla din întâmplare la acea adresă și nu se află în legături de rudenie cu acea persoană, dar fără a face dovada certă a acestei susțineri.
În aceste condiții nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul că în speță ar fi fost încălcate dispozițiile art. 92 alin.3, art. 93 și art. 100 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, astfel încât instanța de recurs nu a săvârșit o eroare materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced Curtea va respinge contestația în anulare de față.
(continuarea deciziei civile nr. 687/2009)
*****
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.195/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.VC, 2 ex.IM 08.07.2009
Jud.rec-,
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
