Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 69/
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-, județul M și de pârâtul, domiciliul procesual ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.240 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reclamantei recurente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 13 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr. 2821/30.03.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: -sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul apartament I și teren în suprafață de 306 mp înscris în /. Tg. M, nr. top 1411/2, 1412/1/3, 1414/2/2/2, prin atribuirea în natură în cotă de 1/1 în favoarea sa, cu sultă în favoarea pârâtului, ce se va stabili prin expertiză tehnică de specialitate; - în caz de refuz din partea pârâtului, sistarea stării de indiviziune prin partajarea imobilului în două loturi distincte și complet separate din punct de vedere constructiv, al utilităților și topografic; - în caz de acord nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5400/1997 au cumpărat imobilul sus menționat cu drept de proprietate în cote egale de câte parte, ca bun propriu și ca destinație de cabinete de avocatură. Modificarea raporturilor dintre ei impune cu necesitate sistarea indiviziunii pentru evitarea apariției și /sau perpetuării unor situații ambigue, precum și pentru crearea unui spațiu total independent în desfășurare a activității profesionale în condiții optime.
În drept, a invocat prevederile art. 728 Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată și precizată în mai multe rânduri, calificată ca și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat atribuirea în natură a imobilului în cazul în care reclamanta refuză împărțirea în natură, în două loturi egale și acordarea unui drept de retenție.
Prin sentința civilă nr. 2330 din 2 mai 2007, Judecătoria Tg. Maa dmis în parte cererea reclamantei și cererea reconvențională a pârâtului, a constatat că părțile sunt coproprietarii imobilului situat în Tg. M,-, compus din apartamentul nr. I și teren în suprafață de 306 mp, înscris în CF nr. 1471/II col. Tg. M, fiecare cotă de ; a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit reclamantei în natură apartamentul nr. I/a din varianta III a raportului de expertiză întocmit de expertul, în valoarea de 173.891 lei, precum și terenul în suprafață de 56 mp, în contur galben, între punctele 23-24-9-10 din planul de situație a raportului de expertiză topografică (fila 78 dosar); a atribuit în natură pârâtului apartamentul nr. I/b în valoarea de 168.120 lei și terenul în suprafață de 56 mp cu contur din planul de situație de la fila 78 dosar, între punctele 24-25-8-9; a rămas în indiviziune gangul de intrare, suprafața ocupată de construcții și scara ce duce la mansardă; a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5.7771 lei, cu titlu de sultă; a omologat raportul de expertiză topografică efectuat de expertul și a dispus dezmembrarea imobilului, acordarea de numere topo noi, potrivit planului de situație de la fila 78 dosar și înscrierea hotărârii în CF; a respins cererea de renunțare a reclamantei la petitul 2 din cererea de chemare în judecată: a respins cererea pârâtului de acordare a dreptului de retenție și de obligare a părților de efectua împreună investiții pentru reamenajarea hotului de așteptare; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 561,2 lei, reprezentând din contravaloarea lucrărilor de expertiză.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri, care a fost admis prin decizia nr. 240 din 23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș; s-a schimbat în parte hotărârea atacată în ceea ce privește componența celor două loturi:-lotul reclamantei include apartamentul nr. 1/a din varianta III a raportului de expertiză tehnică întocmită de expertul, scara elicoidală din birou 1 care reprezintă calea de acces spre mansardă și spațiul WC de la parter, în suprafață de 2,3 mp (1,70 x 1,40m)- cu înzidirea ușii din hol și cu posibilitatea de acces în acest spațiu "WC" prin deschiderea unei uși direct din biroulnr.2; -lotul pârâtului include apartamentul 1/b din varianta III, cu excepția spațiului "WC" de la parter în suprafață de 2,30 mp spațiu care face parte din lotul atribuit reclamantei; -rămân în indiviziune gangul de la intrare și suprafața ocupată de construcții; - a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 19.018 lei, cu titlu de sultă compensatorie; - menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în mod legal prim instanță a constatat că nici una din părți nu a adus argumente suficient de puternice pentru a-i fi atribuit în natură imobilul.
Varianta stabilită de prima instanță nu este echitabilă, pentru că ar presupune că trei grupuri sanitare să rămână intimatului și unul apelante, urmând ca aceasta să construiască alte 2 grupuri sanitare în biroul nr. 3, ceea ce i-ar impune costuri suplimentare considerabile.
Instanța de apel a apreciat că este echitabil și relevant pentru buna funcționare a celor două cabinete de avocatură ca fiecare lot să includă câte un grup sanitar de la parter.
Solicitarea reclamantei de a se retrasa linia despărțitoare a holului de așteptare din punctele A-B în punctele C-D, conform schiței de la fila 16, cu includerea holului mic de la parter în suprafață de 1,54 mp în lotul acesteia nu a fost primită de către instanța de apel, deoarece s-ar diminua nejustificat suprafața acordată lotului pârâtului și holul de așteptare aferent apartamentului pârâtului și ar presupune lipsirea birului nr. 5 de lumină naturală. Instanța de apel a constatat că se poate asigura accesul la grupul sanitar de la parter prin deschiderea unei uși direct din biroul nr. 2 și înzidirea ușii din holul mic, fără a se modifica împărțirea holului de așteptare.
elicoidală nu este necesară folosinței vreunui spațiu comun celor două apartamente, putând fi inclusă în lotul reclamantei, deoarece atât biroul nr. 1 cât și mansarda, -prin care se asigură accesul la această scară-sunt incluse în lotul reclamantei.
Recalcularea sulte s-a recalculat având în vedere valoarea metrului pătrat construibil, de 700 euro, indicată de expertul în construcții.
Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de către ambele părți.
Prin recursul declarat reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune prin atribuirea întregului imobil în favoarea sa, cu obligarea la sulta aferentă către pârât, reprezentând din valoarea construcției și terenului în sumă de 202.238 lei.
În subsidiar a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul includerii în componența apartamentului 1/ din varianta III a raportului de expertiză și a holului mic de la parter în suprafață utilă de 1,54 mp, cu retrasarea liniei despărțitoare a holului de așteptare din punctele inițiale A-B în punctele C-D, cu reconfigurarea corespunzătoare a ușii de acces la poziția D indicată de ea pe schița anexată motivelor de apel și confirmată prin completarea la raportul de expertiză în construcții; - reducerea sultei la care a fost obligată de instanța de apel, de la 19.018 lei la 8.669 lei; -cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, arătând că în mod greșit a reținut prima instanță că imobilul nu i se poate atribui integral întrucât are destinația de cabinet de avocatură în care își desfășoară activitatea ambele părți și este comod partajabil în natură.
Casa de pe- are două apartamente, dar un apartament (al părților) este la parter și celălalt, proprietatea lui, este la etaj. Faptul că două persoane fizice au cumpărat în cote egale apartamentul nr. I nu înseamnă că un apartament se "transformă" în două apartamente.
Reclamanta este cea care a justificat și materializat un interes pentru atribuirea integrală a imobilului.
O întâmpinare cu mai multe precizări nu echivalează cu o acțiune reconvențională - art.118, 119 Cod procedură civilă.
Imobilul nu numai că nu este comod partajabil în natură, ci presupune pentru partajare lucrări de construcții cu documentațiile aferente și cheltuieli însemnate.
În raportul de expertiză în construcții efectuat la prima instanță expertul susține varianta I, cea a atribuirii în favoarea unui singur coproprietar, pe considerentul că "inițial apartamentul era o singură unitate locativă".
Cu privire la al doilea capăt al cererii de recurs, a arătat că neadmiterea solicitării sale privind atribuirea holului mic este nelegală iar calculul sultei s-a făcut greșit, întrucât e pusă în situația dezavantajată de a fi obligată să edifice trei uși, să facă demersuri costisitoare. Nici terenul nu permite accesul liber pentru a edifica.
Expertul afirmat, cu ocazia cercetării la fața locului, că peretele care ar trebui spart este de rezistență. Disconfortul creării unei uși de acces la WC din biroul său, fără posibilitatea aerisirii biroului ar putea fi lesne de evitat prin atribuirea în favoarea sa a holului mic în suprafață de 1,54 mp care este în fața WC-ului și astfel s-ar intra firesc din hol în WC.
Este nelegală soluția adoptată de instanța de apel în favoarea unei părți care nu a declara apel și ale cărei pretenții exprimate atipic prin obiectivele la suplimentul de expertiză le admite integral.
Mai mult, instanța de apel o obligă, deși imobilul este în proprietate în cotă de, să îi plătească integral WC-ul de 2,3 mp pârâtului. Expertul a afirmat că un metru pătrat de baie ar fi 700 Euro, deci 2,3 mp ar 1610 Euro. Dar această sumă se împarte la și astfel ar rezulta 805 euro.
stabilită în sarcina sa de prima instanță - după încheierea de îndreptare a erorii materiale - pe care instanța de apel a omis să o ia în considerare, a fost de 5771 RON. Dacă la această sumă se adaugă 805 euro (la valoarea de 3,6 lei/euro) rezultă suma de 8669 lei (5771+ 2898 = 8669) ceea ce diferă clar de sulta de 19.018 lei stabilită de instanța de apel.
Pârâtul a solicitat prin recursul declarat, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul eliminării dispozițiilor aduse în apel privind atribuirea către apelantă a grupului sanitar de la parter și, pe cale de consecință, menținerea întrutotul a dispozițiilor cuprinse în sentința civilă nr. 233 din 2 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. M, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că decizia pronunțată în apel suportă critici ce vizează următoarele aspecte de nelegalitate:
Cererea de atribuire a grupului sanitar s-a constituit într-o cerere nouă, reflectată în hotărârea instanței de apel, ceea ce constituie un exces în exces în exercitarea rolului activ al judecătorului-art.129 alin. 5, 6 Cod procedură civilă, iar cele două expertize de specialitate efectuate în dosarul de fond (topografică și în construcții) au fost însușite și acceptate de părți în întregime, omologate de instanță fără nici o altă critică. Probele odată admise, administrate și însușite de părți supuse nemijlocirii și contradicționalității, nu mai pot fi modificate de instanțele de control judiciar.
Aprecierea instanței de apel excede si realității de fapt. La cercetarea la fața locului nu s-a observat că grupul sanitar de la parter este "organic" legat de lotul I /b, atribuit lui (scurgerea se face prin pivnița subsolului, la fel și alimentarea cu apă și aerisirea băii).
Ceea ce s-a uitat este că funcționarea unui cabinet de avocatură deschis accesului public presupune un grup sanitar pentru angajați și unul pentru clienți. Cu atât mai mult era de văzut expertiza în construcții efectuată la fond, unde s-a apreciat că un WC cu o suprafața de 0,72 mp și înălțimea de 1,70 (care este o improvizație, fără lavoar) nu poate constitui un grup sanitar, cum greșit a apreciat instanța de apel.
Partajul presupune o serie de inconveniente pentru ambele părți, ceea ce nu exclude o serie de investiții, inclusiv construirea a două grupuri sanitare pentru reclamantă. Dar, pe de altă parte, are avantajul lotului mai mare și a altor investiții mai mici în ceea ce privește amenajarea propriului lot.
Reclamanta a formulat întâmpinarea la recursul pârâtului, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului și, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În considerente, a precizat că recursul nu este motivat in drept - sancțiunea fiind nulitatea conform art. 3021pct. 3 Cod procedură civilă, art. 304 și 306 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei a arătat că cererea de atribuire a grupului sanitar de la parter este consecința soluției pronunțate de prima instanța care a dispus ieșirea din indiviziune in natură, conform variantei III din expertiza în construcții, ceea ce nu echivalează cu o cerere nouă în apel.
Pârâtul solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamantei ca nefondat, pe considerentul că specific partajului judiciar este faptul că întâmpinarea are caracterul unei cereri reconvenționale.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, constând în extrase de practică judiciară (40, 41, 46) contractul de vânzare-cumpărare (42-44), extras CF(45).
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a invocat excepția nulității recursului declarat de pârât, ca sancțiune a nemotivării recursului în drept, respectiv a neindicării exprese a motivului de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, din cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Excepția este neîntemeiată. Într-adevăr, art. 3021Cod procedură civilă prevede, la alin. 1 lit. c că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Însă din studiul cererii de recurs formulate de pârât se constată ca acesta a formulat recursul "în temeiul art. 299 și următoarele Cod procedură civilă"(fila 7).
În atare situație sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă -"indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".
Pârâtul a indicat generic și în extenso dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, însă dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Fața de cele de mai sus, excepția urmează a fi respinsă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat in parte, în ceea ce privește cuantumul sultei, celelalte motive de nelegalitate fiind nefondate.
Nu s-a contestat că părțile au cumpărat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 5400/24.11.1997 la BNP S, în cote egale, apartament nr. I situat în Târgu-M,-, cu destinație de cabinet de avocatura.
Conform susținerilor părților consemnate și în raportul de expertiza în construcții întocmit de expertul ( 86-103), după cumpărare părțile au făcut o serie de lucrări de investiți pentru reamenajarea apartamentului, pentru a forma un cabinet individual de avocatură cu mai multe birouri, cu mansardarea podului, transformarea pivniței în sală de consultație și a terasei de la parter în sală de așteptare pentru cele doua birouri, rezultând:
- la parter: 5 birouri, un grup sanitar pentru clienți, un grup sanitar pentru personalul birourilor, un hol de așteptare, o arhivă; -la mansardă: o cameră de serviciu, un grup sanitar (baie) și un hol, o scara elicoidală; - la demisol: o sala de consultație, un grup sanitar și o scară de acces din curtea imobilului.
Expertul a propus variante de partajare în natură a imobilului, având în vedere mai ales situația de fapt, respectiv delimitarea anterioară a spațiului de folosință pentru activitatea fiecărui cabinet.
Ținând seama de toate aceste criterii relevante instanțele -de fond și apel -au dat deplină eficiență principiului partajării în natură, prevăzut de art.6735alin. 2 Cod procedură civilă - "instanța va face împărțeala în natură". Pentru respectarea acestui principiu s-au avut în vedere și criteriile enunțate exemplificativ la art. 6739Cod procedură civilă, respectiv solicitarea subsidiară de partajare în natură conform variantei III din raportul de expertiza în construcții, cotele -părți egale deținute de părțile împrocesuate, natura bunului, ocupația părților și destinația imobilului, folosința anterioară efectivă a imobilului, printr-un partaj faptic voluntar. De asemenea, s-au respectat și dispozițiile art. 67310Cod procedură civilă, din probele administrate rezultând că împărțeala în natură este posibilă, că prin acest mod de partajare nu se cauzează o scădere importantă a valorii imobilului și nu se modifică în mod păgubitor destinația economică.
Argumentul reclamatei că justifică un interes mai mare decât pârâtul în atribuirea integrală a imobilului nu are nici un fundament juridic.
Așa cum s-a arătat în literatura juridică de specialitate, specific procesului de partaj judiciar este caracterul de judicium duplex, de judecată dublă, care conferă părților atât calitatea de reclamantă cât și pe cea de pârât. Această caracteristică, combinată cu principiul egalității drepturilor proprietarilor comuni în realizarea partajului și cu cerința lichidării tuturor pretențiilor reciproce dintre coindivizari privind masa partajabilă, conferă și întâmpinări valențe pe care nu le are in mod obișnuit. Astfel, prin întâmpinare, instanța sesizată prin cererea de chemare în judecată poate fi investită cu noi pretenții privind efectuarea partajului. Rezolvarea acestor aspecte ținând de cererea de partaj cu care deja instanța fusese investită, nu ar putea fi refuzată pe considerentului lipsei unei cereri reconvenționale în acel sens. Mai mult decât atât, astfel de pretenții, din necesitatea stabilirii tuturor aspectelor legate de masa supusă partajului, pot și trebuie luate în considerare chiar și în situația în care au fost formulate oral, fiind tratate asemănător apărărilor și chiar dacă nu au fost formulate la prima zi de înfățișare. (Gh., "Partajul judiciar", Editura, B 2002, pag. 89).
Mai mult ambele instanțe au respectat principiul disponibilității părților și au exercitat în limitele legale rolul activ al instanței, atunci când au calificat înscrisul depus de pârât la dosar în funcție de conținutul acestuia și nu de felul în care a fost intitulat. Aceasta deoarece, prin înscrisul depus, pârâtul a formulat pretenții în legătură cu cererea reclamantei, ceea ce este de esența cererii reconvenționale și nu doar simple apărări și cereri în probațiune, care se regăsesc în conținutul unei întâmpinări (art. 115, 119 Cod procedură civilă).
Nici argumentarea reclamantei în ceea ce privește motivul de recurs de neatribuire a holului mic nu este convingătoare. Pe de o parte pentru toate motivele arătate mai sus și pe de altă parte pentru că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale în ceea ce privește demersurile costisitoare, accesul liber pe teren pentru a edifica, lipsa aerisirii biroului, peretele de rezistență. Nu mai puțin importat e faptul că prin atribuirea a 1,54 mp din hol în favoarea reclamantei se îngrădește pârâtului posibilitatea de a intra în lotul atribuit lui și se mărește total nejustificat lotul reclamantei.
Și nu în ultimul rând trebuie precizat că reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în construcții, varianta III, chiar dânsa propunând în subsidiar această modalitate de partajare în natură.
Prin completarea la raportul de expertiză în construcții efectuată în fața instanței de apel, expertul constructor arată că, la o analiză mai profundă, această solicitarea a reclamantei ar fi o altă variantă de dezmembrare, distinctă de dezmembrarea propusă în varianta III ( 62 dosar apel), variantă care nu rezolvă amplasarea grupului sanitar pentru clienți separat pentru. I/a și I/b și care are aspecte pozitive și negative. Pentru zidul despărțitor propus de reclamantă sunt necesare: proiect și autorizație de construcție, tăiere goluri de uși noi și înzidire gol de ușă desființată, în această variantă biroul 2 și 3 vor avea lumină naturală și mai redusă, propunerea de dezmembrare trebuie însușită de către un expert topograf.
Pentru toate acestea, Curtea constată că instanța de apel în mod corect a respins această solicitare a reclamantei.
Ultimul motiv de recurs invocat de reclamantă este întemeiat. Cu ocazia cercetării la fața locului expertul constructor a afirmat că 1 mp de baie ar fi 700 euro, deci 2,3 mp ar 1.610 euro. Instanța de apel a omis, la recalcularea sultei să aibă în vedere faptul că părțile au o cotă de din imobil și că sulta se datorează în funcție de aceasta, astfel că suma de 1.610 Euro trebuie împărțită la doi, reclamanta datorând pârâtului 805 Euro. De asemenea, nu a luat în considerare nici încheierea de îndreptare a erorii materiale, prin care prima instanță a corectat sulta la 5.771 lei. La această sumă, instanța de apel trebuia să adauge 2.898 lei (805 euro x 3, 6 lei/euro), rezultând 8.669 lei.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamantă reținând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 8.681 lei, cu titlu de sultă.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Recursul declarat de pârât urmează a fi respins ca nefundat pentru următoarele considerente:
Nu se poate considera că cererea reclamantei de atribuire a grupului sanitar de la parter este o cerere nouă în apel. Prin cererea de apel reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul că,menținând varianta IIIdin expertiza în construcții, în componența. nr. I/a atribuit ei să intre grupul sanitar de la parter, pentru clienți. Este doar o propunere de modificare a variantei prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, argumentată, ceea ce nu echivalează cu o cerere nouă, în înțelesul dat de art. 294 alin.1 Cod procedură civilă.
Referindu-ne tot la procedura specială a partajului judiciar și reținând și efectul devolutiv al apelului, se poate reține că în apel instanța este în măsură să modifice modalitatea de ieșire din indiviziune, chiar și fără solicitarea expresă a unei dintre părți ( art. 295 Cod procedură civilă).
În mod corect instanța de apel a reținut că varianta inițială nu este echitabilă, câtă vreme reclamantei îi revenea un grup sanitar iar pârâtului trei grupuri sanitare,ținând seama și de completare ala expertiza în construcții efectuată în apel și de situația de fapt, constatată nemijlocit de instanță cu ocazia deplasării la fața locului (80-81 dosar apel). Expertul a concluzionat că dacă i se atribuie reclamantei grupul sanitare de la parter se poate crea o ușă direct din biroul nr. 2 în acest grup sanitar. S-a ținut seama și de destinația spațiilor de la parter, respectiv de birouri de avocatură, unde se află și holul de așteptare pentru clienți. și relevant pentru buna funcționare a celor două cabinete este ca fiecare cabinet să includă câte un grup sanitare la parter.
Motivul invocat de pârât că acest grup sanitare este "organic" legat de lotul atribuit lui nu este probat și nici relevant.
Expertul a arătat că atât grupul sanitar de la mansardă (atribuit reclamantei), cât și cel de la subsol ( atribuit pârâtului ) prezintă inconveniente, dar aceste nu sunt argumente în neatribuirea grupului sanitar de la parter reclamantei.
Ca atare, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefundat, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată avansate în recurs, constând în taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 367 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul cu domiciliul procesual ales în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.240 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, excepție invocată de reclamanta domiciliată în Târgu-M,-, județul
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sus menționatei hotărâri.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva aceleeași hotărâri.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 8.681 lei, cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 367 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat fiind în concediu de odihnă semnează Președintele instanței | Judecător, | Judecător, fiind în concediu de odihnă semnează Președintele instanței |
Grefier, -fiind în concediu de odihnă semnează Grefier |
Red.
Tehnored.
2 ex. /30.07.2009,
Jud. fond;,
Jud. apel:,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
