Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 709/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.7430/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.709/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2236 din data de 11.06.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și SC "" SA-având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind luată la ordine, a răspuns: recurenta-reclamantă prin apărătorul lor ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 22 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.7 din data de 07.02.2010, lipsind intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă și SC "" SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar, s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 08.02.2010 de către recurenta-reclamantă, un înscris calificat ca fiind "Note de ședință" - într-un singur exemplar.
Totodată, se învederează Curții împrejurarea că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 13 ianuarie 2009, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(1) pct.2 Cod proc. civilă, pentru lipsa părților, termenul de azi fiind acordat în vederea discutării perimării.
Curtea, din oficiu, acordă cuvântul părții recurente asupra incidentului procedural al perimării.
Se prezintă în ședință publică avocatul recurentei-reclamante, care având cuvântul, arată că în opinia sa perimarea a fost întreruptă, dat fiind faptul că, la data de 07.01.2009 partea a depus o cerere la dosar prin care a solicitat acordarea unui nou termen pentru lipsă de apărare.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2009, s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, care nu i-a fost comunicată, motiv pentru care, apreciază ca fiind incidente în cauză dispozițiile arr.250 pct. 3 Cod proc. civ. respectiv alin.(3) Cod proc. civ.
Așa fiind, solicită a se constata faptul că, întrucât nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, partea recurentă s-a aflat într-o situație mai presus de voința sa, mai ales că a formulat cerere de amânare a judecății pentru lipsă de apărare.
În consecință, recurenta-reclamantă prin avocat, solicită respingerea excepției perimării, cu consecința repunerii pe rol a cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare pe incidentul procedural al perimării.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de17.09.2009, recurenta a criticat soluția dată de Tribunalul Teleorman excepției perimării, soluție consemnată în dispozitivul sentinței civile nr.9236/11.06.2008 pronunțată în dosarul nr-.
În susținerea recursului, recurenta a arătat în esență, următoarele:
La data de 19 mai 2008, Judecătoria Zimniceaa trimis dosarul la Tribunalul Teleorman, pentru competentă soluționare. La Tribunalul Teleorman nu a mai fost citat Inspectoratul Teritorial d e Muncă T și respectiv introdusă în cauză CNPAS-Casa Județeană T, deși potrivit Legii nr.19/2000, instanța, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale - art.154-159 din Legea sus menționată avea obligația să analizeze cauza sub toate aspectele și mai ales sub aspectul prevederilor art.155 lit.c din Legea nr.19/2000 și art.155 lit.e și
Tribunalul Teleorman nu a avut în vedere nici prevederile Legii nr.383/2003 pentru aprobarea OUG nr.67/2003 care prevăd la art.3 și 4 obligația CNPAS de a identifica și a lua măsurile tehnice de aplicare.
Ca urmare potrivit art.16 din Constituția României - art.1 - "Cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări" și mai mult, potrivit art.21 din Constituția României, accesul liber la justiție este garantat de Statul Român și nicio lege nu poate îngrădi acest drept.
Tribunalul Teleorman, procedând ca o autentică instanță de judecată neo-comunistă prin dispreț față de d-na care neavând posibilitatea de a-și angaja un apărător fiind lipsită de posibilități materiale, fără pensie și cu un soț în vârstă de 65 de ani cu o pensie de 250 lei nu și-a manifestat rolul activ în care sens nu a ținut seama de solicitarea verbală a acesteia de a-i fi desemnat un avocat din oficiu, deoarece nu are bani și nu a introdus în cauză casa Județeană de Pensii, deși reclamanta a arătat verbal că are depusă o cerere pentru stabilirea pensiei la Casa Județeană de Pensii T din data de 2 februarie 2007 la care nu a primit niciun răspuns, ceea ce nu s-a consemnat în "încheierea de ședință".
Ca urmare nu a fost identificat nici lichidatorul din dosarul de faliment nr- de la Tribunalul Teleorman pentru a se stabili unde este Arhiva de la SC "" SA Z și fiind invocată din oficiu lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC "" SA, a respins acțiunea ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în acest sens lipsind-o pe reclamantă de posibilitatea reală și legală de a-și dovedi cu martori și eventual o expertiză perioada de muncă 1981-1989 - 9 ani.
Nu este vina contestatoarei că Statul Român după Revoluția din anul 1989 nu a luat măsuri pentru a-și armoniza legislația cu privire la toate categoriile de cetățeni, sub acest aspect fiind ignorați total membrii cooperatori care au fost cooperativizați în România prin abuzuri ale activiștilor, Securitate și și chiar în acele condiții au muncit cinstit și modest asigurând bunăstarea alimentară a populației, iar după așa-zisa Revoluție, legislația privind plata pensiilor nu a ținut cont de interesele acestor oameni cinstiți și corecți, dar Statul Român a elaborat legi foarte clare și favorabile plății pensiilor fostului activ, Securitate, și foștilor procurori și magistrați comuniști.
La termenul de judecată din 13.01.2009 instanța de recurs, în compunerea de la acea dată, în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă a dispus suspendarea judecării recursului reținând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata pricinii în lipsă.
Pentru termenul de judecată din 09.02.2010, stabilit de instanța de recurs în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.252 alin.1 Cod pr.civilă, recurenta a fost citată cu mențiunea chestiunii de drept ce urma a fi dezbătută, în speță excepția perimării, tocmai pentru a permite acesteia pregătirea apărării.
Cu o zi înaintea termenului stabilit, recurenta a transmis prin fax la grefa Secției a VII-a din cadrul Curții de Apel București un înscris prin care a susținut că în cauză nu se impune constatarea perimării, acesta din urmă fiind întreruptă întrucât la data de 7.01.2009 a fost depusă la dosarul cu număr vechi (7430/2008) o cerere prin care a fost solicitată acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui apărător. În același înscris, semnat atât de către recurentă cât și de către dnul avocat, s-a susținut că în mod greșit a fost dispusă suspendarea judecății recursului, solicitându-se totodată, în baza art.245 Cod pr.civilă, reînceperea judecării.
La termenul de judecată stabilit pentru data de 9.02.2010 Curtea, în baza art.252 alin.1 Cod pr.civilă, a pus în discuție, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, excepție asupra căreia reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.249 Cod pr.civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
În cauză, recurenta susține că acest de act de procedură este reprezentat de cererea pentru acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Recurenta se află într-o evidentă eroare:
Pe de o parte, o astfel de cerere, în măsura în care a fost formulată în dosarul nr- în etapa recursului, nu ar fi avut ca efect întreruperea perimării, ci, eventual, în măsura în care ar fi fost apreciată ca întemeiată, ar fi împiedicat sau amânat, după caz, luarea măsurii suspendării, împrejurare care nu trebuie confundată cu întreruperea curgerii termenului de perimare de 1 an care se calculează de la data suspendării.
În ipoteza în care o cerere pentru lipsă de apărare ar fi fost făcută de recurentă în perioada ulterioară luării măsurii perimării, nu ar fi constituit un temei al constatării întreruperii curgerii termenului de perimare ( cu consecința curgerii unui nou termen de perimare de 1 an de la data întreruperii curgerii termenului inițial), pentru că o astfel de cerere nu constituie un act de procedură în vederea judecării procesului (cum ar fi fost cazul depunerii unei cereri de probatoriu sau invocarea unei excepții), ci un act care urmărește amânarea judecății, implicit, a deznodământului judecății concretizat în pronunțarea deciziei de către instanța de recurs. Noțiunea de judecată care se regăsește în textul art.249 Cod pr.civilă, nu se referă la ansamblul procedurii prin care se soluționează o cerere, ci se circumscrie efectului unei asemenea proceduri, respectiv pronunțarea unei hotărâri, aceasta constituind, în sensul avut în vedere de art.249 Cod pr.civilă, judecata procesului.
În dosarul nr- se regăsește, necusută și nenumerotată, o cerere înregistrată la grefa Secției a VII-a din cadrul Curții de Apel București pe data de 7.01.2009, ora 915prin care recurenta a solicitat acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător, anterior termenului de judecată din 13.01.2009.
Pentru a se putea pronunța asupra unei cereri care are legătură cu judecata pricinii (de această dată, noțiunea de judecată însemnând ansamblul procedurii în contextul soluționării unei cereri), trebuia ca, anterior, cel puțin una dintre părți să fi solicitat judecata în lipsă, pentru că, în caz contrar, dispozițiile imperative ale art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă trebuie aplicate cu prioritate de către instanță. Verificând aceste aspecte, Curtea constată că nici în cererea de recurs, nici în cererea pentru lipsă de apărare, recurenta nu a solicitat judecata în lipsă, aspect procedural care a împiedicat în mod obiectiv ca instanța de recurs să se pronunțe asupra cererii de lipsă de apărare la termenul de judecată din 13.01.2009 și a condus la singura soluție legală, și anume suspendarea judecății întrucât nici părțile cu poziții procesuale adverse nu au solicitat judecata în lipsă.
Nimic nu o împiedica pe recurentă ca în același înscris prin care a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, să solicite și judecata în lipsă. Nicio persoană nu poate invoca, indiferent de vârstă, sex, condiție socială sau stare de sănătate, necunoașterea legii. Prin urmare, recurenta nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă care au obligat instanța de recurs să dispună suspendarea judecății la 13.01.2009. În același context, Curtea remarcă faptul că recurenta avea cunoștință că putea solicita amânarea judecății pentru motive temeinice (cum este cel al angajării unui apărător), drept procedural cuprins tot în dispozițiile Codului d e procedură civilă la art.156 Cod pr.civilă, în vreme ce obligativitatea solicitării judecării în lipsă se regăsește în cadrul aceluiași Cod, la art.242 alin.1 pct.2 Cod pr.civilă.
Prin urmare, nu se poate susține teza conform căreia recurenta nu cunoștea dispozițiile procedurale, cât timp a fost suficient de informată pentru a se prevala de dispozițiile art.156 Cod pr.civilă.
În acest context, nesolicitarea judecării în lipsă, apare mai degrabă ca o scăpare și ca o eroare de strategie procesuală din partea recurentei, omisiune care a condus la suspendarea judecății la ședința de judecată din 13.01.2009.
Ulterior acestui moment, timp de 1 an de zile, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, devenind incidente în cauză, la data de 13.01.2010, dispozițiile art.248 alin.1 Cod pr.civilă, împrejurare ce a fost constatată de către instanța de recurs la termenul de judecată din 9.02.2010 în conformitate cu procedura reglementată prin prevederile art.252 alin.1 și 2 Cod pr.civilă.
Argumentele ce preced referitoare la natura și scopul procedural al unei cereri pentru lipsă de apărare arată de ce o asemenea cerere nu poate constitui un temei juridic pentru întreruperea curgerii termenului perimării. În plus, față de datele concrete din dosar, pentru a se putea chiar și teoretic pune problema întreruperii curgerii termenului de prescripție, ar fi fost necesar ca o asemenea cerere pentru lipsă de apărare să se fi formulat după începerea curgerii termenului de perimare, or în cauză o asemenea cerere a fost depusă la dosar înainte de începerea curgerii termenului de perimare, termen ce a început a curge la data suspendării, respectiv la 13.01.2009, în vreme ce amânarea judecății pentru lipsă de apărare a constituit obiectul unei cereri depusă la dosar la data de 07.01.2009, anterior momentului de la care a început să fie calculat termenul de 1 an al perimării.
Reținând cele mai sus expuse, Curtea subliniază că nu poate fi întrerupt un termen (în acest caz fiind vorba despre un termen de perimare) care nu a început să curgă.
Având în vedere ansamblul prezentelor considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.252 alin.1 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.248 alin.1 Cod pr.civilă, va admite excepția perimării și va constata perimată judecata cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării.
Constată perimată judecata cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2236 din data de 11.06.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Casa Județeană de Pensii T, Inspectoratul Teritorial d e Muncă și SC "" SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./26.02.2010
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
