Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 715/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 715/R/2008
Ședința publică din 21 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Couți JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Antoaneta Tania Couți, Silvia Nicorici, Alina
JUDECĂTOR 3: Alina
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții și, precum și recursul declarat de către pârâtul STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUN.C-N, împotriva Deciziei civile nr.295/A/C din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ȘI, având ca obiect acțiune în constatare - anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâților recurenți și, avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului, avocat -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 4 martie 2008, s-a depus la dosar din partea reclamantei recurentă Ortodoxă Română a, și Clujului, o completare la întâmpinare prin care se invocă excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2026/R/10.10.2007.
La data de 18 martie 2008, s-a depus la dosar din partea pârâților recurenți și, o copie de pe extrasul CF nr. 8708 C, contractul de donație autentificat sub nr. 93 din 8 ianuarie 1963, decizia civilă nr. 2155/R/2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, un exemplar comunicându-se cu reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului.
Reprezentanta pârâților recurenți și învederează instanței că s-a respins cererea de strămutare a prezentei cauze, aspect confirmat și de reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului.
Curtea, pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată prin completarea la întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului arată că își susține excepția invocată.
Reprezentanta pârâților recurenți și, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat întrucât nu există identitate de părți și obiect. Arată că decizia civilă nr. 2026/R/2007 s-a judecat între alte părți, apreciind că au calitate procesuală pasivă, iar în ipoteza în care
s-ar admite excepția autorității de lucru judecat li s-ar încălca dreptul la apărare.
La întrebarea instanței interesul promovării acțiunii, reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului, arată că are interes în promovarea cererii de nulitate absolută a contractului de donație care a fost circumscris art. 11 din OUG 94/2000.
Curtea, pune în discuția părților prezente excepția tardivității motivelor de recurs, invocată prin notele de ședință din data de 31.10.2007.
Reprezentanta pârâților recurenți și, solicită respingerea acestei excepții, apreciind că sunt incidente prevederile art.312 pct. 5.proc. civ.
Reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului, solicită admiterea excepției tardivității apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art.312 pct. 5.proc. civ.
Reprezentantele părților prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți și, solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu mențiunea ca valabil a contractului de vânzare și a actelor subsecvente, pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9.pr.civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administratea de noi probe, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate prin concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Arată că tardivitatea precizării acțiunii formulată de reclamantă este o excepție de ordine publică, pe care înțelege să o susțină, chiar dacă nu a fost invocată ca și motiv de recurs, toate precizările fiind depuse peste termenul de 6 luni.
Reprezentanta reclamantei intimată Ortodoxă Română a și Clujului, solicită respingerea recursului formulat și menținerea ca temeinică și legală deciziei recurate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea și completarea la întâmpinare depuse la dosar, pe care le susține și verbal, fără cheltuieli de judecată.
Arată că recursurile sunt inadmisibile deoarece tind la reevaluarea stării de fapt în recurs, contractul de vânzare cumpărare încheiat de statul român și chiriași cu privire la acest apartamentul este lovit de nulitate absolută, precum și toate actele sau faptele juridice subsecvente acestuia. Prevederile OUG nr. 94/2000 sunt aplicabile în mod indubitabil.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 567/24.01.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată invocată de către pârâții și și a fost respinsă ca netemeinică excepția lipsei interesului reclamantei în formularea prezentei cereri de chemare în judecată invocată de pârâtul Consiliul local al municipiului C-
Prin aceeași sentință, a fost respinsă ca netemeinică excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamantă, excepție invocată de către pârâții ȘI.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității actului de donație autentificat sub nr. 93 din 08.01.1963 pentru vicii legate de împuternicirea acordată delegatului său pentru încheierea contractului de donație, excepție invocată de pârâții și și în consecință s-a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris.
S-a admis cererea de chemare În judecată formulată de reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ȘI, în contradictoriu cu pârâții și, Consiliul local al municipiului Cluj-N și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 93 din 08.01.1963 de notariatul de Stat Regional C, cu privire la imobilul situat în C-N, - -, nr.2, judo C, înscris în CF nr. 8708 sub nr. top. 49.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31.399 din 2 decembrie 1996 încheiat între defunctul și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, cu privire la imobilul situat în C-N, - -, nr.2,.7.
S-a dispus rectificarea CF nr. - C-N în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și si restabilirea situației anterioare de CF in favoarea Statului Român.A fost respinsă ca nedovedită cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că imobilul "Casă din piatră și cărămidă compusă din la parter 2 localuri pentru prăvălie, 10 camere, 2 bucătării, 2 ateliere pentru tipografie și dependințe, la etaj, din 9 camere, 3 bucătării, dependințe și curte în - nr. 6 și- se găsea în proprietatea tabulară a reclamantei Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului actualmente Ortodoxă Română a și Clujului.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. 93 din 8 ianuarie 1963 încheiat între Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului prin delegat și Statul român reprezentat prin s-a transferat de la donator la donatar dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 8708 localității C-N, sub nr. top. 49, donație autorizată prin Decizia nr. 64161/ 1962 Sfatului Popular al Regiunii C, contract care a fost înscris în cartea funciară prin încheierea nr. 47/15.01.1963, comunicată reclamantei, Statului Român și Direcției Financiare
Ulterior, acest imobil a fost dezmembrat, iar apartamentul în litigiu, având nr. top. nou 49/1/1/VII a fost înstrăinat, în temeiul Legii nr. 112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.399 din 2 decembrie 1996, către defunctul de către CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-
În temeiul testamentului autentificat sub nr. 1788 din 02.10.1997 de BNP, imobilul în litigiu a intrat în proprietatea pârâților și, fiind înscris în CF nr. - a localității C-
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.4 din nr.OUG 184/2002, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 2 din Legea nr. 48/2004, termenul menționat mai sus a fost prelungit până la data de 25 septembrie 2004.
Ulterior, prin art. III din Titlul II al Legii nr. 247 /2005, acest text legal a fost modificat având o nouă formulare, respectiv "prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut la art. 4 alin 2 din nr.OUG 94/200, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr. 501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi", respectiv la data de 25 ianuarie 2006.
Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 8 decembrie 2005, cauza a fost înregistrată în termenul special prevăzut de lege, astfel că pentru aceste motive, raportat la dispoziția legală mai sus invocată instanța a respins ca netemeinică excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâții și.
A mai reținut instanța faptul că prin Decizia nr.306din 24 mai 2004 Comisiei Speciale de a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România s-au restituit reclamantei, în natură, un număr de șase apartamente, pentru restul apartamentelor, printre care și cel aparținând pârâților și, fiind suspendată soluționarea până la soluționarea de către instanțele judecătorești a cererilor privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate.
Astfel, instanța a reținut că reclamanta, prin demersurile arătate anterior are un interes în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece în funcție de modul în care această cerere este soluționată poate opta pentru restituirea în natură sau prin echivalent a proprietății preluată de către Statul Român.
Pentru motivele invocate mai sus, instanța reținând că reclamanta are un interes în formularea prezentei cereri, a respins ca netemeinică excepția lipsei interesului reclamantei în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI.
Așa cum a mai reținut instanța,anterior, prin Decizia nr. 306 din 24 mai 2004 Comisiei Speciale de a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România s-au restituit reclamantei, în natură, un număr de șase apartamente, pentru restul apartamentelor, printre care și cel aparținând pârâților și, fiind suspendată soluționarea până la soluționarea de către instanțele judecătorești a cererilor privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate,astfel că reclamanta nu avea nici un interes de a contesta o decizie prin care a fost soluționată în favoarea sa, parțial cererea de retrocedare formulată către Comisia Specială de, astfel că reclamanta avea
posibilitatea de a se adresa unei instanțe în vederea constatării nulitătii contractului de vânzare cumpărare a unui apartament care nu i-a fost retrocedat, capăt de cerere a cărei soluționare a fost suspendat tocmai pentru clarificarea de către o instanță judecătorească a valabilității contractului de vânzare-cumpărare, astfel că sub acest aspect nu se poate pune, sub nici un caz, problema admisibilității cererii de chemare în judecată a reclamantei, raportat și la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România.
Pentru motivele de mai sus instanța a respins ca netemeinică excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamantă, excepție invocată de către pârâții și.
În ceea ce privește constatarea nulității Contractului de donație autentificat sub nr. 93 din 08.01.1963 de către Notariatul de Stat C, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit actelor din dosarul care a stat la baza încheierii de autentificare nr. 93 din 08.01.1963 de către Notariatul de Stat C, instanța a reținut că actul de donație s-a încheiat în formă autentică, formă prevăzută de lege, reclamanta fiind reprezentată la încheierea actului de către numitul, în temeiul unei procuri speciale prin care acesta era împuternicit să "încheie și să semneze valabil actul de donație sub formă autentică, în fața Notariatului de Stat din C, asupra imobilului, clădire cu etaj, situat în C, -, nr.2, înscris în carte a funciară a orașului C nr. 8078 nr. top.49 proprietatea Episcopiei Ortodoxe române. împuternicire dată cu depline puteri, atât pentru încheierea actului de donațiune, semnarea lui, cât și pentru transmiterea în proprietate și folosință deplină a imobilului de mai sus de către Statul Român".
Astfel susținerea reclamantei cum că persoana care o reprezenta nu avea nici o împuternicire în sensul încheierii contractului de donație nu are nici o susținere faptică, raportat la procura specială aflată la dosarul în care a fost autentificat contractul în cauză.
În ceea ce privește lipsa unei hotărâri a organului de conducere raportat la transmiterea prin donație a imobilului în cauză, instanța a reținut pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada acestui fapt negativ și mai mult, raportat la procura mai sus amintită, semnată de episcopul ortodox, purtând parafa reclamantei, singura problemă care s-ar pune ar fi cea a depășirii limitelor mandatului acordat reprezentantului, însă raportat la conținutul acestei procuri și această problemă apare ca fiind fără suport real.
Mai mult, problemele invocate de către reclamantă, mai sus dezbătute, sunt de natură a pune problema viciilor de consimțământ, acțiunea pentru constatarea nulității relative, fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, termen care începe să curgă de la data semnării actului, sau cel mai târziu de la data comunicării încheierii de carte funciară prin care s-a operat în cartea funciară transferul dreptului de proprietate.
Raportat și la cele de mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității actului de donație autentificat sub nr. 93 din 08.01.1963 pentru vicii legate de împuternicirea acordată delegatului său pentru încheierea contractului de donație, excepție invocată de pârâții și și în consecință a respins acest capăt de cerere ca fiind prescris.
Tot din dosarul care a stat la baza încheierii de notificare nr. 93 din 08.01.1963 a Notariatului de Stat Regional C, reiese că donația a fost acceptată prin Decizia nr. 1566 Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 478/1954, donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul decret, iar potrivit art. 4, dacă obiectul donației este un teren agricol se va cere, în toate cazurile avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, iar dacă este o construcție situata într-un oraș sau comuna centru industrial se va cere, tot astfel, avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Potrivit art. 811 și 817 Cod civil, donațiile făcute în favoarea persoanelor morale nu sunt valabile decât dacă sunt autorizate de șeful statului la propunerea executivului, Decretul nr. 478/1954 prevăzând expres organele abilitate să accepte donațiile făcute statului. Având în vedere faptul că imobilul donat era un imobil care cuprindea și locuințe, potrivit art. 4 din Decretul 478/1954 la încheierea contractului de donatie era necesar avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, decizia comitetului executiv al Sfatului Popular Raional C nefiind de natură a înlocui acest aviz.
Astfel, potrivit unei opinii din literatura de specialitate, opinie la care s-a raliat și instanța de judecată, autorizarea la care se referă art. 817 Cod civil, raportat la art. 1 și 4 din Decretul 478/1954 este un element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil, exterior actului juridic în sine, care se adaugă condițiilor generale prevăzute de art. 948, pentru încheierea valabilă a contractului de donație, în cazul persoanelor morale, fiind necesară atât îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de art. 948 Cod civil, cât și a condiției speciale a autorizării prevăzute în cazul de față de art. 817 cod civil raportat la art. 4 din Decretul 478/1954, căci împlinirea condițiilor prevăzute de art. 948 Cod civil, chiar în prezența formei autentice, nu duce la un transfer al proprietății, iar autorizarea în sine, fără îndeplinirea condițiilor generale, de asemenea nu poate realiza acest transfer.
Față de cele de mai sus, având în vedere ansamblul materialului probator, raportat și la faptul că nici unul dintre pârâți nu a făcut dovada existenței acestui aviz, având în vedere dispozițiile art. 817 Cod civil raportat la art. 4 din decretul nr. 478/1954, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 93 din 08.01.1963 de Notariatul de Stat Regional C cu privire la imobilul situat în C-N, - -, nr.2, jud. C, înscris în CF nr. 8708 sub nr. top. 49.
Trecând peste nulitatea constatată anterior de către instanță a titlului Statului român, în ceea ce privește cererea de constatarea a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 31.399 din 2 decembrie 1996 încheiat între defunctul și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, cu privire la imobilul situat în ClujN, - -, nr.2,.7, această constatare a nulității dedusă judecății trebuie in mod obligatoriu cercetată prin raportare la dispozițiile legilor in vigoare la data încheierii lui, in concret prin raportare la dispozițiile Legii 112/1995, in baza căreia a fost încheiat actul de vânzare cumpărare, fără ca acest fapt sa constituie o aplicare retroactiva a legii.
Conform art. 1 din Legea 112/1995, sfera imobilelor care au intrat sub incidența acestei legi este foarte clar delimitată, astfel: "foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, si care se aflau in posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de masurile reparatorii prevăzute de prezenta lege".
Imobilul situat în C-N,-,.7 nu a aparținut unei persoane fizice, fiind preluate de Statul Român de la Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului, astfel că în mod logic aceste imobile nu intrau sub incidența Legii nr. 112/1995, fiind exclus dreptul fostului proprietar de a obține restituirea in natura a imobilului sau masuri compensatorii si in mod evident si dreptul chiriașului de a opta pentru cumpărarea imobilului.
B credința a cumpărătorilor invocată de către toți pârâții, cedează in fata principiului unanim admisnemo censetur ignorare legem.O simpla privire asupra Legii nr. 112/1995 releva domeniul de aplicare al acesteia si prin simpla verificare a operțiunilor de carte funciară si a colilor funciare aferente se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care Statul Rap reluat imobilele.
Având însă în vedere și regula din art. VI alin.3 din nr.OUG 184/2002, buna credință este exclusă în situația nesocotirii unor norme imperative la momentul perfectării actului juridic de înstrăinare. B credință constă în convingerea cumpărătorului că a contractat cu un adevărat proprietar, dar cu condiția respectării prevederilor legale care permiteau înstrăinarea, pârâții neputându-se prevala de imposibilitatea aflării viciilor titlului de proprietate aparent, în cauză fiind vorba despre ignorarea legii în vigoare ce reglementa vânzarea-cumpărarea de către chiriași, în condițiile art.9 din Legea nr. 112/1995, necunoașterea legii ne putând fii invocată pentru câștigarea sau consolidarea unor drepturi obținute prin fraudarea legii, buna credință fiind exclusă de plano în asemenea ipoteze, iar principiulerror comunis facit jusnu este nici el în măsură a consolida eventualele drepturi obținute prin fraudă la lege, mai mult această instituție jurisprudențială fiind în esență o sancțiune la adresa adevăratului proprietar care a lăsat să se nască și să persiste o stare de confuzie cu privire la titularul dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul în prezenta situație după cum am arătat anterior.
Conform art. 25 din Legea 112/1995, "prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute in proprietate a statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițiala.". In aplicarea acestui text legal a fost adoptata legea 501/2002 de aprobare a OUG 94/2000, pentru retrocedarea unOF bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, completata prin OUG 184/2002, aprobata prin Legea 48/2004, modificată ulterior prin Legea nr. 247/2005.
Deoarece imobilul trecut în proprietatea pârâtei nu făcea parte din categoria imobilelor ce constituiau obiect al Legii nr. 112/1995, care se referea doar la imobilele cu destinația de locuințe și care au aparținut unor proprietari persoane fizice, art. 9 permițând vânzare a către chiriași numai a bunurilor vizate de acest act normativ special ce au fost deținute de proprietari persoane fizice, acesta nu putea fi înstrăinat în mod legal.
Pentru aceste motive, contractul de vânzare-cumpărare nr. 31.399 din 2 decembrie 1996 încheiat între defunctul ISTA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N cu privire la imobilul situat în C-N, - -, nr.2,.7, actualmente înscris în CF. nr. - a localității Cluj - N este lovit de nulitate absolută în temeiul art. 948 pct. 3 Cod Civil, raportat la art. 962 Cod Civil.
Drept consecința a admiterii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare, in baza art. 34 alin 1 pct. 3 din Legea 7/1996, republicată, având în vedere și principiile care guvernează nulitatea absolută, respectivresoluto jure dantis resolutor jus accipientis,constatându-se nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, a fost anulat și dreptul dobândit prin succesiune de către pârâții și, deoarece acest drept nu a fost niciodată în patrimoniul autorului lor, astfel că instanța a dispus rectificarea CF nr. - C-N, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și si restabilirea situației anterioare de CF in favoarea Statului Român, în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, instanța a reținut că cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. În ceea ce privește onorariul avocațial, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei chitanța din care să reiasă cuantumul acestuia, astfel că, pentru aceste motive instanța a respins ca nedovedită cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 295/17.05.2007 pronunțată de Tribunalului Cluj, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâții, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - N împotriva sentinței civile nr. 567/24.01.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, referitor la interesul promovării acțiunii, tribunalul a apreciat că pe calea prezentei acțiuni, reclamanta încearcă să întoarcă în patrimoniul statului imobilul în litigiu, pentru ca ulterior, acesta să-i poată fi restituit în condițiile OUG nr.94/2000. Din această perspectivă, reclamanta are tot interesul în promovarea acțiunii, urmărind de fapt ca imobilul să reintre în patrimoniul său.
Pe de altă parte, procedura desfășurată în fața comisiei speciale de retrocedare este suspendată până la data soluționării prezentei cauze, în funcție de soluție urmând a admite sau a respinge cererea de restituire a reclamantei.
Cu privire la nulitatea actului de donație, tribunalul a apreciat, la fel ca și judecătoria, că trecerea în patrimoniul statului a imobilului în litigiu nu a fost legală.
Pentru întrunirea în mod legal a consimțământului părților la încheierea contractului de donație, ar fi trebuit îndeplinite concomitent toate cerințele legale de valabilitate.
Astfel, lipsa condiției prealabile a autorizării donației prev. de art. 817.civ. raportat la art. 4 din Decretul nr. 478/1954 nu poate conduce decât la ideea că acordul părților nu a fost în mod legal exprimat.
Reținând acordul în mod nelegal exprimat, existând doar acordul celeilalte părți, tribunalul nu poate ajunge decât la concluzia că donația este lovită de nulitate.
Pe de altă parte, imobilul poate fi interpretat ca fiind preluat abuziv și prin prisma art. 1 din OUG nr.94/2000.
Caracterul abuziv al preluării a fost recunoscut de către stat în mod implicit, prin retrocedarea celorlalte apartamente libere din același imobil.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 1 se retrocedează foștilor proprietari imobilele care au aparținut cultelor religioase preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu.
Așadar, indiferent de natura preluării, imobilele cultelor religioase, dacă sunt libere, se restituie foștilor proprietari.
Prin urmare, singura condiție necesară în vederea restituirii este ca imobilul în litigiu să fi aparținut unui cult religios, astfel, ținând cont de faptul că reclamanta a figurat ca și proprietară tabulară, în favoarea acesteia se naște și dreptul de a beneficia de restituirea imobilului.
Desigur că pentru restituire, imobilul ar trebui să fie liber, însă această situație se poate asimila și situației în care se reușește de către fostul proprietar să obțină anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Cu privire la contractul încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 între pârâții Statul Român și pârâții și, tribunalul, la fel ca și judecătoria, a apreciat că acesta nu este în mod legal încheiat.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995, doar imobilele care au aparținut unor persoane fizice, pot face obiectul acestei legi și pot fi vândute către chiriași.
Potrivit art. 25 din Legea nr. 112/1995, în privința celorlalte imobile se vor adopta reglementări speciale.
Imobilul în litigiu nu a fost proprietatea unei persoane fizice pentru a putea fi vândut în temeiul Legii nr. 112/1995 către chiriași.
În consecință, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu nu făcea obiectul Legii nr. 112/1995 și, din acest motiv, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate.
Nu are relevanță din această perspectivă împrejurarea că părțile au fost de bună sau de rea credință la încheierea contractului, astfel sunt nerelevante motivele de apel referitoare la acest aspect.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N și pârâții și.
În motivele de recurs Consiliul Local al municipiului C-N a invocat pe cale de excepție lipsa interesului în promovarea acțiunii motivat pe faptul că reclamanta nu făcut dovada cererii formulate în baza Legii nr. 501/2002 la Comisia specială de retrocedare de pe lângă Guvernul României sau o eventuală decizie primită sau dovada că reclamanta a atacat în justiție decizia prin care nu s-au restituit în natură apartamentele în litigiu.
În al doilea rând, s- invocat nelegalitatea constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât nu prezintă relevanță împrejurarea că părțile au fost de bună sau rea credință la data cumpărării imobilului.
Relevant este faptul că Legea nr. 112/1995 permitea vânzarea și cumpărarea imobilelor cu destinație de locuință preluate de stat, fără a preciza motivele și condițiile de preluare imobilelor. În art.25 din Legea nr. 112/1995 s-a prevăzut că prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele ce fac obiectul prezentei legi, dar nu rezultă că urmează să fie reglementate prin lege specială ulterioară și situația juridică a unor imobile din categoria celor care fac obiectul OUG 94/2004 și nici faptul că vânzarea unor asemenea imobile ar fi interzisă până la adoptarea reglementărilor speciale.
În ceea ce privește reaua credință pârâților peroane fizice invocată de reclamantă, aceasta nu a fost dovedită, și până la proba contrarie, buna credință se prezumă.
Se învederează instanței că reclamanta nu făcut dovada notificării cumpărătoarei nici anterior, nici ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții și, au solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând cauza, să fie respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată, cu menținerea contractului de vânzare-cumpărare, invocând în drept art.304 pct.9 Cod proc.civ.
Recurenții pârâți au arătat faptul că, donația făcută de reclamantă întrunește toate condițiile de formă și fond necesare pentru valabilitatea ei și în mod corect instanța de fond și de apel au considerat că dreptul de acțiune al reclamantei privind constatarea nulității actului de donație pentru vicii legate de împuternicirea acordată delegatului este prescris, fapt necontestat de reclamantă în apel. Recurenții arată că a existat inclusiv avizul necesar donației, existentă la dosar, avizul fiind dat de organul competent, deoarece prin pentru aplicarea Decretului nr.63/1957 toate atribuțiile Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale au fost preluate de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Raportat la acele mai sus reținute, recurenții au apreciat că la data preluării imobilului toate părțile implicate au întreprins toate măsurile necesare pentru o preluare legală și cu respectarea tuturor normelor în vigoare: consimțământul părților a fost valabil exprimat, reclamanta însăși a formulat oferta de donație, neputându-se reține acordul unilateral exprimat la încheierea donației fără probe existente în acest sens și fără indicarea unui text legal.
Interpretarea ca abuzivă a preluării în condițiile mai sus reținute cu referire la retrocedarea celorlalte apartamente din imobil ar însemna recunoașterea preluării abuzive fără fundamentare legală, celelalte apartamente din imobil s-au retrocedat, întrucât nu au fost cumpărate de chiriași, iar simplul fapt al retrocedării apartamentelor nevândute nu duce la concluzia unei recunoașteri a preluării abuzive, ci numai la simpla concluzie că s-au putut retroceda, întrucât nu au fost restituite.
În al doilea rând s-a arătat că decizia nr.306/2004 prin care s-a retrocedat numai o parte din imobil nu a fost contestată în 30 de zile la instanța de contencios administrativ conform art.2 alin.6 din OUG 94/2000, iar neatacarea deciziei în termen conduce la concluzia că reclamanta s- mulțumit cu ceea ce i s-a retrocedat, știind că apartamentele neretrocedate sunt cumpărate.
Recurenții au concluzionat că, nefiind atacată în termen, decizia rămas irevocabilă și după termenul stipulat în art.1 alin.5 al Legii nr. 501/2002 nu se mai puteau formula cereri de restituire sau retrocedare.
Se menționează că cererea de suspendare a retrocedării apartamentului 7 fost dispusă după soluționarea cererii de retrocedare și fără nici un motiv ca la acea dată comisia să decidă suspendarea, cu scopul de a acoperi greșeala reclamantei, care nu a atacat decizia în termen de 30 de zile de la comunicarea ei. În consecință, s- solicitat admiterea recursului și să se constate ca lipsită de interes cererea reclamantei privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată Ortodoxă Română a, și Clujului a solicitat respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată. Intimata arătat că recursurile sunt inadmisibile, deoarece se tinde la o reevaluare nelegală a probelor în recurs, ceea ce s-ar circumscrie art.30410și 30411Cod proc.civ. actualmente abrogate.
Reclamanta arată că în mod corect s-a dispus constatarea nulității absolute a contractului de donație, deoarece nu exista un acord concomitent în fața notarului în lipsa autorizării donației prin avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale. Apoi, este evident că apartamentul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, deoarece nu a fost preluat de la un proprietar persoană fizică, ci de la o persoaneă juridică, un cult religios, definit astăzi ca persoană juridică de utilitate publică.
Prin notele de ședință înregistrate la 31.10.2007(52-59) recurenții pârâți au solicitat admiterea recursului și în consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și tardiv formulată, cu menținerea contractului de vânzare-cumpărare, iar în subsidiar admiterea recursului și potrivit art.312 alin.3 Cod proc.civ. casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj ca instanță de apel, modificarea hotărârii nefiind posibilă, fiind necesare administrarea de probe noi, cu cheltuieli de judecată.
S- invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, deoarece prin decizia 306/24.05.2004 fost admisă în parte cererea reclamantei și s-au restituit acesteia imobilele care nu au fost înstrăinate cu respectarea întocmai a legilor în vigoare la data înstrăinării cum este cazul apartamentului în litigiu. Această decizie de restituire nu a fost atacată în termenul legal și în decizie nu se prevedea că cererea referitoare la apartamentul 7 se suspendă, și în consecință, pretinsa suspendare a procedurii de restituire este nulă de drept. Se arată că dispozițiile din Legea nr. 112/1995 au fost respectate, antecesorul pârâților cumpărând apartamentul cu respectarea acestora și și- intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Fiind vorba de o acțiune de drept, comun se aplică dispozițiile Codului d e procedură civilă nu numai cu privire la modul de redactare a acțiunii, ci și cu privire la modalitățile de suspendare prevăzute de acest cod. Art.242 și următoarele Cod proc.civ. reglementează modalitățile de suspendare iar cauza în speță nu se încadrează în aceste ipoteze și din aceste motive nu se poate dispune suspendarea procedurii de retrocedare. În soluționarea acestei cauze, trebuia să se constate nelegalitatea adresei trimise de instanța de fond comisiei speciale de retrocedare cât și răspunsul nelegal al acesteia, trebuia să se țină seama de prevederile procedurale care permit admiterea în parte a acțiunii. Dacă decizia nr.306/2004 nu a fost atacată, înseamnă că reclamanta a fost mulțumită de soluție și neatacând-o, aceasta a devenit definitivă și irevocabilă.
În al doilea rând s- invocat excepția tardivității în ce privește precizările la acțiunea inițială formulate succesiv de reclamantă la termenul din 19.04.2006, 24.05.2006 și 21.06.2006, deoarece primele două sunt făcute cu încălcarea disp.art.132 Cod proc.civ. iar cea de-a treia este inadmisibilă și străină de cauza de față.
În al treilea rând s- invocat nelegalitatea hotărârii fiind încălcate în opinia recurenților dispozițiile OUG nr.94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2000, care era incidentă în materie și nu OUG nr.94/2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 cum a fost modificată prin Titlul II din Legea nr. 247/2005, care are aplicație numai pentru viitor și potrivit dispozițiilor constituționale, nu poate retroactiva. Deoarece antecesorul pârâților cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995, modificarea OUG nr.94/2000 prin Legea nr. 247/2005 nu poate retroactiv și nu poate aduce atingere drepturilor dobândite și intabulate în CF anterior modificării legii.
Recurenții au apreciat că nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită, iar prescripția prevăzută de decretul nr.167/1958 stipulează la art.3 și 9 alin.2 că prescripția intervenit după trecerea unui termen de 3 ani și 18 luni, adică 4 ani și J, ori acest termen a fost depășit, deoarece actul a fost încheiat în 1996, și prescripția intervenit în mai 2001, cu mai mult de 4 ani de la data introducerii acțiunii.
Decretul nr.478/1954 nu cuprindea o dispoziție care să sancționeze cu nulitatea actului, lipsa autorizării donației, și în consecință, nefiind prevăzută nulitatea, de actul normativ, care reglementa donațiile, actul a fost valabil.
Un argument în plus pentru nelegalitatea hotărârii atacate este acela că Ministerul Gospodăriei Comunale și Industrii locale care în baza Decretului 768/1954 aviza donațiile făcute statului a fost desființat potrivit decretului nr. 63/1957 și întreaga activitate a fost preluată de comitetele executive a Sfatului Popular Regional.
În al doilea rând s-a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare ca instanță de apel pentru solicitarea și verificarea cu actele originale de la comisia specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România.
S-a arătat că instanța de recurs nu poate administra această probă direct, deoarece ar contraveni disp.art.305 Cod proc.civ. astfel încât este obligatoriu casarea cu trimitere spre rejudecare în apel.
Prin completarea la întâmpinare, reclamanta invocat excepția autorității de lucru judecat petitului privind constatarea nulității absolute contractului de donație, deoarece prin decizia civilă nr. 2026/R/10.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJa fost constatată nulitatea contractului de donație autentificat sub nr.93/8.01.1963 a fostului Notariat de Stat în contradictoriu cu Consiliul Local al municipiului C- ca reprezentant al Statului Român. În aceste condiții, fiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece și în prezenta acțiune s- solicitat în contradictoriu cu Statul Român constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.93/8.01.1963.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâții și au formulat în principal doua critici: prima vizează nelegalitatea constatării nulității donației deoarece erau îndeplinite toate condițiile de formă și de fond, necesare pentru valabilitatea ei, iar a doua critică vizează neatacarea în termenul de 30 de zile a Deciziei 306/24.05.2004 emisă de comisia de retrocedare, care viza doar o parte din apartamentele în litigiu și nefiind atacată, aceasta a rămas irevocabilă.
După cum am arătat în cele mai sus reținute, recurenții pârâți au depus note de ședință, prin care au susținut că au dezvoltat criticile formulate în memoriu de recurs. Această afirmație este fără suport real deoarece prin notele de ședință sau formulat veritabile motive de recurs, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 303.Pr.Civ. În notele depuse s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare deși în memoriu de recurs inițial se solicitase doar modificarea hotărârii. Apoi excepția de inadmisibilității, este o excepție de ordine publică, care poate fi invocată oricând și este de remarcat că a și fost invocată de pârâții și la instanța de fond și această excepție a fost respinsă. Cu toate acestea pârâții nu au formulat critici în apel referitoare la acest aspect și în aceste circumstanțe, criticile formulate direct în recurs sunt făcute fără respectarea principiului dublului grad de jurisdicție " omisso medio", deci și inadmisibile, nu numai tardive. În ceea ce privește excepția de tardivitate aap recizărilor de acțiune formulate de reclamantă și acest motiv este invocat direct în recurs și numai prin notele depuse în 31.10.2007. Iar aspectele de nelegalitate ale hotărârii nu reprezintă dezvoltarea motivelor inițiale ci sunt critici noi, care nu au fost dezvoltate nici în apel, la fel și solicitarea dosarului de retrocedare a imobilului și verificarea actelor originale din acesta și aceste motive sunt tardiv formulate, sancțiunea incidentă fiind nulitatea acestora.
Reclamanta intimată a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la primul capăt de cerere cu care a investit instanța:constatarea nulității contractului de donație intervenit între reclamantă și Consiliul Local al municipiului C-N, nr. 93/1963
Potrivit art. 166.Pr.Civ. excepția puterii de lucru judecat este o excepție de ordine publică, reglementată prin norme de ordine publică, care permit invocarea ei în orice stare a pricinii, chiar și în recurs.
Puterea lucrului judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale, rezultând din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă.
Condițiile autorității de lucru judecat sunt precizate de art. 1201 Cod Civil, care menționează că este lucru judecat, atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este formulată între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Verificând decizia civilă 2026/R/2007, pronunțată în dosarul civil - de Curtea de APEL CLUJ se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1201 Cod Civil deoarece prin acțiunea înregistrată în dosarul 3078/2006 la Judecătoria Cluj -N, s-a solicitat de către reclamanta Ortodoxă Română a și Clujului, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local C- constatarea nulității absolute a contractului de donație nr.93/1963. Prin sentința civilă nr. 8235/08.11.2006 pronunțată în acest dosar s-a constatat nulitatea donației imobilului în litigiu și această hotărâre rămas definitivă prin respingerea apelurilor pârâților prin decizia civilă nr. 323/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj și irevocabilă prin respingerea recursurilor prin decizia civilă 2026/R/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ.
Prin urmare într-o altă cauză nu se mai pot verifica condițiile de admisibilitate a constatării nulității contractului de donație indicat, fără a încălca principiul res indicata pro veritate accipitur. Așadar pârâtul Consiliul Local C-N este obligat să se supună hotărârii judecătorești prin care s-a constatat nulitatea donației. Pârâții și au invocat că nu există autoritate de lucru judecat deoarece ei nu au fost parte în dosarul în care s-a dispus nulitatea donației. Este reală susținerea acestora, dar este de remarcat faptul că acești pârâți sunt terți față de contractul de donație și ei au fost chemați în judecată în acest proces pentru al doilea capăt de cerere, pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de antecesorul lor cu pârâtul Consiliul Local C- Prin urmare excepția puterii lucrului judecat avea în vedere pârâtul în contradictoriu cu care se judeca acest petit, respectiv Consiliul Local C-
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 166.Pr.Civ. raportat la art. 1201 Cod Civil, curtea va admite excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de donație nr. 93/1963 încheiat de reclamantă cu pârâtul Consiliul Local C-
Excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea acestei acțiuni invocată de pârâtul Consiliul Local C-N, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada cererii de retrocedare a imobilului în litigiu este nefondată, atâta vreme cât acesteia i s-a restituit deja în natură o parte din imobil.
Critica privind greșita reținere a relei credințe a antecesorului pârâților și la data încheierii contractului de vânzare cumpărare este irelevantă, în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile 112/1995, întrucât imobilul nu făcea parte din imobilele care putea fi vândute chiriașilor deoarece nu a aparținut anterior unor persoane fizice, ci reclamantei, care este o persoană juridică.
Pârâții și au formulat critici raportându-se numai la constatarea nulității contractului de donație, însă aceste critici nu se vor mai analiza raportat la faptul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nulitatea acestuia. Critica neatacării deciziei de restituire în natură în termenul de 30 de zile este o critică nouă în recurs atâta vreme cât nu se regăsește în motivele de apel formulate de pârâții recurenți, invocată, omisso medio.
Curtea având în vedere considerentele mai sus reținute, constată că nu este incident nici un motiv de nelegalitate și având în vedere și dispozițiile art. 166.Pr.Civ. și 1201 Cod Civil, în temeiul art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și precum și recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C-N împotriva deciziei civile nr. 295/A/C din 17.05.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția autorității de lucru judecat privind constatarea nulității contractului de donație nr.93/1963.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și precum și recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului C- împotriva deciziei civile nr. 295/A/C din 17.05.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. dact.GC
3 ex/21.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Antoaneta Tania CouțiJudecători:Antoaneta Tania Couți, Silvia Nicorici, Alina
