Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 7189/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7189
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA, împotriva sentinței civile nr.2787/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJN, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA și intimații reclamanți, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Târgu J i u, privind excepția lipsei calității procesuale pasive, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, referitor la excepția inadmisibilității, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție și respingerea recursului Ministerului Economiei și Finanțelor.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
TRIBUNALUL GORJ prin sentința nr. 2787 de la 17 martie 2008 respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și privind necompetența materială a instanței invocate de intimații Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis în parte acțiunea formulată de petenții, -, și, în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ -N, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 1.700 lei pentru fiecare, sumele urmând să fie actualizate în funcție de indicele de inflație de la momentul datorării până la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente acestor sume.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze intimaților sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate de petenți.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbunești, iar și au funcționat și în cadrul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, respectiv, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA, iar stimulentele financiare solicitate sunt de natură salarială în sensul art.155 din Codul muncii, acestea fiind inclusiv cheltuieli de personal potrivit art.25 din Legea nr.146/1997 modificata.
Excepția privind necompetența materială a instanței invocată de intimatul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție va fi respinsă cu motivarea că, prin acțiunea de față, petenții solicită plata unor drepturi de natură salarială cuvenite și neachitate de intimați, ca urmare a unei stări de discriminare și, cum pretențiile petenților privesc drepturi de natură salarială, cauza de față este calificată drept un conflict de muncă, în sensul art.281 din Codul muncii și art.67-68 din din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, iar potrivit art.2 alin.1 lit.1pr.civ. tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege in competenta altor instanțe.
Au fost respinse și excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Justiției, cu motivarea că, potrivit art.15 din nr.HG83/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, iar cei doi intimați au calitatea de ordonatori principali de credite.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că textul art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a fost completat prin Protocolul 12 din Convenție intrat in vigoare la 01.04.2005.
Astfel, art.1 pct.1 din acest Protocol prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării; beneficiul drepturilor și intereselor legitime prevăzute de lege va fi făcută fără discriminare fără nici un criteriu, cum ar fi statutul persoanei.
Acest text a înlăturat dependența art.14 din Convenție față de celelalte texte ale Convenției care garantează alte drepturi.
salariale solicitate de către reclamanți sunt circumscrise inclusiv prevederilor art.155 și art.40 alin.2 din Codul muncii, fiind adaosuri bănești salariale.
Art.2 alin.1 și art.6 lit.a și lit.c și art.8 din nr.OG137/2000, modificată, ocrotesc toate drepturile salariale în mod egal, astfel încât dreptul reclamanților la aceste prestații pecuniare este un drept consacrat și recunoscut de lege.
Pârâții în mod greșit și lipsit de temei și suport juridic au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale.
In aceste condiții, instanța a reținut și faptul că, prin Hotărârea nr.15/2006 a, s-a stabilit în mod clar faptul că reclamanții au fost discriminați în mod indirect în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
De asemenea, potrivit art. 21 alin.1 din nr.OG 137/2000, în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate, deci reclamanții, își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării prin desființarea/ anularea discriminării.
Astfel, au fost reținute de către instanța de judecată și prevederile cuprinse în art.292-293 din Codul muncii, respectiv, art.7 și art.19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat de România, art. 4 din Carta Socială Europeană, art.16 alin.1 din Constituția României.
In ceea ce privește cererea de a se acorda actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflațional, a fost admisă întrucât prin neplata la timp a sumelor respective către reclamanți s-a produs un prejudiciu în patrimoniu, prejudiciu care urmează să fie acoperit prin plata actualizării sumelor datorate în baza art.1084-1086 din Codul Civil și art. 161 alin.4 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA.
Recurenta DGFP G pentru Ministerul Finanțelor Publice a invocat în motivarea recursului excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește, arătând că MFP nu trebuie confundat cu Statul român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, cu respectarea dispozițiilor Legilor nr. 72/1996 și Legea 500/2002.
Ministerul Justiției în recursul său a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, câtă vreme între reclamanți, procurori în cadrul Parchetelor și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic, salarizarea acestora făcându-se dintr-un buget distinct, soluția pronunțată de către prima instanță este unica posibilă în cauză.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că din conținutul Ordinului Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 reiese cu claritate că a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar către categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, iar nu al procurorilor.
A mai arătat că prin decizia civilă nr. 3771/R/2007, pronunțată la data de 07 noiembrie 2007 de către Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București, în dosarul nr- instanța de recurs a respins recursul recurenților procurori ca nefondat, menținând astfel sentința civilă nr.80 pronunțată la data de 06.06.2007 de Secția a VIII-a conflicte de muncă care respingea acțiunea reclamanților procurori ca neîntemeiată.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ în motivarea recursului a arătat că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, reținând în mod greșit că a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, invocată prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic că prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ICCJ, precum și unităților de parchet subordonate acestuia.
Față de faptul că reclamanta și -a întemeiat solicitările pe Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, apreciază că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității formulării acțiunii - invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ prin întâmpinare, reținând în mod netemeinic că litigiul dedus judecății reprezintă o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispoz. art.21 alin.1 din OG nr.137/2000.
Apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ICCJ la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri în valoare de 1700 RON, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea reclamantei fiind inadmisibilă.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - parchetul de pe lângă ICCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Mai arată recurentul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA critică sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond în mod greșit a dispus actualizarea sumelor la indicele de inflație pe motivul că instituția sa nu putea să înscrie în bugetul propriu nici o sumă fără să aibă o bază legală în acest sens.
Recursurile sunt fondate.
Acțiunea reclamanților este motivată de faptul că printr-un ordin al Ministerului Justiției, emis în anul 2005, și prin care au fost acordate stimulente judecătorilor și procurorilor, a fost discriminat și în felul acesta i-a fost creat un prejudiciu.
Reclamanții au chemat însă în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, TRIBUNALUL GORJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, și Ministerul Economiei și Finanțelor, și Ministerul Justiției.
Instanța de fond a reținut în considerente că prin ordinul respectiv emis de către Ministerul Justiției s-a creat o discriminare indirectă, și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, TRIBUNALUL GORJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, și Ministerul Economiei și Finanțelor, și Ministerul Justiției. la despăgubiri către reclamanți.
Procedând în acest mod instanța a pronunțat o sentință nelegală, deoarece una din condițiile răspunderii delictuale este aceea fapta delictuală să fie săvârșită de către C chemat a răspunde.
În speță, așa cum arată chiar și reclamanții dar și instanța de fond fapta pretins delictuală constând în discriminarea comisă, a fost săvârșită de Ministerul Justiției, care nu a fost chemat în judecată, și nu de pârâții obligați de instanța de fond.
În aceste condiții pârâții nu sunt chemați a răspunde, astfel că în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și art. 312 Cod pr. civilă vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA, împotriva sentinței civile nr.2787/17.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJN, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA și intimații reclamanți, .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
17.12.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
