Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 719/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 719/R/2008
Ședința publică din 24 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Alexandrina Angela Alb Carmen
: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 669 din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții -, -, având ca obiect acțiune în constatarea nulității contractelor de împrumut și de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, și reprezentanta pârâților intimați, și, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că cererea privind scutirea taxei judiciare de timbru formulată de către reclamantul recurent a fost admisă prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 14 martie 2008, motiv pentru care reclamantul recurent nu va mai achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2075,91 lei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 1811/2007 pronunțată de către Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. 16002/2005, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați, și solicită respingerea recursului ca inadmisibilcu consecința menținerii hotărârii recurate, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1811/2.III.2007 pronunțată în Dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, împotriva pârâților, și astfel:
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și, și.
S- constatat nulitatea absolută contractelor autentice de împrumut cu garanție imobiliară nr.1903/7.IX.2001, nr.18/8.2002 și nr.555/19.IV.2002.
S- constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.805/28.2003 de Notarul public având ca obiect vânzarea-cumpărarea imobilului situat în C-N, str. -. - nr.13, apartamentul 17, jud. C, înscris în CF nr. 32320 C-N, nr.top 23151/S/XVII.
S- constatat nulitatea absolută parțială Certificatului de moștenitor nr.113/2004, eliberat de Notarul public, în partea privind includerea în masa succesorală cotei de parte din imobilul descris mai sus.
S- constatat nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.696/26.2005 de Notarul public având ca obiect vânzarea-cumpărarea aceluiași imobil.
S- dispus rectificarea CF nr.32320 C-N, în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâților, numitului și pârâtei și restabilirea situației anterioare de sub B 10 prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr.top 23151/S/XVII în favoarea reclamantului.
Respingându-se ca neîntemeiate celelalte capete de cerere, au fost obligați pârâții, și la plata în favoarea statului cheltuielilor de judecată în sumă de 4157,70 lei.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul autentificat sub nr.1903/7.IX.2001, reclamantul împrumutat de la defunctul suma de 1070 USD pe termen de o lună, restituirea împrumutului fiind garantată prin instituirea unui drept de ipotecă în favoarea creditorului, asupra imobilului proprietatea reclamantului situat în C-N- 17 înscris în Cf 32320 C N, asupra căruia s- înscris interdicția de înstrăinare și grevare.
Apoi prin contractul autentificat sub nr.18/8.2002, reclamantul împrumutat de la același creditor suma de 5.330 USD, tot pe termen de o lună, garantând restituirea cu același imobil, asupra căruia s- înscris de asemenea ipoteca de rangul II, menținându-se interdicție de înstrăinare și grevare. În contract s-a stipulat clauza penală, conform căreia dacă nu se restituie împrumutul la scadență, "pentru restul de preț neachitat se vor percepe penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere a plății".
Prin al treilea contract autentificat sub nr.555/19.IV.2002 același, împrumutat reclamantului suma de 4250 USD, tot pe termen de o lună și exact în aceleași condiții ca și precedentul, fiind autentificat de același notar .
Ulterior, în 28.2003, imobilul a fost vândut socrilor creditorului, și pentru prețul de 355.000.000 lei, iar în 21.VIII.2003 a decedat creditorul.
Apoi, urmare a decesului lui în 10.III.2004, cota de parte din imobil, fost cuprinsă în certificatul de moștenitor nr.113/2004 eliberat de același notar, unica moștenitoare fiind în calitate de fiică, iar în final în data de 26.2005, acesta din urmă împreună cu mama, au înstrăinat imobilul prin act autentic dresat de același notar pârâtului pentru prețul de 30.000 EURO.
Imediat după promovarea acțiunii introductive, respectiv în 1.XI.2005, pârâtul împrumutat de la pârâtul pin act autentic cu garanție imobiliară asupra aceluiași apartament, suma de 10.214 EURO până în 10.2006, atât ipoteca cât și interdicția de înstrăinare și grevare, fiind înscrise în favoarea împrumutătorului.
Instanța coroborând lipsa nejustificată la interogator a pârâților, ce atrage incidența dispozițiilor art.225 Cod proc.civ. cu depozițiile martorilor audiați în cauză, a ajuns la concluzia că împrumuturile obținute de reclamant sunt cămătărești, pretinzându-se dobânzi peste nivelul celor legale, ceea ce contravine prevederilor dispozițiilor art.9 din nr.OG9/2000.
În sprijinul acestei concluzii, s-a reținut că împrumuturile consecutive și pe termen scurt, s-au acordat de fiecare dată fără se proceda la radierea inscripțiilor ipotecare anterioare și fără a se da și pretinde dovezi, privind rambursarea vechiului împrumut. Apoi pentru recuperarea împrumuturilor, nu s- procedat la executarea silită a reclamantului, ori la încheierea unui act de dare în plată, ci părțile au preferat să încheie act de înstrăinare cu rude apropiate ale creditorului, fără deposedarea reclamantului.
Totodată, ultimele două contracte de împrumut cuprind și clauza penală, în temeiul căreia debitorul era obligat la plata penalităților de 1% pe fiecare zi de întârziere, clauza penală în contractele de împrumut fiind sancționată cu nulitatea prin art.1 din Legea nr. 313/1879 în vigoare și în prezent.
De asemenea, concludentă fost considerată și mărturisirea extrajudiciară făcută de pârâta la Poliție, care arată că a primit de la pârâtul, pentru apartamentul înstrăinat acestuia, suma de 4000 USD, cu titlu de împrumut nerestituit de reclamant.
Raportat la împrejurarea că primul contract de vânzare-cumpărare, a fost încheiat cu socrii creditorului, că posesia apartamentului nu fost niciodată predată de reclamant, deși s-au prevăzut termene exprese în acest sens, s-a apreciat că ambele contracte de vânzare-cumpărare, sunt încheiate cu pact de răscumpărare în favoarea reclamantului, fiind astfel lovite de nulitate absolută conform art.4 din Legea nr.61/1931, iar ultimul act de înstrăinare este fictiv, fiind destinat doar să garanteze contractul real de împrumut, încheiat de reclamant cu pârâtul.
Reclamantul nedovedindu-și susținerile vizând cauza ilicită, în privința contractului de împrumut încheiat între pârâții și, acest din urmă contract a fost considerat valabil.
În concluzie, prin împrumuturile acordate reclamantului, practicându-se dobânzi peste limita maximă prevăzută de lege, clauza penală fiind interzisă în contractele de împrumut, iar pe de altă parte vânzările-cumpărările au fost încheiate în scopul garantării împrumuturilor, cu pact de răscumpărare, ce reprezintă o clauză prohibită de lege, s-a admis în parte acțiunea reclamantului.
Apelul pârâților, și a fost admis prin Decizia civilă nr.669/20.XI.2007 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalului Cluj, fiind schimbată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii introductive.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în esență că nu există probe pertinente și concludente, care să demonstreze fără echivoc susținerile reclamantului în privința contractelor de împrumut, precum și lipsa temeiului legal, pentru constatarea nulității absolute vânzării-cumpărării cu pact de răscumpărare, operațiune neinterzisă de legislația în vigoare, Legea nr. 61/1931 fiind abrogată.
Deși probele testimoniale erau admisibile, în privința fraudei la lege, și cauzei ilicite și imorale, nu s-a dovedit cuantumul exact al dobânzii, apreciindu-se nesinceră depoziția martorului, care inițial declară că nu poate preciza cât reprezintă dobânda, iar ulterior revine arătând că a fost de 600 USD pe lună, s- concluzionat că cele trei contracte de împrumut, exprimă raporturile juridice reale dintre părți.
Apoi declarația extrajudiciară pârâtei, nu face referire la dobânzile aferente celor trei contracte de împrumut, ci doar recunoaște că apartamentul ipotecat a fost vândut părinților săi, în contul datoriilor anterioare ale reclamantului.
Restul datoriei neachitate de 4000 USD, fost achitată de pârâtul, care dobândit în schimb apartamentul, iar când acesta va primi de la reclamant suma arătată și taxele notariale, îi va restitui reclamantului apartamentul.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, reclamantul declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei, în sensul menținerii sentinței pronunțate de prima instanță, în drept invocându-se disp.art.304 punctele 7-9 Cod proc.civ.
În motivare, pornind de la acțiunea introductivă de instanță, precizată ulterior și de la statuările instanței de fond reproduse ad literam, reclamantul critică decizia pronunțată în apel ca fiind superficial motivată, ignorându-se cu desăvârșire starea de fapt existentă în speță.
În acest sens, nu se face o coroborare a tuturor probelor administrate în cauză, actele juridice perfectate între părți sunt privite individual, ignorându-se cronologia și legătura evidentă dintre acestea, deși se impunea o interpretare teleologică a acestora, avându-se în vedere inclusiv calitatea de rude a părților, precum și intervalele scurte de timp în care s-au încheiat aceste acte.
Apoi, în ce privește cele două acte de vânzare-cumpărare, indiferent că este, sau nu sancționată expres de lege, vânzarea-cumpărarea cu pact de răscumpărare, consideră că este nulă absolut, raportat la prevederile legale care reglementează condițiile de valabilitate ale actelor juridice, respectiv capacitatea, consimțământul, cauza și obiectul.
În acest sens, deși Tribunalul reține în privința celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare, că s-a plătit doar suma de 4000 USD, în condițiile în care prețul stipulat în contract era de 30.000 EURO, consideră că acest act perfect valabil, ceea ce este mai mult decât eronat.
Prin întâmpinare, intimații, și, au solicitat respingerea recursului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul invocat în privința contractelor succesive de împrumut, încheiate cu același creditor, că reprezintă împrumuturi cămătărești, fiind încheiate în primul rând în frauda legii, prin încălcarea disp.art.5 și 9 din OG nr.9/2000 și apoi au o cauză ilicită și imorală, prevalându-se de disp.art.966, 968 cod civil raportat la art.948 civil.
În continuare, reclamantul a arătat în cuprinsul acțiunii introductive, că cumulat cu titlu de împrumut, capital și dobânzi, până în data de 19.IV.2002, când încheiat al treilea contract de împrumut, suma totală de 10.000 USD, pentru care plătit în fiecare lună o dobândă de 600 USD (până la perfectarea vânzării-cumpărării cu socrii creditorului), iar în decembrie 2004 achitat văduvei creditorului și suma de 10.000 USD.
În privința celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate succesiv, reclamantul invederat în mod constant, nu numai faptul că acestea reprezintă acte simulate (fiind încheiate exclusiv, în considerarea faptului că nu putut restitui împrumutul de 10.000 USD și respectiv suma de 4000 USD, pretinsă în plus de soția supraviețuitoare creditorului), ci și nevalabilitatea acestor acte.
Astfel, reclamantul relevat în cuprinsul acțiunii introductive, în mod repetat, că prețul de vânzare-cumpărare stipulat în cele două contracte, nu a fost niciodată plătit, împrejurare ce desemnează neîndoielnic lipsa de cauză a acestor contracte, soluționată cu nulitatea absolută de disp. art.966 raportat la art.948 Cod civil, dispoziții indicate ca temei juridic în acțiunea introductivă, alături de frauda la lege și cauza ilicită și imorală în sensul prevederilor art.968 Cod civil.
Ca atare, raportat la temeiul juridic invocat în mod expres prin acțiunea introductivă, în mod greșit concluzionat tribunalul, în privința celor două contracte de vânzare-cumpărare că nu există temei legal pentru nulitatea acestora, abordându-le exclusiv prin prisma vânzării-cumpărării cu pact de răscumpărare, nu și a lipsei de cauză relevată prin acțiunea introductivă ca motiv de nulitate, alături de celelalte motive de nulitate invocate mai sus.
Împrejurarea că reclamantul și-a precizat ulterior acțiunea introductivă, în sensul constatării simulației, nu înseamnă că reclamantul a renunțat la temeiul juridic vizând nulitatea operațiunilor succesive, de care s- prevalat prin acțiunea inițială.
Or, din acest punct de vedere, soluția Tribunalului este vădit nelegală, cenzurându-se valabilitatea celor două acte de vânzare-cumpărare, numai raportat la reglementarea vizând pactul de răscumpărare, decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii deduse judecății, încălcându-se disp.art.948 raportat la art.966, 968 Cod civil, incidente în speță.
Mai mult, respingerea acțiunii introductive în privința celor trei contracte de împrumut, fiind motivată în esență doar pe înlăturarea dispoziției martorului, făcându-se abstracție de restul probelor administrate în cauză, care nu sunt analizate și nici coroborate în vederea stabilirii stării de fapt, această manieră deficitară și trunchiată de circumscriere stării de fapt, echivalează cu nemotivarea deciziei atacate, finalizată prin respingerea acțiunii introductive.
Or, începând cu neprezentarea pârâților la interogator, ceea ce atrage incidența disp.art.225 Cod proc.civ. și continuând cu restul înscrisurilor, respectiv împrumuturile încheiate cu același creditor, toate pe termen de o lună și cu garanție imobiliară, fiecare constituind titlu executor, precum și cu evidențele de CF, ce oglindesc succesiunea în timp atât garanțiilor imobiliare (neradiate decât la momentul "vânzării", în 2003 prin aceeași încheiere de CF), cât și transferurilor proprietății, toate aceste probe trebuiau cercetate, analizate și corelate, pentru a se putea ajunge la soluția finală.
De asemenea la conturarea stării de fapt, Tribunalul trebuia să aibă în vedere și ansamblul probelor testimoniale administrate în cauză, inclusiv declarația dată la Poliția mun. C-N de pârâta, care relevă cât se poate de clar că reclamantul "vândut" apartamentul, în contul datoriilor anterioare și că nicicând nu s-a plătit nici o sumă de bani cu titlu de preț, situația fiind similară și în privința celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare.
Apoi, împrejurarea că martorul declarat inițial că nu poate preciza cât reprezintă dobânda (procentual), iar în finalul aceleiași declarații, arată că dobânda efectiv plătită de reclamant, pentru cei 10.000 USD împrumutat, era de 600 USD pe lună, nu constituie motiv de înlăturare a acestei depoziții, câtă vreme nu cuprinde elemente contradictorii, în condițiile în care dobânda exprimată procentual și respectiv cuantumul concret achitat lunar de către reclamant, sunt două aspecte distincte, ce nu se exclud reciproc.
Nu în ultimul rând, pentru conturarea corectă stării de fapt și clarificarea raporturilor juridice reale existente între părți, concludentă era și împrejurarea că reclamantul, din 2001 când contractat primul împrumut cu garanție imobiliară, nu fost nicicând deposedat de apartament și nu s-a cerut niciodată executarea silită contractelor de împrumut, deși fiecare dintre ele constituia titlu executor.
S-a preferat așadar, pentru recuperarea împrumuturilor cămătărești, o altă cale decât executarea silită și anume, încheierea formală vânzării-cumpărării cu rudele apropiate ale creditorului, respectiv cu socrii, care în calitate de așa-ziși "cumpărători", nu au plătit absolut nici o sumă de bani în contul prețului trecut în contract, și nici nu au preluat vreodată posesia apartamentului, deși s-a stipulat un termen în acest sens, identică fiind situația și în privința ultimului contract de vânzare-cumpărare.
În concluzie, Tribunalul soluționând cauza prin respingerea acțiunii introductive, fără intra în cercetarea fondului și fără clarifica adevăratele raporturi juridice existente între părți, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1-3 și 5 Cod proc.civ. raportat la art.304 pct.7-9 Cod proc.civ. va casa decizia atacată și va trimite cauza aceluiași Tribunal pentru rejudecarea apelului și abordarea acestuia, prin prisma întregului material probator existent la dosar și în limitele acțiunii introductive, precizate ulterior, cu care fost învestită instanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 669 din 20.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
în oncediu de boală,
Semnează președinte secție,
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Angela Alb Carmen
Red. NS dact.GC
3 ex/11.04.2008
Jud.apel:,
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Alexandrina Angela Alb Carmen
