Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(310/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.736
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1188 A din 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimații pârâți MUNICIPIUL B, PRIN PRIMARUL GENERAL și SC IMPORT EXPORT SRL.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei pârâte SC Import Export SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.03.2009, eliberată de Baroul București, lipsind intimata reclamantă și intimatul pârât Municipiul B, prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și a se constata că nu există autoritate de lucru judecat.
Menționează că suprafața de teren pe care o pretinde și care a fost cumpărată de la adevărații proprietari intimata pârâtă o deține de la o persoană care a formulat cerere în numele surorii sale decedate și ulterior s-a dovedit acest aspect.
Arată că la instanța de fond s-a solicitat să se facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și nu s-a depus nici un act cu privire la acest aspect, astfel încât a fost pusă în posesie o persoană decedată în anul 1992.
Apărătorul intimatei pârâte SC Import Export SRL apreciază că în raport de dispozițiile art.312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă există autoritate de lucru judecat față de hotărârea irevocabilă pronunțată în dosarul nr.3188/2003 al Judecătoriei sector 3 B, fiind întrunite toate cele trei condiții privind identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât hotărârile instanțelor de fond sunt legale și temeinice.
Arată că toate criticile invocate pe fond de recurentul reclamant au fost avute în vedere la momentul soluționării cauzei prin hotărârile judecătorești pe care le-a depus ca existând autoritate de lucru judecat.
În privința obiectului, acesta este același în ambele dosare, respectiv obligarea intimatei SC Import Export SRL să lase în deplină proprietate și liniștită posesie cele două terenuri în suprafață de 100 mp situate în B,- și 31.
În privința cauzei, arată că în ambele acțiuni reclamanții invocă existența unui drept de proprietate asupra celor două suprafețe de teren revendicate în baza sentințelor civile nr.4614/22.03.2000 și nr.2324/15.03.2001 pronunțate de Judecătoria sector 3 B, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.480 din Codul civil.
În privința părților și calitatea acestora, apreciază și această condiție este întrunită, acțiunea fiind formulată în ambele dosare de către în calitate de reclamantă și SC Import Export SRL în calitate de pârâtă.
În plus, arată că nu reclamantul este cel care alege titlurile de proprietate care se compară, titlul părții pe care o reprezintă este contractul de vânzare - cumpărare; sentința judecătorească a constatat dreptul său de proprietate și nu a avut o forță constitutivă a acestui drept.
În ceea ce privește recursul referitor la cheltuielile de judecată solicită a fi respins ca nefondat, față de faptul că în considerentele pe care recurentul le invocă ca și criterii care trebuiesc avute în vedere la stabilirea onorariului, se limitează numai la numărul de termene care ar fi existat în fața instanțelor de fond și la momentul stabilirii onorariului au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.132 din Statutul Profesiei de Avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 17.09.2007 sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General și SC Import Export SRL, constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilelor situate în B,- și - nr.31, obligarea paratei se Import Export SRL, să lase în deplina proprietate și liniștita posesie cele 2 terenuri proprietatea reclamanților, situate în B,-, sector 3 și-, sector 3, fiecare în suprafață de 100 mp, terenuri ce se suprapun în fapt cu terenul deținut de pârâta la adresa din B,- - 98, sector 3; să se dispună înscrierea la OCPI Sector 3, respectiv notarea litigiului și notarea interdicției de înstrăinare, pentru imobilele ce fac obiectul prezentei cereri.
Prin sentința civilă nr.2066/18.10.2007 pronunțată Judecătoria Sectorului 3 B s-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare formulat în contradictoriu cu pârâta SC Import Export SRL, ca fiind intrat în puterea lucrului judecat, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, formulat în contradictoriu cu pârâta Municipiul B, prin Primarul General, ca lipsit de interes, s-au respins celelalte capete de cerere din acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei SC Import Export SRL, ca neîntemeiate și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la termenul din 28.01.2008, a admis excepția autorității de lucru judecat pe capătul privind revendicarea, astfel că, față de admiterea acestei excepții, a respins cererea de revendicare ca fiind întrată în puterea lucrului judecat.
De asemenea, față de admiterea excepției lipsei de interes pe capătul de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, a fost respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes.
Pe cererea având ca obiect notarea litigiului și a interdicției de înstrăinare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.4 lit.o din Legea nr.7/1996, Agenția Națională are ca atribuții principale înscrierea altor raporturi juridice, drepturi personale, interdicții, incapacității și litigii judiciare în legătură cu un bun imobil. La alin.4 lit.c din același act normative se arată că înscrierea poate avea ca obiect și notarea acțiunilor și cailor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătura cu imobilele din cartea funciară. Or, cererea de notare a unui litigiu se adresează direct de către persoana interesată Oficiului Cadastrului și Imobiliare, în temeiul dispozițiilor art.38 și 47 din Legea nr.7/1996 (art. 47- cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru și publicitate imobiliară).
În cazul refuzului acestei instituții de notare a litigiului existent, se poate formula plângere împotriva încheierii de respingere, ce se soluționează de către instanța. Situația prevăzută la art.54 alin.3 din Legea nr.7/1996 se refera la cererile având ca obiect desființarea actului juridic supus înscrierii, când instanța nu va trece la dezbaterea în fond a acțiunii privind desființarea actului juridic supus înscrierii, dacă acesta nu a fost înscris, în prealabil, pentru informare, în cartea funciară.
Legea nr.247/2005 reglementează circulația juridică a terenurilor, care are la baza principiul liberei circulații a acestei categorii de bunuri. La art.4 sunt prevăzute și excepțiile, înstrăinarea bunurilor imobile fiind împiedicată doar de existența unui litigiu privind reconstituirea dreptului de proprietate privată și legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar. Or, acțiunea de față nu are ca obiect un litigiu de o asemenea natură și anume constatarea nulității absolute a titlului de proprietate obținut în baza Legii nr.18/1991 și nici reconstituirea dreptului de proprietate.
Ca atare, nu se poate nota interdicția de înstrăinare a imobilului, aceasta cerere fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că în mod greși instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes.
Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea, apelantul susține că temeiul juridic al celor două acțiuni este diferit, prima acțiune având drept cauză o cerere de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, iar prezenta acțiune are drept cauză revendicarea imobiliară a celor două terenuri, fiind vorba de compararea altor titluri de proprietate decât cele avute în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești anterioare.
În privința admiterii excepției lipsei de interes apelantul reclamant susține că în mod greșit instanța de fond a admis această excepție deoarece statul a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor din str. - în baza Legii nr.18/1001, fără ca titularul cererii să fi deținut acel teren, astfel că, neavând un titlu valabil în sensul arătat de art.6 din Legea nr.213/1998, statul nu putea înstrăina legal aceste terenuri, întrucât reconstituirea nu s-a făcut pe vechiul amplasament inițial, ci pe un teren asupra căruia erau proprietari persoane fizice - autorii reclamanților din prezenta cauză.
În aceste condiții apare ca fiind personal și direct interesul reclamanților întrucât folosul practic urmărit se răsfrânge asupra acestora.
În consecință, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
La data de 06.06.2008 intimata SC IMPORT EXPORT SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
La termenul din 30.09.2008 tribunalul a încuviințat pentru apelant proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.1188 A din 07.10.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2066/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți IMPORT EXPORT SRL și MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, obligând apelantul la 8.721,51 lei cheltuieli de judecată către intimata SC " Import Export" SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că în ceea ce privește critica referitoare la inexistența autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind revendicarea, aceasta nu poate fi primită.
Pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, este necesară existența triplei identități: de părți, de obiect și de cauză.
În privința părților, trebuie subliniat faptul că se are în vedere prezența lor juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau în calitate de reprezentant.
De asemenea, trebuie arătat faptul că puterea de lucru judecat îi vizează și pe succesorii universali sau cu titlu universal ai părților.
Între apelanții - reclamanți din prezenta cauză și 2001 a mai avut loc un proces, ce a format obiectul dosarului nr.3188/2003 și care a fost soluționat prin sentința civilă nr.3424/29.04.2004 de către Judecătoria Sectorului 3 B, rămasă definitivă prin respingerea apelului (decizia civilă nr.943/16.12.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă) și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă (decizia civilă nr.158/29.01.2007).
Prin sentința civilă mai sus menționată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de apelanta din prezenta cauză împotriva societății comerciale 2001 SRL cu privire la două suprafețe de teren de câte 100 mp fiecare, situate în B,-, respectiv, nr.31, sector 3 (actualmente--98), și s-a constatat că această societate este proprietara imobilelor terenuri menționate mai sus.
Această sentință a întrat în puterea de lucru judecat, prin respingerea apelului și a recursului.
În prezenta cauză apelanta a chemat în judecată, alături de soțul său, apelantul, pe intimata-pârâtă SC IMPORT EXPORT SRL, care este succesoarea în drepturi a SC 2001 SRL (fila 12 dosar fond) pentru ca instanța să dispună obligarea acestei societăți comerciale să lase în deplină proprietate și liniștită posesie cele două terenuri situate în B,- și nr.31, sector 3.
Se observă astfel că, în privința capătului doi din acțiune, există atât identitate de obiect, cât și de cauză, aceasta din urmă fiind dată de dreptul de proprietate asupra celor două suprafețe de teren revendicate. În ceea ce privește părțile, tribunalul a constatat că și între acestea există identitate, chiar dacă în prezenta cauză apare, alături de apelantă, și soțul acesteia, care nu a fost parte în primul proces, ce s-a soluționat prin sentința civilă nr.3424/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Astfel, cele două terenuri a căror revendicare s-a solicitat, au fost dobândite de apelanți în timpul căsătoriei, beneficiind de prezumția comunității de bunuri, situație în care introducerea acțiunii în revendicare numai de unul dintre soți apare ca fiind un act de administrare, motiv pentru care tribunalul a constatat că și în privința părților există identitate.
În aceste condiții tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond de admitere a excepției autorității de lucru judecat este legală și corectă.
Cu privire la critica referitoare la admiterea excepției lipsei de interes pentru capătul unu din acțiune, tribunalul a constatat că nici aceasta nu poate fi primită.
Astfel, pentru ca o persoană să fie parte într-un proces, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea, afirmarea unui drept și justificarea unui interes.
Interesul afirmat în justiție trebuie să fie personal și direct în sensul că folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală.
În speță apelanții-reclamanți au solicitat instanței să constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor situat în B,- și nr.31, în privința cărora există hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se recunoștea dreptul de proprietate al intimatei-pârâte asupra acestora.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că apelanții nu justifică un interes în promovarea unui asemenea capăt de acțiune, neexistând un folos practic pentru aceștia față de respingerea capătului de cerere privind revendicarea.
În consecință, având în vedere cele reținute mai sus, tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, a declarat recurs reclamantul, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
În dezvoltarea motivele de recurs, motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, în raport de dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă, s-a arătat că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea instanței de apel, fiind lapidara, fără a se raporta la argumentele prezentate de apelant.
Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată și cu încălcarea legii, constatând întemeiată excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, arătând că prin cererea de revendicare ce face obiectul prezentei cauze, reclamanții au solicitat să se compare următoarele titluri de proprietate: titlul de proprietate al reclamanților - constând în sentința civilă nr.4614/22.03.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr. 16468/1999, definitivă și irevocabilă și sentința civilă nr. 2324/15.03.2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr.147/2001, definitivă și irevocabilă, și itlul de proprietate al pârâtei SC IMPORT EXPORT. constând în sentința civilă nr.3424/29.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr.3118/2003, definitivă și irevocabilă, prin care "s-a constatat că intervenienta 2001 SRL (actualmente pârâta IMPORT EXPORT ) este proprietara imobilelor terenuri, în suprafață de 100 mp. fiecare, situate în B, B-. - nr.90-98, Sector 3 (fost B,--31, Sector 3)".
Arata că existenta unei asemenea hotărâri anterioare, nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni în justiție, prin care se solicită, pe cale acțiunii în revendicare, compararea altor titluri de proprietate decât cele care s-au avut în vedere la pronunțarea hotărârii judecătorești anterioare și unde titlul pârâților este arătat expres a fi însăși hotărârea în cauză.
Se mai susține că în cauza de față, nu există identitatea elementelor puterii lucrului judecat, și că prima acțiune avut ca obiect revendicare imobiliară - pentru lipsă de titlu a pârâtului posesor, având în vedere că reclamanții au solicitat în prealabil instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, în sensul diminuării suprafeței reconstituită, cu suprafața de teren de 200 mp. proprietatea sa și să constate nulitatea absolută parțială a actelor subsecvente - actele de înstrăinare (contracte de vânzare-cumpărare succesive) - efectuate în baza titlului de proprietate emis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 în timp ce acțiunea de față, are ca obiect: revendicare imobiliară prin compararea titlurilor celor două părți - cel al reclamanților proprietari neposesori și cel al pârâtului posesor.
Arata că nu există autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul juridic al celor două acțiuni este diferit iar în speță, prima acțiune avut drept cauză nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, în timp ce acțiunea de față are drept cauză,compararea titlurilor de proprietate ale părților.
Consideră recurentul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, constatând întemeiată excepția lipsei de interes, întrucât deși terenul proprietatea pârâtei include și terenul proprietatea reclamanților, pentru acesta din urmă, din nici un document comunicat de către vreun organ al statului nu rezultă vreun act de proprietate asupra acestor terenului.
Arata că în speța de față, terenurile în litigiu au trecut în proprietatea statului fără titlu, astfel încât nu puteau face obiectul restituirii în baza Legii nr.18/1991. Deși statul a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilelor din Str.- în baza Legii nr.18/1991, fără ca titularul cererii să fi deținut acel teren, ci l-a dat în compensație, el nu poate dovedi că terenul în cauză a fost "adus în cooperativă" sau că s-a aflat în patrimoniul său la data aplicării Legii nr.18/1991.
Neavând în titlu valabil, în sensul arătat de dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998, statul nu putea înstrăina legal aceste terenuri, deoarece dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 nu s-a făcut pe amplasamentul inițial, unde titularul deținuse teren, ci pe un teren asupra căruia erau proprietari persoane fizice - autorii reclamanților din prezenta acțiune.
Prin urmare, în cauză, interesul reclamanților, este în primul rând moral, dar și legitim și juridic, născut și actual, precum și personal și direct.
Astfel, acțiunea formulată pune în discuție lezarea unor drepturi subiective fundamentale ale omului în genere, urmărind o reparație a prejudiciilor cauzate reclamanților. Este certă existența unui interes moral, legitim și juridicește proteguit. Necesitatea de a acționa este născută și actuală, întrucât nu a existat o reparație materială a pierderii posesiei imobilelor reclamanților în favoarea statului, care a dispus de ele, in lipsa oricărui act normativ de preluare.
Totodată, consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, constatând întemeiată cererea intimatei IMPORT EXPORT privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în sumă de 8.721,51 lei, în apel fiind aplicate greșit, în opinia recurentului prevederile art. 274 alin.3 Cod procedură civilă.
Se susține că în cazul de față un onorariu de avocat de 8.721,51 lei nu se justifică în raport de numărul de termene din apel și de complexitatea cauzei iar instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile de judecată solicitate de către partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluția pronunțată, precum și de obiectul și complexitatea cauzei.
La cererea părții "căzută în pretenții", instanței îi revine îndatorirea de a cerceta cu atenție înscrisurile doveditoare depuse de partea ce solicită acordarea acestor cheltuieli, pentru a-i acorda doar cheltuielile efectiv alocate pentru susținerea acelui proces, întrucât în caz contrar ele se pot transforma realmente într-un izvor de îmbogățire fără justă cauză iar munca îndeplinită de avocat trebuie analizată prin prisma culpei procesuale a părții care a căzut în pretenții.
În sprijinul celor invocate de intimat, recurentul invoca Decizia nr.401 din 14 iulie 2005, publicată în Of. nr.848/20.09.2005, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Costin împotriva României, Cauza Străin și alții împotriva României, Cauza Stere și alții împotriva României, Cauza Raicu împotriva României, Cauza Petre împotriva României, în raport de care susține că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursare a unor cheltuieli (în temeiul art.274 Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Analizând cererea de recurs, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Curtea, reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă.
controlul de legalitate al deciziei civile apelate, din perspectiva acestui motiv de recurs, curtea apreciază că se impune a fi în prealabil precizat că acest motiv de recurs sancționează acele vicii ale motivării unei hotărâri, care pot consta fie într-o lipsă a motivării fie într- motivare insuficientă, în sensul că instanța nu răspunde tuturor criticilor formulate iar nu tuturor argumentelor prezentate în susținerea cererilor de către părțile din proces.
Intr-adevăr, în considerarea jurisprudenței CEDO în interpretarea art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, instanța trebuie sa procedeze la un examen aprofundat și serios al motivelor reclamantului, conform exigențelor unui proces echitabil, astfel încât motivarea unei hotărâri trebuie sa fie și precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente ci la probele administrate în cauza și să fie în concordanta cu soluția pronunțata.
Așa cum s-a evidențiat însă în cauza Ruiz Torija vs. Spania, instanță nu trebuie să expună considerentele respingerii fiecărui argument al unei părți,care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de apel pe care îl sprijină ci ea trebuie să examineze temeinic și să răspundă principalelor motive invocate.
Sub acest aspect, în speță, se retine că instanța de apel nu s-a limitat doar la reluarea motivării instanței de fond ci a arătat care sunt propriile convingeri atât față de critica vizând autoritatea de lucru judecat cât și fata de cea care a avut ca obiect modul de soluționare excepției lipsei de interes. Pe de alta parte, în motivarea hotărârii instanța de apel a grupat motivele de apel și argumentele acestora dând prin considerente un răspuns coerent și întemeiat în drept, cu referire la situația de fapt și la probele administrate în cauză.
În consecință, curtea apreciază că nu există motive temeinice pentru admiterea recursului în baza art. 304 pct. 7 Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Din analiza acțiunii civile cu care a fost învestită prima instanță, prin raportare la sentința civilă nr. 3424/29.04.2004, pronunțată de Judecătoria Sector 3 B, în dosarul nr. 3188/2003, curtea constată că tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de norma legală anterior citata nu este întrunită în cauză.
Astfel, prezenta acțiune civilă fost formulată de către cei doi recurenți reclamanți și în timp ce în acțiunea soluționată prin sentința civila 3424/29.04.2004, pronunțată de Judecătoria Sector 3 Baa vut calitatea de parte doar reclamanta .
Curtea retine totodată că în prezenta cauza, cei doi reclamanți și-au configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecata, in scopul valorificării pretenției lor concrete - recunoașterea pe cale judecătorească a dreptului lor de proprietate asupra imobilelor situate în B, str. - nr. 27 și 31 - prin formulareaunei acțiuni în revendicare-acțiune reală, de drept comun, ale cărei caracteristici, stabilite de o îndelungată și constantă jurisprudență naționala, sunt acelea că ea însoțește, apără și se întemeiază pe însuși dreptul de proprietate.
Plecând de la acest aspect, tribunalul apreciat existența în cauza a unei identități de părți, apreciind că acțiunea în revendicare introdusă de către unul dintre soți cu privire la bunul dobândit în timpul căsătoriei, are natura unui act de administrare.
Curtea retine însă că între soți reprezentarea nu operează decât în limitele mandatului tacit reciproc, așa cum este el reglementat de dispozițiile art. 35 din Codul familiei, respectiv, pentru acte de administrare sau de folosire a bunurilor comune.
Or, date fiind efectele grave care se pot produce în patrimoniul soților, inclusiv pierderea bunului - acțiunea în revendicare astfel formulată, nu reprezintă un simplu un act de conservare sau de administrare asupra imobilului ci un act de dispoziție, ceea ce presupune că în acest caz, împuternicirile de reprezentare trebuie să izvorască dintr-un mandat dat în acest sens și nu doar din calitatea de soț, în temeiul prezumției de mandat reciproc între soți.
Câtă vreme din situația de fapt conturată în cauză și pe care instanțele de fond și-au întemeiat soluția pronunțată, nu rezultă că la momentul formulării acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. 3188/2003, reclamanta formulat acțiunea în revendicare, în temeiul unui astfel de mandat, în mod eronat s-a apreciat de către instanța de apel că între cele două acțiuni există identitate de părți.
În consecință, nefiind îndeplinite toate condițiile stabilite de art. 1201 din Codul civil, în cauza, admiterea excepției autorității de lucru judecat este eronată, instanțele de fond făcând aplicare eronata în cauza prevederilor legale anterior citate, făcând incident motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei de interes a acestui reclamant în promovarea acțiunii în constatarea nevalabilității titlului statului, curtea reține că aceasta a fost admisă, prin raportare la soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat.
Or, câta vreme în persoana reclamantului cerințele impuse de prevederile art. 1201 din Codul civil, nu sunt îndeplinite, așa cum s- arătat în analiza primei critici formulate în cadrul acestui motiv de recurs, interesul acestuia în promova acțiune prin care să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra terenului revendicat continuă să îndeplinească cerințele de a fi unul personal și direct. Astfel caracterul efectiv al dreptului de proprietate garantează titularului acestui drept posibilitatea de exercita toate atributele dreptului de proprietate în putere proprie și în interes propriu, conferindu- astfel legitimitatea reclamantului pentru solicita înlăturarea oricăror acte care contravin acestui interes, inclusiv prin promovarea unor acțiuni în justiție.
Față de toate considerentele ce preced, curtea constata întemeiat acest motiv de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 proc.civ. având în vedere limitele devoluțiunii stabilite prin cererea de apel, cu care tribunalul a fost legal investit, curtea va admite recursul și va modifica decizia apelată în sensul că va admite apelul.
Totodată, în conformitate cu aceasta soluție, reținând totodată că în prezentul recurs, recurentul reclamant formulat critici și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecata în apel, în aplicarea art. 274 din Codul d procedură civilă, curtea, va dispune înlăturarea dispoziției din decizia recurata, prin care apelantul fost obligat la plata cheltuielilor de judecata, apreciind că în acest moment procesual nu se poate retine în sarcina acestuia culpa procesuala.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă, întrucât, cauza a fost soluționată în temeiul unor excepții fără a se intra în cercetarea fondului, urmează se dispune desființarea în parte sentinței civile apelate, în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului și revendicarea și trimiterea acesteia spre rejudecare la aceeași instanță, în aceste limite, cu privire la care curtea a fost legal investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr.1188 A din 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL și SC " IMPORT - EXPORT" SRL.
Modifică, în tot, decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2066/28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimații-pârâți IMPORT EXPORT SRL și MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL.
Desființează sentința civilă apelată, în parte.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect revendicarea și constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - MARI - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
Ex.2/29.05.2009
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 3. -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Claudiu Marius Toma
