Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 749
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județ P, împotriva deciziei nr. 94 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în P, str.-.- nr.52, județ P, domiciliată în B,-,.17,.D,.18, sector 6 și domiciliat în B, nr.7,.126,.B,.6,.77, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.29/2009 și intimații pârâți personal și asistată, reprezentați, toți de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale 653 din 12.10.2009.
Procedura îndeplinită
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. -/9 octombrie 2009 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimaților pârâți.
Părțile prezente, prin apărători, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă arată că prin decizia atacată a fost admis apelul pârâților și respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate și ca neîntemeiată cererea privind constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.111 Cod pr.civilă și art.616- 618 Cod civil.
Astfel, arată recurenta reclamantă,prin sentința instanței de fond s-a admis acțiunea formulată de reclamantă respectiv capetele de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al acestuia asupra etajului și a mansardei, construcții situate în P,-, precum și asupra boxei din pivniță și în indiviziune în cotă de asupra spațiilor de folosință comună, precum și privind stabilirea unui drept de servitute de trecere la partea de construcție proprietatea reclamantei conform expertizei topo.
Mai arată recurenta reclamantă că soluția instanței de apel este greșită și se face o interpretare trunchiată și eronată a dispozițiilor art.111 Cod pr.civilă,deoarece conform art.111 Cod pr.civilă reclamanta are interesul promovării unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate asupra părții din imobil moștenită de la părinții săi și cumpărată de la stat de tatăl său în 1973, deoarece prin hotărâre judecătorească a fost recunoscut dreptul de proprietate al pârâților asupra întregului imobil în litigiu, astfel că acesta reprezintă o contestare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra părții de imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.94/1973 încheiat de tatăl acesteia cu fostul RAGCL
Susține recurenta reclamantă că decizia atacată este greșită și sub aspectul faptului că instanța de apel consideră că exista posibilitatea introducerii unei acțiuni în realizare respectiv în revendicare, situație care excede obiectului cauzei, deoarece reclamanta stăpânește părțile din construcție prevăzute în titlul său de proprietate, fapt necontestat de pârâți,obiectul procesului nefiind încălcarea proprietății, ci lipsa unui titlu de proprietate care să poată fi opus hotărârii judecătorești irevocabile pe care pârâții o dețin pentru întreaga construcție.
Învederează recurenta reclamantă că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art.616-618 cod civil considerând în mod nelegal că proprietatea reclamantei nu constitui un loc închis fără ieșire la calea publică.
Reclamanta stăpânește etajul și mansarda imobilului în litigiu și nu are o alee de acces,fosta alee de acces închiriată de reclamantă de la primărie este în prezent proprietatea exclusivă a pârâților, tot terenul fiind predat pârâților, astfel că solicită înființarea unei servituți de trecere pentru a ajunge la boxa din beci din strada - - cu piciorul și autovehiculul, în eventualitatea unor lucrări de reparații care nu se pot face decât prin strada -.
Totodată, chiar dacă pârâții și-au dat acordul ca reclamanta să folosească pe viață această alee de trecere, nu există nicio garanție a închiderii acestei alei în lipsa unei servituți de trecere creată legal prin hotărâre judecătorească.
Arată recurenta reclamantă prin apărător că din strada - este de 1,5 lățime pe lângă clădire și nu se poate ajunge la boxa cu mașina.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâți și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații pârâți, și, având cuvântul arată că instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanta are titlu de proprietate pentru partea sa din imobil în suprafață de 92 mp. titlu care nu a fost contestat de intimați, iar holul de la parter face parte din spațiile de folosință comună, este în indiviziune forțat pentru acces în imobil, parter și etaj și deci nu poate fi dat reclamantei în exclusivitate
Susțin intimații pârâți că potrivit afirmațiilor recurentei reclamante aceasta deține în posesie partea din imobil proprietatea sa, astfel că nu poate promova acțiunea în realizare și nici nu are interes în promovarea unei acțiuni în constatare, pentru că din actele dosarului rezultă că intimații pârâți au primit în proprietate parterul corpului A și corpul B precum și terenul aferent de 519 mp.
Nici capătul de cerere privind înființarea unei servituți de trecere nu este întemeiat învederează intimații pârâți, deoarece în fața instanțelor de fond și apel reclamanta nu a justificat necesitatea drumului de servitute pentru lucrări la imobil, astfel că nu poate face astfel de cereri pentru prima dată în recurs.
Tot astfel nu este nici un pericol, în privința încheierii accesului în imobil de către pârâți, astfel că nu poate promova reclamanta o acțiune pe un pericol presupus.
Solicită respingerea recursului ca nefondat astfel cum s-a arătat prin întâmpinarea depusă. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenta reclamantă arată că nu există teren în indiviziune forțată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului situat in P,-(fosta - -, nr.13), compus din hol la parter, 3 dormitoare, baie, hol la etaj și dormitor, bucătărie la mansardă, boxă, pivniță și garaj, teren în suprafață de 92. precum și cota de 50% din suprafața de folosință comună a imobilului; să se dispună constituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților de la intrarea în locuința sa la calea publică, la pivnița imobilului și la instalațiile comune de apă, gaze și electricitate; obligarea pârâților să permită separarea printr-un perete zidit a holului de la parter, proprietatea sa, de restul proprietății acestora, cât și obligarea pârâților de a desființa ușa practicată la parter, spre holul proprietatea sa.
A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a defuncților - decedat la data de 25.10.1990 și - decedata la 06.03.1995, fiind proprietara imobilului moștenit de la aceștia, compus din teren în suprafață de 92. situat în P,- și construcția formata din hol- parter, 3 dormitoare, baie, hol la etaj, dormitor și bucătărie la mansardă, boxă-pivniță, garaj și cota de 50% din suprafața de folosință comună a imobilului.
A precizat reclamanta că acest imobil a fost dobândit de autorii săi în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.94/1973 încheiat cu fostul P și a titlului de proprietate nr.8/29.07.1974 emis de fostul Consiliu Popular al județului
A susținut reclamanta că, ulterior, în baza Legii nr.18/1991, i-a fost emis titlu de proprietate nr.60/2003 pentru suprafața de 92. teren și că pârâții îi contestă calitatea de proprietar al construcțiilor, terenului aferent, manifestându-se ca proprietari ai întregului imobil, inclusiv asupra locuinței și terenului dobândit de aceasta.
S-a arătat de reclamantă că pârâții au îngrădit în mai multe locuri terenul aferent construcției, blocându-i accesul la dependințe și instalațiile comune, i-au închis intrarea în imobil și au ocupat holul de la parter, prin chiriașii lor, deși acesta este proprietatea reclamantei, împiedicând-o astfel să-și exercite în mod liber dreptul de proprietate asupra părții sale din imobil.
S-a susținut de reclamantă că deși chiar prin actul de vânzare-cumpărare și schița de plan aferentă acestuia s-a dispus separarea holului de la parter, proprietatea acesteia de restul parterului care aparține pârâților, aceștia au practicat o ușă în peretele despărțitor și au ocupat acest hol, refuzând să se conformeze actelor de proprietate.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.111 pr.civ. art.480, 481, 1075, 592, 616-618 civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat de către pârâtă că pârâtul este decedat din decembrie 1998 și are ca moștenitori pe și ia, depunând în acest sens la dosar, copia certificatului de deces și a certificatelor de naștere ale moștenitorilor defunctului, instanța dispunând prin încheierea din 20.02.2004 (38) introducerea în cauză în calitate de pârâți a acestora.
Tot prin întâmpinare, pârâta a arătat că a solicitat anularea titlului de proprietate nr.60/08.10.2003 emis de Comisia Județeană P de aplicare a Legii 18/1991 pe numele reclamantei, acțiune ce se afla pe rolul Judecătoriei Ploiești, iar cu privire la acțiunea de față, a susținut că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra părții din construcția cumpărată în anul 1973 de către părinții săi, în ceea ce privește spațiile din imobil, prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr.94/1973 și în schița de plan anexa ce face parte din acel contract.
A arătat pârâta că potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autorii reclamantei nu au cumpărat garaj, boxa și pivniță și nici teren, care le-a fost atribuit în folosință, iar faptul că imobilul are un singur beci (pivniță) nu poate fi vorba și de boxă și de pivniță, ci, doar de o boxa in pivniță, daca ar fi fost prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare.
In privința garajului, pârâta a apreciat că este o greșeală strecurată intenționat la dactilografierea unor acte, față de faptul că în curtea imobilului sunt două corpuri de casă din care, părinții reclamantei au cumpărat numai o parte din corpul A, iar în curte, exista un garaj în corpul B care, dintotdeauna a avut un alt deținător, chiar și în perioada când imobilul era proprietatea statului.
In legătură cu susținerea reclamantei prin care a arătat că este proprietara terenului de 92. pârâta a susținut că aceasta este nefondată, motivat de faptul că, anterior, printr-un proces in revendicare, a obținut întreg imobilul și terenul aferent de 519. care i-a fost predat prin procesul-verbal din 16.08.1999.
In ceea ce privește cota de 50% din suprafața de folosință comună a imobilului, pârâta a arătat că trebuia stabilit care este aceasta suprafața în indiviziune forțată, pornindu-se de la conținutul actului de proprietate inițial al reclamantei care a fost respectat la data când s-a dezbătut succesiunea tatălui acesteia și cu care aceasta a fost de acord.
In opinia pârâtei, nu s-a putut da eficiență certificatului de moștenitor eliberat de pe urma defunctei (numărul 2285/2005) în care s-a trecut ca făcând parte din masa succesorala boxă și pivniță, care nu au figurat în contractul de vânzare-cumpărare al autorului și nici în certificatul de moștenitor nr.350/1991.
In legătura cu dreptul de servitute de trecere solicitat de reclamantă, pârâta a arătat că acest capăt de cerere trebuia respins întrucât reclamanta, are servitute de trecere la locuința sa din str.-, la intrarea în imobil, nefiind îndreptățită să obțină un drept de acces la boxa de la subsolul imobilului asupra căreia nu a făcut dovada că este proprietară.
A susținut pârâta că al treilea capăt de cere este inadmisibil, întrucât holul de la parter este în folosință comună, constituie intrarea în imobil și nu poate fi despărțit în două părți, mai ales că reclamanta, prin actele de proprietate nu a putut dovedi că a cumpărat vreo parte a parterului în acestea figurând doar etajul și mansarda, fără niciun spațiu de la parter.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii și expertiza topografica și constructor, Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.6731 /30.06.2008 a admis în parte acțiunea precizată și a constatat că reclamanta este proprietara exclusiva asupra etajului și mansardei imobilului construcție situat în P,- (fosta str.- -), precum și asupra boxei în pivniță și proprietară în indiviziune în cota de 1/2 asupra spațiilor de folosință comună ale imobilului construcție.
A stabilit un drept de servitute de trecere la imobilul construcție situat în P,-, în favoarea reclamantei dinspre str.- - și dinspre str.-, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiza topografică efectuat în cauza de expert.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate și a obligat pârâții la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defuncților - decedat la 25.10.1990 și - decedata la 06.03.1995, a dobândit un imobil-construcție situat în P,- (fosta str.- -), dovada dreptului de proprietate asupra construcției rezultând din contractul de vânzare-cumpărare nr.94/1973 încheiat cu fostul P de către autorii săi și și din titlul de proprietate nr.8/29.07.1973 eliberat de fostul Consiliu Popular al Județului
S-a reținut că din contractul de vânzare-cumpărare, a rezultat că autorii reclamantei au dobândit locuința compusă din 4 camere de locuit cu o suprafață utilă de 104,4. precum și cota individuală de 50% din suprafața de folosință comună a imobilului, locuința vânduta fiind evidențiată pe schița de plan anexată contractului de vânzare-cumpărare (12).
Totodată, s-a reținut că din titlul de proprietate nr.8/29.07.1973,a rezultat dreptul de proprietate al autorilor reclamantei asupra locuinței compusă din 4 camere de locuit, garaje, baie, 2 holuri, boxă, pivniță, în suprafață construită de 158. iar în procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 18.05.1974 (20), s-a arătat ca numiții și, au intrat în posesia locuinței din imobilul situat în P,-, nivelul I având suprafața utilă de 71,35. dobândind cota de 50% din suprafața de folosință comună a imobilului, precum și dependințe, anexe: baie, 3 holuri, bucătărie, boxă și pivniță.
Intrucât a existat o neconcordanță între înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate al reclamantei, instanța de fond a dat întâietate contractului de vânzare-cumpărare nr.94/1973 pe care l-a corelat cu actele doveditoare ale proprietății pârâților și cu situația de fapt rezultată din expertiza constructor, constatând totodată că titlul de proprietate nr.8/29.07.1973 nu este prin el însuși un act doveditor al proprietății, fiind eliberat în baza contractului de vânzare-cumpărare, expertul constructor stabilind că reclamanta deține numai 2,32. din holul și vestibulul de la intrarea principală în clădire, de unde rezultă o folosință în comun cu pârâții.
S-a apreciat ca neîntemeiată susținerea reclamantei conform căreia la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.94/1973, autorii acesteia ar fi dobândit în proprietate exclusivă unul din holurile de la parter în suprafață de 2,32. care se continua cu casa scării, apreciindu-se că în lipsa unei identificări exprese a acestui hol în contractul de vânzare-cumpărare și având în vedere măsurătorile expertului potrivit cărora vestibulul are suprafața de 2,45. iar holul suprafața de 2,85. suprafața totala a acestor spații fiind de 5,30. din care reclamanta deține numai 2,32. conform actelor de proprietate, ceea ce a condus la concluzia că holul este proprietate comună.
In privința boxei din pivniță, având în vedere că aceasta a fost recunoscută de către pârâți ca fiind proprietatea exclusiva a pârâtei, s-a admis acest capăt de cerere, pivnița fiind compartimentată în două boxe, astfel cum s-a identificat prin raportul de expertiză constructor efectuat în cauză.
Acțiunea în constatare promovată de reclamantă, a fost apreciată de prima instanță ca fiind admisibilă față de împrejurarea că prin sentința civilă nr.14175/1997 a Judecătoriei Ploiești, s-a recunoscut dreptul de proprietate al pârâților asupra întregului imobil situat în P,-, iar în considerentele deciziei civile nr.163/2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a arătat că reclamanta este proprietara doar asupra etajului, socotindu-se astfel că reclamanta nu are la dispoziție o acțiune în realizare de care să se poată prevala.
Au fost respinse capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a permite separarea holului de la parter de restul proprietății acestora și de a desființa compartimentarea holului principal de la parter, apreciindu-se că holul de la parter este în coproprietatea forțată a părților ce poate înceta numai cu acordul tuturor coproprietarilor.
In temeiul art.616 civ. instanța de fond a stabilit un drept de servitute de trecere la imobilul construcție în favoarea reclamantei dinspre str.-, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiza topo, pe o alee care are lungimea de 2,80 și lățimea de 1,50, accesul reclamantei la pivnița proprie urmând a se face pe o alee din beton cu o lățime de 0,80, oaa cesteia fiind zidul clădirii; iar dinspre str.- s-a stabilit în favoarea reclamantei, servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților cu piciorul și cu autovehicule pe o alee de trecere evidențiată în planul de situație anexă la expertiză prin punctele G-H-I-J-
Impotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâții escu, ia și, criticând-o pentru nelegalitate
In motivele de apel formulate, apelanta reclamanta a arătat că soluția primei instanțe este greșită atunci când s-a considerat că holul de la parter în suprafață de 2,32.face parte din spațiile de folosință comună, deși el apare în contractul de vânzare-cumpărare nr.94/1973 încheiat de autorul reclamantei ca fiind proprietatea exclusivă a acestuia.
In opinia apelantei, în contractul de vânzare-cumpărare și în schița de plan aferentă acestuia, au fost identificate toate spațiile care au făcut obiectul vânzării, precum și anexele, astfel încât întinderea dreptului de proprietate ce face obiectul acțiunii în constatare, nu poate fi trunchiata pe considerentul că expertul constructor nu a găsit suprafețele menționate în acest act, instanța trebuia să includă în dreptul de proprietate al apelantei reclamante și spațiul de la parter menționat în contractul de vânzare-cumpărare, prezumția de comunitate al acestuia neputând opera în situația în care el a făcut obiectul înstrăinării, fiind prevăzut în mod expres ca fiind înstrăinat autorului său.
In atare situație, apelanta reclamanta, a arătat că sunt admisibile și capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a permite separarea acestui hol de restul proprietății lor, aflat la parter și de a desființa compartimentarea holului principal de la parter, care este spațiu de folosință comună ce nu poate fi închis doar de către unul din coproprietari.
Criticile apelanților pârâți au arătat că în opinia acestora, acțiunea în constatare promovată de către reclamanta este inadmisibilă întrucât aceasta are acte de proprietate de la părinți, cât și de moștenire pentru partea din construcție cumpărată de părinții săi, drept de proprietate care nu i-a fost contestat.
Au arătat apelanții pârâți că instanța de fond a interpretat eronat probele dosarului, invocând admisibilitatea acțiunii în constatare, făcând referire la sentința civila nr.14175/1997 a Judecătoriei Ploiești, prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru întregul imobil situat în P, str.-, cu str.-, nr.1, precizând că prin hotărârea respectivă, au revendicat parterul imobilului corp A, corpul B și garajul care nu au legătura cu dreptul de proprietate al reclamantei, nefiind prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr.94/1973.
Au susținut apelanții pârâți că prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, au arătat că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului construcție, aceasta fiind proprietara etajului și mansardei, astfel încât instanța de fond, prin admiterea acțiunii, nu a făcut altceva decât să constate a doua oară, dreptul de proprietate al reclamantei pentru care există acte de proprietate.
Critica apelanților pârâți s-a referit și la greșita stabilire a dreptului de servitute de trecere la imobilul construcție în favoarea reclamantei dinspre str.- și dinspre str.-, reclamanta fiind îndreptățită și având accesul în imobil din str.- la corpul A, neputându-i-se astfel stabili servitute de trecere și din str.- la boxa din beci, proprietatea sa la care are acces pe din beton de lângă casă, accesul cu autoturismul la aceasta boxă, fiind un abuz.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.94 din 5 februarie2009, a constatat ca fiind nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta și ca fondat apelul declarat de apelanții pârâți, reținând că în ceea ce privește apelul declarat de apelanții pârâți, instanța a apreciat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în constatare precizată a reclamantei și a constatat că aceasta este proprietara exclusivă asupra etajului și mansardei imobilului construcție situat în P,- (fosta str.-), precum și a boxei în pivniță și proprietara în indiviziune în cotă de 1/2 asupra spațiilor de folosință comună ale imobilului construcție, fără a ține seama de înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate al reclamantei, provenit de la autorii acesteia, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.94/1973 încheiat cu fostul P și titlul de proprietate nr.8/29.07.1973.
Din probele administrate în cauză, nu a rezultat că apelanții pârâți i-au contestat apelantei reclamante dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite de la autorii săi.
In conf.cu disp.art.111 pr.civ. partea care are interes, poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Având în vedere că fiecare dintre părți, au titluri de proprietate pentru partea din imobil pe care o deține, singura modalitate de aplanare a unui litigiu în legătură cu drepturile acestora încălcate prin abuz de către cealaltă parte, se poate soluționa numai pe calea unei acțiuni în revendicare și nu pe calea unei acțiuni în constatare.
In legătură cu stabilirea dreptului de servitute de trecere la imobilul construcție în favoarea reclamantei dinspre str.- și dinspre str.- de către prima instanță, tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a acordat reclamantei o servitute de trecere la boxa de la beci din str.-, aceasta având acces la boxa pe betonata de lângă casa aferentă căii de acces din str.- la corpul A în care reclamanta este proprietara apartamentului de la etaj și a mansardei.
Criticile apelantei reclamante referitoare la aprecierea greșită de către prima instanță a faptul că holul de la parter face parte din spațiile de folosință comună sunt nefondate atâta timp cât prin raportul de expertiza s-a stabilit că suprafața totală a acestor spatii este de 5,30. din care reclamanta deține numai 2,32. fapt ce duce la prezumția de coproprietate a holului pe care reclamanta îl pretinde ca fiind proprietatea sa exclusivă.
In mod corect instanța de fond a reținut ca fiind neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților de a permite separarea holului de la parter de restul proprietății acestora și de a desființa compartimentarea holului principal de la parter, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, holul de la parter este în coproprietatea forțată a părților, situație în care aceasta poate înceta numai cu acordul tuturor coproprietarilor.
, tribunalul in temeiul disp.art.296 pr.civ. a admis apelul declarat de apelanții pârâți, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins ca inadmisibila acțiunea în constatarea dreptului de proprietate și ca neîntemeiată cererea precizatoare privind constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantei, obligând apelanta la 319 lei cheltuieli de judecată către pârâta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Susține recurenta reclamantă că prin decizia atacată a fost admis apelul declarat de pârâți și respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate și ca neîntemeiată cererea privind constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.111 Cod pr.civilă și art.616-618 Cod civil.
Instanța de apel a considerat că acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulată este inadmisibilă deoarece din probele administrate în cauză nu rezulta că pârâții i-au contestat reclamantei dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite de la autorii săi, fiecare din părți având titluri de proprietate pentru partea din imobil deținută, dar nu motivează care sunt argumentele care au dus la admiterea excepției de inadmisibilitate, din motivarea deciziei rezultând că acțiunea a fost considerată ca neîntemeiată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 111 Cod pr.civilă.
Soluția este greșită, arată recurenta reclamantă, și se face o interpretare trunchiată și eronată a disp.art.111 Cod pr.civilă deoarece în realitate instanța de fond a reținut în mod corect că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de textul de lege.
Astfel, recurenta reclamantă are interesul să promoveze acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra părții din imobil moștenită de la părinții săi și cumpărată de la stat de tatăl său în anul 1973, deoarece prin sentința civilă nr.14175/1997 a Judecătoriei Ploieștia fost recunoscut dreptul de proprietate al pârâților asupra întregului imobil din P,-.
Hotărârea instanței de apel este greșită și sub aspectul faptului că s-a considerat că există posibilitatea introducerii unei acțiuni în realizare respectiv în revendicare, situație care excede obiectului cauzei, deoarece reclamanta stăpânește părțile din construcție prevăzute în titlul său de proprietate, obiectul procesului nefiind încălcarea proprietății ci lipsa unui titlu de proprietate care să poată fi opus hotărârii judecătorești irevocabile pe care pârâții o dețin pentru întreaga construcție.
Tot astfel instanța de apel a aplicat greșit și prevederile art.616-618 Cod civil considerând că proprietatea reclamantei nu constituie un loc închis fără ieșire la calea publică, dovedind că nu a analizat întregul material probator administrat pe capătul de cerere privind acordarea unei servitute de trecere la boxa din beci din strada - -.
Mai susține recurenta reclamantă că, chiar dacă pârâții și-au dat acordul pentru ca reclamanta să folosească de trecere, nu există nici o garanție a închiderii acestui acces pe care pârâții pot să o facă oricând în lipsa existenței unei servituți de trecere.
Totodată, accesul la boxa cu autovehiculul precum și accesul la construcție în eventualitatea efectuării unor lucrări de reparații nu se poate face decât din strada -, astfel că este pe deplin legală și temeinică cererea reclamantei privind instituirea unei servituți de trecere cu autovehiculul de la calea publică la proprietatea sa.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Se observă din cuprinsul deciziei atacate, că ambele părți au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 6731/2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Nemulțumirea recurentei se regăsește în faptul că i s-a respins apelul ca nefondat, astfel încât a formulat prezentul recurs.
Cu privire la critica referitoare la respingerea acțiunii în constatare ca inadmisibilă, Curtea apreciază că instanța de apel a motivat corect respingerea acțiunii întrucât,pe de o parte, din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că intimații nu au contestat în nici un mod actele de proprietate pe care le deține cu privire la imobilul proprietatea sa, iar pe de altă parte, fiecare porțiune din imobilul care reprezintă corpul A continuă să fie este folosită de părți în aceleași condiții și după ce intimații au primit partea lor din acest imobil urmare revendicării.
În atare situație, recurenta are la dispoziție acțiunea în realizare a dreptului și nu acțiunea în constatare formulată conform art. 111 Cod pr.civilă, respinsă pe bună dreptate de Tribunalul Prahova ca inadmisibilă prin care solicită reconstituirea a unui drept de proprietate pe care nimeni nu îl contestă, cu atât mai mult intimații din cauză.
Din verificarea actelor de la dosarul cauzei se poate observa că s-a ajuns la acest litigiu, după ce s-a anulat titlul de proprietate ca fiind nelegal, obținut de către recurentă în baza Legii nr.18/1991, pentru suprafața de 92 mp. aferentă imobilului, întrucât terenul s-a dovedit că avea proprietar.
Recurenta, prin apărător a învederat instanței că înțelege să renunțe la capătul de cerere referitor la separarea holului de la parterul proprietatea sa, de restul proprietății pârâților deoarece acesta se continuă cu casa scării care este folosită numai de proprietarul etajului.
Revenind la celălalt motiv de recurs,Curtea de asemenea, va aprecia că în mod corect instanța de apel a aplicat prevederile art. 616 - 618 Cod civil.
După examinarea actelor de la dosar, așa cum de altfel a motivat tribunalul cererea este lipsită de interes și este formulată în mod șicanator.
De asemenea și cererea formulată pentru prima dată în recurs cu privire la necesitatea drumului de servitute pentru eventualele lucrări de întreținere și reparații la imobil nu-și găsește suport și nu poate fi primită de instanța de recurs, întrucât s-a formulat pentru prima dată în calea de atac, știut fiind în această situație inadmisibilă.
Într-adevăr imobilul are nevoie de lucrări de renovare( cu care recurenta nu este de acord), dar acest aspect excede cauzei de față, putând fi eventual lămurit printr-o acțiune separată, ulterioară.
În prezent, calea de acces la boxa situată în subsolul imobilului este reprezentată de betonată existentă, la aceasta atât recurenta cât și celelalte persoane care folosesc parterul de la corpul A având acces nestingherit, prin urmare crearea unui drum de acces cu autovehiculul spre boxă,așa cum solicită recurenta, nu-și găsește justificarea, așa cum de altfel corect a reținut și tribunalul.
Revenind la motivarea inițială, Curtea va constata că din ansamblul probator examinat de instanța de apel nu rezultă sub nicio formă că recurenta, ar fi în pericolul ca pe viitor să i se închidă accesul în imobilul proprietatea sa drept, necontestat de nimeni, nici chiar de părțile cu care se judecă.
În considerarea celor de mai sus, Curtea conform art.304 rap.la art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul.
Văzând prevederile art.274 Cod pr.civilă, urmează ca recurenta să fie obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, județ P, împotriva deciziei nr. 94 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în P, str.-.- nr.52, județ P, domiciliată în B,-,.17,.D,.18, sector 6 și domiciliat în B, nr.7,.126,.B,.6,.77, sector 6.
Obligă recurenta reclamantă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
6 ex./27.10.2009
f- Jud.
a- Trib.
R
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
