Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 766/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 766/R/2008
Ședința publică din 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Couți JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Antoaneta Tania Couți, Silvia Nicorici, Alina
JUDECĂTOR 3: Alina
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva Deciziei civile nr.302/A din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședința din data de 21 martie 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2229 din 27.04.2007 a Judecătoriei Baia Mares -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor penale înserate în contractele de împrumut cu garanție imobiliară încheiate între părți și autentificate sub nr. 551/24.12.2003, 137/27.01.2004,1173/26.07.2004,430/28.02.2005, 975/ 16. 05. 2005, 1429/14.07.2005 și 2541/31.10. 2005 de notar public prin care s-a stipulat obligația reclamantului împrumutat de a plăti penalități de întârziere de 0,5% pe zi întârziere, 0,5% pe zi de întârziere, 1% pe zi de întârziere, 0,5% pe zi de întârziere, 0,5% pe zi de întârziere, 0,5% pe zi de întârziere și respectiv 0,5% pe zi de întârziere pentru nerestituirea la termen a sumelor împrumutate prin contractele menționate.
S-a respins cererea de constatare a nulității absolute a celorlalte clauze cuprinse în contractele de împrumut menționate.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat de notar public sub nr. 351/24.12.2003 pârâta i-a împrumutat reclamantului suma de 25.000 USD echivalentul sumei de 812.825.000 lei ROL până la data de 01.08.2004.
Restituirea împrumutului a fost garantată de reclamant prin constituirea, în favoarea pârâtei, a unei ipoteci convenționale de 1 asupra casei de locuit cu garaj și teren în suprafață de 1755 mp, situate în com., înscrise în CF 1791 nr. top. 2021/8/2/1 proprietate a împrumutatului reclamant.
Părțile au stipulat totodată că, în caz de nerestituire la termen a împrumutului, se vor percepe penalități de întârziere în valoare de 0,5% pe zi de întârziere din restul de sumă rămasă neachitată.
Ulterior, între părți au mai intervenit alte 6 asemenea contracte de împrumut, reclamantul împrumutat garantând cu bunurile sale mobile menționate anterior, restituirea sumelor împrumutate.
Astfel, prin contractul autentificat de notar public sub nr. 137/27.01.2004, pârâta i-a împrumutat reclamantului suma de 12.400 USD (echivalentul a 404.612.000 lei RON), până la data de 27.07.2004.
S-a constituit în favoarea pârâtei o ipotecă de II asupra bunurilor imobile ale reclamantului din CF 1791, nr. top. 2021/8/2/1, în natură casă cu garaj și teren și s-au prevăzut penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere din restul sumei rămasă neachitată, în cazul nerestituirii împrumutului la scadență.
La data de 26.07.2004 reclamantul a împrumutat de la pârâtă suma de 9.000 USD (303.921.000 lei ROL) cu scadența la 26.01.2005 contractul fiind autentificat sub nr. 1173/26.07.2004 la același birou notariat.
S-a instituit convențional o ipotecă de III în favoarea pârâtei asupra acelorași imobile, dar s-au stabilit penalități de întârziere mai mari, în cuantum de 1 % pe zi de întârziere în caz de nerestituire la termen a împrumutului.
Prin contractul autentificat sub nr. 430/28.02.2005 pârâta i-a împrumutat reclamantului suma de 16.700 USD (459.700.900 lei ROL), termenul de restituire a împrumutului fiind stabilit la data de 26.04.2005.
În favoarea pârâtei s-a stipulat o nouă ipotecă de rangul IV asupra bunurilor imobile ale reclamantului din, iar prin clauza penală inserată reclamantul împrumutat se obliga să-i plătească pârâtei, în caz de nerestituire la termenul convenit penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere până la achitarea integrală.
Apoi, în aceleași condiții (ipoteca V, clauza penală) reclamantul a mai împrumutat de la pârâtă suma de 6.500 USD (186.101.500 lei ROL) până la data de 26.06.2005, contractul de împrumut fiind autentificat de Biroul Notarului Public sub nr. 975/16.05.2005.
Prin contractul autentificat sub nr. 1429/14.07.2005 de același notar public, reclamantul a împrumutat suma de 10.746 USD (31.516,94 lei RON) de la pârâtă, termenul de restituire stipulat fiind 30.09.2005.
S-au prevăzut, în aceleași condiții, penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere în caz de depășire a scadenței, iar în favoarea pârâtei s-a instituit ipoteca de rangul VI pe aceleași bunuri imobile ale reclamantului.
De asemenea, prin ultimul contract încheiat între părți - nr. 254/31.10. 2005 autentificat de notar public, pârâta i-a mai împrumutat reclamantului suma de 15.500 USD (46.255,1 lei RON) până la data de 01.02.2006;
Clauza penală inserată prevedea penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, iar asupra bunurilor reclamantul a instituit o nouă ipotecă, de rangul VII, în favoarea pârâtei.
Prin acțiunea formulată în prezentul dosar reclamantul a solicitat instanței a constata nulitatea absolută a contractelor de împrumut succesive, invocând: cauza ilicită, încălcarea ordinii sociale și a securității raportului civil, precum și vicierea voinței reclamantului la încheierea contractului.
Potrivit art. 1576 cod civil împrumutul de consumație este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate.
Pentru încheierea valabilă a unui contract de împrumut este suficientă întrunirea celor patru condiții esențiale de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
În speță, capacitatea părților de a contracta și obiectul contractelor de împrumut nu au fost contestate, însă reclamantul a pretins că voința sa a fost viciată, iar cauza convențiilor este ilicită, scopul urmărit de pârâtă fiind străin raporturilor ocrotite prin lege în materie de împrumut.
S-a învederat că scopul mediat urmărit de pârâtă a fost acela de a se îmbogăți ilicit, căci de fapt, reclamantul a împrumutat doar suma de 25.000 USD - prin primul contract încheiat între părți, iar celelalte împrumuturi acordate de pârâtă reprezintă cuantificarea dobânzilor calculate unilateral de către aceasta.
Potrivit art. 966 Cod civil, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil (incluzând în structura sa cele 2 elemente: scopul imediat și scopul mediat) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Pentru proba cauzei art. 967 Cod civil a instituit două prezumții: prezumția de valabilitate a cauzei, indiferent de faptul redării ei în înscrisul constatator al actului juridic și prezumția de existență a cauzei.
Prin urmare, cel care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei are sarcina probei.
În speță, pentru a-și proba susținerile referitoare la ilicitul cauzei, reclamantul a administrat interogatoriul pârâtei, însă aceasta nu a recunoscut împrejurările de fapt pretinse de reclamant.
Ca urmare, instanța a constatat inexistenta acestui motiv de nulitate absolută a contractului de împrumut.
În privința voinței viciate a reclamantului la încheierea contractului instanța a constatat următoarele:
Sub aspect juridic voința reunește în structura sa două elemente: consimțământul și cauza (scopul), fiind guvernată de 2 principii: al libertății actelor juridice civile și al voinței reale.
Reclamantul nu a făcut dovada vreunui viciu care să fi alterat consimțământul său la încheierea contractelor de împrumut.
Mai mult, fiecare dintre contractele autentificate conțin mențiunea acordului reclamantului de a se împrumuta și de a-și ipoteca imobilele, scrisă și semnată de acesta.
Pe de altă parte, ambele părți au declarat cu ocazia redactării și autentificării contractelor că au citit personal cuprinsul actelor, că au constatat corespondența acestora cu voința și condițiile stabilite de comun acord, înscrisurile autentice făcând dovada sub acest aspect, constatat personal de notar public, până la înscrierea în fals.
Celelalte înscrisuri depuse în probațiune: denunțul penal înaintat de reclamant Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva pârâtei și a fiului ei, adresa CJP M nr. 3257/2006 privind cuantumul pensiei pârâtei și cea a Oficiului Registrului Comerțului nr. 23333/16.06.2006 au fost înlăturate ca inutile și neconcludente, căci, în cazul celui dintâi - înscrisul, provine chiar de la reclamant, iar proveniența sumelor de bani împrumutate de pârâtă reclamantului nu prezintă relevantă în cauză.
Instanța a constatat că toate contractele de împrumut încheiate înre părți conțin clauza potrivit căreia reclamantul împrumutat se obligă să plătească, în cazul nerestituirii împrumutului la termenul stipulat, penalități de întârziere în cuantum de 0,5% sau, după caz, 1% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a împrumutului.
Această clauză reprezintă o clauză penală astfel cum este definită de art. 1066 Cod civil, iar, potrivit art. 1 din Legea nr. 313/1979, clauza penală este nulă în contractele de împrumut.
Natura comercială a împrumuturilor susținută de pârâtă, a putut fi reținută de instanță întrucât pe de o parte aceste împrumuturi nu se numără printre faptele de comerț obiective, astfel cum sunt prevăzute în art. 3 din Codul comercial, iar pe de altă parte, au fost încheiate între persoane fizice necomercianți, deci nu reprezintă nici fapte de comerț subiective.
Ca urmare, instanța, în baza art. 1 din Legea nr. 313/1979 a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a clauzelor penale inserate în contractele de împrumut încheiate între părți, respingând cererea de constatare a nulității absolute a celorlalte clauze contractuale.
In baza art. 276 Cod proc.civ.pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise și în măsura în care au fost dovedite.
Impotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamantul, în termen legal, arătând că sentința este nelegală și netemeinică parțial.
Prin decizia civilă nr.302/A din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de recurs reclamantul și-a indicat domiciliul legal în B M,-/9 și domiciliul juridic ales în B M,-/1 arătând că urmează să depună motivele de recurs după comunicarea sentinței recurate.
La data de 12.09.2007 cauza a fost recalificată din recurs în apel, deoarece valoarea litigiului depășește suma de 1 miliard lei vechi, în conformitate cu art. 282/1 Cod proc. civ.
Deși i s-a pus apelantului în vedere să motiveze apelul la mai multe termene de judecată, acesta a susținut în continuare că nu i s-a comunicat sentința atacată la domiciliul ales și deci nu este în măsură să-și motiveze apelul.
S-a reținut că potrivit art.98 Cod proc.civ. schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată a cărei recipisă de predare se depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Apelantul reclamant nu s-a conformat acestei dispoziții legale în dosarul instanței de fond neexistând nici o petiție în acest sens; astfel comunicarea s-a făcut la domiciliul său din B M,-/9.
Cum apelul reclamantului nu a fost motivat, tribunalul, în temeiul art. 292 Cod proc. civ. s-a pronunțat pe fondul cauzei, numai pe baza celor invocate în primă instanță, reținând că sentința atacată este legală și temeinică.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a 7 contracte autentice de împrumut succesive invocând cauza ilicită, încălcarea ordinii sociale și a securității raportului civil, precum și vicierea voinței reclamantului la încheierea contractului.
Instanța de fond a analizat fiecare dintre aceste susțineri, înlăturându-le deoarece din singura probă administrată în cauză și anume interogatoriul pârâtei nu a rezultat vicierea consimțământului reclamantului la încheierea contractelor de împrumut.
Dimpotrivă, cu ocazia redactării și autentificării contractelor reclamantul a confirmat că a fost de acord cu împrumutul și ipoteca, mențiune scrisă de el înainte de semnarea contractelor.
În sfârșit,s-a reținut că nu s-a dovedit că aceste contracte ar fi avut cauză ilicită și că prin acestea s-ar fi încălcat ordinea socială și securitatea raportului civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul,solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,invocând disp.art.304 pct.5 proc.civ.iar în subsidiar modificarea deciziei,raportat la disp.art.304 pct.7-9.proc.civ.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că urmare declarării căii de atac indicată de instanța fondului, atât ca și manifestare de voință, cât și ca dispoziție a instanței fondului, instanța ierarhic investită s-a sesizat cu această cale.
Prin urmare, completul a fost compus din trei judecători, calitatea procesuală a fost de recurent și intimat, iar conceptul de citare s-a făcut pentru calea de atac a recursului, obligațiile părților fiind cele din recurs.
Arată că ceea ce este esențial și obligatoriu în această situație sunt dispozițiile art.303 (1) proc.civ. privind motivarea recursului, prin însăși cererea de recurs, sau înăuntrul termenului de recurs care sunt dispoziții imperative.
Cum acest recurs nu a fost motivat, sancțiunea procedurală obligatorie trebuia dispusă de instanța de control judiciar.
Prin încheierea arătată - din data de 18.07.2007 - instanța de recurs nu a făcut aplicarea celor arătate, ba dimpotrivă a dispus ca reclamantul să depună la dosar motivele de recurs, însă recurentul nu s-a conformat, apreciind că instanța i-a impus obligații peste lege.
Consideră că faptul că la data de 12.09.2007 cauza a fost recalificată din "recurs" în "apel" nu are relevanță în contextul în care obligațiile stabilite de către cele două instanțe până la recalificare îi încălcau grav drepturile fundamentale, constituționale și procedurale, respectiv accesul liber la justiție și egalitatea în fața legii.
Mai arată că Tribunalul reține că apelantul nu s-a conformat dispoziției legale de a depune motivele de apel, la dosarul instanței de fond neexistând nici o petiție, astfel încât comunicarea s-a făcut la domiciliul său din B M,-/9, însă nu își explică de ce a fost citat de la domiciliul ales și nu de la domiciliul legal, în lipsa unei petiții în acest sens.
Astfel, instanța de apel susține, pe de o parte, comunicarea legală a sentinței recurate iar pe de altă parte îl citează la un domiciliu ales pe care-l recunoaște ca fiind nerelevant față de soluția pronunțată de către instanța fondului.
Referitor la fondul cauzei, arată că pârâta, la pct.2 din interogatoriu declară: " -fiul meu a fost cel care a intermediat împrumuturile reclamantului;.- nu mi-a cerut mie bani împrumut;.- ne-am întâlnit doar la notar, iar la întrebarea nr.1 din interogator, intimata-pârâtă răspunde: l-am cunoscut (pe recurent) prin fiul meu, care dorea să-l ajute ca apoi să se asocieze."
În legătură cu predarea banilor, pârâta a afirmat că banii au fost predați totdeauna în fața notarului, însă dacă s-ar fi predat în asemenea condiții, notarul ar fi făcut o referire în sensul că "banii s-ar fi numărat și predat în fața sa".
Examinând recursul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Cu privire la natura juridică a căii de atac recunoscute de lege împotriva sentinței, precum și cu privire la competența de soluționare a acesteia, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.282/1 alin.1 proc.civ. nu sunt supuse apelului, " hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială "
În cauză, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de împrumut autentificate sub nr.551/24.12.2003, 137/ 27. 01.2004, 1173/26.07.2004, 430/28.02. 2005, 975/16.05.2005, 1429/14. 07.2005 și 2541/31.10.2005 de notar public. Contractele menționate privesc împrumuturi de 25.000 USD, 12.400 USD, 9.000 USD, 16.700 USD, 6.500 USD, 10.746 USD și 15.500 USD.
Acestea fiind obiectul și cauza cererii reclamantului, trebuie observat că, în sensul prevederilor legale incidente, valoarea contractului de împrumut cu nr.551 din 24.12.2003, de 25.000 USD, era determinantă pentru stabilirea căii de atac și implicit a competenței de soluționare a acesteia.
Astfel,fiecare dintre contractele de împrumut reprezintă câte un capăt de cerere principal și în aceste condiții valoarea obiectului cererii se stabilește în raport cu valoarea fiecăruia dintre cererile în nulitate,nici o dispoziție legală nepermițând determinarea competenței prin însumarea valorii fiecărui capăt de cerere.
Întrucât valoarea primului contract - cea mai M în raport cu toate cele încheiate de părți - se situează sub 1 miliard lei, se impune concluzia că în concordanță cu cele expuse mai sus, prezentul litigiu se supune dispozițiilor art.282/1 alin.1 proc.civ.
În consecință, în mod greșit a soluționat tribunalul calea de atac ca apel întrucât sentința pronunțată de judecătorie se afla supusă doar recursului, iar nu și apelului.
Așa fiind,în temeiul art.312 alin.3 și art.304 pct1 proc.civ.se va admite recursul,se va casa decizia și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 302/A din 5.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea recursului.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER,
Red.AR
Dact./3ex./25.04.2008
Președinte:Antoaneta Tania CouțiJudecători:Antoaneta Tania Couți, Silvia Nicorici, Alina
