Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 77/2008
Ședința publică de la 06 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 341/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât și mandatara reclamantului recurent - avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatara reclamantului recurent depune la dosar delegație avocațială și taxă judiciară de timbru de 10 RON și timbru judiciar de 0.15 RON.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului recurent - avocat, susține recursul de față așa cum a fost formulat, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a hotărârilor atacate și rejudecând cauza, admiterea în parte a acțiunii civile formulate în sensul de a se constata că la data de 06.05.2006, s-a prescris dreptul pârâților creditori de a solicita executarea silită a daunelor civile la care reclamantul a fost obligat prin decizia penală nr. 266/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Solicită acestea întrucât consideră că are dreptul de a solicita realizarea dreptului în cadrul unei contestații la executare în eventualitatea în care pârâții creditori ar înțelege să formuleze cerere de executare silită, și există un interes legitim și juridic, fiind născut și actual. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, prezent în instanță, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât poate proba faptul că a inițiat procedura executării silite prin executor judecătoresc, depunând toate actele și diligențele în acest sens, putând proba acest fapt cu documente justificative, că a solicitat daune în acest sens.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1166/2007 a Judecătoriei Hunedoaraa fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și privind constatarea faptului că la 6.05.2006 s-a prescris dreptul pârâților de a cere executarea silită a daunelor civile la care a fost obligat prin decizia penală nr. - a Curții de APEL ALBA IULIA în dosarul penal nr. 1417/2003.
Pârâții și au depus întâmpinare ( fila 24 și 40 dosar fond), prin care solicitau respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond în considerarea probelor de la dosar a reținut în considerente că prin decizia penală nr. 266/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA, cel în cauză a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 208 alin. 1lit. "i" și art. 209 alin. 1 lit. "a", "e" și "g" cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Sub aspect civil, prin aceiași hotărâre, reclamantul a fost obligat în solidar cu inculpații, și, la plata următoarelor sume: 17.500 DM către, 350 $ pârâtului, 2000 DM lui, 1000 DM lui și 1300 DM pârâtului, hotărârea penală menționată rămânând definitivă la 6.05.2003.
La 15.03.2004, - parte civilă a făcut cerere la.J, pentru recuperarea sumelor la care era îndreptățit în baza acestei hotărâri, astfel că prin încheierea nr. 124/19.03.2004 Judecătoria Hunedoaraa încuviințat executarea silită formându-se dosarul execuțional nr. 42/2004 în care debitor era reclamantul. A fost emisă somație în 29.03.2004 ( fila 24 dosar execuțional), reclamantul luând cunoștință de ea la 20.05.2004.
Ori, potrivit art. 16 lit. "c2 din DL. 167/1958 prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare, iar conform art. 17 alin. 3, atunci când aceasta se întrerupe printr-o cerere de chemare în judecată sau un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere nu a rămas definitivă sau în cazul executării până la împlinirea ultimului act de executare.
In speță, a reținut instanța fondului în dosarul execuțional există dovada actelor începătoare de executare efectuate față de debitorul reclamant, înregistrată din 15.03.2004, în contextul în care prescripția și-a început cursul la 6.05.2003, astfel că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 6 din Legea nr. 167/1958 s-a întrerupt la 15.03.2004, consecință fiind curgerea unui nou termen.
Prin urmare, la momentul sesizării instanței, reclamantul debitor era urmărit silit, iar pe de altă parte, în cadrul solidarității solidare, fie ea activă sau pasivă, orice act începător de executare, are așa cum deja s-a menționat efect întrerupător al cursului sancțiunii prescripției executării silite.
De altfel, practica judecătorească a statuat că atunci când reclamantul avea deschisă calea contestației la executare ( ca acțiune în realizare), împotriva executării silite, o atare acțiune în constatarea prescripției executării este inadmisibilă. In cadrul contestației, evident se putea invoca această excepție privitoare la prescripția executării.
Impotriva sentinței civile nr. 1166/2007 a Judecătoriei Hunedoara, în termen a declarat apel reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii sale.
In expunerea de motive, se arată că actele de executare silită din dosarul execuțional au fost inițiate doar de pârâtul Precum, și nu de toți copârâții, astfel că întreruperea prescripției nu poate opera pentru toți pârâții, ci doar față de cel ce a făcut demersurile către executorul judecătoresc.
Prescripția unui drept este o consecință a lipsei de diligență de care dă dovadă titularul unui drept, iar art. 1866 cod civil, stipulează că întreruperea nu folosește decât celui care o face.
Reținerea primei instanțe că obligațiile solidare atât în cadrul celei active cât și pasive, orice act începător de executare ar întrerupe cursul prescripției, vine în contradicție cu dispozițiile art. 1872 cod civil, care arată că întreruperea prescripției, făcută contra unuia dintre debitorii solidari, are ca efect contra tuturor celorlalți codebitori ai săi arată apelantul. In acest context instanța fondului nu putea reține că orice act începător de executare își produce efecte și asupra solidarității active, în raport de textul de lege invocat care privește doar situația debitorilor solidari.
Pentru că nu toți pârâții au inițiat executarea silită, nu se poate susține că pe calea contestației la executare se putea cere constatarea prescripției, astfel că și sub acest aspect sentința apelată este nelegală.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului, invocând în esență că a declanșat executarea silită a apelului, invocând în esență că a declanșat executarea silită a apelantului debitor din 2004, nereușind să-și încaseze creanțe la care este îndreptățit în baza acelei hotărâri penale care reprezintă titlu executoriu.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 341/A/22.XI.2007 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.
S-a reținut ca un prim aspect, în considerente, că apelul nu îl vizează și pe pârâtul, aspect confirmat prin calea de atac exercitată și cu toate că apelantul și-a precizat cererea la fond în sensul reținerii acesteia doar în ce-i privește pe restul pârâților, instanța de fiind nu a reținut acest aspect. Actele dosarului nu dovedesc că ar fi fost făcută o atare precizare, iar prin apel nu se face referire la pârâtul, apelantul achiesând astfel la concluzia primei instanțe, în sensul că față de acest pârât nu s-a prescris dreptul de a-și executa creanța.
A stabilit instanța de apel că judecătoria a reținut doar parțial corect starea de fapt, însă soluția nu se impune a fi schimbată în considerarea următoarelor împrejurări:
S-a stabilit astfel că eronat instanța de fond a reținut că ar opera o solidaritate activă, în sensul că actele de executare făcute de creditorul urmăritor ar profita și celorlalți creditori, în sensul întreruperii termenului de prescripție a dreptului de a obține pe cale de executare silită realizarea creanțelor lor.
Conform art. 1034 cod civil, obligația este solidară când titlul creanței dă anume drept fiecăruia dintre ei de a cere plata în tot a creanței și când plata făcută unuia din creditori, liberează pe debitor. Prin urmare solidaritatea activă constă în faptul că oricare creditor solidar are dreptul de a cere debitorului comun, plata întregii creanțe datorate, iar executarea în totalitate a prestațiilor de către debitor către doar unul din creditori îl liberează de datorie față de ceilalți creditori. O atare formă de solidaritate poate lua naștere doar dintr-un act juridic, contract sau legat ( testament). In speță, titlul executoriu este o decizie penală care sub aspectul laturii civile ar stabili cuantumul despăgubirilor ce se cuveneau fiecăruia dintre părțile civile constituite în cauză, pârâții din acest dosar.
Referitor la pârâții intimați nominalizați prin motivele de apel, s-a arătat că prin răspunsurile lor la interogatoriu, respectiv și prin întâmpinare, au arătat că nu au formulat cereri de executare față de apelant ( fila 167 și 24 dosar fond).
Pe de altă parte, potrivit art. 111 cod procedură civilă, acțiunea în constatare are un caracter subsidiar în raport de cererea în realizarea dreptului, astfel că se privește a fi inadmisibilă, dacă partea poate cere realizarea drepturilor sale.
Dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, vizează toate mijloacele de realizare a dreptului inclusiv contestația la executare și nu numai acțiunile de drept comun.
De altfel, condițiile de exercitare a acțiunii civile sunt calitatea, capacitatea procesuală și existența unui interes legitim. Cât privește această din urmă condiție, trebuie înțeleasă ca folos practic urmărit, astfel că în speță, acesta deși este legitim nu este născut și actual, pentru că nu există în momentul când se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune, la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge la acel moment la acțiune. Ori, această cerință se impune a fi verificată și atunci când acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 111 cod procedură civilă. In considerarea tuturor acestor împrejurări, apelul a fost respins.
Impotriva deciziei civile nr. 341/A/2007 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă, în termen a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului cu consecința constatării că la 6.05.2006 s-a prescris dreptul pârâților creditori, și, de a cere executarea silită a daunelor civile la care a fost obligat prin decizia penală nr. 266/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA, în dosarul penal nr. 1417/2003.
In expunerea motivelor de recurs, în esență, s-au reiterat aceleași aspecte critice din apel, în sensul că, deși prin decizia recurată se reține că judecătoria a nesocotit dispozițiile art. 1034 cod civil, privind obligațiile solidare, menține soluția acestei instanțe, stabilind că deși în speță recurentul are un interes legitim, juridic, acesta nu este născut și actul pentru că recurentul reclamant nu este expus nici unui prejudiciu actual de neînlăturat.
Se arată că argumentarea deciziei din apel este contradictorie, pentru că deși reține că ar avea deschisă calea acțiunii în realizare, stabilește că aceasta este admisibilă, dar că interesul nu este născut și actual.
Susține recurentul că o atare acțiune în constatare este admisibilă, pentru că așa cum a conchis și literatura și practica judiciară, suntem în prezența unei cereri în constatare negativă declaratorie.
Posibilitatea constatării prescripției dreptului de a solicita executarea silită a acelor daune în cadrul unei contestații la executare nu este posibilă în prezent, pentru că patru pârâți intimați nu au inițiat nici o cerere de executare silită împotriva sa, având astfel deschisă calea unei contestații la executare.
Interesul este pe de altă parte, născut și actual pentru că în cadrul dosarului de urmărire penală, s-a luat măsura asiguratorie a sechestrului judiciar pentru recuperarea prejudiciului, cu privire la unele sume, respectiv un ceas de aur marca, inel de aur și o brățară din piele cu placă de aur, bunurile aflându-se în depozit la.R - Sucursala Județului
Această măsură a fost menținută de instanța de judecată, astfel că o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a acelei decizii nu a solicitat băncii restituirea bunurilor indisponibilizate, tocmai pentru a oferi intimaților posibilitatea de a-și recupera pretinsul prejudiciu încercat.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 cod procedură civilă și respectiv art. 316 cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma acestor critici, întemeiate în drept pe dispozițiile legale invocate, precum și din oficiu, în condițiile oferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
, recurentul și-a întemeiat acțiunea la instanța de fond pe dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, solicitând a se constata că este prescris dreptul intimaților pârâți de a cere executarea silită a daunelor civile la care sunt îndreptățiți potrivit deciziei penale nr. 266/2003 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Conform acestui text, partea care are interes, poate cere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea nu este admisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Desigur, acțiunea în acest caz are un caracter subsidiar.
Este astfel inadmisibilă acțiunea în constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită, dacă, deci partea are la îndemână calea contestației la executare.
Art. 111 cod procedură civilă, așa cum în mod judicios a stabilit și instanța de apel se referă desigur la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestația la executare și nu numai la acțiunile în realizare de drept comun.
Ori, condițiile de exercitare a unei acțiuni civile sunt cele privitoare la calitate, capacitate procesuală și un interes legitim. In speță, deși acest interes este unul legitim, nu este unul născut și actual. Este de principiu că interesul pentru a fi născut și actual, el trebuie să existe la momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu, numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
Ori, în situația în care nu s-au făcut demersuri în cadrul unei executări, recurentul reclamant nu poate susține că încearcă un prejudiciu de neînlăturat, dacă n-ar recurge la această măsură, și mai ales în contextul în care creditorii urmăritori, pârâți în cauză, ar face demersuri de executare a creanțelor la care sunt îndreptățiți.
De altfel, cererea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri din care să rezulte că a operat sancțiunea prescripției cu privire la obligația de plată nu poate fi caracterizată ca o contestație la executare, ea având indubitabil caracterul juridic al unei acțiuni în constatarea prescripției.
Prin urmare, nefiind incidente motivele întemeiate pe dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 cod procedură civilă, recursul de față este nefondat și urmează ca în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, să fie respins.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile 341/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/20.03.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu, Anca Neamțiu
