Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMAN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.812
Ședința publică de la 12 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul pârât G, împotriva deciziei civile nr.132 A din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SA.
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 05.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la 12.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 25.10.2007, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G, să se constate dreptul societății de unic proprietar al imobilului situat în B,-, sector 1, compus din clădire și teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a devenit proprietar asupra acestui imobil în baza actului de vânzare-cumpărare nr.171/11.02.2003, încheiat de. În această calitate, a achitat taxele și impozitele către stat, toate cheltuielile de întreținere, a posedat permanent imobilul, a efectuat toate demersurile ce-i reveneau pentru administrarea și conservarea bunului respectiv. Ulterior, a constatat că pârâtul, folosind manopere dolosive, a susținut în mod public că este titularul dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil. Prin sentința civilă nr.592/21.04.2006, Tribunalul Bucureștia constatat intervenită vânzarea-cumpărare, cu privire la imobilul situat în B,-, sector 1, între, în calitate de vânzător și G, în calitate de cumpărător. Pârâtul a încercat să i se recunoască un drept de proprietate asupra bunului, formulând cereri în acest sens la biroul de carte funciară, ce au fost respinse însă. După 2003, pârâtul a încheiat un contract de împrumut garantat cu ipotecă asupra bunului, urmărind vânzarea imobilului; de asemenea, a semnat un antecontract de vânzare-cumpărare cu o terță persoană juridică, în același scop.
La data de 27.02.2008, reclamantul a depus o cerere precizatoare, solicitând instanței să dispună și radierea, din cartea funciară a imobilului menționat anterior, a mențiunii prin care se notează dreptul de proprietate asupra bunului, conform încheierii nr.16373/12.06.2006, în baza sentinței civile nr.592/21.04.2006, pronunțată de Tribunalul București, arătând că se creează confuzia că și pârâtul ar fi proprietar asupra imobilului.
Prin sentința civilă nr.7240/29.05.2008, Judecătoria sectorului 1 Baa dmis acțiunea formulată de reclamanta -, astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamanta are un drept de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 1, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.171/11.02.2003 de, a dispus radierea notării din partea a doua a nr.5523, poziția 7, făcută în favoarea pârâtului potrivit încheierii nr.16373/12.06.2006, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, reclamanta a cumpărat de la și imobilul situat în B,-, sector 1, compus din teren în suprafață totală de 1988,5. în actele de proprietate și 977,955. din măsurătorile cadastrale, ca și construcția existentă pe acest teren, imobil înscris în nr.5523 N al localității B, sector 1, cu număr cadastral 3732.
Vânzătorii au dobândit acest imobil prin cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4073/1988 și prin respingerea acțiunii în revendicare promovată de împotriva acestora - decizia civilă nr.102/A/12.12.2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești (dosar nr.756/202).
Prin sentința civilă nr.592/21.04.2006, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul G și a constatat intervenită, la data de 06.01.1994, vânzarea-cumpărarea imobilului în litigiu, între, în calitate de vânzător și pârâtul din prezenta cauză, în calitate de cumpărător. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.102/2002, a respins acțiunea în revendicare formulată de împotriva pârâtului, hotărâre ce a rămas irevocabilă.
În prezent, reclamanta are posesia imobilului în cauză, astfel că, potrivit dispozițiilor art.111 Cod de procedură civilă, partea are interes să facă o cerere pentru constatarea dreptului său de proprietate. Interesul reclamantei este justificat prin aceea că pârâtul a pornit împotriva sa mai multe acțiuni, tulburându-i în acest fel exercițiul dreptului său (inclusiv prin notarea în CF a unui drept real).
Prima instanță a reținut și faptul că proprietar și posesor al imobilului este reclamanta și că analiza titlurilor celor doi a fost făcută de o instanță de judecată, dându-se preferință titlului reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul G, susținând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, comunicarea hotărârii fiind realizată la două adrese la care partea nu mai avea domiciliu.
Pe fondul cauzei, apelantul pârât a arătat că acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta poate să-și valorifice dreptul numai pe calea acțiunii în revendicare.
Prin decizia civilă nr.132/A/3.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția tardivității, a respins apelul declarat de pârâtul G, ca tardiv formulat.
În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.284 Cod de procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În consecință, nerespectarea termenului imperativ și absolut pentru declararea apelului, determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac și stinge dreptul nevalorificat în termenul prevăzut de lege.
Apelantul pârât a învederat că procedura de citare și de comunicare a hotărârii apelate nu a fost legal îndeplinită.
La primul termen de judecată din 29.11.2007, pârâtul a fost prezent personal, astfel că, potrivit dispozițiilor art.153 alin.3 Cod procedură civilă, nu a mai fost citat, având termen în cunoștință. De asemenea, acesta a fost prezent personal în instanță și în data de 24.01.2008, lipsind doar la termenul de judecată din 06.03.2008, când judecătoria a rămas în pronunțare asupra cauzei. Ulterior, la 17.04.2008, prima instanță a repus cauza pe rol, pârâtul fiind citat la adresele indicate prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.98 Cod de procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.
Deși a fost prezent la două termene succesive, apelantul reclamant nu a depus nicio cerere prin care să comunice instanței schimbarea domiciliului de la adresele menționate în acțiunea introductivă de judecată.
În consecință, raportat la considerentele expuse, termenul de apel a fost calculat începând cu data de 11.07.2008, de la data comunicării hotărârii.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul G, solicitând, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod de procedură civilă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel în vederea soluționării fondului căii de atac exercitate.
În motivarea recursului, după expunerea situației de fapt reținută de prima instanță și tribunal, recurentul a arătat că hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.98 și art.153 Cod de procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
A precizat că citarea sa, precum și comunicarea hotărârii primei instanțe s-a realizat în B,-, etaj 1,.2, sector 2, respectiv B,-,.9,.D,.5,.140, sector 2, recurentul neavând însă domiciliul legal la niciuna din aceste adrese, ci în B,-, sector 1. Acest aspect a fost cunoscut de către reclamantă, însă, pentru a nu avea posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul citațiilor, aceasta a indicat în cererea de chemare în judecată o altă adresă la care pârâtul să fie citat. De existența hotărârii primei instanțe pârâtul a luat cunoștință după depunerea sa în dosarul nr-, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1
Referitor la termenul de promovare a apelului, recurentul a susținut că acesta nu a început să curgă potrivit art.284 Cod de procedură civilă, din moment ce nu i s-a comunicat hotărârea primei instanțe în mod legal, situație în care a fost greșit admisă excepția tardivității căii de atac exercitate.
Pentru aceasta, în mod eronat tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.98 Cod de procedură civilă, reținând că, deși prezent la două termene succesive, pârâtul nu a depus vreo cerere prin care să înștiințeze instanța despre schimbarea domiciliului. Recurentul pârât a menționat că a avut același domiciliu din data de 07.08.2006, neschimbat până în prezent, acesta fiind în B,-, sector 1, astfel că nu putea înștiința instanța de judecată despre vreo eventuală schimbare de adresă cât timp aceasta nu a intervenit în timpul procesului.
Împrejurarea că pârâtul s-a prezentat la primele 2 termene de judecată, primind termen în cunoștință, nu acoperă viciile de procedură privind citarea după momentul repunerii cauzei pe rol. Astfel, conform art.153 alin.2 pct.3 Cod de procedură civilă, în cazul în care procesul se repune pe rol, părțile trebuie citate potrivit cu dispozițiile legale, neputându-se considera că acestea au termen în cunoștință. Or, în speță, pârâtul a fost citat la adresa indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, iar nu la domiciliul său, conform normelor legale în materie. Faptul că procedura de citare nelegal îndeplinită a fost acoperită prin prezența pârâtului la primele termene de judecată până în momentul suspendării cauzei nu îndreptățește instanța să considere că, și după ce procesul a fost repus pe rol, citarea a fost îndeplinită în mod legal. Pentru aceleași considerente, hotărârea primei instanțe nu a fost comunicată potrivit dispozițiilor legale, caz în care termenul de declarare a apelului nu a fost împlinit.
În recurs, la cererea intimatei reclamante, în condițiile art.305 Cod de procedură civilă, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, având în vedere dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, precum și înscrisurile aflate la dosar, Curtea apreciază că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt astfel reținută de instanța de apel este corectă. Astfel, în speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat domiciliul pârâtului ca fiind în B,-, etaj 1,.2, sector 2, respectiv B,-,.9,.D,.5,.140, sector 2.
Pe parcursul soluționării cauzei în fond, pârâtul a fost prezent în instanță la termenele de judecată din 29.11.2007, respectiv 24.01.2008, fără a susține în vreun fel că a fost citat în mod greșit, la o adresă la care nu locuiește. Prin prezența sa în instanță, acesta a luat termen în cunoștință, astfel încât până la închiderea dezbaterilor, respectiv 06.03.2008, nu a mai fost necesară citarea sa. Ulterior, după repunerea cauzei pe rol, în condițiile art.151 Cod de procedură civilă, citarea pârâtului s-a realizat la cele două adrese indicate anterior, în lipsa altor indicii care să dovedească un alt domiciliu pentru recurent. În acest sens, în mod legal au fost respectate prevederile art.153 alin.2 pct.3 Cod de procedură civilă, prin citare înlăturându-se prezumția termenului în cunoștință.
Prin cererea de apel, pârâtul G indică domiciliul ales, unde solicită a-i fi comunicate actele de procedură, respectiv în B,-, -.1,.2a,.34, sector 3.
Conform art.98 Cod de procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța de schimbarea domiciliului. Așadar, partea care nu se conformează prevederilor acestui text de lege nu se poate plânge de existența unui viciu de procedură cu privire la citarea ori comunicarea vreunei hotărâri.
Până la judecata în fond a procesului, pârâtul nu a înștiințat instanța de faptul că ar avea un alt domiciliu, astfel încât în mod corect citarea sa după repunerea pe rol a cauzei s-a realizat la adresele indicate, iar sentința primei instanțe i-a fost comunicată la aceste locații.
Apărarea pârâtului, în sensul că de la începutul promovării acestei cereri de chemare în judecată, domiciliul său real este în B,-, sector 1, urmează a fi înlăturată de instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, nu au fost făcute dovezi în acest sens pentru a justifica reaua-credință a reclamantei privind indicarea unei alte adrese pentru partea adversă, iar, pe de altă parte, deoarece pârâtul avea obligația, verificând actele dosarului, să indice noul domiciliu la care locuiește, în cazul în care, într-adevăr, acesta era la această locație. Așa cum se observă, în cererea de apel pârâtul G indică un domiciliu ales, astfel încât nu poate invoca propria culpă în ceea ce privește neaplicarea prevederilor art.98 Cod de procedură civilă.
Depunerea unei copii de pe cartea de identitate în apel, în care se menționează - ca domiciliu legal - B,-, sector 1, nu este de natură să justifice adresa la care locuiește în fapt pârâtul De altfel, din înscrisurile prezentate atât la judecata în fond, cât și în recurs nu rezultă că recurentul are domiciliul real în B,-, sector 1, așa cum pretinde prin motivele de recurs, fapt ilustrat și de împrejurarea că, atunci când a fost citat la această adresă, dovezile de comunicare a actului procedural au fost restituite cu mențiunea "necunoscut la locația respectivă".
În consecință, dispozițiile art.98 Cod de procedură civilă au fost legal aplicate de instanța de apel, în raport de care s-a calculat termenul de declarare a căii de atac exercitate prin raportare la dispozițiile art.284 alin.2 Cod de procedură civilă.
Scopul urmărit de legiuitor prin citarea părților este acela de a se asigura că persoanele participante la un proces pot să se prezinte spre a-și formula apărările, pentru a beneficia de un tratament egal cu toți ceilalți participanți în proces.
În speță, cum susține și reclamanta, acest deziderat a fost realizat atât timp cât recurentul pârât s-a prezentat la proces la primele două termene de judecată, iar, ulterior, în considerarea faptului că s-ar fi putut realiza o vătămare în persoana sa, nu a indicat un domiciliu ales unde să-i fie comunicate actele de procedură, constatând și contestând că adresele menționate în cererea de chemare în judecată de către intimată reclamantă nu ar fi fost cele reale.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât G, împotriva deciziei civile nr.132/A din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/22.06.2009
----------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
