Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 817/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(566/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.817
Ședința publică de la 13.05.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr.1621 A din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru intimata reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/21.04.2009, eliberată de Baroul București (fila 13 dosar), lipsind recurenții pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Un prim aspect pe care îl învederează este lipsa capacității de exercițiu a reprezentantului Statului Român, în raport de G nr. 221/2008, prin care s-a desființat Ministerul Economiei și Finanțelor, iar potrivit art. 8 se înființează Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, nefiind în prezența unei reorganizări, ci a unei desființări efective a instituției, acesta nu mai putea exercita căile de atac, nemaiexistând ca entitate juridică și, în consecință, nu mai putea reprezenta Statul în fața instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, având în vedere prevederile art. 306 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, consideră că ne aflăm în prezența unui motiv de nulitate a recursului, întrucât criticile formulate nu se subsumează dispozițiilor expres și limitativ prevăzute la art. 304 din Codul d e procedură civilă. Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar critica referitoare la aprecierea probatoriului administrat în cauză, nu poate face obiect al recursului.
La judecata în primă instanță a probat faptul că domiciliul procedural al defunctului pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei a fost altul decât cel menționat în certificatul de vacanță succesorală. A arătat că s-a comportat ca un adevărat moștenitor preluând bunurile aflate în proprietatea autorului său, acte ce fac dovada acceptării tacite a succesiunii de pe urma defunctului său tată în termenul de prescripție de 6 luni de la data decesului, astfel încât nu se pune problema unei depășiri a termenului vizat de dispozițiile art. 700 din Codul civil. Dimpotrivă, tocmai acceptarea succesiunii în termenul legal i-a consolidat acestuia vocația la succesiune transformând-o într-una concretă.
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate cu desfășurarea prezentului proces, arată că urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.166/12.02.2008, Judecătoria Pucioasaa admis excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 B acțiunea reclamantei împotriva pârâților STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, prin care se solicita să se constate ineficiența declarației de renunțare la moștenirea tatălui reclamantei autentificată sub nr.18084/07.11.1961 și pe cale de consecință, calitatea acestuia de moștenitor al defunctului, nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală nr.450/1962 și calitatea reclamantei de moștenitoare a defunctului.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub nr-.
Prin sentința civilă nr.4444/27.06.2008, Judecătoria Sectorului 6 Bar espins excepția prescripției dreptului material la acțiune, privind constatarea nulității absolute a certificatului de succesiune vacantă nr.450/08.12.1962, ca neîntemeiată, a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta, împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, a onstatat ineficiența declarației de renunțare la moștenirea defunctului, dată de, autentificata sub nr.18084/07.11.1961, a constatat nulitatea absolută a certificatului de succesiune vacantă nr.450/08.12.1962 emis în dosarul succesoral nr.450/1962 de fostul notariat de Stat al Raionului Târgoviște Regiunea P, a constatat că numitul a fost unicul moștenitor al defunctului, decedat la data de 12.07.1961, a constatat că reclamanta este moștenitoarea defunctului, prin retransmiterea moștenirii de la defunctul, a respins capătul de cerere privind emiterea unui nou certificat de moștenitor de pe urma defunctului, ca neîntemeiat, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că la data de 12.05.1961 a decedat numitul, astfel cum rezultă din certificatul de moarte nr.3173/12.05.1961 eliberat de Consiliul Popular al Raionului D
Din declarația martorei - - rezultă că după decesul defunctului, fiul său, numitul, s-a comportat ca și moștenitor al tatălui său, preluând obiectele de mobilier și dispunând de bunurile mobile rămase de pe urma defunctului.
Totuși, ulterior, prin declarația autentificată sub nr.18084/07.11.1961 la Notariatul de Stat, numitul a declarat că renunță la succesiunea tatălui său, decedat la data de 12.05.1961, cu ultimul domiciliu în B,-, Raionul
În baza acestei declarații de renunțare la moștenire, Notariatul de Stat al Raionului Târgoviște, Regiunea Pae liberat certificatul de vacanță succesorală nr.450/08.12.1962 de pe urma defunctului, în cadrul dosarului succesoral nr.450/1962, reținându-se în cadrul masei succesorale imobilul situat în B,-, parter,. 2, Raion.
Numitul a efectuat acte de dispoziție cu privire la bunurile mobile ce făceau parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, multe din bunuri înstrăinându-le. În aceste condiții, având în vedere că și-a manifestat intenția clară de a accepta moștenirea, instanța a apreciat ca numitul a acceptat tacit moștenirea defunctului.
Un principiu de bază ce guvernează materia succesiunilor este acela că actul de opțiune succesorală este un act juridic irevocabil. Moștenitorul care a exercitat dreptul de opțiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. Acest principiu operează cu caracter absolut în cazul acceptării și simple a moștenirii. Ca efect al unei asemenea acceptări, în mod irevocabil se consolidează calitatea de moștenitor, el nemaiputând reveni asupra alegerii făcute. În aceste condiții, renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de efect juridic asupra actului inițial de acceptare, astfel cum în mod constant au statuat jurisprudența și doctrina.
Față de acestea, având în vedere că numitul deja acceptase tacit moștenirea defunctului (acceptare tacită ce are aceeași valoare ca și acceptarea expresă), acesta nu mai avea dreptul să revină asupra acceptării, deci nu mai putea renunța în mod valabil la succesiune prin declarația autentificată sub nr.18084/07.11.1961.
De fapt, declarația nu a reprezentat o autentică renunțare la succesiune, ci a fost o acoperire a preluării ilegale de către stat a imobilului bun succesoral, în timpul regimului comunist.
În consecință, instanța a constatat ineficiența declarației de renunțare la moștenirea defunctului, dată de, autentificată sub nr.18084/07.11.1961.
Referitor la certificatul de succesiune vacantă nr.450/08.12.1962 emis în dosarul succesoral nr.450/1962 de fostul Notariat de Stat al Raionului Târgoviște Regiunea P, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu inculcarea dispozițiilor legale.
Astfel, potrivit art.1 din Decretul nr.40/22.01.1953 privitor la procedura succesorală notarială, în vigoare la data decesului defunctului, procedura succesorală erade competența notariatului de stat al raionului în raza căruia defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
În cauza de față, astfel cum s-a arătat anterior, ultimul domiciliu al defunctului a fost în B,-, Raionul
Având în vedere că certificatul de succesiune vacantă a fost eliberat de un alt notariat decât cel al raionului în raza căruia defunctul și-a avut ultimul domiciliu, instanța a constatat că s-a încălcat competența teritorială absolută în materia dezbaterii succesorale, fapt ce atrage nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală.
Art.13 din Decretul nr.40/1953 stabilește obligația notarului de a dispunecitarea tuturor persoanelor care au vocație la moștenire.
În cadrul procedurii succesorale ce a făcut obiectul dosarului nr.450/1962, notarul de stat nu a dispus citarea tuturor moștenitorilor legali ai defunctului, respectiv nu a dispus citarea numitului, care acceptase succesiunea în mod tacit, acesta fiind exclus de la moștenirea tatălui sau, prin întocmirea certificatului de succesiune vacantă nr.450/08.12.1962.
Având în vedere că a acceptat tacit, în cadrul termenului de opțiune succesorală, moștenirea lăsata de tatăl său, în baza art.669 Cod civil, instanța a constatat că numitul a fost unicul moștenitor al defunctului, decedat la data de 12.07.1961.
Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.40/29.05.2008 eliberat de BNP, instanța a constatat că reclamanta este moștenitoarea defunctului, prin retransmiterea moștenirii de la defunctul.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind emiterea unui nou certificat de moștenitor de pe urma defunctului, instanța a constatat că este neîntemeiată, față de faptul că fostele Notariate de Stat s-au desființat, în prezent existând numeroase birouri notariale înființate, astfel încât instanța nu deține criterii determinate de alegere a unui anumit birou notarial particular. De altfel, reclamanta are posibilitatea ca, în baza prezentei hotărâri, să solicite oricărui birou notarial de pe raza sectorului 6, în care defunctul a avut ultimul domiciliu, să elibereze un certificat de moștenitor care să ateste calitatea numitului de moștenitor al defunctului.
Prin decizia civilă nr.1621/11.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și cererea de aderare la apel formulată de reclamantă împotriva sentinței civile nr.4444/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B, reținând, în esență, că după decesul defunctului, fiul său, s-a comportat ca un adevărat moștenitor în sensul că a preluat bunurile mobile aflate în proprietatea tatălui său pe care le-a adus la B, unde a locuit în ultimul an de viață iar hainele le-a dat de.
Așadar, în realitate, aceste acte fac dovada acceptării tacite a succesiunii de către autorul reclamantei, în sensul art.689 și 691 Cod Civil, astfel încât acesta are calitatea de moștenitor legal.
Folosirea bunurilor succesorale, preluarea bunurilor mobile și donarea acestora reprezintă manifestări de voință ale autorului reclamantei în sensul acceptării succesiunii, cu atât mai mult cu cât este descendent în linie directă a defunctului, făcând parte din clasa I de moștenitori legali.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, actul de opțiune succesorală este un act juridic irevocabil iar moștenitorul care a exercitat dreptul de opțiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, astfel încât renunțarea ulterioară la succesiune este lipsită de orice efect juridic.
Motivele de nulitate invocate de către reclamantă și anume necompetența teritorială a notariatului care a emis certificatul de vacanță succesorală și necitarea tuturor moștenitorilor la dezbaterea succesiunii reprezintă în realitate motive de nulitatea absolută și nu de nulitate relativă, astfel încât acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibilă, fiind inaplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.9 din Decretul nr.167/1958.
Susținerile apelanților în sensul că ultimul domiciliu al defunctului a fost în orașul P au fost apreciate neîntemeiate întrucât, în realitate, ultimul domiciliu al defunctului a fost în B, așa cum rezultă din declarația martorei - -, cât și din certificatul medical de deces emis de Policlinica la data de 12.05.1961, fiind fără nici un fel de relevantă că în conținutul certificatului de succesiune vacantă domiciliul defunctului figurează eronat în orașul
S-a constatat că apelanții se află într-o gravă eroare în privința susținerilor referitoare la condițiile reprezentării succesorale întrucât instanța de fond nu a reținut nici un moment nici în considerente și nici în dispozitivul hotărârii că reclamanta ar fi dobândit moștenirea prin reprezentarea numitului.
Reclamanta nu a dobândit moștenirea prin reprezentare ci prin retransmitere, deci în speță nu sunt incidente dispozițiile legale privind instituția reprezentării succesorale ci sunt incidente dispozițiile legale ce reglementează retransmiterea moștenirii.
Având în vedere că tribunalul a respins apelul principal ca nefondat, pe cale de consecință, a respins cererea de aderare la apel, ca rămasă fără obiect întrucât reclamanta a solicitat admiterea acestei cereri numai în subsidiar, deci numai în eventualitatea în care se va admite apelul principal, ori apelul principal a fost respins.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții - pârâți, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- este greșită interpretarea instanței de fond, preluată și de instanța de apel, care compară acceptarea tacită a moștenirii cu o declarație autentică notarială de renunțare la aceeași succesiune.
Pe de o parte, nu s-a făcut dovada actelor de dispoziție pe care autorul reclamantei le-ar fi făcut cu privire la bunurile mobile rămase de pe urma autorului, iar pe de altă parte, declarația autentică de renunțare la succesiune dată de autorul are putere probatorie mai mare decât declarația martorei audiate de instanța de fond, prin care s-a probat acceptarea tacită a succesiunii autorului.
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art.701 cod civil întrucât reclamanta solicită acceptarea succesiunii autorului prin prezenta acțiune, în condițiile în care statul român a acceptat și dobândit succesiunea aceluiași autor prin certificatul de vacanță succesorală nr.450/08.12.1962;
- greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anularea certificatului de vacanță succesorală întrucât, pe de o parte, reclamanta a invocat ca motiv de nulitate relativă vicierea consimțământului tatălui său de către regimul comunist (acțiune prescriptibilă în 3 ani), iar pe de altă parte, certificatul de vacanță succesorală a fost emis de notariatul competent întrucât în cuprinsul acestui act este precizat că ultimul domiciliu al autorului a fost în orașul P,-, raionul Târgoviște, regiunea P;
- instanțele trebuiau să rețină că nu sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale, respectiv faptul că cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii succesiunii. Ori, la data morții lui fiul acestuia trăia și, mai mult decât atât, a renunțat la succesiune printr-o cerere expresă.
Prin întâmpinarea depusă de reclamanta - intimată la data de 22.04.2009 s-a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtului - recurent STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având în vedere că acesta s-a desființat ca persoană juridică prin OUG nr.221/2008.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea a găsit nefondată excepția invocată de intimată prin întâmpinare întrucât activitatea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a fost preluată ca urmare a dispozițiilor art.8 din OUG nr.221/2008 de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Ca atare, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE este continuatorul în drepturi a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, calitate în care era îndreptățit să declare și să susțină prezentul recurs.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenți, Curtea apreciază că acesta este un motiv de netemeinicie ce nu poate fi analizat în calea de atac a recursului întrucât netemeinicia nu se încadrează în motivele de recurs limitativ și imperativ prevăzute de dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, instanțele anterioare au verificat și interpretat întregul material probator administrat în cauză și au decis că autorul reclamantei a acceptat tacit succesiunea tatălui său. Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, instanța de recurs neputând cenzura interpretarea probelor de către instanțele inferioare.
Declarația de renunțare la succesiunea autorului dată în fața notarului de la data de 07.11.1961 nu este un act probator în cauză, ci chiar obiectul cauzei deduse judecății.
Reclamanta nu a contestat existența acestui act, ci a solicitat să se constate că datorită acceptării tacite anterioare a moștenirii autorului de către fiul său această declarație este caducă, ineficientă, respectiv că ea nu mai putea produce efecte juridice.
Pentru aceleași considerente nu va fi primită nici critica de netemeinicie vizând actele de dispoziție pe care autorul le-a făcut cu bunurile mobile rămase de pe urma autorului.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art.701 Cod civil, întrucât reclamanta - intimată nu solicită prin prezenta acțiune acceptarea succesiunii autorului, ci solicită să se constate că acceptarea succesiunii acestui autor s-a făcut de cătreanterioremiterii certificatului de vacanță succesorală, prin actele de dispoziție săvârșite de acesta cu privire la bunurile succesorale. Ca atare, nu ne aflăm în situația juridică reglementată de dispozițiile art.701 Cod civil care permit erezilor ce au renunțat să accepte totuși succesiunea, dacă nu s-a constatat prescripția în contra lor și dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți erezi (respectiv în cauză Statul român).
În cauză, succesiunea autorului fusese acceptată deja de în termenul de opțiune succesorală în momentul în care s-a emis certificatul de vacanță succesorală, iar instanțele au reținut în mod legal că odată ce a acceptat succesiunea nu mai putea renunța la aceasta prin declarația de renunțare la succesiune pe care a dat-o în fața notarului public la data de 07.11.1961.
În ceea ce privește critica vizând greșita respingere a excepției prescripției dreptului material la capătul de acțiune având ca obiect nulitatea certificatului de vacanță succesorală, Curtea constată că și aceasta este nefondată întrucât în fața instanței de fond reclamanta - intimată a invocat atât motive de anulare - viciere de consimțământ reprezentat prin violența morală exercitată de statul comunist asupra autorului pentru ca acesta să dea declarația de renunțare la succesiune - cât și motive de nulitate absolută: emiterea certificatului de vacanță succesorală de către un notariat necompetent și necitarea moștenitorului în cadrul procedurii succesorale ce a făcut obiectul dosarului nr.450/1962 finalizat cu emiterea certificatului de vacanță succesorală.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că sunt dovedite motivele de nulitate absolută ale certificatului de vacanță succesorală, sancțiune ce poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată, fiind imprescriptibilă. Ca atare, în mod legal s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a certificatului de vacanță succesorală.
Și în cadrul acestui motiv recurenții invocă netemeinicia sub aspectul greșitei rețineri de către instanțele anterioare a ultimului domiciliu al autorului. Curtea, pentru considerentele de mai sus, nu va analiza acest aspect care a fost reținut din probe de către instanțe, cu atât mai mult cu cât recurenții nu fac o probă contrară privind ultimul domiciliu al autorului, mulțumindu-se doar să arate că ultimul domiciliu al acestuia ar fi fost în orașul P, pentru că așa se reține în chiar actul a cărui nulitate se solicită pe acest aspect.
Nu este fondat nici ultimul motiv de recurs prin care recurenții arată că nu sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale. Sub acest aspect, recurenții dau dovadă de neseriozitate întrucât instanța de apel a arătat în considerente că din eroare apelanții au invocat instituția reprezentării succesorale care însă nu a fost reținută de instanța de fond.
Într-un mod cu totul de neînțeles, deși ambele instanțe arată că nu ne aflăm în prezența transmiterii moștenirii prin reprezentare, ci prin retransmitere succesorală, recurenții - apelanți continuă să susțină că instanțele au aplicat greșit instituția reprezentării succesorale.
Pe calea succesiunii directe averea autorului a trecut în patrimoniul fiului său (care a acceptat tacit succesiunea tatălui său) și de la acesta la reclamanta - intimată (fiica autorului ).
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat de recurenți împotriva deciziei civile nr.1621/11.12.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr.1621 A din 11.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./06.07.2009
TB-4 -;
Jud.6 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
