Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 83/Ap
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 388/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 2009.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă 388/2008, Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată si precizată de reclamanta in contradictoriu cu parații Statul R, Municipiul B, SC SRL, SC SA, si.
A admis cererea reconvențională formulata de pârâtii si.
A constatat ca parații si sunt proprietarii imobilului situat in B Gh. nr. 3 compus din casa-corpul III de clădire - si teren in suprafața de 177,62 mp înscris in CF 2316 B nr. 2246/1/2.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că în raport de data introducerii acțiunii, prezenta acțiune în realizarea dreptului de proprietate al reclamanților nu mai este admisibilă în întregul său (atât in ceea ce privește cererile prealabile în constatare, cat si restul cererilor care in cele din urma, toate au aceeași finalitate), întemeiată pe prevederile Codului civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data de 14 februarie 2001.
Este adevărat ca potrivit art.6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt competente sa analizeze valabilitatea titlului, numai ca in alin. 2 al aceluiași articol se prevede ca bunurile preluate de stat, fara un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Întrucât legiuitorul a adoptat o lege speciala de reparație, iar obiectul acesteia il constituie atât imobilele preluate cu titlu valabil cat si cele preluate fara titlu sau cu titlu nevalabil de câtre stat, reclamanta nu pot deroga de la aceasta reglementare, fiind obligați sa urmeze procedura si termenele prevăzute de legea speciala iar in acest context statuarea singulara asupra valabilității titlului statului nu poate produce nici o consecința juridica fata de reclamanta, ceea ce face sa apară ca lipsită de interes.
Pe de alta parte, instanța a apreciat, pentru considerentele anterior expuse, ca întregul imobil a fost preluat de catre stat astfel încât cererea reclamantei prin care cere instanței sa constate ca doar cota de parte a fost preluata de stat fara titlu nu poate fi primita.
In final, instanța apreciază ca se impune a se constata ca si in ipoteza in care am face abstracție de existenta Legii 10/2001, acțiunea reclamantei astfel cum a fost completata, pleacă de la premisa nulității operațiunilor de dezmembrare pe considerentul lipsei consimțământului tuturor coproprietarilor insa ignora actuala situație de carte funciara si situația de carte funciara creata in urma dezmembrării inițiale respectiv faptul ca s-a operat atât dezmembrarea cat si intabularea întregului imobil in litigiu pe numele Statului Prin urmare dat fiind noul proprietar înscris in cartea funciara, in condițiile in care nu s-a solicitat si rectificarea acestei notari in ce privește titularul dreptului de proprietate, reclamanta nu mai poate ataca actul de dezmembrare si sa solicite revenirea la situația anterioara numai in ceea ce privește operațiunea dezmembarii. Aceasta întrucât fara radierea Statului din cartea funciara orice operațiune efectuata apare ca produce efecte doar in ceea ce priveste titularul înscris in cartea funciara, fara sa poată profita sau prezenta interes pentru o terța persoana cum este reclamanta.
Neputându-se constata nulitatea dezmembrărilor succesive si petitele subsecvente apar, pe cale de consecința, ca neîntemeiate, mai ales ca atât la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare de câtre parații si emiterii Ordinului Prefectului pentru teren, Statul R figura in cartea funciara ca unic proprietar asupra imobilului in litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru greșita aplicare a legii, reținerea unei stări de fapt contrară probelor administrate, pronunțarea supra unor lucruri care nu au format obiect de judecată, nepronunțându-se asupra unui lucru cerut, contradicție între dispozitiv și considerente.
În dezvoltarea motivelor de critică se arată că instanța a statuat că deși nu toți proprietarii imobilului în litigiu figurau în Decretul 92/1950, imobilul a fost preluat faptic în întregul său, trecând în proprietatea statului și determinând aplicabilitatea L 10/2001, prin acest considerent legalizând arbitrariul.
Instanța nu s-a pronunțat în legătură cu motivele cererii introductive, constată greșit că uzând de prevederile L 10/2001, reclamanta a pierdut dreptul de a se adresa instanței, mai ales în condițiile în care prezenta acțiune nu este o acțiune în revendicare, ci acțiune petitorie în realizare.
S-a ignorat faptul că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat în legătură cu motivele invocate de reclamantă în susținerea acestei prime cereri.
În realitate preluarea restului cotei de părți din imobil s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești, sentința civilă 3833/26.03.2001, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr. 16370/2000, când la cererea reclamantului și în contradictoriu cu Municipiul B și SC SRL B, instanța a decis că imobilul a fost preluat de Statul Român în anul 1975, prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, în condițiile în care potrivit considerentelor aceleiași sentințe, imobilul era proprietate de stat ca efect al naționalizării.
Instanța de judecată a omis a se pronunța în legătură cu aceste aspecte deși era obligată să o facă dat fiind înscrierea de sub B + 23 din cartea funciară nr. 2316 B.
La dosar s-au depus întâmpinări de către DGFP B și SC SRL B, care solicită respingerea apelului.
Apelul este fondat.
Instanța de fond a rezolvat procesul pe baza unor considerente confuze și contradictorii, neintrând în cercetarea fondului cu care a fost învestită.
Astfel, evitând să se pronunțe asupra valabilității titlului statului constată că acțiunea în întregul său este inadmisibilă, lipsită de interes și nu poate fi primită, deși, însăși Legea 10/2001 recunoaște incidența art. 6 din Legea nr. 213/1998, preluând noțiunea de " titlu valabil" astfel cum este definit în alineatul întâi al acestui din urmă articol și prevăzând la art. 2 că, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege, între altele, în afara celor enumerate la lit a) - f) și " orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia".
În concluzie, art. 6 din legea nr. 213/1998 este și rămâne în vigoare și după 14 februarie 2001, fiind aplicabil, cu precizările făcute, și în cazul imobilelor care cad sub incidența Legii nr. 10/2001.
Este neîndoielnic că au existat situații în care Decretul nr. 92/1950 a fost aplicat dincolo de litera sa; în toate aceste cazuri, titlul statului nu este valabil în sensul art. 6 alin. 1 din legea nr. 213/1998, ci este nul, iar imobilul în cauză va avea, în contextul legii nr. 10/2001, regimul juridic al unui imobil preluat de stat fără titlu valabil.
Din cele mai sus expuse, rezultă că nici legea specială de reparație nu constituie un impediment în cercetarea titlului de preluare a imobilului.
Prin pronunțarea generică asupra întregului, prin modul de calificare al întregului ca fiind o acțiune în revendicare, instanța de fapt nu s-a pronunțat asupra petitelor cu care a fost învestită, astfel că, devenind aplicabile dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, cauza va fi trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării vor fi stabilite dreptul litigios, dar și admisibilitatea exercitării acestuia în funcție de starea de drept și de fapt actuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 388/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică,10 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red LV 17.06.2009
Tehnord AG 24.06.2009/ 12 ex
Jud fond
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
