Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 837
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G- și - împotriva deciziei civile nr. 298/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice B, și Comuna, prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, la a doua apelare a cauzei, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că s-a achitat taxa de timbru în cuantum de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar, și, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 11.12.2008 la Judecătoria Arad, ca urmare a desființării sentinței civile nr. 5040/07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- și trimiterii cauzei spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 307/A din data de 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad, reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, și comuna reprezentată prin Primar, au solicitat constatarea dreptului de proprietate al statului asupra cotei de 540/1080 din terenul situat în nr. 215, înscris în CF 495, cu nr. top. 102.103/b, dobândit prin preluare în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, în subsidiar, efectuarea mențiunilor privind dreptul statului în cartea funciară.
În motivarea cererii, s-a arătat că imobilul din nr. 215, înscris în CF 495 și 495/a a aparținut lui, căsătorită, și, în cote egale. Numita a înstrăinat cota de către și soțul acesteia, iar cu acea ocazie, în baza Legii nr. 58/1974, statul a preluat terenul aferent acestei cote, respectiv cota de 540/1080.
Reclamanții au mai precizat că, ulterior, familia a plecat în străinătate, astfel că statul a preluat construcția în baza Decretului nr. 223/1974, înscrisă în CF 495/a. Întrucât casa era înscrisă în alt CF față de teren, dispoziția de preluare nu face nici o referire la cota de 540/1080 din teren, pe care o deținea potrivit înscrierilor din CF 495, însă decretul de preluare prevede în art. 2 alin. 31aplicarea dispozițiilor Legii nr. 58/1974.
După apariția Legii nr. 112/1995, statul a înstrăinat construcția și o cotă de 271,21/1080 din terenul aferent, restul terenului fiind evidențiat în CF în favoarea statului asupra cotei de 268,79/1080 și respectiv în favoarea lui, căsătorită, în cotă de 540/1080, situație care este însă contrară realității, raportat la aplicarea actelor normative menționate mai sus. Reclamanții menționează că au dobândit ulterior dreptul de proprietate asupra porțiunii din imobilul înstrăinat de stat, iar, în baza art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, au interesul de a se evidenția corect în CF dreptul de proprietate statului pentru a fi atribuită cota sa de teren reclamanților.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, raportat la art. 2 alin. 3 din Decretul nr. 223/1974 și art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin sentința civilă nr. 2824/01.04.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, și Comuna, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia civilă nr. 307/A din data de 22.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arada fost desființată sentința civilă nr. 5040 din 07.07.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- prin care s-a respins acțiunea reclamanților pentru lipsa calității procesuale active și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că, în mod greșit prima instanță a stabilit că reclamanții nu au calitate procesuală activă, astfel că, excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamanților invocate de către pârâta Comuna, nu mai pot fi analizate, întrucât potrivit art. 315 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de control este obligatorie, iar Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr. 307/A din data de 22.10.2008 s-a pronunțat cu privire la cele două excepții, care au fost respinse.
Prin Decizia nr. 181 din 1 martie 1983 ( filele 9, 10 dosar), Consiliul Popular al Județului Aad ecis preluarea în proprietatea statului, cu despăgubiri, a casei și construcțiilor gospodărești anexe proprietatea numitului și a pârâtei, născută, situate în nr. 215, înscris în nr. 495/a, nr. top. 102.103/b/f, iar în actul de preluare nu există nici o referire asupra cotei de 540/1080 din terenul pe care pârâta îl deținea potrivit înscrierilor din CF nr. 495 ( filele 4-8 dosar).
Potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974 " Dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.
În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3".
Întrucât construcția înscrisă în CF nr. 495/a nu a fost înstrăinată de către pârâtă, potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, ci a fost preluată de către Stat la plecarea acesteia din țară în temeiul Decretului nr. 223/1974 și, cum în art. 4 din decret se menționează "Identificarea bunurilor prevăzute în art. 2 și 3, precum și preluarea sau trecerea lor în proprietatea statului, se fac prin decizia comitetului executiv al consiliului popular județean sau al municipiului B, în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile.", iar prin Decizia nr. 181 din 1 martie 1983 ( filele 9, 10 dosar), Consiliul Popular al Județului Aad ecis preluarea în proprietatea statului, cu despăgubiri, doar a casei și construcțiilor gospodărești anexe proprietatea numitului și a pârâtei, născută, situate în nr. 215, înscris în nr. 495/a, nr. top. 102.103/b/f, fără a face nici o referire la terenul în cotă de 540/1080, care este înscris în proprietatea tabulară a pârâtei, aplicarea Legii nr. 58/1974 și a Decretului nr. 223/1974 fiind atributul puterii administrative care se exercita prin dispoziții de preluare, și nu al instanței, cu atât mai mult cu cât în prezent atât Legea nr. 58/1974, cât și Decretul nr. 223/1974 sunt abrogate, motiv pentru care instanța, a respins acțiunea reclamanților.
Împotriva sentinței, au declarat apel reclamanții G și solicitând, pe fond, admiterea acțiunii.
În motivare, se arată împrejurarea că prin decizia de preluare nu a fost identificat terenul aferent construcției, nu este de natură să împiedece preluarea acestuia de stat, aceasta operând practic de drept și, în consecință, și ei au posibilitatea de a dobândi de la stat dreptul de proprietate în baza art. 36 al. 3 din Legea 18/91.
Comuna, prin primar, a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că nu există decizie de trecere a terenului în proprietatea statului, cota de 540/1080 fiind și în prezent în proprietatea numitei.
Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr. 298/25.06.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, a respins apelul declarat de reclamanții G- și - împotriva sentinței civile nr. 2824/01.04.2009 a Judecătoriei Arad, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță, atunci când a pronunțat hotărârea, a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
Problema litigioasă este terenul în suprafață de 540/1080, înscris în CF 495, pe care apelanții doresc să-l obțină de la stat în baza art. 36 din Legea 18/91. Ori acest teren nu a fost preluat de către stat, în decizia de preluare nr. 181/1983 a Consiliului popular județean A, fiind identificate doar imobilele care se preiau, respectiv casa și anexele gospodărești. În aceste condiții, instanța nu poate decide în numele autorității administrative să preia acest teren sau să constate că s-a preluat, câtă vreme nu există dovezi în acest sens.
Acest singur motiv de fond invocat în apel și anume că a existat o preluare de drept nu subzistă, astfel că, în baza considerentelor de mai sus și a art. 296 cod.pr. civilă, apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanții G- și -, solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate și a sentinței civile nr. 2824/2009 a Judecătoriei Arad, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior precizată, cerere înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 27.08.2009.
În motivare, se arată că instanțele anterioare, prin concluziile lor, ignoră atât situația de fapt, cât, mai ales, dispozițiile legale aplicabile în timp, care au reglementat situația juridică a terenului în cauză. Cele două texte legale care au fundamentat acțiunea ( art. 2 alin. 3 din Decretul nr. 223/1974 și art. 13 din Legea nr. 59/1974) au fost ignorate de ambele instanțe. Din coroborarea acestor două texte de lege, rezultă că terenul aferent construcțiilor preluate de Stat în baza Decretului nr. 223/1974 trece de drept în proprietatea Statului. Împrejurarea că, prin decizia de preluare nu a fost identificat terenul aferent construcției, nu este de natură să împiedice preluarea acestuia de la Stat, câtă vreme trecerea în proprietatea Statului operează de drept, iar construcțiile au fost identificate prin decizia de preluare.
Ca atare, recurenții apreciază că instanța de apel a făcut o confuzie, atât cu privire la susținerile lor cu privire la temeiul preluării terenului de către Stat, cât și cu privire la situația de fapt, întrucât terenul a fost efectiv preluat odată cu construcția și folosit ca aferent acesteia.
Ei sunt proprietari ai casei edificate pe terenul în litigiu și au posibilitatea legală de a dobândi de la Stat dreptul de proprietate asupra acestuia, conform art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, iar demersul lor judiciar are ca scop realizarea concordanței între situația menționată în CF și situația juridică reală, Statul fiind titularul dreptului de proprietate dobândit "ope legis", în baza art. 13 din Legea nr. 58/1974.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Intimata Comuna, prin Primar, a solicitat, prin întâmpinarea depusă ( 4), respingerea prezentei cereri de recurs, ca neîntemeiată, reiterând apărările invocate în fața instanțelor de fond și pe care nu le vom mai relua.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115 și urm. pr.civ. art. 305 și 308 alin. 2.pr.civ. art. 2 alin. 2 și 3, art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 223/1974 și art. 13 din Legea nr. 59/1974.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de prevederile art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. față de dispozițiile art. 4 din Decretul nr. 223/1974, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Judecătoria Arad și Tribunalul Arad pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul lor și pe care instanța de recurs și le însușește, fără a le mai relua.
Nu se poate reține, ca întemeiată, afirmația recurenților în sensul că instanțele de fond au ignorat situația de fapt și dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii lor. Din cuprinsul hotărârilor anexate rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că, atât Judecătoria Arad, cât și Tribunalul Arads -au preocupat de stabilirea unei stări de fapt conforme cu realitatea, iar prevederile legale invocate de reclamanți au fost corect interpretate, prin coroborare cu celelalte dispoziții legale incidente în cauză, și nu separat, rupte din context.
Astfel, dacă este reală susținerea recurenților cu privire la conținutul art. 2 alin. 3 din Decretul nr. 223/1974, în sensul că și terenul aferent construcțiilor trece în proprietatea statului în condițiile art. 13 din Legea nr. 59/1974 ( fără plată), nu se poate reține că această trecere opera de drept, fără îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 4 din Decretul nr. 223/1974.
Acest din urmă text de lege prevedea de o manieră imperativă, forma în care imobilul ( construcție și/sau teren) trecea în proprietatea Statului, formă de la care nu se admiteau derogări.
Astfel, rezultă că trecerea imobilului în proprietatea Statului se făcea prin decizia comitetului executiv al consiliului popular județean în a cărui rază teritorială este situat bunul, decizie în care trebuia identificat bunul.
În speță, decizia de preluare emisă în baza decretului nr. 223/1974 nu descria decât construcțiile, nu și terenul, astfel că se impune a conchide că s-a preluat doar această parte din imobil - construcția, nu și terenul.
Ca atare, nu se constată nici o confuzie a instanței de apel cu privire la susținerile recurenților sau la situația de fapt, iar preluarea faptică a terenului nu poate conduce la concluzia dobândirii de către Stat a vreunui drept real asupra acestuia, în absența deciziei care să identifice și terenul aferent construcțiilor preluate, condiție necesară, potrivit textului de lege precitat.
În plus, în prezent Decretul nr. 223/1974 este calificat de lege ( art. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată), ca fiind o modalitate abuzivă de preluare de către Stat a unui imobil, astfel că nu se poate da în prezent eficiență acestui text de lege, cu atât mai mult cu cât a fost abrogat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. pr.civ. Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G- și - împotriva deciziei civile nr. 298/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice B, și Comuna, prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /28.10.2009
Tehnored. 2 ex./28.10.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
