Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 879/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.879/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 03 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Judecător: - -
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1287/M din data de 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29 septembrie 2008, apoi pentru astăzi 3 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamabții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, ca prin sentința ce se va pronunța a se dispune modificarea temeiului de drept privind încetarea contractului individual de muncă din art.55 lit.b în art.79 din Codul muncii, rectificarea în carnetul de muncă a mențiunii referitoare la încetarea raporturilor de muncă și constatarea valabilității contractului de muncă încheiat de reclamantul cu societatea pârâtă.
În motivarea cererii se arată că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte și în ciuda faptului că au intenționat să înceteze raportul de muncă prin demisie, conform art.79 din Codul muncii, din eroare, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în conformitate cu art.55 lit.b din același cod.
Prin sentința civilă nr.1287/3.07.2008 Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta AJOFM
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în muncă, pe durată nedeterminată, în funcția de tâmplar, la societatea pârâtă începând cu data de 25.11.2004.
Reclamanta a fost încadrat în muncă, pe durată nedeterminată, în funcția de muncitor necalificat, la societatea pârâtă începând cu data de 1.02.2005.
Reclamantul a fost, de asemenea, încadrat în muncă, pe durată nedeterminată la societatea pârâtă începând cu data de 1.08.2006.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat conform art.55 lit. b din Codul muncii (acordul părților).
La data de 16.06 2006 reclamantul a depus o cerere prin care își manifesta voința de a pune capăt raportului de muncă, cerere înregistrată de angajator sub nr.103/16.06.2006. În cuprinsul cererii reclamantul solicită să i se aprobe cererea de lichidare începând cu data de 19.06.2006. Pe această cerere este completată mențiunea,de acord - art.55 art.b din Codul muncii " și este aplicată ștampila angajatorului.
Situația este similară și în cazul celorlalți doi reclamanți, cererile acestora fiind depuse la dosar- filele 10 și 47.
Reclamanții arată prin acțiune că, de fapt, au intenționat să-și dea demisia din societate și că în mod greșit pârâta a încetat raportul de muncă prin acordul părților.
Analizând cererile depuse de reclamanți prin raportare la susținerile acestora și prin prisma prevederilor art.79 din Codul muncii care reglementează situația încetării raportului de muncă prin demisie instanța apreciază că susținerile acestora nu sunt întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Codul muncii, prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, iar alin.3 din același articol menționează că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
In speța, reclamanții au cerut în cuprinsul cererii acordul societății la încetarea raportului de muncă, acord care a fost dat de societate în condițiile art.55 lit.b din Codul muncii.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că voința părților la încetarea raporturilor de muncă a fost aceea a plecării prin demisie și nu a încetării raportului de muncă prin acordul părților.
Se invocă faptul că nu modalitatea de formulare a unui înscris, ci voința părților primează, în raport de principiul autonomiei de voință și al voinței interne a părților actului juridic.
În condițiile în care s-ar menține dispozițiile art.55 lit.b ca temei al încetării raporturilor de muncă s-ar încălca și dispozițiile art.851din Legea nr.76/2002, având incidență asupra contractului încheiat de societatea pârâtă cu reclamantul.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă și ale legii nr.53/2003.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Demisia reprezintă actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, potrivit art.79 alin.1 din Codul muncii. Astfel, manifestarea de voință în sensul demisiei trebuie exteriorizată, exprimată clar în conținutul notificării scrise, o demisie tacită fiind inadmisibilă.
Din conținutul cererilor depuse de reclamanți la societatea pârâtă în datele de 16 iunie 2006, 31 octombrie 2006 și 5 septembrie 2007 nu rezultă explicit intenția acestora de a demisiona, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.55 lit.b din Codul muncii, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Dispozițiile art.851din Legea nr.76/2002, referitoare la ipoteza angajatorilor care beneficiază de subvenționarea locurilor de muncă și care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor încadrate pe aceste locuri de muncă din motivele prevăzute de art.83 alin.2, anterior termenelor prevăzute de lege, nu are incidență în speță în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, și nu este de natură a împlini lipsurile cererilor formulate de reclamanți, cărora li se aplică dispozițiile speciale ale codului și ale legislației muncii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți împotriva sentinței civile nr.1287/3 iulie 2008 Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, și împotriva sentinței civile nr.1287/3.07.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,03 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.CM -/28.10.08
Tehnored. 29.10.2008 - 2 ex.
Jud. fond V /
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Maria Carmen Tică
