Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 88
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier
La ordine fiind judecarea recursurile civile declarate de recurentele MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva deciziei civile nr. 481 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații PRIN MANDATAR, DIRECȚIA GENERALĂ DE PEȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect acțiune în constatare;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc în ședința publică din 25 02 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie - când, din lipsă de timp pentru deliberare,s- amânat pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civila nr. 13782/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a Direcției Generale de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocată de către pârâți.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanta cu domiciliul ales la procurator - în I,-,. 478,. C,. 8,. 30, jud. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerului Justiției cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr. 1-A, sector 1, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, sector 6 și Direcția Generale de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
La data de 23.08.1914, se naște la P N, jud. N, tatăl reclamantei, care se căsătorește la data de 13.08.1938 cu (căsătorie înregistrată în Registrul stării civile la municipiului P-N la nr. 155/13.08.1938 așa cum reiese din extras din registrul de naștere de pe certificatul de naștere înregistrat în Registrul Stării civile ținut la Primăria Municipiului PNs ub nr. 382/23.08.1914 privind pe (fila 36).
Reclamanta, s-a născut la 19.08.1951 în Haifa, fiind fiica lui și, și s-a căsătorit în luna mai anului 1973, dobândind numele de, ulterior divorțând și recăsătorindu-se în anul 1991 când a dobândit numele de (certificat de naștere tradus și legalizat sub nr. 4465/12.04.2006 de către Asociați, și, extras din registrul de evidență al populației emis de Ministerul d e Interne al Statului Israel tradus și legalizat sub nr. 4463/12.04.2006 de către BNP Asociați, și - filele 32-35).
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă: "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Conform art. 5 alin 1 și alin 2 lit. b din Legea nr. 21/1991, republicată, a cetățeniei române: "(1) Copiii născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni romani, sunt cetățeni romani. (2) Sunt, de asemenea, cetățeni romani cei care: b) s-au născut in străinătate si ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia. "În timp ce art. 21 din același act normativ stipulează că: " Dovada cetățeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz, cu cartea de identitate, pașaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 19 alin. 4. În caz de nevoie, la cerere, Comisia va elibera o adeverință de atestare a statutului de cetățean român.
"Totodată, art. 19 alin 4 din Legea nr. 21/1991, republicată, a cetățeniei române, prevede că: "După depunerea jurământului, Comisia eliberează certificatul de cetățenie română, care va fi întocmit în două exemplare, semnate de ministrul justiției, dintre care un exemplar va fi înmânat titularului. Ambele exemplare ale certificatului conțin elemente de siguranță și au aplicate fotografii ale titularului ".
Acțiunea în constatare este aceea prin care reclamantul urmărește să obțină, printr-o hotărâre judecătorească, constatarea existenței unui drept, fără a tinde ca pârâtul să fie obligat la executarea vreunei prestații, ci numai la constatarea de către instanță a unor situații sau raporturi juridice, astfel că, o astfel de hotărâre nu poate deveni titlu executoriu, neputând fi pusă în executare.
Din probele administrate în cauză rezultă într-adevăr că tatăl reclamantei s-a născut în România, mai exact la P N, jud. N, astfel că, teoretic reclamanta ar putea beneficia de prevederile art. 5 alin 2 lit. "b", dacă părinții săi ar fi cetățeni români, însă acest lucru nu a fost demonstrat de către reclamantă, conform art. 1169 Cod civil.
Din dispozițiile legale redate anterior, rezultă că, pentru ca o persoană născută în străinătate să fie cetățean român, părinții acesteia sau unul dintre ei trebuie să fie cetățean român.
Astfel, deși reclamanta a depus la dosar certificatul de naștere al tatălui său, din acesta nu rezultă decât că aceasta s-a născut în România nu și faptul că este cetățean român, deoarece dovada cetățeniei nu se poate face cu certificatul de naștere.
Instanța reține că, reclamanta ar fi trebuit să facă dovada cetățeniei părinților săi, conform art. 21 din Legea nr. 21/1991 sau cu certificatul de cetățenie română prevăzut de art. 19 alin 4, pentru a putea verifica veridicitatea și temeinicia acțiunii cu care a fost investită și pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art. 5 alin 2 lit. b din actul normativ menționat anterior, ori simplu fapt al nașterii pe teritoriul României nu atrage cetățenia română decât dacă părinții sunt români.
Astfel, dacă într-adevăr tatăl reclamantei ar fi avut cetățenia română, ar fi fost în posesia unuia din documentele prevăzute de dispozițiile legale amintite anterior, în caz contrar, instanța fiind nevoită să procedeze și la o existenței condițiilor impuse de lege pentru dobândirea cetățeniei și de către tatăl reclamantei, cerere cu care instanța nu a fost investită.
Mai mult decât atât, în cazul considerării calității de cetățean român a lui, doar în baza mențiunii existente pe certificatul de la fila 36, ar însemna o eludare a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 21/1991, care prevăd expres și limitativ documentele care fac dovada cetățeniei române.
Nu în ultimul rând, dacă în cazul reclamantei, născută în afara teritoriului țării este de înțeles lipsa unuia dintre aceste documente, în cazul tatălui său nu există o explicație care să justifice lipsa acestora.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța va ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanta .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 481 din 20 iunie 2008 Tribunalului s-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 13782 din 26.11.2007, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cui pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și reformei Administrative.
S-a constatat că reclamanta este cetățean român.
S-a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată nici la fond și nici în apel.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Reclamanta s-a născut la 19.08.1951, in Israel-Haifa, fiind fiica lui și., cetățean român, s-a născut in România, la P-N, județul N, la data de 23.08.1914, fiind fiul lui, cetățean român.
In 1973, s-a căsătorit dobândind numele de; ulterior a divorțat, iar în 1993 s-a recăsătorit dobândind numele de.
In consecință, la data nașterii reclamantei era in vigoare Legea nr. 125/07.07.1948, conform căreia, în speță, art. 7 - "sunt de asemenea,cetățeni români prin filiație,copiii legitimi sau nelegitimi din ai căror părinți numai unul este cetățean român sau devine cetățean român mai înainte ca ei să devină majori " și "sunt cetățeni români prin filiație copiii legitimi sau nelegitimi, chiar dacă sunt născuți pe teritoriul altui stat ai căror părinți sunt sau devin cetățeni români"(art. 6).
Pe de altă parte, nu s- făcut dovada renunțării la cetățenie sau retragerii acesteia nici în condițiile prevăzute de Legea nr. 125/1998 și nici a legii nr. 21/1991. Prin întâmpinarea depusă Ministerul Justiției face trimitere la art. 16 din Legea nr. 125/1948 potrivit căruia "cetățeanul român care dobândește cetățenia altui stat,în condițiile art. 2 și 7 din prezenta lege pierde de drept cetățenia română de la data comunicării prevăzute de art. 29 sau de la data declarațiunii" precizând că a pierdut cetățenia română prin dobândirea cetățeniei altui stat,în speță cetățenia israeliană. Dar potrivit art. 22" dovada pierderii cetățeniei în cazul prevăzut de art. 16 se poate face cu certificat eliberat de Ministerul Justiției,ori în cauză nu este depus nici un certificat.Inexistența unui asemenea certificat,precum și lipsa oricăror mențiuni fac dovada că reclamanta la data nașterii avea părinții cetățeni români. Potrivit art. 30 din același act normativ cetățenia română se retrage prin decret al Marii Adunări Naționale,dat în baza deciziei Consiliului de Miniștri,la propunerea Ministerului Justiției".Ori în cauză nu s-a dovedit că s-ar fi emis un astfel de decret cu privire la părinții reclamantei sau cu privire la aceasta.
În speță nu se aplică dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 21/1991 având în vedere că la data nașterii reclamantei era în vigoare Legea nr. 125/1948.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus, tribunalul in conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civila va admite apelul si va schimba în parte sentința apelata în senul și limitele arătate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Internelor și reformei Administrative și Ministerul Justiției.
Prin cererea de recurs formulată de Ministerul Internelor și Reformelor Administrative se formulează următoarele critici:
- instanța de apel a încălcat disp. Legii nr. 21/1991 și a motivat sentința pe dispozițiile unui act normativ abrogat și anume Decretul nr. 125/1998.
Deși din probele administrate în cauză rezultă într-adevăr că tatăl reclamantei s-a născut la P-N, aceasta nu a făcut însă și dovada cetățeniei române a tatălui sau a bunicilor săi, pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 21/1991.
Instanța de apel și-a motivat decizia de admitere a cererii reclamantei în baza unui act normativ abrogat chiar și în condițiile în care potrivit dispozițiilor acestuia, cetățeanul român care dobândea cetățenia altui stat, pierde de drept cetățenia română.
Din probele administrate rezultă clar că intimata-reclamantă nu a făcut dovada cetățeniei române, a posibilității pentru a-i fi aplicate disp. art. 4 lit. "a" și art. 5 alin. 2 lit. "b" din Legea nr. 21/1991 a cetățenilor români, republicată.
În mod greșit s-a stabilit că Ministerul Internelor și Reformei Administrative ar avea calitatea procesuală pasivă, atâta timp cât evidența cetățenilor români se realizează prin Inspectoratul Național pentru Evidența Populației, iar atribuțiile privind întocmirea, păstrarea, evidența, eliberarea pașapoartelor simple ale cetățenilor români, revin Direcției Generale de Pașapoarte.
Având în vedere că unitatea care are atribuții în eliberarea documentelor fie nu fac parte din structura organizatorică a recurentei, fie au personalitate juridică, recurenta nu putea avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin cererea de recurs formulată Ministerul Justiției formulează următoarele critici:
- prin hotărârea pronunțată Tribunalul Iașia pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și a nesocotit dispozițiile speciale de acordare a cetățeniei române prevăzute de legea nr. 21/1991.
Constatarea faptului că reclamanta este cetățean român în temeiul Legii nr. 125/1998 care nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin Decretul nr. 33/1992, încalcă îndeplinirea formalităților și verificarea înscrisurilor cerute de Legea nr. 2/1998, legea în vigoare privind acordarea cetățeniei române.
Probele care au stat la baza formării convingerii instanței la pronunțarea hotărârii sunt prezumțiile, necompletate de înscrisuri convingătoare,iar temeiul avut în vedere de instanță în constatarea cetățeniei române a apelantei sunt prevederile unei legi abrogate.
- Prin admiterea de către instanța de apel a acțiunii reclamantei și constatarea că aceasta este cetățean român, paralelă cu cea specială în materie prevăzută expres de legiuitor și anume Legea nr. 21/1991 - legea cetățeniei române.
Față de această situație în cauză instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera de atribuții a puterii legislative.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Criticile formulate în cele două recursuri vizează, în esență, aceleași aspecte care vor fi examinate împreună, argumentele de admitere a cererilor de recurs fiind comune.
Astfel, reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea calității de cetățean român.
Potrivit art. 111 Cod procedură civilă,partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 21/1991 dovada cetățeniei române se face cu care de identitate sau după caz, cu buletinul de identitate, pașaportul ori cu certificatul prevăzut la art. 19 alin. h din lege.
Reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura stabilită prin lege, în sensul că a cerut eliberarea pașaportului care să ateste calitatea sa de cetățean român și că ar fi fost refuzată, ceea ce ar fi echivalat evident cu o contestare a calității sale de cetățean român și în această din urmă situație ar fi avut deschisă calea acțiunii în constatare.
Potrivit art. 5 alin. 2 lit. b din același act normativ, potrivit art. 2 lit. b sunt cetățeni români cei ce s-au născut în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.
Mai mult decât atât, în apel s-a depus un înscris emis de Direcția Cetățenie din care rezultă că în ceea ce-l privește pe tatăl reclamantei nu există nici un act administrativ de retragere sau renunțare la cetățenia română (fila 78).
În recurs, Direcția Cetățenie prin adresa nr. 8422/DC/2007 comunică următoarele: tatăl reclamantei este cetățean român, astfel că aceasta este și ea cetățean român în raport de art. 5 lit. b din Legea nr. 21/1991.
Drept urmare, autoritățile competente să verifice aspectele legate de statutul de cetățean român al persoanelor, au recunoscut că reclamanta este cetățean român, astfel că în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea în constatare, care se impune a fi din nou subliniat nu poate fi primită atâta timp cât reclamantei nu i se contestă dreptul și are deschisă calea acțiunii în exercitarea dreptului.
Drept urmare soluția tribunalului fiind greșită pentru argumentele expuse mai sus se va admite recursul, se va modifica decizia tribunalului și se va respinge apelul formulat împotriva sentinței de fond ce urmează a fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția generală juridică și Ministerul Justiției împotriva deciziei civile nr. 48 din 20.06.2008 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 13782 din 26.11.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Pensionară
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
03.04.2009
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga, Adriana Elena
