Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 893
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva deciziei civile nr. 528/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, Statul Român, prin Consiliul Local și T, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1085/04.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sânnicolau Mar espins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea "" în contradictoriu cu pârâții, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Statul Român, prin Consiliul Local, având ca obiect acțiune în constatare, rectificare CF, constatarea nulității absolute și a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, a dispus modificarea CF nr. 2358 nr. cad. 215-216/a-215-216/b/2, în sensul înscrierii suprafeței reale de teren de 1771 mp, în loc de 1000 mp; a constatat că, pe parcela nr. cad. 215-216/a-215-216/b/2, CF nr. 2358, sunt edificate următoarele construcții, în afara construcției "magazin cu etaj": magazin, magazii, beci, spații de depozitare, WC, platformă beton; s-a dispus modificarea CF nr. 2358 în sensul înscrierii construcțiilor: magazin, magazii, beci, spații de depozitare, WC, platformă beton; s-a constatat că pârâții și au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor reprezentând magazin și anexe; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7203/19.10.2004 încheiat între pârâții și, pe de o parte, și pârâții și, pe de altă parte; -a dispus dezmembrarea parcelei cu nr. cad. 215-216/a-215-216/b/2 în două subparcele: nr. top 215-216/a-215-216/b/2/1 intravilan cu magazin nr. 243 și anexe în suprafață de 1097 mp, s-a înscris în CF nr. 2358 în proprietatea pârâților și în cota de 1/1 parte asupra construcțiilor și Statul român în cota de 1/1 parte asupra terenului; nr. top 215-216/a-215-216/b/2/2 intravilan cu un magazin nr. 243A și platforma de beton în suprafață de 674 mp s-a înscris în CF nou, proprietatea reclamantei Societatea cota de 1/1 parte asupra construcțiilor și Statul român în cota de 1/1 parte asupra terenului; au fost obligați pârâții, și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1763,5 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Societatea "" în contradictoriu cu pârâții, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Statul Român prin Consiliul Local a solicitat instanței să constate că pe parcela cu nr. top 215-216/a-215-216/b/2 înscrisă în CF nr. 2358 se află edificate, în afara construcției evidențiate sub A2 și următoarele construcții: magazin, magazii, spații de depozitare și beci, proprietatea reclamantei, să constate că aceste construcții au făcut obiect al executării silite pornite de pârâta DGFP T împotriva reclamantei, și nu construcția magazin cu etaj evidențiată în CF, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7203 din 19.10.2004, să dispună rectificarea CF nr. 2358, în sensul: evidențierii acestor construcții, în foaia de avere a cărții funciare, radierii dreptului de proprietate al pârâților și, rectificării înscrierii de sub, în sensul descrierii corecte a construcțiilor, respectiv magazin, magazie, spații de depozitare și beci, dezmembrarea terenului în două parcele a căror suprafețe să fie corespunzătoare construcțiilor existente, să dispună înființarea unei cărți funciare noi, în care să fie transnotat imobilul construcție magazin cu etaj și terenul aferent cu nr. cad. nou, rezultat în urma dezmembrării, urmând a fi înscris dreptul de proprietate al reclamantei și a pârâtului Statul român prin Consiliul Local.
Înainte de a proceda la analizarea acțiunii reclamantei, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, excepție invocată de pârâții și.
Potrivit art. 1201.civil există putere de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate. Prima instanță a constatat că, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 254/2005 al Judecătoriei Sânnicolau M, reclamanta a solicitat anularea licitației organizate de în data de 31.05.2004, iar instanțele au calificat cererea și au soluționat-o ca o contestație la executare, fapt ce este susținut atât de sentința civilă nr. 411/29.04.2005, cât și de deciziile pronunțate în apel și recurs. In acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, instanța de fond a apreciat că finalitatea urmărită de reclamantă este cu totul alta, cauza acțiunii este alta, astfel că nu se poate vorbi de identitate de părți, obiect și cauză. Chiar Tribunalul Timiș, în decizia nr. 799/25.11.2005 prin care a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 254/2005, a învederat faptul că reclamanta poate uza de un nou demers judiciar având ca obiect identificarea imobilului supus urmăririi și vândut la licitație, precum și în rectificarea operațiunilor de carte funciară, în măsura în care conține erori.
Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Cu privire la fondul cauzei, judecătoria a constatat că reclamanta Societatea Cooperativă a solicitat instanței să se constate că pe parcela cu nr. top 215-216/a-215-216/b/2 înscrisă în CF nr. 2358 se află edificate, în afara construcției evidențiate, și următoarele construcții: magazin, magazii, spații de depozitare și beci. Conform cărții funciare, pe parcela cu nr. top 215-216/a-215-216/b/2 este formată din teren intravilan și magazin cu etaj. In urma efectuării expertizei topografice în cauză, s-a constatat, conform concluziilor acestui raport, că parcela topografică menționată are o suprafață de 1771 mp, iar la momentul efectuării măsurătorilor și constatărilor la fața locului, existau următoarele construcții edificate pe această parcelă: magazin cu etaj, magazin, magazii, spații de depozitare, platformă beton, WC și beci.
In ceea ce privește suprafața terenului, prima instanță a apreciat că se impune modificarea acesteia, fiind incidente dispozițiile art. 35 ind.1 alin.3 din Legea nr.7/1996. Potrivit art. 351alin.1 din Legea nr.7/1996 modificată prin Legea nr.247/2005, în situația în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierilor cu situația juridică reală, se poate cere de cel interesat rectificare sau, după caz, modificarea acesteia. In conformitate cu alin.3 al aceluiași text legal, în ipoteza în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde cu descrierea corectă a imobilului, aspecte de ordin tehnic, și care nu afectează esența dreptului înscris în CF, titularul dreptului are la îndemână calea unei cereri pentru modificarea cărții funciare, în sensul de a se opera corecturile legate de greșita descriere a compunerii imobilului. In consecință, având în vedere concluziile raportului de expertiză, prima instanță a dispus modificarea CF nr. 2358, în sensul modificării suprafeței de teren de la 100 mp la 1771 mp.
Tot conform concluziilor raportului de expertiză, s-a constatat că în CF nr. 2358 nu sunt evidențiate toate construcțiile edificate pe parcela cu nr. cad. 215-216/a-215-216/b/2, fiind evidențiată doar construcția reprezentând "magazin cu etaj". Instanța de fond a mai reținut că aceste construcții neevidențiate în CF figurează în actele contabile și în declarațiile de impozit ale reclamantei, fiind achitat impozitul aferent acestor clădiri. Având în vedere aceleași dispoziții legale menționate anterior, Judecătoria a dispus modificarea CF nr. 2358 în sensul înscrierii în foaia de avere, sub A2, și a construcțiilor reprezentate de magazin, magazii, spații de depozitare, platformă de beton, WC, beci.
Reclamanta Societatea Cooperativă a solicitat prin acțiunea introductivă să se constate că, de fapt, obiectul vânzării la licitație publică nu l-a constituit magazinul cu etaj, ci celelalte construcții. Conform procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansamblu de bunuri încheiat la data de 04.06.2004, emis în temeiul procesului verbal de licitație nr. 26103/31.05.2004, s-a valorificat prin vânzare la licitație imobilul situat în loc. nr. 243. La datele de identificare ale bunului, s-a menționat că imobilul este compus din magazin și magazie, construcție de cărămidă, conform raportului de evaluare. Examinând raportul de evaluare efectuat în cadrul executării silite pornite de DGFP T, prin, unde sunt menționate fișele de evaluare, la regimul de înălțime se menționează în mod clar că este vorba de un magazin cu regim de înălțime parter. De asemenea, și din fotografiile anexate raportului de evaluare, rezultă că obiectul vânzării la licitație l-a constituit magazin și magazie și nicidecum magazinul cu etaj.
Față de aceste constatări, este evident că înscrierea dreptului de proprietate al pârâților și asupra construcției constând din magazin cu etaj este consecința unei erori, în condițiile în care construcțiile cumpărate prin licitație publică, erau compuse din magazin și magazie, așa cum rezultă din întreg dosarul execuțional.
Reclamanta Societatea Cooperativă a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7203 din 19.10.2004. Conform acestui contract, pârâții și au vândut pârâților și imobilul reprezentând magazin cu etaj pentru prețul de 164.000.000 ROL. Deși, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, pârâții-vânzători aveau înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, este evident că ei cunoșteau că, în cadrul licitației publice, au cumpărat un alt imobil, fiind, în opinia instanței, de rea-credință. Pentru a reține această rea-credință, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând faptul că vânzarea la licitație publică s-a efectuat pe baza unui raport de evaluare al cărui conținut a fost cunoscut de pârâții și și din care rezultă că era vorba de magazin, și nu de magazinul cu etaj. De asemenea, din declarația martorei a rezultat că au avut loc discuții cu pârâtul cu privire la faptul că a cumpărat o construcție și dreptul de proprietate a fost intabulat asupra altei construcții. Mai mult, faptul că la scurt timp pârâții au înstrăinat imobilul pârâților și, continuând de fapt să-l folosească în temeiul unui contract de închiriere, coroborat și cu refuzul pârâților de a se prezenta la interogatoriu, duc la formarea convingerii instanței de fond că, cel puțin pârâții și, au fost de rea credință.
In conformitate cu opinia majoritară din literatura de specialitate, vânzarea-cumpărarea bunului altuia în cunoștință de cauză, reprezentând o operațiune speculativă, are o cauză ilicită și este nulă absolut în baza art. 968.civil. In cazul de față, contractul a fost încheiat de pârâții în frauda dreptului proprietarului, în speță, reclamanta Societatea Cooperativă, pe riscul cumpărătorilor, ceea ce constituie un caz tipic de nulitate absolută în virtutea principiului fraus omnia corrumpit.
In altă ordine de idei, prima instanță a apreciat că un alt motiv de nulitate absolută al contractului de vânzare-cumpărare, îl reprezintă viciul de consimțământ al erorii. In condițiile în care, pârâții și nu s-au prezentat în fața instanței de fond și nu au înțeles să producă în apărarea lor, nici un fel de probe, judecătoria a constatat, pe baza probelor aflate la dosarul cauzei, că ei, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, au avut reprezentarea că obiectul contractului îl reprezintă magazinul cu etaj, pe când vânzătorii, pârâții și cunoșteau faptul că acel magazin cu etaj nu le aparține, ei cumpărând un alt imobil. In această împrejurare, instanța de fond a apreciat că este vorba de un caz de eroare obstacol, falsa reprezentare a realității căzând asupra identității obiectului.
Având în vedere faptul că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7203 din 19.10.2004 are o cauză ilicită și este afectat de viciul erorii-obstacol, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a acestui contract.
In conformitate cu dispozițiile art. 36 pct.1 din Legea nr.7/1996, Judecătoria a dispus rectificarea CF nr. 2358, în sensul în care, ca o consecință a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7203 din 19.10.2004, a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților și, cu consecința restabilirii situației anterioare încheierii acestui contract.
Pentru soluționarea litigiului dedus judecății, sub toate aspectele cu care a fost învestită, instanța de fond a ținut seama de concluziile raportului de expertiză și a dispus dezmembrarea parcele nr. cad. 215-216/a-215-216/b/2 în două subparcele: nr. top 215-216/a-215-216/b/2/1 intravilan cu magazin nr. 243 și anexe în suprafață de 1097 mp s-a reînscris în CF nr. 2358 în proprietatea pârâților și ( ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare) în cota de 1/1 parte asupra construcțiilor și Statul român în cota de 1/1 parte asupra terenului; nr. top 215-216/a-215-216/b/2/2 intravilan cu un magazin nr. 243A și platforma de beton în suprafață de 674 mp care s-a înscris în CF nou, proprietatea reclamantei Societatea cota de 1/1 parte asupra construcțiilor și Statul român în cota de 1/1 parte asupra terenului.
Față de toate aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea formulată și precizată este temeinică și legală, motiv pentru care a admis-o, omologând raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta Societatea Cooperativă, precum și pârâții, și, înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 03.02.2009.
Reclamanta Societatea Cooperativă a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâților și, la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că suma acordată de instanța de fond, respectiv 1763,5 lei nu acoperă cheltuielile efectuate cu acest proces, care se ridică la 2893,8 lei ( 690 lei taxă timbru, 200 lei onorariu avocat, 2003,8 lei onorariu expert).
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 indice 1.proc.civ.
Pârâții și au solicitat modificarea sentinței, arătând că orice problemă legată de vânzarea la licitație publică potrivit legii nu se poate rezolva decât pe calea contestației la executare de către persoanele vătămate și în termenul legal, care de mult este depășit. În același sens sunt și considerentele hotărârilor anterioare pronunțate între părți, cu privire la care instanța de fond în mod greșit a respins excepția autorității lucrului judecat. Întrucât nu s-a dispus anularea licitației în urma căreia au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției întabulate în cartea funciară, nu se poate lua înapoi bunul proprietatea lor, dar nici anula contractul de vânzare cumpărare, pentru că nu s-a dovedit reaua credință a terților cumpărători.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Pârâții și au solicitat respingerea acțiunii, arătând că sunt cumpărători de bună credință.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin întâmpinare, reclamanta recurentă a solicitat respingerea apelurilor, arătând că apelul declarat de pârâții, este tardiv, iar pe fond, la momentul executării silite imobilul care a făcut obiectul acesteia nu era evidențiat în cartea funciară. A fost întocmit un raport de evaluare a imobilelor urmărite silit, iar acestea au fost foarte clar identificate: magazin, magazii, spații de depozitare și beci. Nu se face vorbire despre un magazin cu etaj, iar adjudecatarii de atunci, pârâții și, erau în deplină cunoștință de cauză cu privire la aceasta.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și următoarele proc.civ.
Deși legal citați, intimații pârâți Statul Român prin Consiliul Local și Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu au depus întâmpinare.
La termenul din 02.06.2009 instanța a recalificat în apel calea de atac.
Prin decizia civilă nr. 528/A/02.06.2009 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul Timișa respins, ca tardiv, apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1085/04.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, intimații, intimații Statul Român, prin Consiliul Local și Direcția Generală a Finanțelor Publice T; a respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva aceleiași sentințe; a admis apelul declarat de pârâții și împotriva aceleiași sentințe, pe care a modificat-o în parte în sensul că a menținut soluția de respingere a excepției autorității lucrului judecat, a respins acțiunea precizată în tot, precum și cererea pârâților, pentru plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și a obligat intimata Societatea la 10,15 lei către apelanții pârâți intimați, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, tribunalul, analizând cu prioritate excepția tardivității apelului declarat de pârâții, invocată de reclamantă, în baza art. 137 alin.1 proc.civ. a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât hotărârea a fost comunicată acestor părți la data de 09.12.2008, în timp ce cererea de apel a fost depusă la data de 22.01.2009, astfel că în mod evident a fost depășit termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 alin.1 proc.civ.
Pe fond, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a observat incidența în cauză a puterii de lucru judecat, nu s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996 și Ordinul nr. 634/2006, respectiv Ordinul nr. 633/2006, respectiv dispozițiile art. 728.civ. 673 indice 1.proc.civ.
Din decizia civilă nr. 1205/24.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA depusă la fila 30 dosar de fond, rezultă că s-a stabilit în mod irevocabil faptul că cererea de anulare a licitației organizate de pentru eroare asupra obiectului material al actului nu poate fi primită decât pe calea contestației la executare care presupune identificarea imobilului obiect al licitației publice supus urmăririi și a celui neînstrăinat, nesupus urmăririi, cu consecința observării dispozițiilor Legii nr. 7/1996. Reclamanta nu a atacat actul de adjudecare a imobilului, în condițiile și forma prevăzută de lege, astfel că cererea reclamantei pentru anulare titlu de proprietate a fost în mod temeinic respinsă.
Din compararea acțiunii soluționate irevocabil prin decizia menționată supra, așa cum obiectul acesteia este prezentat în sentința civilă nr. 411/29.04.2005 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M fila 26 dosar de apel, cu acțiunea care face obiectul cauzei de față, tribunalul a constatat că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția autorității lucrului judecat, pentru lipsa identității de obiect.
Cu toate acestea, aspectele stabilite în mod irevocabil se opun cu putere de lucru judecat reclamantei, care ar fi trebuit să urmeze calea contestației la executare pentru îndreptarea pretinsei erori în ceea ce privește imobilul adjudecat la licitație publică. A admite opinia contrară ar echivala cu nesocotirea caracterului obligatoriu al unei hotărâri judecătorești, cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice civile.
În ce privește petitul privind obiectul licitației și constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor neînscrise în cartea funciară, tribunalul a mai constatat că, pe de o parte, reclamanta însăși a învederat în dosarul nr. 254/2005 al Judecătoriei Sânnicolau M faptul că singurul imobil care constituie dreptul de proprietate al cooperativei și care este înscris în CF nr. 2358 este magazinul cu etaj, și nu clădirile în suprafață de 135 mp, compuse din magazin și magazie, construite din cărămidă și aflate în partea paralelă cu acesta.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse în dosarul de fond, nu rezultă dobândirea calității de proprietar a reclamantei asupra construcțiilor descrise la punctul 1 din acțiunea introductivă, iar probele nu au fost suplimentate în calea de atac.
Întrucât petitul privind constatarea obiectului licitației este respins pentru incidența puterii de lucru judecat, conform principiului accesorium sequitur principalae, aceeași soluția va primi și cererea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții și și,; în plus, nu s-a dovedit înțelegerea frauduloasă dintre părți la încheierea actului sau faptul că una dintre părți a fost în eroare cu privire la identitatea obiectului actului.
În ce privește cererea de dezmembrare a terenului și aceea de modificare a cărții funciare, tribunalul a constatat că ele nu pot fi admise, prin prisma faptului că reclamanta nu este proprietar asupra terenului, ci statul român, iar conform art. 673 indice 1.proc.civ. și art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633/2006, doar titularul dreptului de proprietate poate cere dezmembrarea terenului, respectiv modificarea cărții funciare. De asemenea, art. 25 din ordinul nr. 634/2006 în forma în vigoare la momentul pronunțării hotărârii apelate prevedea necesitatea prezentării unui titlu de proprietate pentru suprafața diferență de teren neînscrisă în cartea funciară.
Nici conform noilor modificări ale Ordinului nr. 634 prin Ordinul nr. 134/2009, reclamanta nu ar avea reușită în acțiunea declanșată întrucât trebuie să urmeze procedura necontencioasă prevăzută de noua formă a art. 25, prealabilă, în care să prezinte procesul verbal de vecinătate, conform anexei nr. 18.
Prin prisma acestor considerente, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a respins ca tardiv apelul declarat de pârâții, și ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantă, întrucât prin respingerea acțiunii devine parte căzută în pretenții, nemaiavând dreptul la recuperarea cheltuielilor ocazionate de proces, conform art. 274.proc.civ.
A admis apelul declarat de pârâții și cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii precizate în tot.
A menținut soluția de respingere a excepției autorității lucrului judecat.
În baza art. 274.proc.civ. a respins cererea pârâților, pentru plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, întrucât nu au dovedit achitarea vreunei sume cu acest titlu și a obligat intimata - reclamantă apelantă Societatea la 10,15 lei către apelanții pârâți intimați, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxe de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta Societatea Cooperativă, solicitând în principal, casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelului, iar în subsidiar, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâții și și a menținerii în rest a deciziei.
În motivare, se arată că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în ceea ce privește capătul de cerere privind dezmembrarea terenului și modificarea cărții funciare. În condițiile în care proprietar al terenului este Statul Român, demersul lor judiciar cu privire la aceste aspecte are un caracter oblic, iar interesul lor este justificat de faptul că pretind dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe teren.
De altfel, instanța de apel, în virtutea rolului activ de care trebuia să dea dovadă, trebuia să fi solicitat Statului Român, parte în proces, să-și exprime poziția cu privire la aceste aspecte, în funcție de care să dispună.
Se solicită modificarea hotărârii recurate, cu motivarea că a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește opozabilitatea cu putere de lucru judecat a sentinței civile nr.411/29.04.2005, respectiv a deciziei civile nr.1205/24.05.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, în sensul că singura cale de urmat este aceea a contestației la executare, pe care nu au urmat-
Au arătat că nu contestă formele de executare sau executarea însăși, executare ce a avut ca obiect imobilul extratabular edificat pe CF 2358. În dosarul execuțional nu se face nici o referire la imobilul evidențiat în CF, toate actele de executare făcând referire la construcțiile neevidențiate în CF. Doar după adjudecare s-a produs eroarea, în sensul că s-a întabulat dreptul de proprietate al adjudecatarului asupra imobilului evidențiat în CF ( magazin cu etaj), ce are o valoare mult mai M decât a imobilului adjudecat în realitate.
Se arată că, în condițiile în care nu contestă formele de executare silită, și nici executarea însăși, contestația la executare nu este singura cale aflată la dispoziție, pentru că ei contestă aspecte ulterioare executării silite, ce țin de întabularea în CF a dreptului de proprietate.
În ceea ce privește dovedirea calității lor de proprietari asupra construcțiilor, se apreciază că la dosar există suficiente dovezi din care să rezulte temeinicia susținerilor lor ce nu au fost contestate de proprietarul terenului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 312 alin. 5 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații și au solicitat, prin întâmpinarea depusă la fila 12, respingerea prezentului recurs, ca netemeinic și nelegal, cu motivarea că ei sunt cumpărători de bună-credință ai construcției înscrise în CF, buna-credință prezumată de Codul civil până la proba contrară. Decizia atacată în mod corect a stabilit că nu s-a dovedit înțelegerea frauduloasă dintre părți, la încheierea actului sau eroarea cu privire la identitatea obiectului actului.
Intimații și au depus la dosar concluzii scrise ( filele 13-15), solicitând respingerea prezentului recurs, ca netemeinic și nelegal, invocându-se incidența puterii lucrului judecat, prevederile Legii nr. 7/1996, Ordinele nr. 633/2006 și 634/2006, art. 728 Cod civil, art. 6731Cod procedură civilă. Se reiterează aspectele invocate în fața instanțelor de fond, ce au fost deja prezentate, cu privire la autoritatea de lucru judecat, nedovedirea dreptului de proprietate al reclamantei construcției magazin cu etaj, cumpărarea și apoi vânzarea de către ei a construcțiilor înscrise în CF, desfășurarea executării silite, inexistența unei înțelegeri frauduloase sau erori cu privire la identitatea obiectului vânzării.
Statul Român, prin Consiliul Local, a solicitat prin întâmpinare, admiterea prezentului recurs, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei la Judecătoria Sânnicolau M pentru completarea raportului de expertiză, dezmembrarea CF nr. 61 ( fila 18-19). Se arată că, în calitate de proprietari ai terenului, subscriu la dreptul de proprietate asupra construcțiilor în favoarea reclamantei, cu excepția, evidențiat în CF 61.
În drept, se invocă dispozițiile art.115-116 Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterii, dar anterior pronunțării soluției în cauză, acest din urmă intimat a arătat că solicită respingerea prezentului recurs, și nu admiterea, cum din eroare s-a exprimat în întâmpinare, cu motivarea că reclamanta nu are calitate procesuală activă în dosar.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate, în limitele stabilite de art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că, în raport de probatoriul administrat și de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Decizia recurată este temeinică și legală, în ceea ce privește respingerea, ca tardiv, a apelului declarat de pârâții și, ca urmare a aplicării corecte a dispozițiilor art. 284 alin. 1 și art. 101 și urm. Cod procedură civilă. De altfel, această parte din hotărâre nici nu a fost contestată de părțile interesate, pârâții și, astfel că, sub acest aspect și în privința acestor pârâți, sentința prime instanțe a rămas irevocabilă, drepturile lor nemaiputând fi repuse în discuție, intrând în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește restul deciziei recurate, respectiv apelurile declarate de către reclamanta Societatea Cooperativă și pârâții și, Curtea constată că în mod eronat Tribunalul Timișa reținut incidența în cauză a puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1205/24.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în ceea ce privește calea procedurală de urmat pentru realizarea pretențiilor reclamantei.
Examinând conținutul deciziei susmenționate, se impune a constata că, în soluționarea apelului în acel dosar, Tribunalul Timișa reținut posibilitatea declanșării unui proces pentru identificarea imobilelor supuse urmăririi silite și a celuilalt imobil, construcție evidențiată în CF, precum și rectificarea cărții funciare în condițiile Legii nr.7/1996, ca și o alternativă la contestația la executare menționată și ea, ca posibilitate legală ( fila 30 dosar tribunal verso). În conținutul deciziei sale, Curtea de APEL TIMIȘOARA reține legalitatea și temeinicia deciziei Tribunalului care enumeră cele două alternative procesuale, și vorbește despre nepromovarea contestației la executare, dar și despre nevoia identificării imobilului, fără a înlătura concluziile tribunalului cu privire la acțiunea în rectificare CF.
Ca atare, având în vedere acest conținut al hotărârilor judecătorești, Curtea constată că, în cauză, nu se poate reține că puterea de lucru judecat privește imposibilitatea promovării prezentei acțiuni, respectiv obligativitatea promovării contestației la executare în vederea realizării drepturilor pretinse de reclamantă.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat în mod constant reclamanta, ea nu contestă identitatea obiectului executării silite, ce rezultă din actele dosarului execuțional, ci o eroare cu privire la înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară.
Din raportul de evaluare întocmit în cadrul executării silite ( fila 66 și urm. jud.), precum și din toate actele de executare ( fila 105, 109, 117 dosar fond) rezultă că s-a evaluat și executat silit, respectiv adjudecat, o construcție fără etaj, situată în curtea imobilului înscris în CF nr. 2358, și nicidecum magazinul cu etaj evidențiat în cartea funciară menționată. Claritatea descrierii imobilului adjudecat sprijină concluzia primei instanțe în acest sens, astfel că, sub acest aspect sentința judecătoriei se impunea a fi menținută, prin înlăturarea motivului de apel al pârâților cu privire la acest aspect, iar decizia recurată se impune a fi reformată în mod corespunzător.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantei asupra magazinului cu etaj evidențiat în CF, acest lucru rezultă cu îndestulătoare evidență din conținutul documentației depuse la dosar în fața primei instanțe. Un aspect deloc de neglijat îl constituie faptul că această situație era atestată de conținutul cărții funciare, anterior finalizării executării silite.
Cu privire la relevanța afirmațiilor făcute de reclamantă în dosar nr.254/2005 al Judecătoriei Sânnicolau M în sensul că singurul imobil ce constituie dreptul său de proprietate este magazinul cu etaj înscris în Cf 2358, și nu clădirile în suprafață de 135 mp. compuse din magazin și magazie, construite din cărămidă și aflate în partea paralelă cu aceasta, această declarație survine ulterior finalizării executării silite și atestă convingerea reclamantei că imobilul în litigiu, respectiv magazinul cu etaj, îi aparține, atâta timp cât executarea silită a privit celelalte construcții, așa cum au fost descrise anterior.
Ca atare, decizia recurată se impune a fi reformată și sub acest aspect, dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor descrise în acțiune fiind dovedit de o manieră îndestulătoare.
Față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții efectuată în cauză, Curtea constată că soluția primei instanțe este temeinică și legală în ceea ce privește constatarea componenței imobilului, ce se impunea a fi evidențiată în CF, precum și cu privire la obiectul dreptului dobândit de pârâții și prin adjudecare. Față de claritatea documentației întocmite cu acel prilej, nu se poate reține, ca întemeiată afirmația pârâților în sensul că au fost siguri că au cumpărat construcția evidențiată în CF. Orice eroare din partea acestora este exclusă, în condițiile în care între construcția din CF și cea supusă executării silite existau diferențe substanțiale, între care cea mai notabilă este a regimului de înălțime ( prima construcție era cu etaj, iar cea executată silit doar cu parter).
Ca atare, pârâții au cunoscut că întabularea în CF și ulterior, vânzarea către soții a privit o construcție ce nu le aparținea în proprietate, fiind de rea-credință, reținându-se și declarația martorului audiat în primă instanță în sprijinul acestei concluzii. În ceea ce privește situația soților și, având în vedere că soluția primei instanțe a rămas irevocabilă în ceea ce îi privește, prin respingerea apelului declarat de ei, ca tardiv ( soluție pe care nu au contestat-o), Curtea apreciază că nu poate fi reluată analiza valabilității contractului prin care au cumpărat de la soți o construcție, astfel că va fi menținută, ca legală și temeinică, sentința primei instanțe și sub acest aspect.
În ceea ce privește rectificarea suprafeței de teren înscrise în Cf nr.2358, precum și dezmembrarea parcelei cu nr.cadastral 215-216/a - 215-216/b/2 în două subparcele, față de titularul dreptului de proprietate asupra terenului în discuție ( Statul Român), precum și de poziția exprimată de acesta prin concluziile scrise depuse la 19.10.2009, Curtea constată că decizia tribunalului este corectă sub acest aspect.
Nefiind titularul dreptului de proprietate asupra terenului, reclamanta nu justifică legitimarea procesuală activă pentru aceste două petite, față de prevederile art.89 din Ordinul nr.633/2006, și de art. 22 din Legea nr.7/1006 republicată, astfel că acest motiv de recurs urmează a fi înlăturat, ca neîntemeiat.
Nu pot fi reținute, ca întemeiate, susținerile recurentei privind neexercitarea rolului activ al instanție de apel, câtă vreme acest drept îi aparține Statului Român, care nu a înțeles să-l exercite, ba, mai mult, în calea de atac a recursului, invocă lipsa calității procesuale active în cauză.
Ca atare, nu va fi admisă solicitarea recurentei de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru aceste motive.
Concluzionând, Curtea constată că prezenta cerere de recurs este temeinică, față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, și procedând la rejudecarea cererilor de apel, constată că este întemeiat doar apelului declarat de pârâții și și doar în ceea ce privește petitele privind rectificarea suprafeței de teren și dezmembrarea acestuia, în rest apelul declarat de această parte se privește a fi neîntemeiat, cu consecința necesității menținerii sentinței Judecătoriei Sânnicolau M în rest.
Apelul declarat de soții, așa cum am arătat deja, în mod corect a fost respins, ca tardiv, iar apelul reclamantei a vizat doar neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate.
Analizând această cerere, prin prisma dispozițiilor art.274 și urm. Cod procedură civilă, având în vedere că, urmare a prezentei decizii, acțiunea civilă promovată de reclamantă va fi admisă doar în parte, soluția cu privire la cheltuielile de judecată se impune a fi menținută, ca fiind corectă, iar apelul reclamantei urmează a fi respins, ca neîntemeiat, conform art.296 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite, ca întemeiat, recursul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva deciziei civile nr. 528/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1085/4.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, ca tardiv; va respinge apelul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva aceleiași sentințe și va admite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile sus-menționate, pe care o schimbă în parte, în sensul că va respinge petitele privind modificarea suprafeței de teren înscrise în CF nr. 2358 și privind dezmembrarea parcelei de teren înscrise în această carte funciară, menținând în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
În baza dispozițiilor art.274 și urm. Cod procedură civilă, Curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, recurentei, ca nesolicitate, iar celorlalte părți, ca necuvenite, față de soluția pronunțată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva deciziei civile nr. 528/A/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, Statul Român, prin Consiliul Local și
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că:
Respinge apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 1085/4.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, ca tardiv.
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea Cooperativă împotriva aceleiași sentințe.
Admite apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile sus-menționate, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge petitele privind modificarea suprafeței de teren înscrise în CF nr. 2358 și privind dezmembrarea parcelei de teren înscrise în această carte funciară.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /09.11.2009; Tehnored. 2 ex./09.11.2009
;Instanța de apel:;; Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
