Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.92
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul P, împotriva sentinței civile nr.3168 din 10 decembrie din 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna Câmpina,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant personal, lipsind apelanta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri, respectiv: sentința nr.337/08.07.2008 a Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios Administrativ II, adresa de răspuns nr.3403/07.02.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială, întâmpinarea formulată de Direcția de Muncă în dosarul - al Tribunalului Prahova, decizia nr.200/30.09.1998 a Direcției Generale de Muncă P, adresa nr.-/30.06.1982 emisă de Inspectoratul Județean I, biletul de eliberare din închisoare, hotărârea nr.3221/03.02.1994 emisă de Comisia de aplicare a Decretului-Lege 118/1990 și decizia nr.200/30.09.1998 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege 118/1990.
Curtea, din oficiu, pune în discuție ca motiv de nulitate de ordine publică inadmisibilitatea acțiunii în constatare formulată de reclamantul, având în vedere că acesta avea posibilitatea formulării acțiunii în realizare potrivit dispozițiilor Decretului-Lege 118/1990.
Intimatul reclamant, având cuvântul, arată că la momentul 1998 nu a formulat acțiune în instanță, deoarece nu avea posibilitatea obținerii documentelor necesare.
Cu privire la apelul formulat de intimata pârâtă solicită respingerea ca nefondat și a se constata existența tuturor drepturilor prevăzute de Decretul 118/1990.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.6671/2008 la data de 20.1.0. 2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Direcția de munca și Protecție Socială P, să se constate existența încadrării sale în categoria persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 6 martie 1945.
În motivarea cererii formulate se arată că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate, a fost supus unor persecuții de natură religioasă întrucât era adeptul credinței "adventist-reformist" și natura acestei persecuții are același regim cu persecuția politică.
Reclamantul învederează instanței că în perioada 21.12.1977 - 05.07. 1978 fost arestat și condamnat pentru infracțiunea de "insubordonare militară pentru motive religioase", condamnare executata ca deținut politic.A fost supus unor persecuții de natură religioasă întrucât era adeptul credinței "adventist-reformist" și natura acestei persecuții are același regim cu persecuția politică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 pr.civilă.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.3168 din 10 decembrie 2008, a admis acțiunea, a constatat că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor persecutate din motive religioase în perioada 21.12.1977 - 05.07.1978, reținând că prin sentința penală nr.673 din 24 noiembrie 1977 reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de insubordonare, în baza dispozițiilor art.334 alin.1 Cod penal și art. 334 pr.penală, reținându-se în cuprinsul hotărârii că la data de 29 septembrie 1977, fiind chemat în biroul comandantului, a refuzat să depună jurământul, pe motiv că face parte din secta adventiști-reformiști și conform credinței, îi este interzis aceasta.
Conform fișei personale (fila 4 dosar) reclamantul a fost arestat la data de 21.12.1977 și a fost liberat la data de 05.07.1978.
În baza acestor înscrisuri tribunalul a reținut că reclamantul a fost supus unor persecuții de natură religioasă, care au același regim cu persecuția politică și ca atare, devin incidente în cauză prevederile Decretului nr.118/1990.
Împotriva sentinței Tribunalului Prahovaa formulat apel pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dispozitivul sentinței nu este în concordanță cu aspectele reținute în considerente.
Astfel, tribunalul în considerente reține " reclamantul a fost suspus unor persecuții de natură religioasă care au același regim cu persecuția politică și ca atare devin incidente în cauză prevederile Decretului 118/1990 ".
În dispozitiv, tribunalul constată că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor persecutate din motive religioase, dar uită să adauge că au același regim cu persecuția politică sau că sunt incidente dispozițiile Decretului-Lege nr.118/1990.
Susține apelanta că, având în vedere că în baza Decretului-Lege nr. 118/1990 se acordă o serie de drepturi se impune ca dispozitivul sentinței să fie limpede și în concordanță cu aspectele reținute în considerente, aplicarea dispozițiilor acestui decret în baza sentinței nr.3168/10.12.2008 pronunțată de tribunal se face prin deducție, deoarece dispozitivul nu dispune expres.
Față de motivele arătate, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate.
La termenul din data de 30.04.2009, Curtea, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 295 alin. 1 pr.civilă, a pus în discuția părților, ca motiv de ordine publică, excepția inadmisibilității acțiunii, rămânând în pronunțare asupra acesteia și a apelului declarat în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele de lege incidente în cauză, Curtea de Apel constată că excepția este întemeiată și, pe cale de consecință, apelul va fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, prin cererea formulată la data de 20.10.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Direcția de Munca și Protecție Socială P, să se constate existența încadrării sale în categoria persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 6 martie 1945.
În motivarea cererii formulate se arată că, așa cum rezultă din înscrisurile atașate, a fost supus unor persecuții de natură religioasă întrucât era adeptul credinței "adventist-reformist" și natura acestei persecuții are același regim cu persecuția politică.
Reclamantul a învederat că în perioada 21.12.1977 - 05.07. 1978 fost arestat și condamnat pentru infracțiunea de "insubordonare militară pentru motive religioase", condamnare executata ca deținut politic.A fost supus unor persecuții de natură religioasă întrucât era adeptul credinței "adventist-reformist" și natura acestei persecuții are același regim cu persecuția politică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111 pr.civilă.
Conform art. 111 pr.civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speța de față, acțiunea în realizare aflată la dispoziția reclamantului era procedura prealabilă prevăzută de Decretul-Lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de 6.03.1945, astfel încât, acțiunea în constatare a acelorași drepturi prevăzute de acest text special, nu mai este admisibilă.
Trebuie remarcat faptul că acțiunea în constatare este inadmisibilă indiferent de faptul că acțiunea în realizare a fost sau poate fi respinsă datorită lipsei de diligență a reclamantului sau altor motive subiective.
Astfel, după cum se poate observa în speța de față, reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de Decretul-Lege nr. 118/1990, fiind emisă dispoziția nr. 200/30.09.1998 a DGMPS prin care i-a fost respinsă cererea, decizie pe care, însă, nu a înțeles să o conteste în termen, potrivit prevederilor legale.
În acest sens se remarcă faptul că cererea de repunere în termenul de declarare căii de atac împotriva acestei dispoziții a fost respinsă, iar contestația respinsă ca fiind tardiv formulată, prin sentința civilă nr. 337/8.07.2008 a Tribunalului Prahova -Secția comercială și de contencios administrativ.
Ca atare, indiferent de soluția pronunțată cu ocazia acțiunii în realizarea dreptului, având în vedere că reclamantul solicită stabilirea tuturor drepturilor de care beneficiază persoanele încadrate în categoria celor persecutate politic, conform dispozițiilor speciale ale Decretului-Lege nr. 118/1990, Curtea de Apel constată că nu se mai poate constata existența acestor drepturi pe calea acțiunii de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 111 pr.civilă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 295 pr.civilă și observând că motivul de ordine publică invocat de către instanță este întemeiat, Curtea de APEL PLOIEȘTI, în baza dispozițiilor art. 296 pr.civilă, va schimba în tot sentința apelată.
Pe cale de consecință, va fi admisă excepția inadmisibilității acțiunii, conform art. 137 pr.civilă și va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă, potrivit considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județ P împotriva sentinței civile nr. 3168 pronunțată la 10 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna Câmpina,-, cod poștal -, județul
Schimbă în tot sentința nr. 3168 pronunțată la 10 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge, ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Direcția de Muncă și Protecție Socială
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - C -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.PJ
4 ex/19.05.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 312
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Constanța Pană
