Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 967/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.967/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC de Media SA C N, împotriva sentinței civile nr.1070/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemante în încheierea de ședință din 24 septembrie 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 1 octombrie 2009, și apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- astfel cum a fost formulată și precizată, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC de Media SA, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată să se dispună constatarea nulității absolute a deciziei 28/31.03.2008, reintegrarea în muncă și plata despăgubirilor bănești echivalente cu salariile indexate, începând cu data emiterii deciziei de concediere până la data reintegrării efective, să se constate că prin nr. 40/31.01.2007 au fost încălcate drepturile salariale minimale stabilite prin CCM la nivel de ramură mass-media, acesta în privința salariului tarifar de încadrare, a sporului de vechime în muncă, a sporului de neconcurență, precum și a compensării bănești a concediului de odihnă neefectuat și cuvenit în anul 2008. Reclamantul mai solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești cuvenite și neachitate anterior, pentru perioada februarie 2007-martie 2008, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii civile se arată de către reclamant faptul că a avut calitatea de salariat, având contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de redactor. Se apreciază decizia de concediere ca fiind lovită de nulitate, fiind dispusă încetarea retroactivă, neexistând nici un motiv real pentru justificarea reducerii activității pârâtei, neexistând astfel o cauză reală și serioasă. Reclamantul susține că decizia de concediere este insuficientă și imperfectă din punct de vedere juridic.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul arată faptul că solicită anularea deciziei de concediere 28/2008, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 7.122 lei cu titlu drepturi bănești, precum și obligarea pârâtei la plata comisionului de 20% de publicitate.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâtă se solicită respingerea acțiunii civile formulată de către reclamant, capătul 1 fiind apreciat ca inadmisibil, iar capătul 2 ca fiind neregular în principal, iar în subsidiar ca fiind netemeinic și nefondat, iar în privința solicitării referitoare la plata despăgubirilor, această pretenție este apreciată ca fiind nefondată și neîntemeiată. Se mai solicită respingerea capătului 3 ca fiind inadmisibil, iar petitul 4 este apreciat ca fiind inadmisibil în principal și netemeinic și nefondat în subsidiar.
Pârâta solicită de asemenea respingerea pretențiilor reclamantului de la capătul 5 ca fiind nefondate, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată de către pârâtă faptul că decizia de concediere a fost întocmită cu respectarea strictă a tuturor procedurilor, conținând toate elementele de formă cerute de lege. Cauza pentru care desființarea postului reclamantului a fost efectivă, se regăsește în pierderea economică generată, dovada certă fiind actele contabile înregistrate.
Prin sentința civilă nr. 1070/2009 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul împotriva pârâtei SC DE MEDIA SA și în consecință:
A fost anulată decizia de concediere nr. 28/31.03.2008 emisă de pârâtă și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior concedierii, cu obligarea aceleiași pârâte la plata în favoarea reclamantului a despăgubirilor bănești datorate, cu titlu drepturi salariale cuvenite și neachitate, începând cu data concedierii, până la data reintegrării, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
S-a constatat încălcarea de către pârâtă a prevederilor cuprinse în CCM la nivel de ramură mass-media, privind recunoașterea și acordarea drepturilor salariale minimale și a fost obligată aceeași pârâtă să plătească reclamantului suma de 7627,98 lei, această sumă cuprinzând inclusiv actualizarea cu indicele de inflație până la data de 31.03.2008, reprezentând diferență salariu tarifar de încadrare, spor privind clauza de neconcurență, diferență spor vechime în muncă și compensarea bănească a concediului de odihnă cuvenit și neefectuat în anul 2008, aceste diferențe salariale nete urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și după data de 31.03.2008, până la data plății efective.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei procentuale reprezentând comisionul de publicitate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 619 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Relațiile juridice de muncă dintre părțile semnatare al unui raport juridic de muncă, trebuie să se desfășoare și să fie supus principiului bunei credințe și al consensualității drepturilor, obligațiilor, răspunderilor și competențelor căzute în sarcina fiecărei părți.
Contractul individual de muncă este un contract numit reglementat ca și cerințe de conținut și formalism de prevederile legale imperative din legislația din domeniu în vigoare.
Contractul individual de muncă încetează în condițiile limitative cuprinse în cap. 5, art. 55 și urm. din Legea 53/2003, pârâta trebuind în speța dată, să facă aplicabilitatea prevederilor art. 65 din acest ultim act normativ, respectiv art. 55 lit.c, art. 58.
În prezenta cauză, prin decizia de concediere nr. 28/14.03.2008, revizuită voluntar de către emitentă prin decizia 28/31.03.2008, conform și adresei 22719/31.03.2008, s-a dispus concedierea reclamantului, reținându-se din conținutul acestui înscris că disponibilizarea individuală este motivată de reducerea activității angajatorului, la punctul de lucru A, acesta necesitând desființarea postului de redactor al reclamantului.
Este evidențiat în decizia de concediere că preavizul de 20 de zile a fost acordat reclamantului, pe perioada 19.02.2008-17.03.2008.
Văzând dispozitivul deciziei de concediere, se reține faptul că s- dispus în mod unilateral încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului, în mod retroactiv, în condițiile în care decizia este emisă la data de 31.03.2008 și dispune retroactiv cu data de 28.03.2008 reducerea postului din motive neimputabile reclamantului, fiind astfel înfrânt principiul neretroactivității actelor civile de dispoziție, aceasta conform și normelor incidente evidențiate în art. 1 și urm din Codul Civil, respectiv art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 75 din Legea 53/2003.
Astfel, pârâta a dispus concedierea reclamantului retroactiv, actul emis și intrat în circuitul civil ca urmare a comunicării, nu poate produce efecte și consecințe retroactive, retroactivitatea efectelor juridice ale acestuia nefiind posibilă.
De asemenea, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului-reclamant, reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinat de desființarea locului de muncă ocupat ca urmare a dificultăților economice și/sau a reorganizării activității, acestea trebuind a avea cauze reale și serioase, măsurile de reorganizare și reorientare profesională, trebuind să fie realizate efectiv.
Pârâta nu a realizat cerințele art. 60 alin. 1 lit.a, respectiv art. 73 și urm. din Legea 53/2003, văzând evoluția profesională a reclamantului, sub aspectul dovedirii în perioada de preaviz a incapacității temporare de muncă, aceasta determinând condițiile de acordare și realizare a perioadei de preaviz cuvenită și acordată efectiv reclamantului, acesta conform și art. 28 lit. a din I, în evidentă contradictorialitate dintre evidențierea perioadei de preaviz respectiv 19.02.2008-17.03.2008, perioadă menționată în ambele decizii și recunoașterile exprese ale pârâtei menționate în întâmpinare, unde se arată " urmare a faptului că la data expirării concediului medical al reclamantului,respectiv 28.03.2008.".
Astfel, văzând și scriptele doveditoare privind incapacitatea temporară de muncă, rezultă fără echivoc faptul că aceasta este corespondentă perioadei 14.03.2008-27.03.2008, fiind încălcate și sub acest aspect normele de drept imperative și mai sus reținute de către instanța de judecată, aceasta sub aspectul poziției evidente a incapacității temporare de muncă în actul de dispoziție criticat de către reclamant și a cărei desființare se solicită prin prezenta acțiune.
Este evident faptul că reclamantul a avut obligațiile și răspunderile profesionale corespondente funcției, și date de felul muncii, de redactor, astfel cuprinse limitativ în contractul individual de muncă și fișa postului, acestea fiind realizate în integrum, acest aspect rezultând inclusiv din răspunsul pârâtei de la fila 223 pct. 6, unde se arată că postul de agent vânzări oferit reclamantului, conform și ofertei de la fila 8, este sub pregătirea profesională a reclamantului dovedită ca fiind "mult prea bine pregătit din punct de vedere profesional, pentru a accepta ocuparea acestui post".
În ceea ce privește motivele de fapt invocate de către entitatea pârâtă ca fiind determinante în concedierea reclamantului, respectiv reducerea activității și limitarea de pierderi financiare, instanța de judecată a reținut chiar poziția acesteia menționată în răspunsul la chestionar, poziția 3, poziția 7 și poziția 9, unde se arată chiar de către pârâtă, că au fost angajate persoane după concedierea reclamantului, inclusiv la punctul de lucru din A, iar pierderea economică suferită a fost redusă în anul 2008 față de anul precedent, dar măsura dispusă de concediere a reclamantului este apreciată ca fiind "profitabilă și justă".
Sunt avute în vedere, sub aspectul numărului de personal, prevederile art. 65 alin. 2 din Legea 53/2003, unde se arată expres că desființarea locului de muncă ca urmare a reorganizării și dificultăților economice, trebuie să aibă cauze reale și serioase, dar chiar înainte de concediere, și după concediere au fost angajate mai multe persoane, inclusiv redactor și tehnoredactor.
În ceea ce privește dreptul legal și convențional al reclamantului, precum și obligația corelativă căzută în sarcina pârâtei de a proceda în consecință, în sensul de a avea beneficiul și satisfacția plății în integrum a tuturor drepturilor bănești cuvenite, instanța de judecată reține incidența și aplicabilitatea în speță a prevederilor cuprinse în art. 154-166 din Legea 53/2003, art. 37 și urm din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, art. 29 și urm. din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură 2006-2007 și a actului adițional nr. 1 la această normă convențională.
În condițiile în care, drepturile salariale nu pot face obiectul limitării și/sau reținerii, acestea având și caracter de creanță privilegiată - art. 156 din Legea 53/2003 și văzând inclusiv prevederile art. 161 alin. 4 din acest ultim act normativ și art. 1081-1086 Cod Civil, pretenția și cererea reclamantului, a fost apreciată ca fiind deplin justă și întemeiată, cu consecința obligării pârâtei la plata tuturor drepturilor bănești datorate reclamantului, cu reținerea inclusiv a normelor cuprinse în art. 141 alin.4 din Legea 53/2003, urmând a fi înlăturate orice alte susțineri și aprecieri contrare promovate de către pârâtă.
Văzând și concluziile lucrării de specialitate, respectiv a expertizei contabile judiciare, dispusă și efectuată în prezenta cauză civilă, precum și completarea efectuată și pentru considerentele și motivele de fapt și de drept arătate și reținute mai sus, s- admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamant, în sensul anulării deciziei de concediere nr. 28/2008, cu reintegrarea reclamantului în funcția avută de către acesta anterior măsurii unilaterale de concediere și plata în favoarea acestuia a drepturilor bănești cuvenite și nerealizate, actualizate cu indicele de inflație, aceasta pentru o justă și echitabilă dezdăunare, începând cu data concedierii până la data reintegrării efective.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză drepturile bănești în cuantum de 7.627,98 lei, reprezintă diferența actualizată, în condițiile arătate, a diferenței de salariu tarifar de încadrare cuvenită, a sporului procentual pentru clauza de neconcurență, precum și diferența de spor vechime în muncă, dar și compensarea bănească a concediului de odihnă neefectuat în anul 2008, aceasta conform și celor evidențiate în raportul de expertiză judiciară filele 533-565.
Văzând și dispozițiile incidente cuprinse în Legea 130/1996 republicată, Ordinul 64/2003, a dispozițiilor art. 236 și urm din Legea 53/2003, instanța de judecată a constatat evidenta încălcare de către pârâtă a prevederilor obligatorii cuprinse în CCM la nivel de ramură mass-media, aceasta în ceea ce privește condițiile de consacrare, recunoaștere și acordare efectivă a drepturilor salariale minimale, cu consecința obligării pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7.627, 98 lei, această sumă reprezentând inclusiv actualizarea cu indicele de inflație a sumei de 6.928 lei, corespondentă perioadei februarie 2007- martie 2008, urmând a fi dispusă actualizarea cu indicele de inflație și după data de 31.03.2008 până la data plății efective.
S-a dispus respingerea capătului de cerere evidențiat în precizarea de acțiune, privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând comisionul procentual de publicitate, această pretenție fiind nedovedită.
Față de soluția pronunțată, fiind solicitate și dovedite cheltuieli de judecată, s-a făcut aplicabilitatea prevederilor art. 274 cod procedură civilă, cu obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 619 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC DE MEDIA SA C solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a susținut că hotărârea este nelegală având în vedere următoarele:
1. greșit reține instanța că decizia ar avea efecte retroactive, deoarece în realitate decizia a fost redactată și comunicată în 31.03.2008 și cu ocazia comunicării preavizului contestatorul a fost înștiințat că măsura concedierii operează după expirarea termenului de 20 de zile, care însă a fost prelungit datorită concediului medical.
2. greșit reține instanța că au fost angajate alte persoane în cadrul societății, în realitate fiind angajate alte trei persoane pe posturi devenite vacante după plecarea titularilor, iar aceste posturi sunt posturi tehnice ce necesită studii de specialitate corespunzătoare.
3. fără temei legal reține instanța că pârâta ar fi încălcat principiul neretroactivității actelor civile, din moment ce în speță este vorba de un act administrativ ce a fost emis de conducerea societății în vederea redresării economice a acesteia.
4. în mod greșit a acordat instanța de fond reclamantului despăgubiri în care a inclus sporuri ce nu erau prevăzute în contractul individual de muncă și anume: pentru clauza de neconcurență, spor vechime pentru că nu a prezentat cartea de muncă sau dovada vechimii.
Intimatul reclamant a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate:
Soluția de anulare a deciziei de concediere nr. 28/31.03.2008 este temeinică și legală.
Astfel, prin decizia nr. 28/14.03.2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 Codul muncii începând cu data de 18.03.2008, termenul de preaviz fiind de 20 zile lucrătoare, de la data de 19.02.2008 până la data de 17.03.2008.
Ulterior se emite decizia nr. 28/31.03.2008 prin care se modifică numai data de la care se dispune desfacerea contractului individual de muncă, respectiv 28.03.2008, celelalte dispoziții rămânând nemodificate.
Potrivit certificatelor medicale depuse la dosar filele 352, 353 și luate în evidență de pârâtă, reclamantul în perioada 14.03.2008-27.03.2008 s-a aflat în concediu medical.
La art. 50 din Legea nr. 53/2003 se prevede că contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:"concediu pentru incapacitate temporară de muncă".
Mai mult, la art. 73 alin. 3 Codul muncii se arată că în situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepția cazului prevăzut la art. 51 alin. 2.
Față de aceste dispoziții legale și momentul de la care a început să curgă termenul de preaviz se constată că în 14.03.2008 și în 17.03.2008 (zilele de 15 și 16.03.2008 fiind zile nelucrătoare) reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, contractul său individual de muncă fiind suspendat.
Pentru a opera integral termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare, ultima zi de preaviz era 31.03.2008, astfel că reclamantului i se putea desface contractul individual de muncă numai începând cu data de 01.04.2008.
Cu toate acestea, conform deciziei atacate, reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 28.03.2008, situație în care nu a fost respectat termenul de preaviz.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, care permitea angajatorului să opteze între a acorda preaviz și a plăti salariatului o indemnizație egală cu J din salariul lunar, reglementarea actuală, conținută în art. 73 din Codul muncii, nu mai conține o astfel de alternativă, angajatorul fiind obligat să acorde preaviz.
În conformitate cu art. 38 din Codul muncii salariatul nu poate renunța la termenul de preaviz, iar angajatorul nu poate reduce durata acestuia.
În speța dedusă judecății, angajatorul a dispus concedierea de la o dată când legal termenul de preaviz nu era împlinit, astfel că decizia atacată este emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 73 din Codul muncii, soluția de anulare pronunțată de către prima instanță fiind temeinică și legală, decizia fiind nelegală.
Față de cele menționate devin fără relevanță criticile formulate la pct. 2 și 3, chiar dacă afirmațiile de la pct. 2 sunt susținute de actele de la dosar, aceste critici vizând temeinicia deciziei atacate, care a fost anulată pentru nelegalitate.
Este însă întemeiată parțial critica de la pct. 4.
Sporul de vechime este cuvenit reclamantului în temeiul art. 30 lit. c din CCM la nivel ramură mass-media, pârâta neputând invoca faptul că nu a acordat sporul pentru că reclamantul nu a depus cartea de muncă, întrucât s-ar regăsi în situația de a-și invoca propria culpă, ceea ce nu este permis conform adagiuluinemo censetur propriam turpitudinem.Cum sporul a fost corect acordat raportat la vechimea efectiv dovedită de către reclamant, soluția primei instanțe este la adăpost de critica adusă.
Instanța găsește însă întemeiată critica referitoare la sporul privind clauza de neconcurență.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel ramură mass-media părțile convin ca salariatul din mass-media să beneficieze de un spor pentru clauza de neconcurență și/sau sporul de fidelitate care se acordă,dacă este cazul, în cuantum de 25%.
Prin actul adițional la CCM la nivel ramură mass-media, se introduce art. 311potrivit căruia părțile pot negocia și cuprinde în contract o clauză de neconcurență prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze în interesul său sau al unui terț o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunară.Clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizației de neconcurență lunare, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
După cum se poate observa în contractul individual de muncă al reclamantului nu sunt inserate astfel de mențiuni, motiv pentru care clauza de neconcurență nu poate produce efecte în privința sa, neexistând nici un temei al acordării unei astfel de indemnizații.
În consecință, admiterea acestui capăt de cerere de către prima instanță este rezultatul unei greșite aplicări a dispozițiilor legale la situația concretă a reclamantului, astfel că fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de către pârâtă, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantului sporul pentru clauza de neconcurență. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, astfel că nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC de Media SA CNî mpotriva sentinței civile nr. 1070/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantului sporul pentru clauza de neconcurență.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Tehnored./9.11.2009
4ex
Judecători fond: C,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI CIVILE NR.967/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC de Media SA CNî mpotriva sentinței civile nr.1070/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantului sporul pentru clauza de neconcurență.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Președinte:Cismaru Monica MariaJudecători:Cismaru Monica Maria, Victor Crețoiu, Vesa
