Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.98/
Ședința publică din 18 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în Calea, nr.19, jud.B împotriva sentinței civile nr.657/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul, cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar,lipsă fiind intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurentei pârâte în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1212/113 din 4.04.2007 la Tribunalul Brăila reclamantul a chemat în judecată pe pârâții B-lichidator pentru B,Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii B solicitând să se constate că în perioadele 1.11.1978 - 1.05.1985 și 1.02.1990 - 1.02.2000 a încasat spor de noapte de 15%,iar în perioadele 1.02.1995 - 1.01.1999 și 1.10.1999 - 1.02.2000 a încasat spor de vechime de 25%,calculate la salariul de bază și care nu au fost trecute în carnetul de muncă și nu au fost avute în vedere la calcularea pensiei pentru limită de vârstă conform deciziei nr.-/2006.
În motivarea acțiunii civile reclamantul a susținut că în perioadele 1.11.1978 - 1.05.1985 și 1.02.1990 - 1.02.2000 a încasat spor de noapte de 15% și în perioada 1.02.1995 - 1.01.1999 și 1.10.1999 - 1.02.2000 a încasat spor de vechime de 25% la salariul de bază fiind încadrat în funcția de maistru la
Faptul că a lucrat în perioadele respective la. B rezultă din carnetul de muncă,însă sporurile încasate nu i-au fost luate în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
A mai arătat reclamantul că documentele de personal,statele de plată au fost predate de lichidatorul al către pârâta Casa Județeană de Pensii B,dar aceasta cu adresa nr.20274/15.06.2006 îi comunică că nu-i poate elibera date cu privire la aceste sporuri întrucât nu deține documente justificative.
În atare condiții,a arătat reclamantul, nu-și poate recalcula pensia conform OUG nr.4/2005.
Reclamantul a invocat în cauză disp.Decretului nr.92/1976 și nr.OUG4/2005.
Prin întâmpinarea depusă pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii civile a reclamantului.
A arătat pârâta că a preluat pe bază de proces verbal la 1.06.2006 de la statele de plată din perioada 1.01.1993 - noiembrie 2001.
A mai arătat că la solicitarea reclamantului,cu adeverința nr.20274/15.06.2006 a confirmat acestuia încasarea sporului de vechime pentru perioadele 1.01.1996 - 1.02.1996; 1.01.1997 - 1.02.1997 și 1.01.1999 - 1.10.1999, pentru celelalte perioade din intervalele menționate nu s-a putut elibera întrucât,fie lipsesc statele de plată,fie în ele nu se menționează sporul de vechime.
A mai susținut pârâta că în baza Decretului nr.92/1976 - art.14 se poate reconstitui doar activitatea depusă în baza unui contract de muncă,funcția,meseria,nu și salariile,sporurile sau alte drepturi salariale,ci doar perioada lucrată.
Reclamantul, conform încheierii de ședință din 17.10.2007 a menționat că înțelege să se judece numai cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Prin sentința civilă nr.657 din 22.10.2007 s-a admis acțiunea civilă în parte,în contradictoriu numai cu pârâta Casa Județeană de Pensii
S-a constatat că reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare pe perioada 1.02.1995 - 1.01.1999 și 1.10.1999 -1.02.2000.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit carnetului de muncă, reclamantul s-a angajat la data de 2.08.1968, iar începând din data de 1.04.1974 a fost salariat al Centrului de Cercetare pentru. Ulterior, din 1.01.1976 a fost salariat al (Institutul de Cercetări pentru și ) B, transformat în B, până la data de 1.02.2000.
Conform datelor înscrise în buletinul de calcul al pensiei întocmit de Casa Județeană de Pensii B și adeverinței nr.20274/15.06.2006, din data de 1.09.1973 reclamantul a beneficiat de spor de vechime al cărui cuantum a crescut în raport de perioada lucrată, astfel că la data de 31.01.1995 acesta ajunsese la 25% din salariu, de sporul în acest procent beneficiind și în lunile ianuarie 1996, ianuarie 1997 și în perioada 1.01.1999-1.10.1999.
Așa cum rezultă din acest buletin și după cum a recunoscut și pârâta Casa Județeană de Pensii B prin întâmpinare, pentru perioadele indicate în acțiune acest spor nu a fost luat în calculul punctajului anual, întrucât nu a fost înscris în carnetul de muncă și nici nu a fost dovedit cu adeverință eliberată de angajator, iar în actele predate pârâtei de către lichidatorul angajatorului nu se regăsesc statele de plată pentru acele perioade.
Din declarațiile martorilor și, audiați la propunerea reclamantului, reiese că aceștia au lucrat în aceeași unitate cu reclamantul, fapt dovedit cu copia carnetului lor de muncă depusă la dosar, și că toți salariații B au beneficiat de plata unui spor de vechime de maxim 25% din salariu, în funcție de vechimea fiecăruia. În ce privește sporul de noapte, reclamantul a beneficiat de el atunci când a lucrat în schimbul III, adică ciclic o dată la trei săptămâni.
Aspectele privind sporul de vechime au fost confirmate și de cealaltă martoră propusă de reclamant, care a lucrat la la Serviciul Resurse umane și s-a ocupat de carnetele de muncă. Potrivit depoziției acesteia, sporul de vechime a fost încasat de toți salariații, în temeiul Legii nr.57/1974 și a actelor normative care au modificat-o și completat- Acest spor nu a fost evidențiat în carnetele de muncă întrucât în acea perioadă nu era obligatoriu aceasta, însă persoanele care au avut nevoie de adeverințe care să îl ateste le-au obținut de la angajator sau lichidator.
Faptul că în perioada indicată în acțiune salariații SC SA au beneficiat de sporul de vechime este dovedit și de buletinul de calcul al pensiei unui astfel de persoane, care a fost depus la dosar.
De altfel, din buletinul de calcul al pensiei reclamantului reiese că și între perioadele menționate acesta a încasat spor de vechime în cuantum de 25%, aferent duratei vechimii neîntrerupte pe care o avea la acea dată.
Cât privește sporul de noapte pretins, chiar dacă există dovezi ale încasării lui în anumite perioade, acestea nu sunt suficiente pentru a putea fi cuantificat, știut fiind că sporul se acorda în funcție de timpul efectiv lucrat noaptea, iar evidența perioadelor respective nu mai există.
Referitor la sporul de vechime, acesta se calcula potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, care prevedea că personalul din toate sectoarele de activitate beneficiază în raport de durata vechimii neîntrerupte în aceeași unitate, de un spor la retribuție.
Articolul menționat a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii salarizării nr.14/1991, care la art.1 stipulează că entru p. munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului, salariu ce cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
Potrivit alin.4 al acestui articol, adaosurile și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.
Probele administrate în cauză dovedesc că reclamantul a beneficiat de prevederile legale menționate mai sus și în perioadele 1.02.1995-1.01.1999 și 1.10.1999-1.02.2000.
Referitor la susținerea Casei Județene de Pensii B cum că Decretul nr.92/1976, invocat ca temei de drept al acțiunii, permite doar reconstituirea perioadei în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, nu și a drepturilor salariale de care a beneficiat în acea perioadă, instanța de fond a apreciat că această apărare este fondată.
Instanța de fond a reținut că art.111 Cod procedură civilă, care conform art.295 Codul muncii și art.82 din Legea nr.168/1999 completează legislația muncii, dă posibilitatea constatării existenței unui drept, iar sporul de vechime și cel de noapte reprezintă drepturi salariale, astfel că cererea reclamantului este fondată, dar numai în ce privește sporul de vechime pentru perioadele 1.02.1995-1.01.1999 și 1.10.1999-1.02.2000, încasarea sporului de noapte în perioadele invocate nefiind dovedită.
Întrucât reclamantul și-a restrâns acțiunea renunțând la judecata împotriva pârâților Institutul de Cercetări pentru și B, instanța de fond admis civilă în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii,constatând că în perioada 1.02.1995-1.01.1999 și 1.10.1999-1.02.2000 reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare, respectiv de 25% din salariu. Referitor la capătul de cerere privind sporul de noapte,instanța de fond l-a considerat nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B considerând- nelegală.
În motivarea recursului declarat pârâta a susținut potrivit art.14 din Decretul nr.92/1976 nu se poate reconstitui decât activitatea care s-a depus pe baza unui contract de muncă, funcția,meseria sau specialitatea.
A mai arătat că potrivit aceluiași act normativ nu se pot reconstitui salariile,sporurile sau alte drepturi salariale.
În atare condiții, a susținut recurenta pârâtă, hotărârea instanței de fond este nelegală.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului,de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurentă, cât și disp.art.304 și art.3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente.
Reclamantul a precizat că obiectul acțiunii civile formulate îl constituie constatarea unui drept, respectiv a faptului că în perioada menționată a beneficiat de spor de vechime.
Ori reclamantul nu-și putea întemeia acțiunea civilă pe disp. Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă pentru că din acesta rezultă vechimea în muncă.
Instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile disp.art.111 Cod procedură civilă potrivit cărora se poate constata existența unui drept,respectiv faptul că a beneficiat de sporul de vechime.
De altfel, existența acestui drept a fost confirmată parțial și de către recurenta pârâtă, iar pentru perioada în care nu au fost găsite statele de plată, cu martorii audiați în cauză care au lucrat în aceeași unitate și perioadă cu reclamantul, beneficiind de aceleași drepturi, situații confirmate cu actele depuse.
Recurenta pârâtă, prin motivele de recurs a invocat numai neaplicarea disp.Decretului nr.92/1976 în cauză necriticând hotărârea instanței de fond sub aspectul aplicării în cauză a disp.art.111 Cod procedură civilă.
Ori,sub aspectul aplicării disp.art.111 Cod procedură civilă,așa cum a reținut și instanța de fond,disp.art.295 din Codul muncii menționează că dispozițiile acestuia se întregesc cu dispozițiile legislației civile în măsura în care nu sunt compatibile cu specificul raporturilor de muncă.
Reclamantul nu-și poate dovedi existența unui drept rezultat din raporturile de muncă deși parțial confirmat,decât pe această cale,el având un interes în cauză,recalcularea dreptului de pensie pe baza acestui spor de vechime.
De altfel art.14 din Decretul nr.92/1976 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.223/11.07.2002.
Având în vedere cele menționate mai sus curtea constată că criticile formulate nu se încadrează în disp.art.304 Cod procedură civilă și nefiind motive pentru aplicarea în cauză a disp.art.3041Cod procedură civilă în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.657/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii cu sediul în B,Calea,nr.19 împotriva sentinței civile nr.657 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/07.04.2008
Tehnored./2 ex./ 07 Aprilie 2008
-
Asistenți jud.-
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
