Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA - CIVILĂ
DOSAR NR: -
DECIZIA CIVILA NR:98/
Ședința publică din 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcarița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria municipiului T -reprezentată prin Primar- împotriva deciziei civile de apel nr.636/A/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr.-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă, consilier juridic, iar pentru intimatul reclamant avocat, din Baroul Timiș.
Recursul este legal timbrat cu 6 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar mobil.
Procedura completă.
După verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat, Curtea acordă cuvântul în fond părților.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, în sensul modificării deciziei civile recurate și admiterii apelului, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
Avocatul intimatei reclamante solicită respingerea recursului pârâtei, fără cheltuieli de judecată, potrivit argumentelor arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Timișoara la 30.01.2006 sub nr. 1511/2006, reclamanta a chemat în judecată Primăria municipiului T - prin Primar - solicitând să se constate nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF 8689 T, cu nr. top 16444, compus din casa și C în suprafață de 379. situat în T, str. - - nr. 27 și să se dispună restabilirea legalității prin revenirea la situația anterioară, motivând în esență că preluarea acestui imobil s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 2 din Decretul nr.92/1950, art.8 din Constituția României din 1948 și art. 12 din Constituția României din 1952, precum și art.6 din Legea nr.213/1998.
Prin sentința civilă nr. 3210/28.03.2006, pronunțată în dosar nr. 1511/2006, Judecătoria Timișoaraa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și i-a respins acțiunea acesteia, reținând în esență că reclamanta nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, contrar dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Prin decizia civilă de apel nr.716/A/4.10.2006, pronunțată în dosar nr.6885/C/2006, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 3210/28.0.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, reținând că greșit prima instanță a soluționat pricina prin admiterea excepției lipsei de legitimare procesuală activă a reclamantei, care și-a probat calitatea de moștenitoare a persoanelor ce figurează ca proprietari tabulari în menționate și că este cazul analizării admisibilității acțiunii din perspectiva actelor normative în vigoare.
Prin decizia civilă de recurs nr.24/R/15.01.2007, pronunțată în dosar nr.-, Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului T împotriva deciziei civile de apel nr. 716/4.10.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș,reținând că pârâta a omis să exercite calea de atac a apelului.
Prin sentința civilă nr. 2837/20.03.2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoara, respinge acțiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a înțeles să recurgă la procedura specială, privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv prin decretul de naționalizare, reglementată de Legea nr.10/2001, ci a ales dreptul comun.
Împotriva acestei sentințe civile de mai sus a declarat apel reclamanta și prin decizia civilă de apel nr.555/A/19.06.2007,pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr.2837/20.03.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleași Judecătorii T reținând în esență că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, deoarece nu observat că reclamanta a renunțat - prin înscris autentic - la petitul doi din acțiune, respectiv la revenirea la situația anterioară și în această ipoteză putea să analizeze valabilitatea sau nevalabilitatea titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, pe calea dreptului comun și nu pe calea Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă de recurs nr.1099 din 24.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului T împotriva deciziei civile de apel nr.555/19.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, reținând în esență că Legea nr.10/2001, chiar dacă este o lege specială, instituie doar o procedură administrativă pentru acordarea de măsuri reparatorii, care nu poate exclude accesul victimelor confiscărilor și naționalizărilor la procedurile judiciare pe calea dreptului comun, pentru revendicare, care sunt atributul exclusiv al instanțelor de judecată, în orice societate democratică, iar persoanelor îndreptățite nu le poate fi restricționat accesul la justiție pe această cale, chiar jurisprudența recentă a CEDO reiterând, în repetate rânduri că Legea nr. 10/2001 nu este încă un instrument suficient de operațional și satisfăcător, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de art. 1 al Primului Protocol Adițional al CEDO, cu privire la protecția dreptului de proprietate și astfel instrumentele legislative naționale, nu numai că trebuie să asigure o justă și echitabilă reparație, dar trebuie să permită un acces neîngrădit al persoanei la un tribunal independent și imparțial, care are obligația să realizeze o judecare pe fond a unor astfel de pricini.
Procedând astfel, la rejudecarea cauzei, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr.3846/25.03.2006, pronunțată în dosar nr.-, ia act de renunțarea reclamantei la judecarea celui de al doilea petit al acțiunii referitor la restabilirea legalității, prin revenirea la situația anterioară și admite în rest acțiunea reclamantei, constatând nevalabilitatea actului de naționalizare de către Statul Român în anul 1950 imobilului înscris în CF 8689 T, cu nr. top.16444, reținând în esență că preluarea de către Statul Român a acestui imobil în litigiu de la autorii reclamantei a avut loc cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.8 din Constituția României din 1948, art.12 din Constituția României, din 1952, art.480 și 481 Cod civil, art.1 și 2 din Decretul nr.92/1950 și în temeiul art. 6 din Legea nr.21/1998 a dispus conform acestui dispozitiv.
Prin decizia civilă de apel nr.636/A/8.10.2008, pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului - prin Primar - împotriva sentinței civile nr. 3846/25.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut - în fapt și în drept - că excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei nu mai poate fi analizată în cauză, întrucât instanța de control judiciar dat o interpretare obligatorie a acestei probleme de drept, prin decizia civilă nr. 1099/24.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, care a stabilit că dreptul comun este aplicabil în speță, (iar nu Legea nr.10/2001), conform și dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, iar pe fondul pricinii se constată că problema vizează nerespectarea Decretului nr. 92/1950, de natură să atragă nevalabilitatea preluării acestui imobil de către Statul Român, prin prisma art. 6 din Legea nr. 213/1998, probele dosarului (fila 11 - 18) demonstrând că autorul reclamantei era exceptat de la naționalizare.
Împotriva acestei decizii de apel d e mai sus a declarat recurs, în termen legal pârâta Primăria municipiului T - prin Primar - solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului pârâtei și respingerii acțiunii reclamantei, invocând în drept art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, pârâta susține că acțiunea reclamantei trebuia respinsă pe excepția inadmisibilității ei, fiind obligată reclamanta să solicite recunoașterea dreptului pretins doar pe calea legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001 și că trecerea imobilului în proprietatea Statului Român s- făcut cu titlu valabil și cu respectarea dispozițiilor în vigoare la momentul preluării lui, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare (10) solicită respingerea recursului pârâtei.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm, Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtei de mai sus este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceleeași pârâte.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale precitate, în materie, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtei, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în ce privește primul motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit al acestuia și ca atare, acest motiv de recurs nu este incident în cauză, întrucât prin acțiunea sa, reclamanta a solicitat să se constate că titlul prin care Statul Român a intrat în proprietatea imobilului în litigiu nu este valabil, fiind lovit de nulitate absolută, deoarece s-a obținut prin încălcarea normelor legale în vigoare la data preluării imobilului, art.1 și 2 din Decretul nr.92/1950, Constituțiile din 1948 și 1952 (art.8 și respectiv 12), art.480 și 481 Cod civil, ca și art. 6 din Legea nr.213/1998 - cât și dispozițiile legale actuale - art.20 alin.1 și 2, art.44 din actuala Constituție a României, precum și întreaga jurisprudență CEDO, în materie, referitoare la respectarea dreptului de proprietate privată, prin raportare și la art.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, ratificat de România, prin Legea nr.30/1994.
Așadar Curtea stabilește că bine a fost deci admisă acțiunea reclamantei de către instanța de fond (soluție confirmată și de instanța de apel), câtă vreme s-a stabilit just nevalabilitatea actului de naționalizare a imobilului în discuție, prin prisma încălcării prevederilor imperative ale textelor de lege din perioada respectivă, cât și ulterioară, mai sus indicate, conform ansamblului probator administrat în dosar, care demonstrează clar că preluarea acestui imobil s-a făcut în pofida dispozițiilor legale precitate.
De asemenea, mai constată că nici cel de al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu poate fi aplicabil în speță, din moment ce decizia civilă recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, căci acțiunea reclamantei a fost corect admisă, tocmai prin aplicarea art. 6 din Legea nr.213/1998, care impune calificarea cu titlu a preluării imobilului, dacă s-au respectat legile în vigoare, or, probele de la dosar (existente la fila 11-18), relevă că autorul reclamantei era exceptat de la actul de naționalizare și deci preluarea imobilului s-a făcut prin încălcarea flagrantă a tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, sus - arătate.
Recurenta pârâtă susține că acțiunea reclamantei trebuia respinsă pe excepția inadmisibilității ei și că reclamanta trebuia să uzeze de prevederile Legii nr.10/2001, dar Curtea consideră că, în raport la considerentele deciziei civile de recurs nr. 1099/24.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, (care stabilește că este cazul analizării pe fond a valabilității sau nevalabilității titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în cauză potrivit normelor dreptului comun și nu ale Legii nr.10/2001), această excepție a inadmisibilității acțiunii reclamantei nu mai poate, fi, așadar, analizată în prezentul recurs, căci aceasta ar fi contrar prevederilor art.315 Cod procedură civilă.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art.315 alin.1 Cod procedură civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Or, în cauză, instanța de control judiciar, prin decizia civilă de recurs nr.1099/24.10.2007 a dat o interpretare obligatorie asupra acestei probleme de drept, stabilind că dreptul comun este aplicabil speței și ca atare ambele instanțe anterioare s-au conformat acestor dispoziții obligatorii și au pronunțat hotărâri legale și temeinice, prin prisma art. 129 alin.5 și 6 Cod procedură civilă, statuând numai asupra obiectului cererii rămas de dedus judecății, adică acela vizând doar constatarea nevalabilității titlului Statului asupra acestui imobil, fapt pe care ambele instanțe anterioare l-au și făcut, luându-se act de renunțarea reclamantei la capătul doi al acțiunii sale introductive de instanță, referitor la revenirea la situația anterioară de carte funciară. În prezent Legea nr.10/2001 nu poate încă acoperi în România întreaga sferă problematică privitor la dreptul de proprietate asupra imobilelor, de așa manieră încât să nu încalce Primul Protocol Adițional CEDO - art.1, iar restrângerea dreptului justițiabililor de a uza - în probleme legate de dreptul de proprietate asupra imobilelor - doar la dispozițiile Legii nr.10/2001, ar atrage o încălcare flagrantă a drepturilor omului - respectiv al dreptului de proprietate - ca și al dreptului de liber acces la justiție, îngrădindu-se astfel - nejustificat - dreptul unei persoane de a apela la un tribunal independent și imparțial, care să judece - pe fond - astfel de cauze.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtei de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele administrate în cauză și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenta nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs, invocate, prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de C, dreptul comunitar aplicându-se cu precădere și cu prioritate, în caz de conflict cu dreptul intern, potrivit actualelor prevederi constituționale ale art.20 alin.1 și 2, referitoare la tratatele internaționale vizând drepturile și libertățile fundamentale ale omului la care România este parte, prin raportare și la încălcarea art. 480 Cod civil, care reglementează dreptul exclusiv și absolut de proprietate al reclamantei intimate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului T - prin Primar - împotriva deciziei civile de apel nr. 636/A/8.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr. -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red. TP/ 23.02.2009
Dact. NF/23.02.2009 -ex.2
Trib. T - Președinte,
Judecător
Președinte:Trandafir PurcarițaJudecători:Trandafir Purcarița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
