Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 98/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2145/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.98
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții - reclamanți - și -, împotriva deciziei civile nr.625 A din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, - și ). -.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.01.2010, fiind consemnate la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26.01.2010, hotărând următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 24.07.2008, pe rolul Judecătoriei sectorului 4 B, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței să constate partajarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului din B,-, sector 4 și că reclamanții dețin în proprietate exclusivă 101 mp, suprafață identificată prin raportul de expertiză întocmit de, și în coproprietate cu pârâții 308. din terenul situat în B,-, sector 4.
Prin sentința civilă nr.6450/28.11.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei de interes a reclamanților în formularea cererii și a respins acțiunea ca fiind promovată de persoane lipsite de interes.
Cu privire la excepția lipsei de interes, invocată din oficiu la termenul din 28.11.2008, instanța a reținut că prin interes se înțelege folosul practic imediat, care să justifice punerea în mișcare a procedurii judiciare de către reclamant. Interesul trebuie să fie legitim, născut și actual, putând fi atât material, cât și moral.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă un asemenea interes al reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, prin care pretind să se constate că sunt proprietari exclusivi asupra unui teren în suprafață de 101 mp. situat în B,-, sector 4 și coproprietari împreună cu pârâții asupra unei suprafețe de 308 mp. de teren situat la aceeași adresă, precum și faptul că terenul aferent construcției de la acea adresă a fost partajat anterior. Astfel, niciunul din actele depuse de reclamanți nu atestă vreo negare a drepturilor respective de către pârâți, ci, mai mult, după cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.3862/2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de partaj a imobilului-teren din B,-, sector 4, în cuprinsul întâmpinării pe care au formulat-o în cauza respectivă, că pârâții le-au recunoscut, implicit, dreptul de proprietate din teren, cu o cotă de 50%.
Faptul că în cuprinsul certificatului nr.317C/1992 emis de Consiliul Local al Sectorului 4 B, cu privire la trecerea în proprietatea reclamanților a unei suprafețe de 255 mp. teren situat în B,-, sector 4, nu se menționează limitele și vecinătățile acestuia nu justifică promovarea de către reclamanți a unei acțiuni precum cea de față, stabilirea limitelor terenului respectiv putându-se realiza prin efectuarea operațiunilor de cadastru pentru acel teren.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții și, fiind înregistrat la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 23.01.2009.
În motivarea apelului, apelanții reclamanți au arătat că sentința apelată este netemeinică, instanța de fond apreciind în mod greșit cererea ca fiind lipsită de interes, întrucât s-a formulat o acțiune în constatare, având în vedere că nu aveau deschisă calea unei acțiuni în realizare, acest lucru fiind reținut și de Judecătoria Sectorului 4 B prin pronunțarea sentinței civile nr.3862/19.06.2007, prin care s-a respins acțiunea de partajare a imobilului teren.
Au arătat apelanții reclamanți că suprafața de teren de 101 mp. a fost partajată prin actul de partaj voluntar transcris sub nr.12317/07.05.1947. Cu toate acestea, la emiterea certificatului nr.317C/23.07.1992 de către Consiliul Local al Sectorului 4 B, prin care se recunoaște calitatea de proprietari a reclamanților asupra terenului în suprafață de 255 mp, nu se descrie natura dreptului acestora de proprietate și nu se identifică suprafața de teren prin laturi și vecinătăți.
S-a mai susținut de către apelanți faptul că expertul cadastrist nu poate stabili natura juridică a unui drept, nu poate subînțelege dacă proprietatea este exclusivă sau indiviză. Doar un act autentic, o hotărâre judecătorească sau un act emanând de la o autoritate competentă pot certifica acest aspect. Câtă vreme situația juridică nu e clară, orice cerere de efectuare a unui cadastru sau de înscriere în cartea funciară este respinsă.
De asemenea, au arătat că faptul că pârâții au recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților, exclusiv, nu soluționează problema dedusă judecății, recunoașterea pârâților neechivalând cu un înscris cu forță juridică și/sau probantă, prin care proprietatea reclamanților să fie nu doar recunoscută ci și delimitată.
Prin decizia civilă nr.625 A din 04.05.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanții - reclamanți și.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apelanții reclamanți au arătat că interesul în promovarea acțiunii în constatare rezidă în împrejurarea că certificatul emis de Consiliul Local al sectorului 4 B, prin care se atestă că suprafața de 255 mp. de teren au fost trecuți în proprietatea reclamanților, în temeiul art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991, nu precizează natura dreptului lor (proprietate exclusivă, respectiv coproprietate) și nici nu identifică suprafața de teren prin laturi și vecinătăți.
Apelanții - reclamanți au precizat atât în fața instanței de fond, cât și în apel, că pârâții nu contestă dreptul lor de proprietate și nici natura acestui drept.
Tribunalul a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță că cererea reclamanților este lipsită de interes. Astfel, interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct.
În cauza de față, interesul nu este născut, prin aceasta înțelegându-se că el trebuia să existe la momentul formulării acțiunii, în sensul că reclamanții s-ar fi expus unui prejudiciu numai dacă nu ar fi recurs în acel moment la acțiune. Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanții nu au dovedit existența acestui interes, mai ales în condițiile în care situația juridică a bunului nu este contestată de pârâții pe care au înțeles să îi cheme în judecată. Din acest punct de vedere, se constată că reclamanții nu sufereau nici un prejudiciu dacă nu procedau la formularea acțiunii ce face obiectul judecății.
Tribunalul a constatat că elementele indicate de reclamanți ca reprezentând interesul în promovarea acțiunii în constatare (neindicarea în certificatul de atestare a naturii dreptului de proprietate și a vecinătăților terenului) nu pot fi subsumate noțiunii de interes, așa cum este el definit în doctrina și practica judiciară.
Eventualele neregularități pe care le-ar conține certificatul de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate emis în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.18/1991 pot fi rectificate în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru emiterea acestor certificate, iar nu pe calea unei acțiuni în constatare, cum este și cea din cauza de față.
În termen legal au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului, iar, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, constatarea partajării dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilului situat în B,-, sector 4, respectiv deținerea de către reclamanți în proprietate exclusivă a unui lot de 101 mp. identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert, precum și deținerea în coproprietate indiviză cu pârâții, și (fostă ) a suprafeței de 308 mp. din imobilul în litigiu.
În motivarea recursului, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenții au arătat că decizia recurată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, pornindu-se și de la faptul că acea condiție a interesului impusă acțiunii în justiție nu este definită expres de Codul d e procedură civilă, ci este doar o creație a doctrinei și jurisprudenței necesară pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Susținerea instanței de apel, în sensul că neindicarea în certificatul de atestare emis de Consiliul Local al Sectorului 4 Ban aturii dreptului de proprietate și a vecinătăților terenului nu reprezintă justificări temeinice ale interesului, este total eronată.
Astfel, faptul că intimații nu au contestat dreptul de proprietate al recurenților și nici natura acestuia nu duce la inexistența interesului pentru promovarea acțiunii, ci, dimpotrivă, reprezintă o confirmare a caracterului întemeiat a pretențiilor formulate, hotărârea judecătorească ce urmează a fi obținută fiind necesară pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară prin stabilirea naturii juridice: proprietate exclusivă în privința suprafeței de 101 mp. coproprietate asupra suprafeței de 308 mp. din terenul situat în B,-, sector 4.
Delimitarea vecinătăților imobilului poate fi făcută prin documentație tehnică de cadastru, însă natura juridică a dreptului, nerezultând din actul de proprietate, se impune a fi confirmată și expres precizată de instanță, acesta fiind, de altfel, interesul reclamanților, dovedit, în promovarea acțiunii.
Cât timp pentru intabulare este necesară o hotărâre a instanței de judecată pentru stabilirea naturii proprietății ai cărei titulari sunt reclamanții, în lipsa consacrării acesteia prin certificatul emis de Consiliul Local al Sectorului 4 B nr.317 C/23.07.1992, dispoziția privind respingerea acțiunii, ca lipsită de interes, este neîntemeiată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea, față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Înainte de a declanșa un proces civil, o persoană trebuie să stabilească dacă este titularul unui drept subiectiv încălcat sau contestat ori urmărește ocrotirea unui interes legal, are interes să acționeze în justiție, are calitate procesuală și capacitatea de a sta în judecată.
Practic, toate aceste condiții sunt necesare atât pentru pornirea acțiunii civile, cât și pentru dobândirea calității de parte în procesul civil.
Chiar dacă Codul d e procedură civilă nu definește expres noțiunea de interes, în doctrină s-a arătat că prin aceasta se înțelege folosul practic, imediat, pe care-l are partea pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Ca atare, prin impunerea cerinței interesului s-a urmărit să se evite nu numai unele litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar, în același timp, să se menajeze timpul magistraților al căror rol să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
Drept consecință, susținerea recurenților în sensul că, pentru respingerea acțiunii acestora, s-a pornit de la o condiție nedefinită de legiuitor este greșită.
Instanța de judecată este obligată să verifice dacă sunt întrunite condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, pentru ca, ulterior, să treacă la analiza pe fond a pretențiilor formulate.
Pentru a justifica sesizarea instanței, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie legitim, corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; să fie născut și actual, să existe în momentul în care se formulează cererea; să fie personal și direct, adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.
În speță, reclamanții solicită ca instanța să constate partajarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în B,-, sector 4, în sensul constatării deținerii în proprietate exclusivă a unui lot de 101. și în coproprietate indiviză a suprafeței de 308. din acest imobil, împărțire efectuată deja prin actul de partaj voluntar transcris sub nr.12317/1947.
Terenul aferent apartamentului nr.2 din imobilul situat în B,- a fost înscris în certificatul emis de Consiliul Local al Sectorului 4 B (nr.317/1992) în baza Legii nr.18/1991, însă acest act nu definește natura proprietății. Acest certificat a avut în vedere mențiunile din contractul de schimb nr.1656/10.04.1980, care fac vorbire de o suprafață de 255. teren deținut în indiviziune, când, în realitate, situația de fapt și de drept este cea menționată în petitul cererii de chemare în judecată.
În raport de obiectul dedus judecății - acțiune în constatare, în mod corect tribunalul a apreciat că reclamanții nu au un interes în promovarea prezentei cereri. Neindicarea în certificatul emis de Consiliul Local al Sectorului 4 Ban aturii dreptului de proprietate și a vecinătăților terenului nu reprezintă justificări temeinice ale interesului.
Realizarea acestui obiectiv se putea face fie prin procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, act normativ în baza căruia a fost emis certificatul nr.317/1992, fie prin rectificarea conținutului contractului de schimb nr.1656/10.04.1980 în raport de actele ce au fost necesare pentru întocmirea acestuia.
Astfel, în speță, interesul nu este născut, prin aceasta înțelegându-se că el trebuia să existe la momentul formulării acțiunii. Natura dreptului de proprietate al reclamanților nu a fost contestată de pârâți, astfel că nu există un prejudiciu la care aceștia să fie expuși dacă nu ar fi recurs la cererea de față.
În plus, această chestiune a fost lămurită parțial prin sentința civilă nr.3862/2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, doar în ceea ce privește suprafața de 308. reclamanții înțelegând ca în dosarul nr- al acelei instanțe să nu fie soluționată și cererea de ieșire din indiviziune asupra celor două suprafețe de 101. ce fac obiectul actului de partaj voluntar invocat în prezenta acțiune.
Natura dreptului de proprietate rezultă doar din actul de proprietate al autorilor reclamanților, în baza acestuia putându-se proceda la rectificarea celor ulterior încheiate cu privire la acest imobil.
Astfel cum au susținut și recurenții, delimitarea proprietății poate fi făcută prin documentația cadastrală ce are însă în vedere actele de proprietate deținute de reclamanți, iar nu o eventuală hotărâre de constatare a naturii dreptului de proprietate, caz în care pretențiile deduse judecății la acest moment sunt lipsite de interes.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr.625/2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți - și -, împotriva deciziei civile nr.625 A din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, - și ). -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/08.03.2010
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. sector 4. - -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
