Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 980/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 980
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 464 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți și și intimata pârâtă personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat:
- netimbrarea recursului cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar,
- cererea de la dosar prin care recurenții reclamanți și solicită ca instanța să ia act, potrivit art.246 cod. proc. civ. că recurenții renunță la judecarea recursului promovat
- întâmpinarea depusă, în două exemplare, de intimata pârâtă, după care:
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării recurenților reclamanți.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, a depus chitanța nr. --274-0033 din 01.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru cât și declarațiile autentificate sub nr.2593 și nr.2594/01.10.2009 la BNP privind renunțarea la judecarea recursului a acestora.
Instanța a pus în discuție cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de reclamanții și.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, a solicitat a se lua act că recurenții reclamanți renunță la judecarea recursului, fără obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulat de reclamanți, dar cu obligarea acestora la plata cheltuielor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- (nr. vechi 2781/C/2006), la data de 20 februarie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta să opteze între a invoca sau a nu invoca dreptul său de proprietate prin accesiune asupra bunurilor imobile edificate de reclamanți, cu bună-credință, pe terenul proprietatea pârâtei, iar în condițiile în care pârâta nu înțelege să invoce accesiunea, să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra plantațiilor de pomi și -de-vie, anexelor gospodărești, a unei fântâni și a lucrărilor de împrejmuire, toate edificate de reclamanți, cu bună-credință, pe terenul proprietatea pârâtei. Au cerut ca urmare a constatării dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor imobile aflate pe terenul proprietatea pârâtei, să se dispună instituirea unui drept de superficie iar în condițiile în care pârâta înțelege să invoce dreptul său de proprietate asupra acestora, să fie obligată la plata contravalorii bunurilor edificate de reclamanți.
Au arătat că primul capăt de cerere îmbracă forma unei acțiuni în constatare provocatorie și că reclamanții justifică interes, pentru că acțiunea este singurul mod procedural prin care pot înlătura incertitudinea asupra dreptului lor de proprietate asupra bunurilor.
Prin sentința civilă nr. 11390 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta către reclamanți la plata sumei de 9152 lei RON reprezentând contravaloare construcții, fiind respinse celelalte capete de cerere.
S-au respins celelalte capete de cerere.
A fost obligată pârâta către reclamanți la plata sumei de 1032 lei RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel la data de 10 octombrie 2007 apelanții și.
În motivele de apel au invocat caracterul extra petita al dispozitivului sentinței civile atacate, apelanții precizând că pe calea unei acțiuni în constatare interogatorie admisibilă potrivit doctrinei juridice au urmărit obligarea pârâtei să opteze între a invoca sau nu dreptul său de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate cu bună credință, împrejurare reținută prin decizia civilă nr. 227/2005, dar prima instanță, pronunțându-se asupra contravalorii bunurilor și nu asupra constatării dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, pronunțat o hotărâre extra petita.
Apelanții au criticat sentința civilă și sub aspectul neexercitării rolului activ al judecătorului, precizând că prima instanță nu s-a preocupat de evaluarea plantațiilor de pomi fructiferi și -de -vie, încălcând dispozițiilor art. 129 alin.5 pr.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești declarat apel la data de 10 octombrie 2007 și apelanta pârâtă.
Prin decizia civilă nr.49 din 04.02.2008, Tribunalul Dolja respins apelul reclamanților, a respins apelul pârâtei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a clarifica temeiul juridic al capătului doi de cerere și a se pronunța asupra cererii.
În rejudecare, s-a pronunțat sentința civilă nr.16289 din 03 noiembrie 2008 Judecătoriei Craiova, prin care s-a admis în parte acțiunea, s-a constatat că reclamanții sunt proprietarii plantației de pomi și de vie, fântânii și gardului împrejmuitor amplasate pe terenul intravilan proprietatea pârâtei, situat în sat, Com. jud.D, s-a instituit un drept de superficie, constând în dreptul de folosință al reclamanților asupra terenului pe care sunt amplasate aceste bunuri pe toată durata existenței acestora.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei de a invoca sau a nu invoca dreptul său de proprietate prin accesiune asupra bunurilor imobile edificate de reclamanți, cu bună-credință, pe terenul proprietatea acesteia și obligarea pârâtei la plata valorii bunurilor edificate de reclamanți, cu bună-credință.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 7288 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.464 din 18.06.2009 a Tribunalului Dolj - s-a schimbat în parte sentința, în sensul respingerii capătului de cerere privind instituirea dreptului de superficie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, susținând în esență că apelul pârâtei trebuia anulat ca insuficient timbrat întrucât, prin motivele de apel s-a criticat și soluția dată asupra unui capăt de cerere evaluabil în bani.
La 10 septembrie 2009 - recurenții reclamanți au formulat o cerere prin care au solicitat să se ia act că renunță la judecarea recursului.
Intimata pârâtă - asistată de apărător nu s-a opus la renunțare dar a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând cererea de renunțare la judecarea recursului se constată că este admisibilă conform art.246 pr.civ. Textul are în vedere orice cerere adresată instanței, respectiv atât cererea de chemare în judecată, cât și cererile prin care s-au declarat căile de atac. Renunțarea la judecată este o expresie a principiului disponibilității și în speță a fost cerută de ambii recurenți reclamanți în forma scrisă și prin declarații autentice.
Privitor la cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, se constată că nu este întemeiată.
Renunțarea la judecată privind o cale de atac, ce are ca efect achiesarea recurenților la hotărârea atacată. pentru a se lua act de renunțarea la calea de atac nu este necesar acordul intimatului - și de altfel intimata nu s-a opus la constatarea acestei renunțări.
Pe de altă parte renunțarea reclamanților la judecata recursului s-a făcut anterior comunicării cererii de recurs către intimata pârâtă și încheierii contractului de asistență juridică, după cum rezultă din compararea datelor din cererea de renunțare la judecată, cele din citația comunicată intimatei și respectiv din delegația avocațială.
Prin urmare, intimatei nu i se cuvin cheltuielilor de judecată constând în onorariu apărător - efectuate după data cererii de renunțare la judecata recursului.
În raport de aceste considerente și în baza art.246 Cod procedură civilă urmează a se respinge cererea intimatei pentru acordarea cheltuielilor de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că recurenții renunță la judecarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 464 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
09.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
