Acțiune în contrafacere. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă R împotriva încheierii de ședință din 07.02.2008 și a sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și a cererii de aderare la apelul declarat de apelanta - pârâtă R formulată de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă R, reprezentată de avocat din cadrul Societății Civile de Avocați ", & Asociații", care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 26275/16.02.2009 și apelantul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/08.12.2008, aflată la fila 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta - pârâtă și apelantul - reclamant, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel și pe cererea de aderare la apel.
Apelanta - pârâtă, prin reprezentant solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1149/27.06.2008 și a încheierii de ședință din 07.02.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 27.792,19 Euro cu titlu de prejudiciu material presupus cauzat prin actele de contrafacere împotriva mărcii. Continuând, arată că în cauză nu sunt întrunite în totalitate elementele răspunderii civile delictuale. Cu privire la vinovăție, arată că a existat un contract cu ajutorul căruia a achiziționat eșarfele, iar dreptul de proprietate intelectuală asupra bunurilor achiziționate aparțin societății de la care a achiziționat aceste bunuri. Susține că nu a știut că acestea au aparținut unei terțe persoane, însă imediat ce a fost notificată de, a procedat imediat la returnarea acelor eșarfe, aspect din care rezultă dovada bunei credințe și a lipsei de vinovăție.
În ceea ce privește prejudiciul, reprezentantul apelantei - pârâte susține că este imposibil de determinat; arată că în fața instanței de fond, reclamanta a depus declarația cu privire la valoarea eșarfelor și susține că această probă trebuia cenzurată.
În ceea ce privește prejudiciul moral invocat de reclamantă, reprezentantul apelantei - pârâte susține că, în condițiile în care nu există prejudiciu material cert, instanța nu poate reține în sarcina sa un astfel de prejudiciu moral. Precizează că, în mod greșit instanța de apel a dispus interzicerea folosirii neautorizate de către pârâtă a însemnului identic cu mărcile figurative ale reclamantei, întrucât încetarea folosinței rezultă pe de o parte din factura de retur nr. -/31.08.2007, iar pe de altă parte, din adresa înregistrată la și sub nr. 4789/03.09.2007.
Având cuvântul asupra cererii de aderare la apel formulată de apelantul - reclamant, reprezentantul apelantei - pârâte solicită respingerea acesteia, arătând că, în opinia sa, prejudiciul suferit de reclamantă a fost acoperit prin tranzacția încheiată cu societatea, prin care aceasta s-a obligat la plata sumei de 4000 Euro. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită apelantei - pârâte, prin reprezentant, să precizeze dacă excepțiile sunt invocate prin motivele de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte arată că acestea reprezintă motive de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant arată că instanța de apel nu a fost învestită în nici un fel cu privire la daunele cominatorii.
Reprezentantul apelantei - pârâte arată că a atacat și încheierea din 07.02.2009.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă împotriva încheierii de ședință din 07.02.2008 și a sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, modificarea în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond. Susține că răspunderea civilă delictuală este angajată indiferent de forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta. Precizează că apelanta - pârâtă a afirmat în mod greșit că instanța de fond nu a arătat în ce constă în mod concret încălcarea, aceasta doar citând dispoziția legală prevăzută de art.35 din Legea nr. 84/1998, iar instanța de fond a stabilit, în mod corect, că fapta ilicită constă în comercializarea eșarfelor purtând un însemn identic cu mărcile reclamantei. De asemenea, arată că valoarea prejudiciului a fost determinată în baza OUG nr. 100/2005, iar modul în care s-a calculat prejudiciul a fost prezentat într-o formă detaliată instanței de fond, fiind clarificat cu o mare acuratețe.
În ceea ce privește critica adusă probei, susține că este valoarea cert dată de prețul fixat de titular (doar prin cercetarea vânzărilor).
În ceea ce privește daunele morale prin echivalent, susține că prejudiciul moral cuantificabil în bani reprezintă o acceptare legală a acestuia, care face de prisos argumentarea admisibilității în principiu; în mod necesar, solicită să se constate că nu are un corespondent bănesc prestabilit, astfel încât să fie o ipoteză "mutatis mutandis". De asemenea, arată că instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să stabilească prin precedent judiciar, modalitatea sumei cuantificată prin analiza impactului posibil; este rezonabil să nu depășească valoarea produsului comercializat. Totodată, solicită, ca în scopul reparării daunelor aduse de societatea pârâtă, instanța de fond ar fi trebuit să dispună publicarea în ziar, pe cheltuiala acesteia a dispozitivului hotărârii, cu atât mai mult cu cât instanța a reținut folosirea neautorizată de către pârâtă a unui semn identic cu mărcile reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel și a cererii de aderare la apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 24.02.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 42A
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronuntarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă R împotriva încheierii de ședință din 07.02.2008 și a sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și a cererii de aderare la apelul declarat de apelanta - pârâtă R formulată de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.02.2009.
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la 08.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta R, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. obligarea pârâtei să înceteze, de îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a în semnului identic cu marca figurativă înregistrată pe cale internațională cu efect în România conform certificatului R -/22.07.1989, marca comunitară nr. -/01.09.2005, marca comunitară nr. -/11.11.1997, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500 euro/zi de întârziere, iar în subsidiar, plata amenzii civile maxime/zi de întârziere prevăzută de art. 5803.pr.civ. și să se constate că folosirea neautorizată de către pârâtă a în semnului identic cu mărcile figurative nr. R -, nr. - și nr. - au încălcat și încalcă drepturile de proprietate intelectuală pe care societatea le are asupra mărcilor menționate.
2. să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri materiale estimate provizoriu la suma de 20.000 de euro, precum și despăgubiri morale estimate provizoriu la suma de 10.000 euro, pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin actele de contrafacere.
3. să se dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii judecătorești, în două publicații de circulație națională.
4. să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a cererii, reclamanta a arătat că pârâta a comercializat produse purtând un însemn identic cu mărcile sale protejate (nr. R -, nr. - și nr. -), aducându-i astfel importante prejudicii, reclamanta deținând informații din care rezultă că pârâta folosește în mod ilegal mărcile menționate, prin actele de comercializare a eșarfelor purtând însemne identice cu mărcile, eșarfe ce nu sunt produse de către titularul de marcă sau de un licențiat al său.
În aceste condiții, arată reclamanta, pârâta a obținut și obține profit din renumele mărcilor, folosindu-le în activitatea comercială fără a avea acordul titularului de marcă, iar vânzarea fără drept a eșarfelor contrafăcute inscripționate cu mărcile respective aduce atingere drepturilor reclamantei de proprietate intelectuală.
Reclamanta a mai arătat că din informațiile trimise de către societatea pârâtă rezultă că aceasta ar fi comercializat un nr. de 209 eșarfe, returnând un nr. de 27 de eșarfe, eșarfele purtând un semn identic cu mărcile reclamantei.
Prin folosirea fără drept de către pârâtă a unor însemne identice cu mărcile reclamantei, se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, acestea resimțindu-se prin pierderile de ordin material și moral suferite, care nu pot fi compensate decât prin plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciile suferite de reclamantă ca urmare a actelor de contrafacere săvârșite de către pârâtă.
Reclamanta consideră că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, care îi permite să compenseze pierderile suferite ca urmare a actelor de contrafacere ale pârâtei prin primirea unor despăgubiri, drept prevăzut expres și în legislația specifică în materie de proprietate intelectuală, respectiv OUG 100/2005.
În drept, reclamanta a invocat art. 35 din Legea 84/1998, art. 998-000.civ. art. 5, 14 din OUG 100/2005, art. 5803.pr.civ. Regulamentul mărcii comunitare.
La data de 08.01.2008 pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat:
1. Pe cale de excepție:
Respingerea ca inadmisibil a primului capăt de cerere privitor la daunele cominatorii în valoare de 500 euro/zi de întârziere;
Respingerea ca lipsit de obiect a primului capăt de cerere privitor la încetarea de îndată a folosinței neautorizate a mărcii reclamantei.
2. Pe fond, respingerea ca neîntemeiate a tuturor capetelor de cerere ale acțiunii formulate de reclamantă.
3. Obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în baza contractului comercial d e vânzare nr. 82/20.09.2006 încheiat cu societatea, a achiziționat un număr total de 236 produse denumite "eșarfă batic", care erau produse în Italia și conțineau imprimeuri diferite, în valoare de 3.988,88 RON. Aceste produse au fost importate de de la societatea producătoare cu sediul în Italia.
Urmare notificării reclamantei, pârâta a returnat societății cele 27 de produse de tip "eșarfă batic" rămase pe stoc.
Cu privire la excepțiile invocate, pârâta susține că primul capăt de cerere al acțiunii reclamantei este inadmisibil, deoarece daunele cominatorii solicitate de aceasta reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea unei obligații de a face sau de a nu face, reprezentând un mijloc de constrângere pentru debitor, iar această obligație ar putea reieși doar din hotărâre a judecătorească irevocabilă ce constituie titlu executoriu al rec1amantei, care poate iniția procedura executării silite, iar conform disp. art. 580/3 pr.civ. se poate solicita obligarea debitorului la plata unei amenzi civile, daunele cominatorii neputându-se de asemenea pretinde conform art. 580/2 pr.civ. decât în faza executării silite.
Cu privire la lipsa obiectului primului capăt al cererii( privind încetarea folosinței neautorizate a mărcii pe teritoriul României), pârâta susține că a încetat folosința produselor care purtau însemne similare cu cele ale mărcii rec1amantei, aceasta rezultând din mai multe adrese către reclamantă, în prezent pârâta neefectuând comercializarea produselor respective.
Cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că imprimeurile de pe produsele pe care le-a comercializat nu sunt identice cu mărcile reclamantei, astfel că nu se poate vorbi de semne identice, ci de cel mult un caracter similar/asemănător, ceea ce presupune ca reclamanta să facă dovada riscului de confuzie ce s-ar putea crea în mintea consumatorului mediu.
Cu privire la proveniența produselor, pârâta a arătat că acestea provin din Italia, și nu din, așa cum a susținut rec1amanta în cererea de chemare în judecată.
Pârâta apreciază totodată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția, deoarece nu avea obligația de a verifica autenticitatea și proveniența produselor livrate, menționând în mod expres în contractul de vânzare nr. 82/20.09.2006 că toate drepturile asupra mărcilor de fabricație și toate celelalte drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri sunt și vor rămâne proprietatea furnizorului sau a firmelor asociate cu acesta, pârâta neavând nici o intenție de a aduce vreun prejudiciu reclamantei sau de a încerca o preluare a clientelei acesteia, în condițiile în care și-a creat deja un renume pe piața articolelor de îmbrăcăminte și accesorii din România. Pe de altă parte, din tranzacția încheiată de și în 26.10.2007 rezultă că aceasta și-a asumat și a recunoscut vinovăția privind comercializarea produselor în discuție, obligându-se la plata sumei de 4000 euro, fapt ce exclude orice vină a pârâtei, reclamanta acoperindu-și așa - zisul prejudiciu, care nici nu are un caracter cert, neputând fi determinat cu certitudine, tocmai pentru că nu toate cele 263 produse achiziționate de pârâtă au purtat imprimeuri presupus identice, ci numai o parte dintre ele. De asemenea, ținând cont și de faptul că suma de 3.988,88 lei reprezintă valoarea totală a produselor vândute, suma de 20 000 euro solicitată de reclamantă cu titlu de daune materiale este abuzivă și neîntemeiată. În fine, nu se poate vorbi de o legătură de cauzalitate în speță, atâta timp cât nu există o culpă a pârâtei și nici un prejudiciu.
Prin încheierea de ședință de la 07.02.2008 tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile insuficientei timbrări, inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 500 euro / zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în capătul unu al cererii și excepția lipsei de obiect a capătului unu al cererii reclamantei.
Prin sentinta civilă nr. 1149/27.06.2008 pronuntata de Tribunalul București Sectia a III-a Civilă a fost dmisa în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta R A, s-a dispus interzicerea folosirii neautorizate de către pârâtă pe teritoriul României a însemnului identic cu mărcile figurative ale reclamantei -/1989, -/2005 și -/1997, a fost obligata pârâta la plata sumei de 27.792,19 Euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin actele de contrafacere.
Totodata, au fost respinse ca neintemeiate cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii, cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor morale si cererea privind publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a dispozitivului hotărârii.
De asemenea, a fost obligata pârâta la plata către reclamantă a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Reclamanta din Franta este titulara mai multor mărci figurative înregistrate pe cale internațională R -/22.07.1989, având ca țară desemnată pentru protecție și România, înregistrată pentru clasele 3, 6, 8, 13, 14, 16, 18, 20, 21, 24, 25, 28, 34), precum și mărcile comunitare nr. -/01.09.2005 (clasele 9, 14, 18, 25) și nr. -/11.11.1997 (clasele 16, 18, 25), conform înscrisurilor de la 17 -24). Reclamanta a notificat pârâta la data de 30.08.2007 și ulterior la data de 23.10.2007, cu privire la încetarea de către pârâta Rap roducerii, comercializării, stocării, distribuirii, importului sau exportului de produse contrafăcute, respectiv eșarfe inscripționate cu semne identice mărcilor, aducând prejudicii drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei.
Tribunalul constată că s-au depus la dosarul cauzei facturi fiscale privind cumpărarea de către Rau nor cantități de eșarfe mici și mari de la furnizorul SRL, pe numele căruia s-a emis factură de către o societate din Italia, în care sunt menționate și eșarfe mici și mari, fotografiile produselor respective fiind depuse de asemenea la dosar. Pârâta a comunicat la data de 03.09.2007 reclamantei( 31), că a retras de la vânzare produsele eșarfe batic, pe care le-a achiziționat în număr de 236. și nu a putut sesiza existența acelor modele invocate de reclamantă.
Tribunalul constată că pârâta nu recunoaște prin răspunsurile la interogatoriu că a comercializat eșarfe purtând semne identice cu mărcile rec1amantei, despre care rec1amanta afirmă că sunt bine cunoscute ca aparținând lui, susținând că a comercializat eșarfe care provin din 1 talia, achiziționate de firma și, conform contractului încheiat cu aceasta, nu avea obligația să verifice autenticitatea sau proveniența produselor, negând totodată că ar fi fost de acord cu repararea prejudiciului către rec1amantă sau că i-ar fi cauzat acesteia un prejudiciu. Cu privire la aceste susțineri, tribunalul constată că reclamanta a făcut dovada comercializării de către pârâtă a unor produse care purtau semne identice cu mărcile reclamantei, pentru care beneficiază de drepturile de proprietate intelectuală, așa cum sunt reglementate în legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice. Referitor la identitatea semnelor cu care au fost inscripționate eșarfele comercializate de pârâtă, tribunalul va reține susținerile reclamantei privind aprecierea identității acestor semne, cu mărcile înregistrate, în sensul dat de Curtea Europeană de Justiție, ca fiind impresia de ansamblu pe care o provoacă unui consumator mediu, condiție care este îndeplinită în speță, având în vedere că diferențele nesemnificative sunt neobservate de acesta, iar un semn este identic cu o marcă înregistrată nu doar atunci când reproduce marca, fără modificări sau adăugiri, ci și atunci când diferențele sunt neperceptibile de consumatorul mediu.
Tribunalul reține că prin comercializarea produselor contrafăcute, din culpă, întrucât pârâta nu avea acordul reclamantei și știa că aceste produse provin din Italia, s-a produs un prejudiciu reclamantei prin atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală ale acesteia. Împrejurarea că s-a prevăzut în contractul cu firma furnizoare a produselor contrafăcute că toate drepturile asupra mărcilor de fabricație și celelalte drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri rămân proprietatea furnizorului sau a firmelor asociate cu acesta ( 71-74), nu este de natură să înlăture răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru fapta sa, fiind întrunite elementele acesteia: fapta ilicită constând în comercializarea eșarfelor respective, prevăzută și la art. 35 din legea mărcilor, care stabilește dreptul titularului la marcă de a pretinde despăgubiri pentru orice fel de încălcare a proprietății intelectuale privind marca. De asemenea, există culpa pârâtei care trebuia să constate existența semnelor identice cu mărcile reclamantei și să nu procedeze la comercializarea lor, pârâta acționând însă cu intenția vădită de a atrage clienții care au asociat mărcile celebre ale reclamantei cu produsele purtând semne identice.
Tribunalul reține prejudiciul cauzat reclamantei, așa cum s-a menționat mai înainte, precum și legătura de cauzalitate între acesta și fapta ilicită, în speță fiind incidente și dispozițiile din OUG nr. 100/2005 prin care s-au transpus în legislația română prevederile Directivei nr. 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Referitor la prejudiciu, tribunalul va reține suma de 27.792,19 euro, reprezentând prejudiciul material menționat de rec1amantă, urmând să înlăture suma de 27.592,81 euro, cu titlu de prejudiciu moral, având în vedere că nu se indică temeiul calculării acestui prejudiciu, ca fiind diferența dintre prejudiciul total și cel material stabilit, pe de o parte, precum și împrejurarea că pârâta a încetat comercializarea produselor contrafăcute, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
În consecință, față de cele reținute, tribunalul va înlătura ca nefondate susținerile pârâtei privind lipsa identității și neîntrunirea elementelor răspunderii civile delictuale, va admite în parte cererea rec1amantei, va dispune în temeiul dispozițiilor legale menționate interzicerea folosirii neautorizate de către pârâta R pe teritoriul României a însemnului identic cu mărcile figurative ale rec1amantei nr. 36 0016/1989, nr. -/2005 și nr. -/1997 și va obliga pârâta la plata sumei de 27.792,19 euro, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin actele de contrafacere, urmând să respingă, pentru considerentele arătate mai înainte, cererea rec1amantei privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiată și cererea rec1amantei privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, având în vedere dispozițiile privind modificarea art. 580/3 pr.civ. (privind constrângere a debitorului obligației de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul), respectiv alineatul 5 nou introdus prin dispozițiile legii nr. 459/2006, prin care se prevede că pentru neexecutarea obligațiilor de a face, așa cum este cazul în speța de față, nu se pot acorda daune cominatorii.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiată și cererea rec1amantei privind publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei a dispozitivului hotărârii, pentru același ultim considerent pentru care s-a respins cererea privind despăgubirile morale.
În aplicarea dispozițiilor art. 274.pr.civ. tribunalul va obliga pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă".
Impotriva acestei sentinte și împotriva încheierii de ședință din data de 07.02.2008 a declarat apel parata, aratand urmatoarele:
" PE CALE DE EXCEPȚIE:
(i). Admiterea apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 07.02.2008, cu consecința respingerii ca inadmisibil a primului capăt de cerere privitor la daunele cominatorii în valoare de 500 euro/zi de întârziere;
(ii). Admiterea apelului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 07.02.2008, cu consecința respingerii ca lipsit de obiect a primului capăt de cerere privitor la încetarea de îndată a folosinței neautorizate a mărcii reclamante;
(iii). Obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentei cauze.
PE FOND:
(i). Admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1149/27.06.2008, cu consecința schimbării în parte a sentinței civile atacate în sensul respingerii ca nefondat a capătului de cerere privind obligarea apelanteipârâte la plata sumei de 27.792, 19 Euro cu titlu de prejudiciu material presupus cauzat prin actele de contrafacere ale subscrisei împotriva mărcii vuiiton;
(ii). Obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentei cauze.
pentru următoarele:
MOTIVE
ISTORIC AL SITUATIEI DE FAPT
1. Renumele societății R
R, apelantă-pârâtă în dosarul mai sus rubricat, este o societate care se bucură de un renume pe piața fabricării și comercializării de articole de îmbrăcăminte și accesorii, având puncte de lucru în marile centre comerciale din România, precum B, C, I, T, C-N, B, C (a se vedea în acest sens extrasul de pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului, atașat prezentei cereri).
2. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 82/20.09.2006 încheiat cu societatea ( " ")
În baza contractului comercial d e vânzare nr. 82/20.09.2006 încheiat cu societatea, subscrisa am achiziționat un număr total de 236 produse denumite "eșarfă batic", care erau produse în Italia și conțineau imprimeuri diferite (a se vedea factura fiscală nr. -/08.03.2007 în valoare de 3.988,88 RON). Aceste produse au fost importate de de la societatea producătoare l, cu sediul în Italia pe (a se vedea factura nr. 203/03.03.2007 depusă de intimata-reclamantă la dosarul cauzei).
3. Notificarea nr. 4755/30.08.2007
Prin notificarea nr. 4755/30.08.2007, societatea noastră a fost somată în sensul încetării folosinței produselor care, potrivit susținerilor reclamantei, ar fi avut imprimeuri "identice"cu cele înregistrate sub marca.
4. Returnarea de către Rat uturor produselor de tip "eșarfă batic" rămase pe stoc (27 de produse)
Pe data de 31.08.2007, în conformitate cu art. 3.1. din contractul comercial d e vânzare nr. 82/20.09.2006, subscrisa am returnat cele 27 de produse de tip "eșarfă batic" rămase pe stoc (a se vedea factura de retur nr. -/31.08.2007).
Din aceste 27 de produse În valoare totală de 511,70 RON, numai 13 bucăți aveau imprimeuri presupuse a fi "identice" cu cele ale mărcii, respectiv 8 eșarfe mari și 5 eșarfe mici cu o valoare cumulată de 210 RON.
În ceea ce privește restul de 209 de produse din totalul de 236, nu se poate determina cu exactitate numărul celor care au purtat imprimeul în discuție.
Menționăm că returnarea produselor rămase pe stoc nu reprezintă o recunoaștere din partea Rav reunei culpe a acesteia în ceea ce privește săvârșirea vreunui act de contrafacere. Dimpotrivă, returul de marfă a fost rezultatul înțelegerii dintre R și, în conformitate cu dispozițiile art. 3.1. din contractul comercial d e vânzare nr. 82/20.09.2006.
O dovadă în plus a acestui fapt este că Rar eturnat toate cele 27 de produse ramase pe stoc, chiar dacă numai 13 dintre ele aveau imprimeuri presupuse a fi "identice" cu cele ale mărcii.
5. R nu era obligată să verifice autenticitatea și/sau proveniența produselor livrate
Produsele ivrate de nu erau supuse niciunei analize cu privire la eventuale încălcări ale drepturilor la marcă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 din contractul de vânzare nr. 82/20.09.2006 "toate drepturile asupra mărcilor de fabricație și toate celelalte drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri sunt și vor rămâne proprietatea Furnizorului sau a firmelor asociate cu acesta".
6. În prezent, R nu mai comercializează produsele în discuție
Cu toate că R nu mai comercializează la acest moment produsele în discuție, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat încetarea folosinței neautorizate a însemnelor "identice" cu marca, precum și obligarea subscrisei la plata de despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul cauzat intimatei-reclamante prin actele de contrafacere.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1149/27.06.2008 instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus interzicerea folosirii neautorizate de către pârâtă pe teritoriul României a însemnelor mărcii, a obligat pârâta la plata sumei de 27.792,19 euro cu titlu de prejudiciu material cauzat prin contrafacere și a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
La data de 15.07.2008, subscrisa am declarat apel împotriva sentinței sus-menționate. În plus, subscrisa am declarat apel și împotriva încheierii de ședință prin care instanța de fond a respins în mod greșit excepțiile invocate.
INADMISIBILITATEA PRIMULUI DE CERERE PRIVITOR LA DAUNELE ÎN VALOARE DE 500 EURO/ZI DE ÎNTÂRZIERE
Daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pentru neexecutarea unei obligații de a face, sau a nu face, apărând ca un mijloc de constrângere pentru debitor. Totodată, daunele cominatorii reprezintă "un mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor", neavând "nicio legătură cu prejudiciul încercat de creditor datorită neexecutării obligației de către debitor"
Or, în speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, obligația subscrisei de a face/a nu face ar putea consta la un moment dat în încetarea folosirii neautorizate a mărcii Înregistrate aparținând reclamantei.
Această obligație va putea reieși numai din hotărârea judecătorească irevocabilă ce va constitui titlul executoriu al reclamantei, cu respectarea condițiilor cerute de lege în acest sens.
Ca atare, în măsura în care subscrisa nu ne vom executa de bunăvoie această obligație, reclamanta va avea posibilitatea să inițieze împotriva noastră procedura executării silite. În această materie, potrivit dispozițiilor art. 5803.proc.civ. se instituie dreptul creditorului de a solicita instanțelor de judecată obligarea debitorului la plata unei amenzi civile în cuantum de 200.000 lei până la 500.000 lei pe zi de întârziere.
Coroborând dispozițiile art. 5803.proc.civ. cu cele cuprinse în art. 5802.proc.civ. care face referire la o "bligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu", rezultă că nu se pot solicita daune cominatorii (amenzi civile) decât în faza de executare silită a unui titlu executoriu, neexistând niciun text de lege care să permită solicitarea acestor daune înainte de a obține un asemenea titlu executoriu.
În plus, a solicita instanței de judecată obligarea debitorului la plata de daune cominatorii în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de lege, respectiv de 500 euro/zi de întârziere contravine dispozițiilor legii din materia executării silite, și reprezintă totodată un abuz de drept față de faptul că nu există niciun text de lege în baza căruia să se poată solicita acest tip de daune o dată cu cererea de chemare în judecată care are ca obiect o obligație de a face/a nu face.
Mai mult, ne întrebăm la dispoziția cui se vor depune acești bani (500 euro/zi de întârziere): la dispoziția creditorului-reclamanta din prezenta cauză, sau la dispoziția statului? Dacă acești bani vor fi plătiți în favoarea reclamantei ar însemna să trecem pur și simplu peste scopul în care legiuitorul a prevăzut plata de daune cominatorii și de a înlătura totodată însuși caracterul sancționator al acestor daune.
În măsura în care reclamanta se consideră prejudiciată prin actele subscrisei, aceasta are la îndemână acțiunea în pretenții prin intermediul căreia poate solicita acoperirea pagubei pretinse la valoarea respectivă. În speță, reclamanta a înțeles să formuleze această acțiune, constituind capătul 2 de cerere.
În aceste condiții, solicitarea plății de daune cominatorii în această fază a judecății civile, anterior executării silite a unui eventual titlu executoriu, apare ca fiind inadmisibilă inclusiv sub aspectul cuantumului acestora.
Față de aceste argumente, soluția instanței de fond în sensul respingerii excepției este nefondată.
EXCEPȚIA LIPSEI DE OBIECT A PRIMULUI DE CERERE PRIVITOR LA ÎNCETAREA DE ÎNDATĂ AAM ĂRCII RECLAMANTEI
Reclamanta solicită obligarea subscrisei,să . de Îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a . identic cu marca figurativă Înregistrată sub nr. R -/22.07.1989, marca comunitară nr. -/01.09.2005 și marca comunitară nr. -/11.11.1997.
Arătăm că subscrisa am încetat folosința produselor care purtau însemne similare cu cele ale mărcii înregistrate a reclamantei.
Încetarea folosinței rezultă: (i) pe de-o parte, din adresa înregistrată la și sub nr. 4789/03.09.2007, prin care subscrisa am arătat reclamantei că am încetat folosirea produselor în discuție; și (ii) pe de altă parte, din factura de retur nr. -/31.08.2007.
Așa cum am arătat și în scurtul istoric prezentat la secțiunea A de mai sus, subscrisa am achiziționat de la societatea un număr total de 236 produse denumite "eșarfe batic", aspect ce reiese din factura nr. -/08.03.2007.
Pe data de 30.08.2007, moment la care am primit de la și notificarea de încetare a folosinței însemnului presupus "identic" cu marca, mai aveam pe stoc numai 27 de produse de tipul celor în discuție (,eșarfe batic"). Dintre acestea numai 13 purtau însemne presupuse a fi "identice" cu cele ale mărcii înregistrate.
Prin factura de retur nr. -/31.08.2007, subscrisa am returnat societății cele 27 de produse rămase pe stoc la momentul respectiv, incluzându-le deci și pe cele 13 care comportau discuții asupra elementelor desenate pe imprimeurile aplicate.
În concluzie, vă rugăm să observați că subscrisa nu mai comercializăm în prezent produse purtând însemne presupuse a fi "identice" cu cele ale mărcii.
În aceste condiții, acțiunea formulată de reclamantă prin care se solicită obligarea subscrisei la încetarea folosinței produselor în discuție este lipsită de obiect, soluția pronunțată de instanța de fond fiind neîntemeiată.
HOTĂRÂREA INSTANȚEI DE FOND PRIVIND OBLIGAREA APELANTEI-PÂRÂTE LA PLATA DE 27.792,19 EURO CU TITLU DE PREJUDICIU MATERIAL CAUZAT PRIN ESTE NELEGALĂ
1. Principalele considerente ale hotărârii instanței de fond:
Tribunalul a reținut În mod eronat faptul că:
(i). R nu recunoaște prin răspunsurile la interogatoriu că a comercializat eșarfe purtând semne identice cu mărcile, despre care reclamanta afirmă că sunt bine cunoscute ca aparținând lui, susținând că a comercializat eșarfe, care provin din ITALIA, achiziționate de firma, și conform contractului încheiat cu aceasta, nu avea obligația să verifice autenticitatea sau proveniența produselor
(ii). reclamanta a făcut dovada comercializării de câtre pârâtă a unor produse care purtau semne identice cu mărcile reclamantei, pentru care beneficiază de drepturile de proprietate intelectuală, așa cum sunt reglementate în Legea nr. 84/1998;
(iii). reține susținerile reclamantei privind aprecierea identității acestor semne cu mărcile înregistrate, în sensul dat de Curtea Europeană de Justiție, ca fiind impresia de ansamblu pe care o provoacă unui consumator mediu, condiție care este îndeplinită în speță, având în vedere că diferențele nesemnificative sunt neobservate de acesta, iar un semn este identic cu o marcă înregistrată nu doar atunci când reproduce marca, fără modificări sau adăugiri, ci și atunci când diferențele sunt neperceptibile de consumatorul mediu;
(iv), reține că prin comercializarea produselor contrafăcute, din culpă, întrucât pârâta nu avea acordul reclamantei și știa că produsele provin din Italia, sa produs un prejudiciu reclamantei prin atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală;
(v). împrejurarea că s-a prevăzut prin contractul cu firma furnizoare a produselor contra făcute că toate drepturile asupra mărcilor de fabricație și celelalte drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri rămân proprietatea furnizorului, nu este de natură să înlăture răspunderea civilă delictuală a pârâtei.
2. Critica hotărârii instanței de fond:
Instanța de fond a concluzionat în mod greșit că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, limitându-se doar la a reține susținerile intimatei-reclamante fără a mai analiza susținerile subscrisei privind neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale
În speță, nu sunt întrunite aceste condiții esențiale, după cum urmează:
- Cu privire la fapta ilicită, instanța de fond se limitează doar la a cita dispoziția legală prevăzută de art. 35 din Legea mărcilor, care stabilește dreptul titularului la marcă de a pretinde despăgubiri pentru orice fel de încălcare a proprietății intelectuale privind marca, fără a mai arăta în ce a constat în mod concret încălcarea.
- Cu privire la vinovăție, precizăm că subscrisa nu aveam obligația de a verifica autenticitatea și/sau proveniența produselor livrate. Așa cum am arătat deja, art. 4 din contractul de vânzare nr. 82/20.09.2006 prevede în mod expres faptul că "toate drepturile asupra mărcilor de fabricație și toate celelalte drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri sunt și vor rămâne proprietatea Furnizorului sau a firmelor asociate cu acesta":
Așadar, R nu trebuia și nici nu putea să aibă cunoștință dacă furnizorul, respectiv societatea de la care a achiziționat produsele analizate, era sau nu autorizat să distribuie produsele vândute.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut în mod greșit intenția subscrisei de a aduce vreun prejudiciu reclamantei sau de a încerca o preluare a clientelei acesteia. Dimpotrivă, subscrisa ne-am creat deja un renume pe piața articolelor de îmbrăcăminte și accesorii din România, astfel încât nu am avea nevoie de comercializarea unor produse similare/contrafăcute ale altor comercianți din țară sau din străinătate.
Astfel, reclamanta se poate îndrepta cu o acțiune împotriva celor care se fac vinovați în mod real de producerea așa-zisului prejudiciu.
De altfel, din tranzacția încheiată între și pe data de 26.10.2007 în vederea stingerii conflictului apărut cu privire la comercializarea produselor în discuție, rezultă că: (i) pe de-a parte, și-a asumat și recunoscut totodată vinovăția cu privire la comercializarea produselor în discuție, obligându-se la plata sumei de 4.000 Euro, fapt ce exclude orice vină a subscrisei; și (ii) pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din tranzacție, și-a acoperit așa-zisul prejudiciu până la data semnării tranzacției, respectiv 26.10.2007, rezultat din presupusa atingere a drepturilor sale de proprietate intelectuală adusă prin comercializarea produselor în discuție până la data semnării tranzacției.
Astfel, în condițiile în care reclamanta și-a acoperit deja așa-zisul prejudiciu direct de la (furnizoarea produselor suspectate a încălca dreptul reclamantei la marcă), prin plata unei sume de 4.000 Euro, a obliga subscrisa la plata vreunei sume de bani, cu titlu de daună materială sau morală, ar reprezenta nu numai admiterea unei acțiuni abuzive, dar și o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, care își va putea repara așa-zisul prejudiciu de două ori.
- În ceea ce privește prejudiciul, intimata-reclamantă încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la caracterul cert al acestuia, arătând că rezultă din diferența între costul de achiziționare de la distribuitorii direcți și prețul de comercializare.
Dimpotrivă, valoarea prejudiciului nu poate fi determinată cu certitudine tocmai datorită faptului că nu toate cele 263 de produse achiziționate de subscrisa au purtat imprimeuri presupuse a fi "dentice", ci numai o parte dintre ele. Dar, atât timp cât numărul eșarfelor analizate rămâne necunoscut, valoarea prejudiciului nu va putea fi determinată.
Astfel, ținând cont de aceste aspecte, precum și de faptul că suma de 3.988,88 RON reprezintă valoarea totală a produselor vândute (care aveau sau nu imprimeul în discuție), suma solicitată de reclamantă cu titlu de daune materiale este nu numai abuzivă dar și neîntemeiată.
Cu toate acestea, instanța de fond s-a limitat la a reține pur și simplu suma de 27.792,19 lei euro ca reprezentând prejudiciu material în lipsa unor dovezi certe care să demonstreze valoarea reală a pretinsului prejudiciu.
- Cu referire la legătura de cauzalitate, nu putem vorbi de existența vreunei astfel de legături atât timp cât nu există culpa subscrisei și nici prejudiciu.
Tribunalul nu a sesizat eroarea în care a persistat intimata-reclamantă de-a lungul procesului cu privire la caracterul "identic" al produselor în discuție cu cele comercializate sub marca
Așa cum rezultă din petitul acțiunii, intimata-reclamanta a solicitat obligarea subscrisei "să înceteze de îndată, pe teritoriul României, folosirea neautorizată a însemnului identic cu marca figurativă înregistrată sub nr. R -/22.07.1989, marca comunitară nr. -/01.09.2005 și marca comunitară nr. -/11.11.1997".
Prin compararea mărcilor reclamantei cu imprimeul aplicat pe produsele în discuție se poate foarte ușor observa că cele două imprimeuri nu sunt nicidecum identice, ținând cont de următoarele coordonate:
(i). literele suprapuse V și L înregistrate ca marcă nu se regăsesc și pe imprimeul în discuție, unde sunt desenate stilizat literele V și C;
(ii). elementul stilizat sub formă de care nu este încadrat într-un romb are în plus încă patru elemente suplimentare ce au forma stilizată a unei picături de apă, încadrând cele patru petale ale stilizate;
(iii). a stilizată încadrată într-un cerc este de culoare închisă pe fond alb, adică exact invers fată de marca reclamantei;
(iv). a stilizată încadrată într-un romb este de culoare închisă pe fond alb, adică exact invers fată de marca reclamantei.
În concluzie, în speță nu se poate vorbi de semne identice, ci cel mult de un caracter similar/asemănător, ceea ce presupune că intimata-reclamanta trebuia să facă dovada riscului de confuzie ce s-ar putea crea în mintea consumatorului mediu.".
Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea apelului.
Totodata, intimata a formulat cerere de aderare la apelul formulat de - R SA, prin care a solicitat modificarea in parte a hotararii pronuntate de instanta de fond in sensul admiterii cererii de obligare a paratei la plata despagubirilor morale si admiterea cererii privind publicarea in presa, pe cheltuiala paratei, a dispozitivului hotararii.
In motivarea cererii de aderare la apel s-au aratat urmatoarele:
"In motivarea prezentei cereri de aderare la apel intelegem sa invocam toate aspectele prezentate instantei pe parcursul solutionarii in fond a cauzei ce face obiectul prezentului dosar.
Astfel, cu privire la prejudiciul moral, mentionam ca acesta reprezinta diferenta dintre prejudiciul total si cel material si are in vedere mai multe elemente, printre care gravitatea si dimensiunea incalcarii marcilor, raportate la renumele pe care il are - R SA pe piata romaneasca de profil. Aceasta societate este recunoscuta pe piata produselor din clasa 25, avand puncte de lucru in marile orase ale tarii. Cu atat mai mult, un consumator va ramane cu senzatia ca produsele comercializate aici sunt produse care provin de la titularii de marca, nepuand banui societatea R SA de implicarea in activitati de contrafacere.
Din acest punct de vedere, prejudiciul moral este cu atat mai mare, cu cat prin activitatea sa ilicita parata leaga numele sau de renumele pe care il au produsele si compania, incercand in acest fel sa atraga clientela noastra catre ea.
Daca marca devine pentru consumatorul multumit un punct de reper in optiunea de a achizitiona un anumit produs, la fel de bine, in cazul in care acesta este dezamagit de produse pe care este aplicata, devine un reper care ii arata ce sa nu achizitioneze. Astfel, pastrarea increderii consumatorului in calitatea produselor pe care este aplicata o marca este deosebit de importanta, deoarece scaderea acesteia duce la pierderi financiare importante.
Consumatorul, nemultumit de calitatea peoduselor, care nu se ridica la cea a produselor originale, va suferi o pierdere a increderii in si produsele sale, deoarece va considera ca titularul permite ca sub numele sau sa fie comercializate si produse de o calitate mai slaba. Astfel, siguranta in calitatea produselor noastre are de suferit, cu consecinta directa asupra increderii in marca noastra si produsele promovate sub aceasta.
Instanta de fond respinge capatul de cerere cu privire la acordarea prejudiciului moral motivand ca subscrisa nu am aratat temeiul calcularii acestui prejudiciu precum si motivat de faptul ca parata a incetat comercializarea produselor nu echivaleaza cu faptul ca nu s-a produs un prejudiciu moral.
Mai mult, instanta in virtutea rolului activ, in masura in care considera ca modalitatea noastra de calculare a despagubirilor morale a fost gresita, trebuia sa aprecieze prin propriile metode asupra cuantumului acestui prejudiciu, iar nu sa respinga acest capat de cerere ca neintemeiat.
De asemenea, tot in scopul repararii daunelor ce ne-au fost aduse de societatea parata, instanta ar fi trebuit sa dispuna publicarea in ziar, pe cheltuiala acesteia a dispozitivului hotararii, cu atat mai mult cu cat instanta a retinut folosirea neautorizata de catre parata a unui însemn identic cu marcile subscrisei.".
Apelanta R SA a formulat intampinare la cererea de aderare la apel formulata de solicitand respingerea cererii ca nefondata.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
In ce priveste motivul de apel invocat la pct. A (i), Curtea retine ca acest motiv de apel este lipsit de interes, atat timp cat capatul de cerere privind obligarea la daune cominatorii a fost respins ca neintemeiat.
In ce priveste motivul de apel invocat la pct. A (ii), Curtea retine ca in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei de obiect a primului capat de cerere avand in vedere ca scopul cererii formulate de reclamanta este acela de a impiedica pe parata sa foloseasca un semn identic sau similar cu marca inregistrata a reclamantei, iar aceasta impiedicare sa se poata realiza atat in prezent, cat si in viitor. Mai mult, primul capat de cerere deriva din obligatia generala a oricarei persoane de a respecta drepturile pe care o marca inregistrata le confera titularului ei, obligatie ce are caracter continuu in toata perioada de protectie a marcii, iar faptul ca parata, in mod voluntar, a incetat folosirea acestor insemne nu lipseste de obiect primul capat de cerere intrucat parata a realizat in trecut aceasta folosire un anumit interval de timp, fiind oricand posibila reluarea unei astfel de folosiri, iar obligatia sa de respectare a drepturilor conferite reclamantei de marcile pe care le-a inregistrat este o obligatie actuala.
In ce priveste motivul de apel invocat la pct. B, curtea retine urmatoarele:
In mod corect prima instanta a constatat ca in cauza sunt intrunite elementele necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei.
Astfel, fapta ilicita a paratei a constat in comercializarea de produse purtand insemne quasi-identice cu cele care sunt inregistrate ca marci de catre reclamanta. Sustinerile apelantei cu privire la lipsa identitatii intre imprimeurile existente pe produsele pe care le-a comercializat si marcile reclamantei nu pot fi retinute ca relevante in raport cu existenta faptei ilicite. Astfel, diferentele invocate intre insemnele in discutie nu sunt de natura sa conduca un consumator mediu la realizarea distinctiei intre insemnele existente pe produsele comercializate de parata si insemnele inregistrate de reclamanta ca marca. Ca atare, indiferent daca aceste insemne sunt considerate identice sau similare, fapta ilicita a paratei exista, incalcarea drepturilor conferite de marca titularului acesteia realizandu-se in egala masura atat atunci cand insemnele folosite de tert sunt indentice cu cele inregistrate ca marca, precum si atunci cand aceste insemne sunt doar similiare cu cele inregistrate ca marca, exitand riscul de confuzie si asociere. Art. 35 alin. 1 pct. a si b din Legea nr. 84/1998 confera protectie titularului in raport cu oricare din cele doua situatii retinute mai sus.
Cat priveste lipsa vinovatiei invocata de apelanta, curtea retine ca si aceasta sustinere este neintemeiata. Astfel, obligatia de a nu incalca drepturile conferite de marcile inregistrate de reclamanta incumba oricarui subiect de drept, inclusiv paratei.
Sub aspectul existentei vinovatiei este indiferent daca aceasta imbraca forma intentiei sau a culpei. Astfel, chiar daca parata nu a intentionat sa incalce drepturile conferite reclamantei de marcile inregistrate, prin comercializarea produselor purtand insemne quasi-identice cu cele protejate ca marca a incalcat aceste drepturi si, ca atare, vinovatia sa imbraca forma culpei.
Clauza din contractul 82/2006 invocata de apelanta nu inlatura culpa acesteia in savarsirea faptei de comercializare a produselor purtand insemne quasi-similare cu cele inregistrate ca marci de catre reclamanta.
Totodata, imprejurarea ca intre reclamanta si furnizorul produselor - - SRL a intervenit o tranzactie nu inlatura vinovatia paratei. Astfel, tranzactia respectiva priveste stingerea pretentiilor in legatura cu fapta ilicita proprie a furnizorului, respectiv partea sa din "folosirea fara drept" a insemnelor inregistrate de reclamanta ca marci.
In plus, tranzactia din 26.10.2007 intervenita intre - SRL si reclamanta nu semnifica, asa cum pretinde apelanta, asumarea de catre - SRL a intregii vinovatii pentru comercializarea produselor in cauza, ci doar a vinovatiei pentru faptele proprii, respectiv partea sa din operatiunile comerciale prin care produsele in cauza au fost puse in circuitul comercial. Oricum, - SRL nu isi putea asuma vinovatia pentru faptele de comercializare realizate de parata-apelanta. Aceasta ar fi putut cel mult sa isi asume obligatia de reparare a prejudiciului cauzat prin faptele paratei, nu insa si vinovatia acesteia.
Suma de bani mentionata in tranzactia invocata priveste acoperirea cheltuielilor efectuate de reclamanta in litigiul cu - SRL, asa cum se mentioneaza in mod expres in tranzactie. Ca atare, nu se poate retine sustinerea apelantei in sensul ca prin plata sumei de bani respective a fost acoperit prejudiciul suferit de reclamanta prin comercializarea produselor purtand inscrisuri quasi-identice cu cele protejate ca marci. In plus, chiar daca s-ar considera ca suma de 4000 euro prevazuta in tranzactia mentionata nu ar privi cheltuielile efectuate in litigiul dintre reclamanta si - SRL, ci acoperirea unui prejudiciu material sau moral, acest prejudiciu ar fi cel creat prin faptele numitei - SRL, iar nu prejudiciul creat prin faptele apelantei-parate, avand in vedere ca atat faptele furnizorului, cat si cele ale paratei au fost de natura a aduce antingere drepturilor reclamantei, insa faptele fiecareia au produs prejudicii distincte.
In ce priveste criticile privind cuantumul prejudiciului retinut de prima instanta, curtea le retine ca nefiind intemeiate. Astfel, in mod corect prima instanta a retinut la stabilirea cuantumului prejudiciului numarul de esarfe vandute de catre parata dintre cele achizitionate de la - SRL. Faptul ca printre acestea ar fi putut sa nu fie si esarfe care sa poarte insemne prin care sa aduca atingere drepturilor reclamantei rezultate din calitatea de titular de marci, fapt invocat de apelanta, nu poate fi retinut intrucat simpla imprejurare ca o parte din esarfele returnate nu purtau aceste insemne nu poate conduce la prezumtia ca o parte a celor vandute nu purtau aceste insemne.
Este discutabil modul de calcul al cuantumului prejudiciului, avand in vedere ca la calcului profitului nu s-au luat in calcul cheltuielile de comercializare (transport, chirie spatiu comercial, utilitati, cheltuieli de personal etc.), cheltuieli care ar fi condus la stabilirea unei cote de profit mai decat cea propusa de reclamanta si acceptata de catre prima instanta. Insa, curtea constata ca apelanta nu a criticat cuantumul prejudiciului sub acest aspect, ci sub aspectul numarului esarfelor avute in vedere, asa incat curtea nu poate analiza din oficiu acest aspect, intrucat nu este unul de ordine publica si, totodata, apelanta era singura care putea preciza cota de profit efectiv realizata din comercializarea esarfelor in discutie, dar nu a inteles sa faca acest lucru.
In mod corect a retinut prima instanta si existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita a paratei, constand in comercializarea produselor purtand insemne quasi-identice cu cele inregistrate de catre reclamanta ca marca, si prejudiciul suferit de reclamanta, constand in diminuarea profitului pe care l-ar fi putut realiza prin vanzarea aceluiasi numar de esarfe originale cu numarul de esarfe vandut de catre parata.
In consecinta, curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de - R SA.
In ce priveste cererea de aderare la apel formulata de, Curtea retine urmatoarele:
In mod corect prima instanta a respins cererea de obligare a paratei la plata daunelor morale. Astfel, reclamanta sustine ca prejudiciul moral este produs prin activitatea paratei de legare a propriului nume de renumele pe care il au produsele reclamantei, incercand astfel atragerea clientelei catre parata si ca acest prejudiciu este cu atat mai mare cu cat parata se bucura de renume pe piata produselor din clasa 25.
Curtea retine ca, pe de o parte, atragerea clientelei nu a fost dovedita, reclamanta nefacand nici o dovada din care sa rezulte ca in perioada in care parata a comercializat esarfele in discutie ar fi scazut numarul de cumparatori ai esarfelor originale comercializate de catre reclamanta. In plus, chiar daca o astfel de dovada ar fi fost realizata, prejudiciul nu ar fi fost unul moral, ci unul material.
Comercializarea unor produse de calitate inferioara celor originale sub insemne quasi-identice cu cele protejate prin marca poate aduce atingere renumelui titularului marcii, prin scaderea increderii consumatorului in calitatea produselor titularului marcii. Insa, in prezenta cauza reclamanta nu a facut dovada ca produsele comercializate de parata au fost de calitate inferioara celor originale. Ca atare, in cauza nu s-a facut dovada existentei pretinsului prejudiciu moral, intrucat nu s-a facut dovada imprejurarii de fapt care ar fi putut fi de natura sa aduca atingere renumelui reclamantei.
In ce priveste respingerea cererii de publicare in ziar, pe cheltuiala paratei, a dispozitivului hotararii, curtea constata ca in mod corect prima instanta a respins aceasta cererea.
Astfel, publicarea in ziar a unei hotarari judecatoresti pe cheltuiala celui care a pierdut procesul este o modalitate de reparare a unui prejudiciu moral suferit de partea adversa si, totodata, o sanctiune pentru cel care a pierdut procesul.
Insa, o astfel de reparare a prejudiciului se impune doar in masura in care fapta ilicita a fost comisa cu intentie, intrucat doar in acest caz este oportuna o astfel de sanctiune aplicata celui vinovat de comitarea faptei. Este excesiv insa a se impune celui care a pierdut procesul sa aduca la cunostinta publicului o fapta pe care a savarsit-o din culpa.
Pe de alta parte, in prezenta cauza nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu moral adus reclamantei. Or, publicarea in ziar a unei hotarari judecatoresti cu titlu de sanctiune civila se poate dispune doar pentru repararea unui prejudiciu moral, prejudiciul material fiind intotdeauna acoperit prin mijloace materiale. Ca atare, nefacandu-se dovada in cauza a producerii unui prejudiciu moral, in mod corect a fost respinsa si cererea privind publicarea in ziar, pe cheltuiala paratei, a hotararii pronuntate.
De altfel nimic nu o impiedica pe reclamanta sa publice hotararea in ziar, pe cheltuiala sa, in masura in care reclamanta apreciaza ca aducerea la cunostinta publicului a imprejurarii ca esarfele comercializate de parata nu erau originale ar fi utila reclamantei pentru a evita prejudiciul eventual invocat in prezenta cauza si nedovedit, rezultat in pretinsa calitate inferioara a produselor, or o eventuala asociere intre parata si produsele reclamantei.
In consecinta, curtea va respinge ca nefondata si cererea de aderare la apel formulata de.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neintemeiate apelul formulat de apelanta-parata- R SA, cu sediul ales in B, sos. nr. 4-8, House,. 8, sect. 1 (la ) impotriva sentintei civile nr. 1149/27.06.2008 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a III-a Civila in dosarul nr- in contradictoriu cu intimata-reclamanta, cu sediul ales in B, str. -. - nr. 62, sect. 5 (la &) si cererea de aderare la apel formulata de.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 24.02.2009.
Presedinte Judecator Grefier
Red.MS/4 ex.
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
