Acțiune în contrafacere. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 mai 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1533/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă &.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-pârâtă SC SRL, prin consilier juridic G, care depune delegația nr. 1505/12.05.2009 și intimata-reclamantă &, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că la data de 14.05.2009, apelanta-pârâtă a depus prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă.
La interpelarea Curții cu privire la punctul 1 din răspunsul la întâmpinarea formulată de apelanta - pârâtă, în sensul că procura acordată de intimata - pârâtă Societății de avocatură & SRL este nedatată, neștampilată, netradusă și fără apostilă, reprezentantul intimatei - reclamante arată că aceasta se află la dosarul cauzei, atașată cererii de chemare în judecată.
După verificarea dosarului cauzei, reprezentantul intimatei-reclamante constată că nu este depusă procura în discuție și prezintă instanței originalul acesteia, arătând că nu are asupra sa o copie a acesteia, dar o poate procura și depune la acest termen de judecată.
Curtea, pentru a da posibilitate reprezentantului intimatei - reclamante să depună o copie a procurii acordate de intimata-reclamantă Societății de avocatură & SRL, dispune lăsarea cauzei la o altă strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns apelanta-pârâtă SC SRL, prin consilier juridic G, care depune delegația nr. 1505/12.05.2009 și intimata-reclamantă &, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar.
Reprezentantul intimatei-reclamante depune copia conformă cu originalul procurii acordată de intimata-reclamantă SC & SRL.
Părțile prezente, prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte SC SRL solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1533/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, pentru motivele invocate, casarea în totalitate a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante & solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1533/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV- Civilă, ca neîntemeiat, menținerea în totalitate a hotărârii pronunțată de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată în cauză. Cu cheltuieli de judecată. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate intimatei-reclamante să depună dovada achitării onorariului de avocat, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 26.05.2009.
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 106A
Ședința publică de la 26 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr.1533/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă &.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.05.2009, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 11.06.2008, reclamanta & a chemat în judecată pe pârâta SRL, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să înceteze fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul produsului purtând denumirea Esențial Liv 100, precum și să retragă de pe piață toate produsele care poartă această denumire și materialele promoționale referitoare la aceste produse și să înceteze orice altă activitate de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate industrială, aparținând reclamantei, asupra mărcilor, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în valoare de 5000 Euro pentru fiecare zi de întârziere, obligarea la publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei, a hotărârii pronunțate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta este o companie farmaceutică deținută de către -, care este una dintre primele cinci companii farmaceutice din întreaga lume și cea mai mare companie farmaceutică din Europa.
În România, reprezentanța română a fost foarte activă în promovarea produselor, grupul - fiind o prezență marcantă pe piață, în România, unde comercializează o gamă foarte largă de produse.
Un asemenea produs de largă recunoaștere, este și medicamentul folosit pentru protejarea ficatului, ce poartă denumirea de, medicament produs de către reclamantă.
Asupra mărcii, reclamanta deține dreptul de proprietate industrială, iar în România drepturile asupra acestei mărci sunt protejate prin intermediul a trei mărci, două înregistrate la nivel internațional și o marcă națională - marcă verbală, - marcă verbală cu element figurativ și forte.
În anul 2008, pârâta a început să producă și să comercializeze un produs farmaceutic sub denumirea de Esential Liv 100, produs ce face parte din categoria hepatoprotectoarelor și este recomandat pentru aceleași afecțiuni pentru care este recomandat și medicamentul reclamantei.
În opinia reclamantei, denumirea folosită de pârâtă este virtual identică cu mărcile sale, elementul central al acesteia fiind cuvântul Esential. Chiar prezentarea grafică a produsului susține o concepție dihotomică, cuvântul Esential fiind prezentat separat față de cuvântul Liv care este suprapus cifrei 100.
Prin această prezentare, pârâta combină într-o singură denumire mărcile cu cel mai mare succes pe piață și anume, și Liv 52 produs de către Compania, diferențele dintre cele două mărci și denumirea adoptată de către pârâte sunt minore și constau practic în folosirea echivalentului românesc al cuvântului inventat, prin eliminarea a numai două litere și prin schimbarea indicativului 52 în 100, în cazul cuvântului Liv. Din punct de vedere fonetic, modificările menționate nu au relevanță, pronunțarea fiind identică.
În ceea ce privește produsele, acestea sunt similare, ambele medicamente fiind recomandate în cazuri de afecțiune hepatică severă, având capacități regeneratoare și hepatoprotectoare.
Datorită acestor asemănări evidente între cele două denumiri și a faptului că cele două produse farmaceutice sunt destinate tratamentului acelorași afecțiuni, riscul de confuzie în cadrul publicului consumator este evident, fiind incidente în acest caz dispozițiile art. 35 alin. 2 lit. b din Legea nr.84/1998.
În ceea ce privește daunele cominatorii solicitate, reclamanta a arătat că cererea este admisibilă, iar posibilitatea acordării acestora urmărește obligarea pârâtului de a trece de urgență la executarea hotărârii judecătorești.
La data de 5.09.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâta arată că între cele două denumiri folosite nu există asemănări de natură a produce risc de confuzie consumatorului mediu, iar în ceea ce privește conținutul produselor și a destinației acestora se desprinde, fără echivoc, faptul că medicamentele nu sunt identice, elementele din conținut fiind diferite, deosebirile mai mult decât evidente.
În ceea ce privește marca reclamantei, pârâta a arătat că denumirea ce o compune constituie un termen lingvistic de largă circulație internațională folosit în mod uzual.
Prin sentința civilă nr.1533/14.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta să înceteze fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul produselor purtând denumirea Esential Liv 100 și să retragă de pe piață toate produsele care poartă această denumire și materialele promoționale referitoare la aceste produse și să înceteze orice altă activitate de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate industrială asupra mărcilor (marcă internațională -, marca internațională - și 64130), a obligat pârâta să publice dispozitivul prezentei hotărâri în trei cotidiane de largă circulație, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii și a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de 21719,87 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, că, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta este titulara unui grup de mărci internaționale și naționale, având ca element central elementul verbal Essential, marca fiind destinată a proteja produse din clasa 5- medicamente, conform clasificării de la.
Conform dispozițiilor art.35 din Legea nr.84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind dată identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul, sau produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.
Din perspectiva textului legal, tribunalul a analizat semnele în conflict, raportându-le la produsele pentru care acestea au fost înregistrate ca marcă, pentru a se constata dacă folosirea de către pârâtă a semnului contestat ar putea produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul și a constatat că afirmațiile reclamantei sunt fondate.
Așa cum se poate observa, analizând mărcile în conflict, între marca reclamantei și cea folosită de pârâtă există o similaritate evidentă. În fapt, așa cum în mod întemeiat arată reclamanta, marca pârâtei constituie combinația dintre două denumiri, în fapt două mărci cunoscute și folosite pentru produse terapeutice hepatoprotectoare: și Liv 52. Elementul central al mărcilor îl constituie elementul verbal Esential, cuvânt ce constituie practic echivalentul românesc al termenului fantezist, ce constituie elementul verbal protejat în marca reclamantei.
Elementele Liv 100 folosite de pârâtă în denumirea comercială folosită nu sunt de natură a da distinctivitate propriei sale denumiri, având în vedere și modalitatea grafică de prezentare a acesteia pe eticheta produselor, astfel din punct de vedere fonetic, vizual și semantic, există o identitate între elementele centrale ale denumirilor în conflict.
În ceea ce privește produsele pentru care aceste denumiri sunt folosite, s-a constatat că și acestea sunt similare. Astfel, din prospectul de prezentare a medicamentului Esential Liv 100, reiese că acesta este recomandat în cazuri de afecțiune hepatică severă, fiind foarte util și în profilaxie, având capacități hepatoregeneratoare și hepatoprotectoare.
În mod asemănător medicamentul comercializat sub marca reclamantei, conform prospectului ce-l însoțește, este recomandat pentru afecțiuni hepatice acute și cronice, precum și profilaxia recurenței biliare, stimulând regenerarea celulei hepatice.
În acest context, Tribunalul a apreciat că există, în speță, un pronunțat risc de confuzie pentru consumatorul mediu, având în vedere că cele două produse farmaceutice sunt destinate tratamentului acelorași afecțiuni, fiind comercializate în aceleași rețele de distribuție, consumatorul nefiind în poziția de a viziona ambele denumiri deodată și păstrând în memorie, în ceea ce privește marca, numai caracteristicile sale determinante.
În cauza de fată, dată fiind similaritatea accentuată atât a denumirilor, cât și a produselor, se poate reține și un risc de asociere între cele două mărci, consumatorul fiind pus în situația de a crede că produsul comercializat de pârâtă constituie o variantă a medicamentului reclamantei sau că există o legătură între firmele producătoare, astfel că prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor acțiunii în contrafacere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta SC SRL, solicitând admiterea apelului, casarea în întregime a sentinței civilă atacate, și, reținând cauza pentru rejudecare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se respingă acțiunea în contrafacere care a făcut obiectul pricinii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă la data de 16.01.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-pârâtă a arătat că în notificarea anteprocesuală nr.43N/12.02.2008, transmisă prin executorul judecătoresc din B, reprezentantul reclamantei arată faptul că produsul "" este un medicament hepatoprotector, marca "" se prezintă sub diferite forme și variante, denumite în mod colectiv mărci "" - clasa 5, că protecția mărcilor a fost asigurată prin marca "" cu elemente figurative color cu nr. - la 15.07.1970, marca "" nr. - la 16.06.1976, marca " Forte " cu nr. 64130 la 06.09.2004 - OSIM - B și că înregistrarea celor 3 mărci ar fi conforme cu prevederile de la Madrid și art. 65 din Legea 84/1998.
apelantei "Esential Liv-100" este apreciat de către reclamantă ca fiind un medicament hepatoprotector, virtual identic cu "celebra" marcă "". Instanța de fond nu a sesizat de faptul că prin notificarea anteprocesuală au fost încălcate unele norme de procedură care ar avea drept consecință inadmisibilitatea acțiunii introductive.
Astfel, așa după cum rezultă și din conținutul notificării cât și din adresa nr. 144/12.03.2008 depuse la dosarul cauzei, nu a fost pusă în discuție aplicarea art. 1079 Cod civil, ambele adrese având caracterul unei înțelegeri prealabile, pe bază de consens, lăsând deschisă calea unor tranzacții vizând o eventuală cesiune ori alte procedee legale de utilizare a mărcilor protejate.
De asemenea, notificarea anteprocesuală nu s-a făcut potrivit exigențelor art. 1079 cod civil prin executorul judecătoresc de la domiciliul debitoarei pârâte, respectiv municipiul B din jud. H ci prin executorul judecătoresc din B, incompetent din punct de vedere teritorial.
Apelanta a mai arătat că în adresa sa nr.2139/25.03.2008 a combătut pe larg și motivat susținerile reclamantei, arătând printre altele, că produsul său, "Esential Liv 100", nu este un medicament, ci un supliment alimentar, utilizat preventiv, neavând un regim special de prescriere, recomandare, utilizare și autorizare specială pentru punere pe piață și comercializare.
La o simplă vizualizare, marca apelantei și elementele colorate care o compun sunt esențialmente diferite de marca reclamantei, datorită în special elementelor distinctive adăugate în acest scop și nu există un risc de confuzie din partea potențialilor consumatori.
A susținut apelanta-pârâtă că instanța de fond - așa după cum rezultă din texte - expune pe larg numai considerente cuprinse în susținerile reclamantei, în timp ce apărările sale sunt tratate numai la modul general, fără contradictorialitatea impusă de complexitatea cauzei deduse judecății.
Instanța de fond a fost indusă în eroare de afirmațiile reclamantei, deoarece în mod ireal, produsul "Esential Liv 100 este prezentat ca fiind un medicament. Confuzia indusă determină o gravă eroare în aprecierea stării de drept și de fapt între mărcile aflate în conflict. Totodată, pentru susținerea hotărârii, instanța de fond, în ultimul paragraf de la pag.2, compară în mod cu totul eronat și fără legătură cu litigiul supus judecății, marca Esential LIV 100 cu o marca aflată pe piața liberă, utilizată de către un producător indian - "Liv 52", marcă fără nici-o legătură cu marca esentiale.
Nu este pusă în discuție însă, prezența pe piața românească a altor 5 produse cu marca "essentiale" menționate de către apelanta pârâtă în probele depuse la dosarul cauzei și care susțin apărările sale potrivit cărora marca fonetică "" este uzuală, slabă, fără distinctivitate și care, utilizată ca atare, creează confuzia în mintea cumpărătorilor.
În mod greșit instanța de fond a admis aserțiunea reclamantei potrivit căreia "reclamanta este titulara unui "grup" de mărci internaționale și naționale". În realitate, protecția mărcilor legal înregistrate, conform certificatelor depuse la dosar chiar de către reclamantă, este individuală și nu colectivă (pag.3,al.11). Reclamanta nu a făcut dovada protecției unei mărci colective.
La pag.5, al.95, instanța reia din nou motivația rezultată din compararea produsului apelantei cu o marcă a terțului producător indian - Liv 52 - nerelevantă în speță.
La pag. 4, al. 9, se reliefează faptul că instanța de fond se află din nou în eroare și confuzie, caracterizând produsul Esential LIV 100 ca fiind un medicament. Se induce de asemenea și concluzia greșită potrivit căreia există un pronunțat risc de confuzie deoarece "sunt destinate tratamentului acelorași tipuri de afecțiuni și desfăcute în aceleași rețele de distribuție". Este ignorat faptul că produsul apelantei nu este destinat unui tratament medicamentos, iar faptul că se comercializează prin intermediul unor agenți economici specifici nu se datorează unor practici de exclusivitate și autorizării legale a acestora de a comercializa medicamente, suplimente alimentare, produse naturiste, cosmetice,etc.
În concluzie, apelanta consideră că instanța de fond nu a apreciat cu aceeași exigență susținerile părților, s-a menținut într-o gravă stare de confuzie privind produsele aflate în conflict și destinația lor, deosebirile evidente în compunerea mărcilor, imagistica lor și a elementelor distinctive, elementele figurative, culorile acestora, caracterele tipografice, dublarea literelor din textul mărcii, fonetica diferită, etc.
Toate acestea se constituie în motive legale și serioase pentru că instanța de judecată a apelului să rețină cauza spre rejudecare, cu exigența care se impune, în vederea respingerii acțiunilor reclamantei.
Prin simplificarea analizelor și comparațiilor, instanța de fond nu a putut să motiveze legal și științific hotărârea luată. Legea nr.84/1998, prin art.6, al.(1) lit.c impune analizarea îndeplinirii cumulative a 3 condiții, și anume: - similaritatea mărcilor aflate în conflict; - similaritatea sau identitatea produselor cărora le este destinată protecția mărcilor respective și - existența riscului de confuzie în care se include și riscul de asociere.
Deși a menționat în întâmpinare 5 factori relevanți în stabilirea riscului de asociere (Punctele 2-3-5 și 6 ) instanța de judecată nu le-a pus în discuție.
Asemănarea pronunțată între 2 mărci este un indiciu al probabilității confuziei pe care consumatorii o pot face, ca mărci de ansamblu, pornind de la premisa că acesta este destul și rezonabil de bine informat în domeniu și precaut în alegere, dar cu atenție medie în distingere (Decizia 1316/08.12.2004 nepublicată a Curții de Apel București - Secția a III-a civ). La medicamente, evaluarea se realizează distinct în funcție de modalitatea de comercializare, prescripție de utilizare, etc. Consumatorul percepe marca în mod normal, ca un întreg, fără o evaluare atentă a detaliilor, păstrând în minte elementul care induce mărcii caracterul distinctiv, cum ar fi: Liv 100, Forte N, elemente figurative color, etc.
nu este suficient de pronunțată în plan vizual și conceptual, chiar dacă în fonetica limbii române, în aparență există un risc de confuzie. Sintagma "risc de asociere" incluzând și "riscul de confuzie" a fost preluată în legislația română din Directiva Cons. Com. Europene nr-, impunându-se o evaluare comună, nu alternativă
Simplul fapt că produsele se află în aceeași clasă nu prezintă nicio relevanță, produsele putând fi diferențiate sau similare. Ce este de reținut este identitatea produselor pe care le protejează mărcile aflate în conflict. Aprecierea globală a riscului de confuzie, în ceea ce privește similaritatea vizuală, fonetica sau conceptuală a mărcilor în conflict trebuie fondată pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante.
În speța noastră, instanța a apreciat numai asemănările de ordin fonetic și parțial conceptuale. Fiind vorba despre produse larg utilizate în suferințele hepatice, trebuia acordată atenție triplei similarități: vizuale, fonetice și conceptuale, care să formeze imaginea similarității în percepția globală și aprecierea riscului de confuzie.
Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că niciuna din mărci nu este susceptibilă de o semnificație proprie, fiind vorba de mărci ce împrumută semnificația unui cuvânt cu o fonetică asemănătoare în mai multe limbi de circulație internaționale, cu diferite semnificații și domenii. Astfel, mărcile "Esentiale" fără elemente de distinctivitate - sunt mărci slabe, sub acest aspect.
La nivel conceptual, niciuna din mărcile aflate în conflict, nu are o semnificație integral clară și nici suficient de determinată. Consumatorul mediu avizat, va face legătura cu produsul interesat pentru consum în raport cu nevoile sale reale și, nu pe baza cuvântului generic "Esentiale" - fără semnificație legată de produs, precum și pe baza semnelor distinctive. Așa au procedat și alți titulari de drepturi ale unor mărci "esentiale" care au adăugat elemente de distingere. Altfel, marca singulară este slab distinctivă, cu un caracter uzual în raport cu produsul.
Situația devine și mai clară în situația când este vorba despre o "familie" de mărci "essentiale", când tot pentru o evidență distinctivitate, titularii mărcilor au simțit nevoia ca, pentru aceleași produse, cu aceiași destinație, să adauge semne și texte ori culori pentru diferențiere. -
Instanța de fond nu a acordat suficientă atenție și nu s-a pronunțat în partea care privește contestarea de către apelantă a valabilității perioadei de protecție a celor 3 mărci din grupa "essentiale". Reiterează pentru instanța de apel susținerea că marca "" scrisă cu litere de tipar normale, înregistrată cu element figurativ - contur de ficat - de culoare, la data de 15.07.1970 sub nr. - nu a mai fost reînnoită după expirare, marca pentru medicamentul, reînnoită la data de 16.06.2006 sub nr. -, scrisă cu majuscule și fără elemente figurative, nu se poate compara cu marca produsului nostru "Esential Liv 100, cu suprapuneri etajate, cu elemente figurative colorate diferit, marca Forte N combinată cu elemente figurative colorate, a fost înregistrată la OSIM sub nr. 64130/31.05. 2005, este esențialmente diferită de marca noastră "Esential liv 100 cu elemente figurative și nu există un risc de confuzie, așa după cum se poate observa prin compararea fotocopiilor existente la dosarul cauzei, depuse atât de către reclamantă cât și de către apelanta-pârâtă. Elementele distinctive elimină această posibilitate.
În partea care privește calitatea de reprezentant legal al reclamantei din Germania de către. Com. "&" SRL B dovedită prin procură de reprezentare depusă la dosarul cauzei de către mandatar apelanta arată instanței de apel faptul că această procură (remisă și nouă în copie prin poștă) nu este datată și ștampilată, lipsind menționarea calității semnatarei precum și încheierea de legalizare a procurii și a traducerii.
A fost criticată și măsura obligării apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, deoarece instanța de fond nu precizează din ce se compune decontul care însumează suma de 21.719 lei depus de reclamantă, și admis de către instanță fără nicio apreciere a limitei rezonabile, funcție de complexitatea cauzei, cheltuieli auxiliare, cazare, transport, masă, etc. în condiția în care nici mandatul nu se presupune a fi gratuit.
Așa cum s-a mai arătat, reclamanta, în cuprinsul notificării și a scrisorii de răspuns, a propus modalități amiabile de soluționare a litigiului. Acționarea intempestivă în instanță, cu ignorarea clauzei compromisorii privind soluționarea amiabilă anteprocesuală a litigiului, exclude răspunderea apelantei de la obligarea la suportarea cheltuielilor de judecată (exagerat de ridicate), societatea comercială nefiind în culpă procesuală.
Intimata reclamantă & a formulat întâmpinare la data de 14.04.2009, solicitând respingerea ca nefondat a apelului formulat.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică exprimate și în raport de dispozițiile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este fondat, cu limitele și pentru considerentele care urmează a fi arătate în continuare.
Se impune a înlătura cu prioritate critica legată de inadmisibilitatea acțiunii de față pentru considerentul că notificarea transmisă apelantei pârâte de intimata reclamantă anterior începerii procesului încalcă norme de procedură.
Aceasta întrucât acțiunea în contrafacere determinată de încălcarea dreptului la marcă are caracter civil, astfel că regulile procedurale specifice litigiilor comerciale (cuprinse în art.7201și următoarele Cod Proc.Civ.) nu îi sunt aplicabile.
Totodată, admisibilitatea acțiunii nu este condiționată nici de o prealabilă punere în întârziere în condițiile art.1079 Cod Civil, această formalitate putând avea relevanță numai cu privire la eventuale dobânzi care ar fi datorate de debitorul chemat în judecată (ceea ce nu este cazul în speță), motive pentru care curtea constată că notificarea prealabilă nu este obligatorie și lipsa sa (ori lipsa unor mențiuni) nu constituie un fine de neprimire.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de temeinicia soluției date de prima instanță, în sensul că producerea și comercializarea de către apelanta-pârâtă a produsului denumit "Esential Liv 100" nu încalcă dreptul la marcă al intimatei reclamante.
Se poate observa în acest sens că nu pot fi invocate în prezentul litigiu argumentele legate delipsa caracterului distinctiv al mărciiînregistrate de intimata-reclamantă și lacaracterul său slab,deoarece intimata-reclamantă se bucură de protecția completă prevăzută de Legea nr. 84/1998 pentru marca "" până la o eventuală anulare a mărcii în condițiile legii sau până la intervenirea unei alte împrejurări care să o lipsească de efecte, dar în demersul judiciar inițiat de reclamantă astfel de apărări nu pot fi primite.
Pe de altă parte, este adevărat că prima instanță a făcut în considerentele hotărârii o referire la existența unei alte mărci ("Liv 52") cu elemente comune cu semnul incriminat, însă este lipsit de relevanță pentru temeinicia hotărârii atacate, de vreme ce o eventuală similitudine a denumirii folosite de apelanta pârâtă pentru produsele sale cu această din urmă marcă nu a fost un argument determinant în pronunțarea soluției de către tribunal.
Totodată, este lipsită de relevanță împrejurarea că intimata-reclamantă este titulara mai multor mărci individuale sau a unui grup de mărci internaționale și naționale (apreciind apelanta că tribunalul a confundat situația de față cu existența unei mărci colective), importantă este protecția oferită de lege pentru marca înregistrată de intimată.
Analizând similitudinea dintre semne, în privința naturii produsului apelantei pârâte de a fi unmedicamentsau unsupliment alimentar, curtea reține că percepția consumatorului este una de ansamblu, care nu presupune într-o comparație mentală între cele două semne conștientizarea tuturor detaliilor (cum este diferența între un medicament și un supliment alimentar), mai ales că este posibil ca această distincție să nici nu fie la îndemâna consumatorului mediu, câtă vreme ambele produse se comercializează în farmacii și sunt percepute ca având proprietăți curative hepatice, astfel că rezultă existența riscului de confuzie.
Or, contrar susținerilor apelantei-pârâte, între produse există similaritate conceptuală și fonetică (rezultată din folosirea cuvântului "esențial"), fiind irelevantă lipsa unei similarități vizuale (în sensul de folosire a acelorași caractere pentru scrierea cuvântului sau de utilizare a unor culori diferite pe ambalajul produsului), ceea ce determină temeinicia acțiunii în contrafacere fiind riscul de confuzie, care există față de consumatorul mediu.
În speță, din cauza caracteristicilor comune ale semnelor, există un risc pentru consumator de a crede că acestea au aceeași origine, riscul fiind de confuzie directă nu asupra produselor, ci asupra provenienței lor, consumatorul putând considera că produsele aparțin aceleiași game sau aceluiași producător.
În consecința celor arătate, curtea constată că în mod corect a reținut tribunalul existența similarității accentuate, a riscului de confuzie și riscului de asociere pentru consumatorul mediu și a admis acțiunea în contrafacere, criticile apelantei pârâte legate de fondul raportului juridic litigios fiind neîntemeiate.
Neîntemeiată este și afirmația apelantei pârâte în sensul lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, mai ales că în apel a fost depusă la dosar (filele 34-35) procura specială prin care reclamanta împuternicea pe SC & SRL pentru aor eprezenta în prezentul litigiu.
Pe de altă parte, se găsește întemeiată critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, stabilite de tribunal la suma de 21.719,87 lei, fără a se menționa în considerente cum s-a ajuns la această sumă.
Din înscrisurile aflate la dosarul primei instanțe curtea reține că cheltuielile efectuate pentru procesul de față de către reclamantă constă în onorariul de avocat și taxa de timbru și timbru judiciar, acestea din urmă fiind în cuantum de 39,3 lei.
Din mențiunile facturii depuse la fila 67 în dosarul de fond curtea reține că suma de 21.719,87 lei reprezintă echivalentul a 5925 Euro, iar această sumă acoperă atât onorariul de 4500 euro pentru procesul de față, cât și suma de 1125 euro pentru un proces având ca obiect ordonanță președințială (ce pot fi recuperate în cadrul acelui litigiu sau pe cale separată) și alte cheltuieli de 300 Euro, fără a rezulta dacă acestea din urmă au fost cauzate de procesul de față.
Prin urmare, căderea în pretenții a apelantei pârâte atrăgea obligarea acesteia la plata numai a sumei de 4500 euro (în echivalent lei) și a sumei de 39,3 lei taxa de timbru și timbru judiciar, apelul găsindu-se întemeiat în aceste limite, astfel că va fi admis, cu consecința schimbării în parte a sentinței sub aspectul cheltuielilor de judecată, urmând ca celelalte dispoziții să fie păstrate.
De vreme ce apelul nu este întemeiat sub aspectele dezlegării date pe fond raportului juridic litigios, iar culpa pentru stabilirea greșită a cuantumului cheltuielilor de judecată aparține instanței, curtea va aplica art.274 Cod Proc.Civ. în beneficiul intimatei-reclamante și va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 4000 euro în echivalent lei la data plății cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial de avocat, cu aplicarea criteriilor cuprinse în art.274 alin.3 Cod Proc.Civ.
Văzând și dispozițiile art.299 și ale art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă SC SRL cu sediul în localitatea B,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1533/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă &, prin mandatar & SRL, cusediul procesual ales la sediul profesional al avocatului ( &Asociații), în B, Bd. - - nr. 52-54, sector 1.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei sumele de 4500 euro, în echivalent lei la data plății, precum și suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Admite în parte cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată și obligă apelanta să plătească intimatei suma de 4000 euro în echivalent lei la data plății.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
.red.
4 ex./29.06.2009
- Secția a IV-a Civilă
Jud.
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Ileana Ruxandra Dănăilă
