Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/R/2008 | |
Ședința publică 16 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica | - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotrivadeciziei civile nr. 71/A din 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâții și Casa de Economii și Consemnațiuni B-, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtului intimat -, avocat, lispă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 16 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 ianaurie 2008, reclamantul recurent a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței o cerere prin care solicită judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. la care a anexat timbrajul aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Reprezentantul prâtului intimat - depune la dosar delegația de reprezentare și solictă instanței comunicarea motivelor de recurs întrucât acestea nu au fost comuncate pârâtului intimat odată cu citația.
Curtea comunică un exemplar al motivelor de recurs și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea lecturării acestora de către reprezentantul pârâtului intimat -.
La reluarea cauzei se prezintă aceleași părți.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat - pune concluzii în sensul respingerii recursului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.482 din 21 februarie 2007 a Judecătoriei Bistrița, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în simulație formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul - și CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI B-
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pentru a putea vorbi de simulație, din perspectiva art.1175 civ. ori de câte ori între aceleași părți se încheie două acte juridice, contraînscrisul este necesar să îndeplinească două condiții: să fie secret și să fie contemporan cu actul public. Prima condiție este că actul real sau contraînscrisul trebuie să fie încheiat astfel încât existența și cuprinsul său să fie necunoscute părților.
În funcție de scopul concret al actului aparent și de relația în care acesta se găsește cu un act secret, simulația se poate realiza prin trei procedee și anume: prin fictivitate, prin deghizare totală sau parțială și prin interpunere de persoane.
În speță, reclamantul prin mandatar, a invocat simulația prin fictivitate, procedeu prin care părțile disimulează complet realitatea, stabilind în actul secret că actul aparent nu va produce nici un efect juridic, formă ce presupune o intenție frauduloasă, constând în eludarea unor prevederi legale de natura celor menționate în petitul acțiunii, respectiv încălcarea art.6 din Ordonanța Guvernului nr.12/1998, precum și Normele metodologice de aplicare a ei.
Reclamantul a mai invocat și deghizarea parțială, deoarece prin actul public reclamantul se limitează să ascundă anumite clauze sau efecte ale actului secret, respectiv cea referitoare la prețul real negociat.
Prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.4719/02.09.2005, reclamantul i-a înstrăinat pârâtului -, apartamentul înscris în CF nr.5324/4 B, nr.top 7645/b/4, pentru prețul de 110.000 lei, achitat integral anterior încheierii acestuia.
Înscrisul intitulat "declarație", pe care reclamantul a înțeles să îl invoce ca act secret-contraînscris, nu îndeplinește cerințele sus-menționate, care sunt de esența simulației de acest tip, respectiv nu este încheiat între aceleași persoane și nici nu poartă mențiunea esențială, aceea că actul aparent public nu va produce nici un efect juridic.
Persoana de la care emană "declarația", nu a avut mandat special din partea pârâtului, pentru a încheia un act secret de natura celui descris mai sus. Aceste aspecte au fost atestate și de răspunsul la interogatoriul luat pârâtului.
Prin decizia civilă nr.71 din 21 septembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.482/21.02.2007 a Judecătoriei Bistrița.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, având la bază o stare de fapt reală, cu o raportare corectă la dispozițiile legale în materie, astfel că în baza art.296 pr.civ. s-a respins apelul ca nefondat.
Prin acțiunea precizată, reclamantul a cerut să constate că este simulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4789/02.09.2005, solicitând să se constate nulitatea absolută a acestuia, invocând simulația sub forma deghizării parțiale.
La termenul din 29 martie 2006, Judecătoria Bistrițaa dispus disjungerea precizării de acțiune și s-a acordat termen de judecată pentru 3 mai 2006, sens în care s-a întocmit dos.nr.2987/2006, în format nou -, iar dos.nr.8342/2005 s-a suspendat prin încheierea din 31 mai 2006.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4879 din 2 septembrie 2005, reclamantul a înstrăinat pârâtului apartamentul nr.4, situat în B,-,.D,.1 pentru prețul de 110.000 lei. Cu privire la acest contract, reclamantul a solicitat să se constate caracterul lui simulat, sub forma deghizării parțiale, motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile taxelor de timbru notariale, motiv de nulitate prevăzut de art.6 din OG nr.12/1998.
În mod corect prima instanță a reținut că simulația este o operațiune juridică complexă, care presupune existența între aceleași părți a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se crează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și un alt contract secret, numit constraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.
În speță, contractul public aparent, denumit contract simulat, este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4879 din 2 septembrie 2005, iar actul secret ar fi înscrisul intitulat "declarație", datat 25 august 2005, care nu este întocmit între aceleași părți ca și actul public, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile simulației, care poate îmbrăca forma deghizării totale sau parțiale.
parțială operează atunci când contractul aparent urmărește a fi ignorate numai anumite elemente din contractul secret. Înscrisul intitulat "declarație" nu poate avea valoarea unui contract secret, întrucât nu a fost încheiat între reclamant și pârât, iar mama pârâtului nu a avut mandat din partea pârâtului, pentru a încheia acte de vânzare-cumpărare.
nu poate fi dovedită între părțile contractante, decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent, ce se pretinde a fi simulat. Actul secret care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile cotractante și succesorii lor universali.
Între relamant și pârât, numai contractul secret produce efecte juridice în măsura în care privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condițiilor de fond și formă. Or înscrisul intitulat "declarație", nu îndeplinește condițiile de fond și de formă ale unui contraînscris.
Eventuala eludare a taxelor de timbru notariale, va putea fi dovedită de reclamant în dosarul în care se solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate și în consecință admiterea apelului declarat de reclamant și a acțiunii formulate de același reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală, deoarece tribunalul nu a făcut altceva decât să reia motivele sentinței, motivarea deciziei fiind doar o lapidară teorie a simulației, aceasta interpretând greșit actul juridic dedus judecății, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Reclamantul a invocat faptul că în speță este vorba de o simulație în forma deghizării parțiale, procedeu ce a constat în aceea că urmare a presiunilor exercitate de pârâtul care a achitat taxele aferente contractului de vânzare-cumpărare și care a intenționat să achite taxe mai mici, în contractul de vânzare-cumpărare a fost inserat un preț mai mic decât cel stabilit între ei. Prin această simulație, s-au eludat dispozițiile imperative ale art.6 din OG nr.12/1998 și Normele metodologice de aplicare a ei, care sancționează cu nulitatea absolută acest gen de simulație.
Dar tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.1175, 1179 civ. simulația nu poate fi dovedită între părțile contractante, decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat, precum și faptul că actul intitulat "declarație", nu constituie contraînscris, deoarece nu este întocmit între aceleași părți ca și actul public, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile simulației. Reclamantul a arătat de la început că simulația în cauză a presupus o intenție frauduloasă, constând în eludarea unor prevederi legale sancționate de lege cu nulitatea absolută, respectiv încălcarea art.6 din OG nr.12/1998, precum și Normele metodologice de aplicare a ei.
În conformitate cu practica judiciară și lucrările de specialitate, dovada se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu probele testimoniale. Însă tribunalul a analizat simulația în cauză ca și una de drept comun, neluând în considerare faptul că aceasta prezintă un regim derogatoriu, prin faptul că este vorba despre o simulație ilicită, prin care se eludează dispoziții imperative ale legii și se încalcă interesul statului cu privire la care practica și teoria au statuat că pentru dovedirea acesteia se poate recurge la proba cu martori sau prezumții, nefiind necesară existența unui contraînscris.
în întâmpinarea tendinței de încheiere a unor acte de înstrăinare cu declararea unui preț mai mic, în scopul eludării taxelor (simulația prin deghizare parțială), legiuitorul a prevăzut expres că acest gen de convenții care nu sunt altceva decât simulații prin deghizare parțială a clauzei privind prețul, constând în diminuarea acestuia, sunt nule absolut, fiind nulă și convenția secretă. Prin urmare, chiar actele simulate prin procedeul deghizării parțiale sunt cele vizate de legiuitor și nu cele analizate de tribunal prin sentința apelată.
Prin urmare, fiind vorba despre o simulație ilicită, pentru dovedirea acesteia puteau fi primite probele testimoniale solicitate de reclamant pentru dovedirea acesteia și pentru dovedirea aspectelor invocate de reclamant cu privire la fictivitatea prețului din actul aparent, astfel încât respingerea probatoriului testimonial de către instanță este nelegală, fiind nelegală și soluția adoptată de aceasta.
În drept, recursul a fost motivat pe dispozițiile art.299 și urm. și art.304 pct. 8 și 9 pr.civ.
Intimatul -, prin reprezentantul său, av., prezent în instanță la termenul de astăzi, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata Casa de Economii și Consemnațiuni B-N deși legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar și nu și-a delegat un reprezentant în instanță.
Recursul este nefondat.
Recurentul supune decizia atacată unei critici necruțătoare, dar nedrepte, nesistematice și inconsistente.
Potrivit art.3021(1) pct.c) pr.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Or din ceea ce a însăilat reclamantul-recurent cu titlu de motive de recurs, nu se poate distinge exact dacă este vorba de un motiv, de două motive, sau de trei motive de recurs, la care instanța de control judiciar să poată răspunde concret, așa cum pretinde recurentul.
În actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de art.304 pct. 1-9 pr.civ. Cu toate acestea, recurentul consideră că decizia atacată este nu doar nelegală, ci și netemeinică, dar netemeinicia unei hotărâri nu constituie motiv de recurs.
Proba testimonială cu martorii și -, a fost respinsă motivat de instanța de apel, la termenul din 13 septembrie 2007. "Practica judiciară și lucrările de specialitate", nu constituie izvor de drept.
Recurentul manifestă dintr-o dată o preocupare deosebită pentru "încălcarea interesului statului" constând în aceea că declarându-se un preț mai mic decât cel real, cu ocazia încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare din 2.09.2005, s-ar fi încasat mai puțini bani la bugetul statului, cu titlu de taxe. Acest aspect l-ar fi putut susține recurentul în ipoteza în care părți în contractul de vânzare-cumpărare ar fi fost părți alte persoane, nu și el însuși, situație în care potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine, ori imoralitate, pentru a obține protecția unui drept.
O altă critică adusă de recurent deciziei atacate, este că în speță este vorba de o simulație ilicită, ce prezintă un regim derogatoriu, în timp ce "tribunalul a analizat simulația în cauză ca și una de drept comun".
Este adevărat că simulația poate îmbrăca mai multe forme, printre care și aceea a deghizării parțiale, atunci când contractul aparent se limitează să ignore numai anumite elemente ale contractului secret, în speță prețul.
Aceasta nu înseamnă că există o simulație de drept comun expres prevăzută de lege și alte simulații speciale de asemenea reglementate expres de lege, care se deosebesc radical unele de altele.
Toate felurile pe care le poate îmbrăca simulația, prezintă scopuri, efecte și consecințe juridice, în situația în care sunt dovedite.
Dar tribunalul nu a judecat nicidecum o simulație de drept comun așa cum susține recurentul, din moment ce în considerentele deciziei recurate s-a reținut că "simulația poate să încalce forma deghizării totale sau parțiale.Aceasta din urmă formăoperează atunci când contractul aparent urmărește a fi ignorate numai anumite elemente ale contractului secret."
Instanța de apel a reținut în esență, în mod legal, că înscrisul intitulat "declarație" redactat la 25.08.2005, nu a fost încheiat între reclamant și pârât, astfel că el nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a valora ca act secret, pe baza căruia să se poată constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4789/02.09.2005 de notarul public -.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1175 civ. a art.6 din Ordonanța Guvernului nr.12/1998 și a art.21 din Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.71/A din 21 septembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr.-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - TARȚA
Red.DT: 18.01.2008
Dact.CA: 25.01.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Traian Dârjan Viorica
