Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/A/2009
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de pârâții apelanți, și împotriva sentinței civile nr. 501/2 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanții intimați și (fostă ) având ca obiect acțiune în constatarea simulației și achitării sumei împrumutate.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 6 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.501/2.2008, dată în rejudecare în Dosar nr- al Tribunalului Cluj, respingându-se excepția inadmisibilității acțiunii introductive, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și împotriva pârâților, constatându-se caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3511/19.XI.1999, încheiat între reclamanții în calitate de vânzători și pârâtul în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul situat deasupra, actualmente Drumul nr.5B, înscris în CF - C-N top nr.12992/4 de 1733. și construcția în roșu, neterminată, contractul real încheiat între părți, fiind unul de împrumut.
Prin aceeași sentință s-a respins petitul vizând constatarea achitării sumei împrumutate și dobânda cămătărească în valoare totală de 17.000 Euro, pârâții și fiind obligați să plătească reclamanților, suma de 7.258,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii introductive, având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare, nu operează în speță, urmărindu-se stabilirea raporturilor juridice reale dintre părți. Față de Dosarul - format ca urmare a disjungerii petitelor, vizând constatarea nulității aceluiași contract de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, are un obiect și o cauză distincte, ambele acțiuni au temeiuri juridice diferite și reprezintă veritabile acțiuni în realizarea dreptului.
Pe fondul cauzei, raportat la materialul probator administrat în cauză, respectiv interogatoriile părților, depozițiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar, Tribunalul a apreciat că se verifică susținerile reclamanților, conform cărora contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3511/19.XI.1999, având ca obiect terenul de 1733. situat în C-N deasupra, actualmente Drumul nr.5 B, cu construcția în roșu, neterminată, este în realitate unul de împrumut cu dobândă cămătărească.
apoi dispozițiile art.1175 Cod.civ. incidente în speță, Tribunalul a considerat că singurul contract în măsură să producă efecte juridice, este actul real de împrumut, cu caracter secret, care anihilează efectele actului public de vânzare-cumpărare.
Deși actul de împrumut, nu îmbracă forma scrisă, s-a reținut imposibilitatea morală a preconstituirii probei scrise și incidența dispozițiilor art.1198 civ. datorită relațiilor de prietenie existent între reclamant și pârâtul, pe de o parte și între pârâții și pe de altă parte.
Existența contractului de împrumut, a fost dovedită prin dispozițiile martorilor audiați în cauză, unii fiind prezenți la unele discuții, aveau cunoștință că pârâtul a împrumutat reclamantului aproximativ 10.000-13.000 USD, cu o dobândă de 10% lunar, iar alții au înțeles din discuțiile purtate cu, că acesta nu a mai primit bani pentru împrumutul de 12.900 USD, acordat reclamantului.
Potrivit dispozițiilor acelorași martori, pârâtul nu cunoștea locul situării imobilului, ceea ce infirmă intenția acestuia de a cumpăra imobilul, relevând și existența unui episod în care pârâtul, solicita bani reclamantului, în contul împrumutului, pârâtul fiind presat de o terță persoană, acea terță persoană fiind cel mai probabil.
Depozițiile martorilor audiați în cauză, probează în cvasitotalitatea lor, cu excepția lui care a dorit să-și păstreze neutralitatea, existența convenției de împrumut, în sensul că reclamantul având nevoie de bani, a apelat la prietenul său de peste 25 ani și fiindcă acesta nu dispunea de suma necesară, a apelat la rândul său la pârâtul, între pârâți existând de asemenea o relație de prietenie, în final contractul de împrumut fiind încheiat între reclamant și.
Reclamanții, nereușind să dovedească în concret, cuantumul sumei restituite din împrumut, Tribunalul a respins cererea acestora privind achitarea în întregime a împrumutului și dobânzii cămătărești, în valoare totală de 17.000 USD.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus, pârâta - a declarat apel în termen legal, solicitând desființarea ei, cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În motivare se arată că hotărârea instanței de fond, nu este motivată, referindu-se generic la materialul probator administrat în cauză, fără o analiză concretă și completă a acestuia și fără a indica nominal martorii la care face referire, identificându-i prin expresii neprofesionale, precum "unii" sau "alții".
Mai mult, ideile reținute din aceste depoziții, sunt echivoce în privința părților contractului de împrumut, "unii" relatând că împrumutul ar fi încheiat între reclamanți și, iar alții între reclamanți și, fapt ce dovedește inconsecvența în declarațiile martorilor.
Apoi, majoritatea probelor testimoniale, au fost administrate de o instanță necompetentă, respectiv Judecătoria Cluj -N, și toate actele efectuate de aceasta, sunt nule absolut, în baza art.105 alin.1 pr.civ. neputând fi folosite de Tribunal, depoziția singurului martor audiat de acesta fiind înlăturată, pe simpla presupunere a păstrării neutralității.
De asemenea, fiind vorba de un act juridic a cărui valoare depășește 250 lei, proba contractului de împrumut trebuia făcută prin înscrisuri, iar nu cu martori, întrucât legătura de prietenie a reclamantului cu pârâtul, nu a fost atât de puternică, încât să justifice vreun impediment de natură morală, în redactarea unui înscris.
Totodată, instanța a respins nejustificat excepția inadmisibilității acțiunii introductive, fiind investită exclusiv cu constatarea simulației contractului autentic de vânzare-cumpărare, iar părțile având posibilitatea realizării dreptului pretins, erau incidente dispozițiile art.111 pr.civ.
Pe fondul cauzei, soluția Tribunalului este profund eronată, calificând contractul autentic de vânzare-cumpărare, ca fiind unul de împrumut, raportat la prețul de cumpărare de 20.000 USD, reprezentând 352.720.000 lei, care fost unul real, sincer și serios, corespunzător terenului împânzit de ape freatice și amplasării stâlpilor de înaltă tensiune, în apropierea construcției, predându-i-se cumpărătorului, toate actele originale privind construcția în curs de edificare.
În continuare, făcându-se trimitere la susținerile reclamantului privind cuantumul împrumutului, al dobânzii și termenului de restituire, considerate incoerente, se concluzionează că nu a fost vorba de nici un împrumut și nici o dobândă.
La rândul lor, pârâții și au atacat cu apel aceeași sentință, aducându-i critici identice cu cele expuse mai sus.
Prin întâmpinările depuse la dosar, de reclamantul și respectiv reclamanta fostă, s-a cerut respingerea tuturor apelurilor promovate de pârâți.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de pârâți, precum și din oficiu, cele de ordine publică puse în discuția părților,reține următoarele.
Apelul pârâtului este tardiv formulat, avându-se în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată acestuia în data de 25.2008, aspect ce rezultă din dovada de comunicare aflată la filele 183 dosar fond, iar ultima zi pentru promovarea apelului a fost 11.XII.2008.
Apelul acestuia, fiind trimis prin poștă în data de 12.XII.2008, (fila 11 dosar apel) cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.284 pr.civ. Curtea va respinge ca tardiv apelul pârâtului, excepție ridicată din oficiu de instanță și pusă în discuția părților, în ședința publică din 9 februarie 2009 (fila 23 dosar apel).
În ce privește criticile aduse prin celelalte două apeluri,nemotivarea hotărârii atacate, în sensul dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. nu poate fi primită în condițiile în care considerentele acesteia, cuprind neîndoielnic motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței.
Chiar dacă nu s-au indicat nominal martorii audiați în cauză, și nu s-a făcut o analiză minuțioasă a fiecărei depoziții în parte, acest aspect nu echivalează cu nemotivarea sentinței, câtă vreme instanța de fond a sintetizat întregul material probator existent la dosar, compus din interogatoriile părților, declarațiile martorilor și înscrisurile depuse.
Apoi, reținerile instanței de fond vizând părțile contractului de împrumut raportat la depozițiile martorilor audiați în cauză, desemnați prin expresiile "unii" sau "alții", nu pot fi calificate drept echivoce.
Astfel, din declarațiile martorilor, (filele 27,28 Dosaar 2.359/2004 a Tribunalului Cluj ), și (14-16 dosar 11.825/2005 al Judecătoriei Cluj -N) rezultă cu certitudine că împrumutul cu dobândă cămătărească, s-a încheiat între reclamanții și pârâtul, prin intermediul pârâtului, mandatat de reclamant în virtutea relațiilor de prietenie de peste 25 ani, să încheie în numele său împrumutul cămătăresc.
Acesta a și fost considerentul pentru care, ratele lunare ale împrumutului, (mai precis dobânda cămătărească), erau predate de reclamant direct pârâtului, care le remitea în fiecare lună pârâtului, căruia nu-i plăcea să fie văzut în compania altor persoane, între cei doi pârâți existând relații de prietenie îndelungată.
Din depozițiile acelorași martori indicați mai sus, coroborate cu interogatoriile părților aflate la filele 94-105, 116-120 Dosar - al Tribunalului Cluj și filele 12, 13 verso Dosar 11.258/2005 al Judecătoriei Cluj -N și conținutul contractului de vânzare-cumpărare, rezultă cu claritate că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3511/ 19.XI.1999, încheiat între reclamanți, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător, este unul simulat și că în realitate între aceleași părți contractante, s-a încheiat prin mandatarul, un contract de împrumut cu dobândă cămătărească.
Cuantumul sumei împrumutate a fost de 13.000 USD (din care 100 USD au fost folosiți de reclamant, pentru întocmirea actului de vânzare-cumpărare, aspect recunoscut de fila 104 dos.fond), pe o perioadă de 6 luni și cu o dobândă lunară de 9%, data scadenței fiind 19.2000, dată ce coincide exact cu data trecută în contractul de vânzare-cumpărare, ca fiind cea a predării imobilului.
Deși primii trei martori indicați anterior, relevă o dobândă de 10% pe lună, cuantumul acesteia de 9%, rezultă din primul interogator luat reclamantului și declarația martorului u, astfel că suma împrumutată de 13.000 USD, împreună cu dobânda aferentă pe 6 luni (în cuantum de 7.020 USD) totalizează 20.000 USD, sumă ce se regăsește cu titlu de "preț" în contractul de vânzare-cumpărare (fila 6 Dosar 13.306/2003 al Judecătoriei Cluj -N ).
Incidența dispozițiilor art.105 alin.1 pr.civ. pe considerentul că unele probe testimoniale, au fost administrate de o instanță necompetentă material, respectiv Judecătoria Cluj -N, nu poate fi reținută, deoarece în conformitate cu prevederile art.160 pr.civ. aplicabile în speță, în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă, rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor, decât pentru motive temeinice.
Or în cauza dedusă judecății, nu există nici un motiv temeinic, care să justifice reaudierea celor trei martori enumerați mai sus, a căror depoziții au fost luate de Judecătoria Cluj -N, existând și alte probe testimoniale administrate de Tribunal în Dosarul nr.2359/2004, care se coroborează cu acestea, iar declarația ultimului martor, audiat de Tribunal, nu infirmă cu nimic susținerile reclamantului (121 verso Dosar fond -).
Referitor la proba contractului de împrumut, intervenit între reclamanții și pârâtul, între care într-adevăr nu există nici un fel de relație de prietenie, este real faptul că valoarea acestuia depășește 250 lei și în mod normal, în virtutea art.1191 Cod.civ. dovada acestuia trebuia făcută printr-un înscris.
Actul secret, fiind însă încheiat prin fraudarea legii, practicându-se un împrumut cu dobândă cămătărească, dovada acestuia putea fi făcută prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori.
Nici excepția inadmisibilității acțiunii introductive, pe motiv că instanța a fost investită exclusiv cu o acțiune în constatarea simulației, nu poate fi primită câtă vreme instanța a fost sesizată și cu un petit vizând achitarea sumei împrumutate.
Acțiunea introductivă fiind întemeiată pe dispozițiile art.1175 civ. care prevăd că actul secret, este cel care produce efecte între părțile contractante, împrejurarea că reclamanții nu au reușit să dovedească cu exactitate, cuantumul sumelor restituite din împrumut, nu înseamnă că prin cel de-al doilea petit, nu s-a tins la realizarea dreptului.
Pe fondul cauzei, raportat la ansamblul probelor existente la dosar, (circumscrise anterior) în mod corect a stabilit prima instanță că actul real, cu caracter secret, încheiat între părțile contractante, a fost unul de împrumut cu dobândă cămătărească, și nu unul de vânzare-cumpărare.
Toate probele la care s-a făcut referire în cele ce preced, converg spre această concluzie.
Edificatoare în această privință, sunt împrejurarea că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, așa-zisul "cumpărător", nici măcar nu cunoștea locul situării imobilului.
Apoi părțile contractante, s-au văzut pentru prima oară, la cabinetul avocatei, care a redactat actul și unde a fost adusă și d-na notar, care a legalizat același act de vânzare-cumpărare.
Mai mult, în perioada imediat următoare perfectării actului, respectiv începând cu luna noiembrie 1999 și până în 2002, pârâții și mai ales, între care exista relații de strânsă prietenie, au încercat să vândă imobilul cu 100.000-120.000 euro, sens în care s-au și dat anunțuri atât la " publicitate", cât și la diferite agenții imobiliare, fapt recunoscut de pârâtul la interogator (104 dosar fond - al Tribunalului Cluj ).
Toate aceste aspecte, atestă cu prisosință faptul că pârâtul, nu a intenționat nici un moment să cumpere imobilul și că acesta nu i- fost predat niciodată în materialitatea lui.
Despre un "preț" real, sincer și serios, așa cum susțin apelanții, nu poate fi vorba în condițiile în care valoarea de circulație a construcției ridicate în roșu pe trei nivele, cu 13 camere, a fost stabilită de expertul în dosarul disjuns, la nivelul lunii noiembrie 1999, la suma de 231.952 USD.
La această valoare se adaugă terenul de 1733. evaluat în același dosar de expertul G, pe anii 2002 la suma de 114.915 USD, rezultă în total 346.867 USD. (28-51, 52-61 dosar apel).
Ca atare, așa-zisul "preț" de 20.000 USD, nu reprezintă decât un procent de 5,76% din valoarea reală a imobilului.
Apoi, chiar dacă reclamantul la primul interogator, a învederat o dobândă de 8,5-9%, iar apoi a revenit, precizând cuantumul dobânzii la 10% pe lună, această diferență infimă de procent, de 1%, nu schimbă cu nimic raporturile juridice reale dintre părți.
Având în vedere că reclamantul l-a mandatat pe, să negocieze direct cu cuantumul dobânzii, este explicabilă această oscilație a poziției procesuale, chiar și martorii relatând că, la început dobânda a fost ceva mai mică, iar apoi a crescut ajungând la 1300 USD pe lună, pretinzându-i-se în final dobândă la dobândă.
Referitor la suma împrumutată, reclamantul a arătat în mod constant că i-au fost predați cu titlu de împrumut de, cu ocazia încheierii actului de vânzare-cumpărare, mai exact în fața cabinetului d-nei avocat, situat în str.- Ortodoxe, suma de 13.000 USD, din care 100 USD a plătit pentru întocmirea actului (aspect confirmat de pârâtul ) rămânând astfel 12.900 lei, sumă la care fac referire majoritatea martorilor, iar termenul pentru care s-a acordat împrumutul, a fost de 6 luni, termen de asemenea confirmat de martorii audiați în cauză.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.282, 296.pr.civ. va respinge ca nefondate apelurile pârâților și.
În conformitate cu dispozițiile art.274 raportat la art.277 pr.civ. pârâtul apelant fiind în culpă procesuală și în virtutea raportului juridic dintre acesta și reclamanții intimați, urmează fi obligat să plătească intimatului suma de 4.000 lei, iar intimatei fostă, suma de 2.400 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul și ca nefondate apelurile pârâților și împotriva sentinței civile nr. 501 din 2.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 4000 lei, iar intimatei 2.400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.N/Dact.
7 ex./04.05.2009
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI CIVILE NR. 131/A/2009
CURTEA DE APEL CLUJ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de pârâtul și ca nefondate apelurile pârâților și împotriva sentinței civile nr. 501 din 2 X 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatului suma de 4000 lei, iar intimatei 2.400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 IV 2009
Președinte Judecător
ss. ss. -
Pentru conformitate cu originalul
Grefier
S-a achitat taxă judiciară de
timbru în sumă de 2 lei prin chitanța seria - nr.- din 31.03.2009.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
