Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 2
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Eliza Marin
Grefier - - --
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții, -, G, domiciliați în comuna județ D, prin mandatar, domiciliat în T, nr. 109 jud. D, împotriva sentinței nr. 1747 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în T, nr. 190 jud. D și domiciliat în B, sector 2,. - - nr. 19,. 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanții reclamanți, -, G reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale nr. 508 aflată la fila 7 dosar, intimații pârâți personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 14 dosar și reprezentat de același avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instaței că apelul a fost timbrat cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru în baza potrivit chitanței nr. -/17.12.2009 și timbru judiciar de 0,75 lei, anulate la fila 24 dosar.
Curtea pune în discuție împrejurarea că din eroare dosarul a fost înregistrat ca recurs, calea de atac fiind apelul și în baza dispozițiilor art. 99 pct. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, recalifică prezenta cale de atac ca apel, fiind instrumentat de primii doi judecători din complet, respectiv doamnele judecător C - și - -.
Se comunică apărătorului apelanților reclamanți copia întâmpinării formulate de intimații pârâți.
Avocat pentru apelanții reclamanți și avocat pentru intimații pârâți, pe rând, arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pentru apelanții reclamanți, arată că hotărârea apelată, care anulat acțiunea ca insuficient timbrată, este dată cu aplicarea greșită legii,
-2-
respectiv a dispozițiilor legii taxelor de timbru. Solicită a se avea în vedere că acțiunea a fost exercitată înainte de modificarea textului art. 21din Legea nr. 146/1997, timbrajul trebuia verificat și apreciat în raport de data la care a fost sesizată instanța. Arată în continuare că atât textul art. 2 (11) din Legea 146/1997, introdus de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 212/2008, cât și considerentele decizeii nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite sunt de strictă interpretare, acțiunea în declararea simulației, neputând fi socotită o acțiune cu calificarea dată de această lege. Consideră că acțiunea nu poate fi socotită una evaluabilă în bani și taxabilă la valoare.
Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Avocat, pentru intimații pârâți, solicită a se avea în vedere că litigiul dintre părți are caracter patrimonial, evaluabil în bani, fiind o acțiune în declararea simulației la cererea reclamanților.
Arată că inițial, acțiunea introductivă cu obiectul declarare simulație înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, a fost respinsă ca nedovedită. Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, invocând un motiv de ordine publică, ce reprezenta o excepție de necompetență materială a Judecătoriei Târgoviște, motivată de caracterul patrimonial al obiectului cererii și valoare acestui obiect. Față de această excepție, apelul a fost admis, constatându-se că obiectul cererii are caracter patrimonial. Față de această împrejurare apreciază că acum nu se mai poate invoca caracterul nepatrimonail al litigiului. Totodată arată că anularea litigiului de pe rolul Judecătoriei Târgoviște ca fiind pronunțat de o instanță necompetentă material, duce la o nouă acțiune înregistrată pe rolul instanței competente material, respectiv Tribunalul Dâmbovița după data de 25 martie 2009, astfel încât norma nou introdusă la 12 decembrie 2008 prin publicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 212/2008 era aplicabilă în speță.
Solicită respingerea apelului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Depune note scrise la dosar.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.2610/315/19.04.2008 la Judecătoria Târgoviște, reclamanții, -, G au chemat în judecată pe pârâții, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie declarat simulat contractul de vânzare-cumpărare nr.4159/ 6.11.2007 prin care numițul i-a vândut lui suprafața de 3 ha teren arabil extravilan situat în comuna, județul D, T 66 P 405/3 cu motivarea că pârâtul ar fi dobândit în mod fraudulos titlul de proprietate asupra terenului.
Prin sentința civilă nr.4408/8.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviștea fost respinsă acțiunea cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada presupusului act simulatoriu dintre pârâți, acord prin care aceștia să fi convenit cu privire la inexistența, în realitate, a operațiunii de vânzare-cumpărare consemnată în actul autentic nr.4159/2007, și nici nu s-a dovedit o eventuală neplată a prețului.
-3-
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții care a fost admis prin decizia civilă nr.111/ 25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost anulată hotărârea atacată și s-a reținut cauza spre judecată având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată are o valoare de 853.179 lei, iar în baza art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, iar prin încheierea de ședință din 17.06.2009 s-a pus în vedere reclamanților, în baza art.20 raportat la art.2 lit." g " din Legea nr.146/1997, să achite taxa judiciară de timbru de 11.706,3 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
In ședința publică din 14.10.2009, reclamanții, prin apărător, au declarat că nu înțeleg să achite taxa judiciară de timbru afirmând că ar fi nedatorată, deși au formulat și o cerere de reexaminare a acesteia, cerere care a fost respinsă la data de 3.08.2009.
Prin sentința civilă nr. 1747 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa anulat pentru netimbrare cererea, reținând următoarele:
Potrivit art.20 din Legea nr.146/ 1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Având în vedere că reclamanții au declarat în mod expres că nu înțeleg să-și îndeplinească această obligație, a instanța a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
In baza art.1169 Cod civil, cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată, la dosarul cauzei neexistând acte din care să rezulte aceste cheltuieli.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs reclamanții, -, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Că hotărârea atacată face o aplicare retroactivă a legii, în condițiile în care textul art.2 pct.11din Legea 146/1997 a fost introdus prin OUG nr.212/04.12.2008 publicată în Monitorul Oficial din 12.12.2008 iar acțiunea a fost introdusă la data de 15.04.2008, anterior modificării cererii privind constatarea existenței sau neexistenței unui drept formulată în cadrul disp. art. 111 Cod pr.civilă, era taxabilă cu 19 lei iar cererile privind anularea sau declararea nulității unui act juridic când nu se solicită repunerea în situația anterioară erau taxabile cu 12 lei, au mai susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, decizia nr.32/9.06.2009 a Inaltei Curți de Casație și Justiție neputând constitui criteriul de aplicare a Legii 146 în sensul de a se califica o acțiune în declararea simulației, o acțiune patrimonială taxabilă judiciar la valoarea actului.
Au susținut recurenții și că pentru stabilirea taxei judiciare de timbru trebuie avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea specială, în timp ce, pentru determinarea competenței materiale după valoare și implicit a căilor de atac, se are în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea.
Curtea, având în vedere obiectul acțiuni, dispozițiile legale, valoarea obiectului litigiului, a procedat la recalificarea căilor de atac în raport cu prev. art.99
-4-
pct.3 din Regulamentul de Organizare al Instanțelor, în sensul că împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița calea de atac prevăzută de lege, în speță, este apelul.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale ce au incidență în speță, Curtea constată că apelul de față este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Reclamanții-apelanți au investit inițial, la data de 16.04.2008, Judecătoria Târgoviște cu o acțiune prin care au solicitat în contradictoriu cu intimații-pârâți și să se declare simulat, în modalitatea fictivității, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4159/6.11.2007 de BNP și Asociații, act prin care pârâtul-intimat a vândut celuilalt pârât suprafața de 3 ha. teren arabil extravilan situat pe raza com. jud.Dîmbovița, tarlaua 66, parcela 405/3 pentru suma de - euro, echivalentul a - lei.
Prin sentința civilă nr.4408/08.10.2008 Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea iar împotriva acesteia au declarat apel reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică.
Tribunalul Dâmbovița, investit cu soluționarea apelului, a pronunțat decizia civilă 111/25.03.2009 prin care admițând apelul, a anulat hotărârea atacată și reținut cauza spre judecare, apreciind că în raport de disp. art.2 pct.1 lit. b Cod pr.civilă, în conformitate cu care tribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile în materiale civilă al căror obiect are o valoare ce depășește - lei, și față de obiectul cererii de chemare în judecată, care are o valoare de - lei, competența soluționării cauzei revine tribunalului în primă instanță.
Judecând cauza ca instanță de fond, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința civilă nr. 1747/14.10.2009 prin care a anulat ca netimbrată acțiunea și a respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea din 17.06.2009 s-a pus în vedere reclamanților, în baza art. 20 raportat la art. 2 lit.c din Legea 146/1997, să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 11706,3 lei și timbru judiciar de 5 lei dar aceștia au refuzat, precizând că nu datorează taxa de timbru chiar în condițiile în care au formulat cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care le-a fost respinsă.
Din modalitatea în care s-a formulat acțiunea, data la care reclamanții un investit instanța, Curtea apreciează că aceștia nu datorau taxa judiciară de timbru impusă de tribunal, deoarece în conformitate cu disp. art.1 din Legea 146/24.07.1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute lege.
La același articol se prevede că cererile pentru declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic, pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererile în anularea sau declararea nulității unui act juridic aflate pe rolul instanțelor la data de 12.12.2008 și care au fost timbrate corespunzător la data introducerii lor, se consideră ca fiind legal timbrate.
În speță, reclamanții au investit inițial instanța la 16.04.2008, au taxat corespunzător acelui moment acțiunea de chemare în judecată.
.//.
-5-
În art. 2(1) din aceeași lege, se prevede modul în care se taxează acțiunile evaluabile în bani, iar la 8(1)1se arată că dispozițiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător și cererilor pentru declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.
Ordonanța de urgență nr.212/04.12.2008 pentru modificarea și completarea Legii 146/1997, a prevăzut că la art. 2 după alin.1 se introduce un nou aliniat (11) în conformitate cu care dispozițiile alin.(1) se aplică în mod corespunzător cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară precum și cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial.
Acest text fiind introdus prin OUG nr.212 pe 04.12.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 137/12.12.2008, nu este aplicabil speței, acțiunea fiind introdusă la 15.04.2008, orice altă interpretare, respectiv cea a Tribunalului Dâmbovița ducând la o retroactivare a acestui text de lege.
Sub acest aspect primul motiv de apel este întemeiat, ca de altfel și cea de a doua critică în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal.
Acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune prin care s-a solicitat declararea caracterului simulat a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4159/06.11.2007 de BNP și Asociații -B, solicitându-se doar acest lucru acțiunea nu poate fi privită ca o acțiune patrimonială și deci taxabilă judiciar la valoarea actului.
În aceste condiții nu-și găsește aplicare în speță nici decizia nr.32/09.06.2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care admițându-se recursurile în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art. 2821alin.1 Cod pr.civilă se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Acțiunile de genul celor enumerate sunt considerate patrimoniale și deci evaluabile în bani numai pentru stabilirea competenței instanțelor, nu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru. Dar, așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în declararea caracterului simulat al unui act juridic nu este o acțiune patrimonială evaluabilă în bani și taxabilă la valoare, cum greșit s-a apreciat de prima instanță, astfel că apelul de față este fondat, acțiunea în declararea simulației tinzând la stabilirea neconcordanței dintre voința reală și voința declarată într-un act juridic, fără a prezenta interes pentru valoarea patrimonială a actului juridic.
Pentru considerentele arătate apelul de față este fondat, urmând ca față de dispozițiile art. 296 Cod pr.civilă să fie admis, și pe cale de consecință să se desființeze sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și să se trimită cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a acesteia.
-6-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, -, HG, domiciliați în comuna județ D, prin mandatar, domiciliat în T, nr. 109 jud. D, împotriva sentinței nr. 1747 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în T, nr. 190 jud. D și domiciliat în B, sector 2, B-. - - nr. 19,. 15 și în consecință:
Desființează sentința sus-menționată și trimite cauza la aceeași instanță - Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi soluționată pe fond.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
C - - -
Grefier,
- -
Red.EM
Tehnored.VM
10 ex./20.01.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Eliza Marin
