Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 267/A/2009
Ședința publică din data de 16 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președintele Curții de APEL CLUJ
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții apelanți - și - împotriva sentinței civile nr.312/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, și, având ca obiect acțiune în simulație.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 14 octombrie 2009, pârâta intimată a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței "Concluzii scrise" aflate la filele 31-34 din dosar.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată. Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții - și - au chemat în judecata pe pârâții, (fost căsătorită ) si, solicitând să se constate caracterul simulat - prin interpunere de persoane - a contractului de vânzare-cumpărare nr.33476 din 10.03.1997 încheiat între pârâții și, în calitate de cumpărători și Statul Român, prin mandatar SA. C-N, în calitate de vânzător, cu privire la apartamentul nr.12, etaj II, compus din 5 camere și dependințe, cu de 180,55 mp, situat administrativ în C-N,-, înscris inițial în nr. - C, nr. 578/XII și transcris în nr. - C, nr. 578/XII și nr. - C, nr. 578/XII/a; să se constatate că adevărații proprietari asupra apartamentului descris anterior, în calitate de cumpărători, sunt reclamanții; să fie obligați pârâții, în caz de opunere, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele acțiunii, se arată ca reclamanta este fosta soție a pârâtului și mama pârâtului, iar pârâta este fosta soție a acestuia din urmă, cu precizarea că între ei și ex-familia existau relații foarte bune, pe lângă cele de rudenie și afinitate, grefate pe respect și încredere reciprocă deosebite.
Primii care au avut folosința apartamentului în litigiu au fost reclamanta împreună cu soțul, așa cum reiese din contractul de închiriere nr.- din 18.02.1987, în care se menționează expres calitatea de locatar principal.
Actul de închiriere sus evocat, în urma expirării perioadei de închiriere, a fost extins asupra unei alte camere și tot atunci s-a operat o modificare relativ la calitatea de chiriaș-titular, în sensul includerii în această categorie a pârâtului. Noua fișă locativă, aferentă contractului de închiriere nr.- din 20.03.1997, a cuprins modificarea învederată la care se adaugă statutul de persoană căsătorită, astfel că - potrivit mențiunilor de pe verso - chiriaș titular a devenit pârâtul, pârâta în calitate de soție, pârâtul si reclamanta în calitate de chiriași.
Aceasta fiind situația la data apariției Legii nr. 112/1995, și pentru că toți locuiau în acest apartament, dublat și de faptul că modificarea calității de chiriaș titular a fost doar formală, reținând beneficiul legii speciale de a putea opta pentru cumpărarea apartamentului au procedat la efectuarea demersurilor în vederea reglementării dreptului de proprietate.
Sub acest din urmă aspect, au convenit cu pârâții ca încheierea actului de vânzare cumpărare, ca și act aparent, să se încheie cu pârâții de l și 2, însă adevărații proprietari să fie reclamanții, motiv pentru care ei au achitat prețul integral al imobilului.
Astfel se ajunge la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare nr. 33.476 din 10 martie 1997, în cuprinsul căruia se menționează că pârâții și soția cumpăra apartamentul nr.12 de pe-, pentru prețul de 35.175.292 lei Rol.
În raport cu motivele de fapt redate mai sus, reclamanți susțin că operațiunea juridică reală - negotium - are la bază înțelegea anterioară actului public din 10.03.1997, făcută în prezența tuturor pârâților, potrivit căreia numai în mod scriptic să figureze ca și cumpărători și soția lui, în realitate prețul de vânzare cumpărare fiind achitat de ei.
Actul secret nu a fost materializat într-un înscris, însă forma scrisă a acestui act este cerută doar "ad probationem", datorită încrederii reciproce ce a existat între toate părțile împrocesuate, conferită și de relațiile de rudenie/afinitate, astfel cum s-a arătat.
Sub aspectul plății prețului, contrar celor reținute în contract, mențiunile făcute cu referire în cauză la plata prețului ca fiind făcută de către cumpărătorii indicați scriptic, fără a fi verificate efectiv, sunt prezumate a fi autentice până la proba contrară, reiterând că modalitatea efectivă de executare a obligației de plată a prețului a constat în plata acestuia de către subsemnații reclamanți.
Pe de ală parte, aparența de drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1175, 1198, 1203.civ.
La data de 11.12.2008, reclamanții și-au modificat acțiunea, solicitând introducerea în cauza, în calitate de pârât, și a Statului Român prin Consiliul local C-
2. Întâmpinarea
2.1. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
În temeiul art. 111.proc.civ. teza a doua a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, având în vedere faptul că reclamanții pretind dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui apartament, prin cumpărare.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că prin Decizia civilă nr. 881/A/2006, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Cluj, pe baza unui vast probatoriu administrat în cauză, a constatat calitatea de bun comun al apartamentului nr. 12, al pârâtei și al pârâtului, dobândit prin contribuții egale și exclusive, infirmând susținerea pârâtului că apartamentul ar fi bunul său propriu dobândit în baza unui dar manual făcut lui de către reclamanții din prezenta cauză, motiv pentru care s-a dispus partajarea în natură a apartamentului prin formarea două apartamente și întabularea drepturilor lor de proprietate asupra acestora, ca bunuri proprii cu titlu de cumpărare și partaj.
Pârâta susține că ea și pârâtul de rd. l au fost singurele persoane care îndeplineau condiția impusă de art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru cumpărarea acestui apartament în anul 1997, respectiv condiția esențială de a fi titulari ai contractului de închiriere. Mai mult, prin art. 11 din Legea nr. 112/1995, se dispune că actul juridic încheiat cu încălcarea prevederilor art. 9 este sancționat cu nulitatea absolută.
presupune în primul rând existența a două contracte încheiate simultan, unul public și unul secret. Dacă actul public este încheiat în formă scrisă, este obligatorie forma scrisă și pentru actul secret.
În speță, vânzătorul (Statul Român) care a încheiat actul public (contractul de vânzare-cumpărare nr. 33.476/1997), ar fi trebuit să încheie și actul secret cu reclamanții în cauză. Cele două contracte trebuie să fi fost încheiate între aceleași părți, în cauză acordul simulator să se realizeze între cele trei părți: vânzătorul (Statul Român prin SC ), cumpărătorii din actul public ( împreună cu pârâta )și cumpărătorii din actul secret (reclamanții în cauză).
2.2. Prin întâmpinarea formulata, Consiliul Local al Municipiului C-N a solicitat respingerea acțiunii, întrucât pentru a fi în prezența simulației este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: caracterul secret-al actului real, contemporanitatea celor două acte și intenția comună a părților de a simula.
În speță, legat de îndeplinirea celei din urmă condiții se ivesc probleme, în sensul că, fiind vorba de simulație prin interpunere de persoane, operațiunea unică a simulației se consideră realizată doar în condițiile în care acordul simulator s-a realizat între cel puțin trei persoane, adică cele două părți și persoana interpusă. Realizarea acordului simulator doar între cele două părți ale actului secret, fără includerea vânzătorului din contractul aparent, nu este suficientă pentru a fi în prezența simulației, în asemenea condiții cele două contracte succesive nefiind în măsură să realizeze operațiunea unică pe care o presupune aceasta.
În lipsa participării vânzătorului ( C-N) la realizarea acordului simulator, acesta a fost și rămâne terț în raport cu actul secret, astfel încât acesta nu îi poate fi opus.
De asemenea, trebuie observat că în speță, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, o eventuală simulație prin interpunere de persoane ar fi fost sancționată cu nulitatea absolută. Potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, numai chiriașul, titular al contractului de închiriere asupra imobilului, care nu se restituie fostului proprietar, este îndreptățit să îl cumpere, nu și alte persoane. Or, în speță, reclamanții susțin, că ei ar avea calitatea de cumpărători, cu toate că, titular de contract era doar pârâtul de rând 1, împreună cu soția, pârâta de rând 2. Reclamanta -, figura doar în fișa locativă, în calitate de mama a titularului, iar - era complet străin de contractul de închiriere nr. - din data de 05.04.1991.
2.3. Au formulat întâmpinare și pârâții și, arătând că nu se opun la admiterea acțiunii.
3. Judecata în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 312/14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția inadmisibilității, invocata de pârâta.
S-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții - și -, în contradictoriu cu pârâții, și Statul Român prin Consiliul Local C-N, având ca obiect constatarea caracterului simulat, prin interpunere de persoane, a contractului de vânzare-cumpărare nr.33.476/1997 încheiat între Consiliul local C-N, prin SC SA, în calitate de vânzător și pârâții și, în calitate de cumpărători, având ca obiect imobilul situat în C-N,-,.15, jud. C, înscris în CF nr.- C, cu nr. topo. 578/XII; constatarea în favoarea reclamanților a calității de cumpărători în privința imobilului descris mai sus.
Reclamanții au fost obligați să achite pârâtei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocata de pârâta, că acțiunea in simulația unui act are natura juridica a unei acțiuni in constatare, având drept consecință constatarea existentei actului secret și real și inexistenta actului public și aparent.
In consecință, instanța a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.111 proc.civ. conform cărora cererea nu poate fi primita dacă partea poate cere realizarea dreptului, întrucât in cauză reclamanții nu au la dispoziție o cerere in realizarea dreptului.
Referitor la fondul cauzei, instanța a stabilit faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.33.476/10.03.1997, pârâții si au cumpărat de la Consiliul local C-N, prin SC SA, in temeiul dispozițiilor Legii nr.112/1995, imobilul situat in C-N-.12, cu nr. topo. 578/XII.
Conform contractului de închiriere nr.302.337/05.04.1991 și anexelor acestuia, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, titularul contractului de închiriere era pârâtul, fiind menționați in calitate de membrii ai familiei care locuiesc împreuna cu acesta si pârâții, soție, și reclamanta, mama.
Anterior acestui contract s-a încheiat contractul de închiriere nr.309.762/18.02.1987, titular fiind paratul, membrii familiei fiind reclamanta și pârâtul.
Prin decizia civila nr.881/A/2006 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, s-a constatat ca in timpul căsătoriei pârâții si au dobândit, in cote egale, imobilul descris mai sus; s-a dispus partajarea in natură a imobilului, prin formarea a doua apartamente, precum și intabularea dreptului de proprietate al părților.
In considerentele acestei decizii s-a reținut ca prețul din contractul menționat a fost achitat in două rate și că părțile au primit o parte din sumă de la mama pârâtului, reclamanta din prezentul dosar, insă din probele administrate nu a rezultat că suma nu a fost data cu titlu de donație în favoarea pârâtului.
In prezenta cauza, prima instanță a audiat martorii G, si, din analiza și sinteza declarațiilor acestora reținând că intre reclamanți si pârâții si a existat o înțelegere, înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, părțile convenind ca acest contract sa fie încheiat pe numele celor doi pârâți, întrucât era titularul contractului de închiriere, însă prețul sa fie achitat de reclamantul -, iar adevărații proprietari sa fie reclamanții. După încheierea contractului, prețul a fost achitat de către reclamantul -, care i-a dat banii pârâtului.
Cu toate acestea, instanța a considerat că dispozițiile legale aplicabile stării de fapt stabilite nu sunt favorabile reclamanților si că aceștia nu sunt îndreptățiți să solicite constatarea simulației prin interpunere de persoane, fiind absolut necesar sa existe un acord simulatoriu la care sa participe si partea care apare atât in actul public, cât si in cel secret, aceasta exprimându-si consimțământul in ceea ce privește simulația.
In speță, daca intre pârâții - cumpărători si reclamanți a existat o înțelegere, in sensul că aceștia din urma sunt adevărații compărători, este evident ca vânzătorul nu a participat la acordul simulatoriu și nu a avut cunoștință despre înțelegerea menționată mai sus, astfel încât condițiile cerute pentru existenta simulației prin interpunere de persoane nu sunt îndeplinite.
Pe de alta parte, pentru a se admite pe cale judecătoreasca o acțiune în simulație, care sa înlăture efectele contractului aparent, este necesar ca actul secret sa îndeplinească condițiile de valabilitate, de fond și de forma, cerute de legislația în vigoare la data încheierii actului.
In cauza, la data intrării in vigoare a Legii nr.112/1995, și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții nu aveau calitatea de chiriași ai imobilului in litigiu, iar conform dispozițiilor art.9 alin.1 din Legea nr.112/1995 "chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a prețului ".
In consecință, chiar daca s-ar fi demonstrat in cauză existenta unui acord simulatoriu, in sensul că voința reala a părților a fost de a încheia contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanții, acțiunea în simulație nu poate fi primită, întrucât prin convenția secretă a părților s-ar fi încălcat o dispoziție imperativa a legii, referitoare calitatea de chiriași a reclamanților, astfel încât operațiunea simulației ar fi ilicita.
Pentru toate motivele expuse mai sus, instanța a considerat ca acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
4.Declarația de apel.
Au declarat apel în cauză reclamanții - și - solicitând schimbarea sentinței în parte, în sensul admiterii acțiunii exercitate, așa cum a fost ea extinsă și formulată, cu menținerea dispoziției prin care a fost respinsă excepția de inadmisibilitate și cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în proces.
Apelanții afirmă că sentința tribunalului a fost dată cu încălcarea prevederilor egale incidente în materia simulației sub forma mandatului prete-nom; situația de fapt incidentă a fost corect reținută însă s-au nesocotit prevederile legale incidente.
Se apreciază că sentința atacată este vulnerabilă întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la existența simulației sub forma mandatului prete-nom, convenție care a fost acceptată în dreptul nostru chiar dacă nu este reglementată în codul civil.
Apelanții apreciază că se verifică în speță elementele mandatului fără reprezentare, denumit și convenția de prete-nom, atâta timp cât terțul contractant nu cunoștea calitatea de " om de paie " a celor cu care a contractat, considerând că ei sunt adevărații " stăpâni ai afacerii " fiind rodul acordului de voințe dintre beneficiarul ascuns și mandatarul ocult, efectele actului aparent sunt înlăturate, iar actul real al căui caracter secret dispare rămâne singurul care produce efecte între părți și în raport cu terții.
Privite din unghiul de vedere al simulației speciale, cerința privind acordul simulatoriu, invocată în considerentele hotărârii atacate, nu este incidentă, întrucât: vânzarea s-a făcut în temeiul legii speciale, voința vânzătorului fiind substituită de dispoziția legală de vânzare; contractul de vânzare cumpărare are importante similitudini cu actul de adeziune, în sensul că nu se negociază prețul, fiind predeterminat; actul simulator nu trebuie cunoscut de vânzător în modalitatea simulației prin mandatul fără reprezentare.
Totodată, se arată că în mod eronat prima instanță a reținut că era necesar ca actul secret să îndeplinească toate condițiile de valabilitate cerute de legislația în vigoare la data încheierii actului, în speță aceste condiții prev.de art.9 din Legea nr. 112/1995, verificându-se în privința reclamantei -, care avea calitatea de chiriaș.
Apelanții invocă în susținerea motivelor de apel jurisprudența creată în materie și Principiile dreptului european al contractelor, consacrată de Comisia pentru dreptul european al contractelor, concluzionând în sensul că au fost interpretate mult prea restrictiv dispozițiile art.1175 Cod civil, fără a se avea în vedere simulația ca operațiune juridică specială, sub forma convenției de prete-nom.
5. Întâmpinări. Și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare intimații Consiliul Local al municipiului C-N și, solicitând respingerea apelului ca nefondat, în esență pentru că la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr.33476/1997 reclamanții nu îndeplineau condițiile imperative ale Legii nr. 112/1995, pentru a putea cumpăra legal apartamentul în litigiu, legiuitorul conferind acest drept exclusiv titularilor contractului de închiriere. Mai mult decât atât, reclamanții au investit instanța cu o cațiune în constatarea simulației prin interpunere de persoane, iar nu cu o acțiune care vizează mandatul fără reprezentare, cele două operațiuni juridice fiind diferite și guvernate de norme substanțiale diferite ( fila 16- 21 dosar ).
6. Judecata în apel. Întrucât apelanții nu contestă, prin declarația de apel, starea de fapt, Curtea reține ca fiind certe următoarele împrejurări:
1. Titularul contractului de închiriere activ la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, încheiat cu nr. - din 05.04.1991, a fost pârâtul, fiind menționați în fișa suprafeței locative, în calitate de chiriași, și ceilalți membrii ai familiei sale, și anume:, soție, pârâtul si reclamanta, părinți. Reclamantul - nu avea calitatea de chiriaș.
2. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 33476 din 10 martie 1997 fost încheiat în condițiile Legii nr.112/1995, între și soția sa, în calitate de chiriași cumpărători și SA, în calitate de vânzător, cu privire la apartamentul nr.12, etaj II, compus din 5 camere și dependințe, cu de 180,55 mp, situat administrativ în C-N,-, înscris inițial în nr. - C, nr. 578/XII și transcris în nr. - C, nr. 578/XII și nr. - C, nr. 578/XII/
3. Prețul vânzării a fost achitat integral de reclamantul -, soțul mamei reclamantului, conform unei înțelegeri prealabile pe care reclamanții au avut-o cu părății și, în sensul că adevărații proprietari ai apartamentului sunt reclamanții, iar cumpărători aparenți cei doi pârâți.
4. Prin cererea de chemare în judecată și apoi prin extinderea de acțiune, în mod consecvent în fața primei instanțe reclamanții au solicitat constatarea simulației prin interpunere de persoane, cu toate efectele acesteia, pentru ca după închiderea dezbaterilor judiciare orale asupra fondului, prin concluziile scrise depuse la filele 298-309 să invoce contractul de mandat fără reprezentare sau "contractul de prte-nom", apreciind că "actul simulator nu trebuie cunoscutde vânzător în modalitatea simulației prin mandatul de prte-nom" ( 306).
În drept
, ca operațiune juridică, este reglementată prin art. 1175.civ. potrivit căruia"Actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altei persoane".
Analiza textului normativ mai sus evocat revelă condițiile simulației, care presupune existența simultană a două convenții, una publică și aparentă, cealaltă secretă și reală, care anihilează sau modifică efectele convenției publice și stabilește adevăratele raporturi juridice dintre părțile contractante, cuprinzând, în mod obligatoriu, acordul părților de a simula.
Tratată între formele simulației, interpunerea de persoane ascunde persoana uneia dintre părțile contractante. aparent al dreptului este persoana interpusă, care îl ascunde pe adevăratul proprietar contractant, în baza acordului simulatoriu, înțeles ca fiind convenția secretă în care părțile își exprimă intenția și voința de a simula.
prin interpunere de persoane pune în evidență o structură trinomică, rezultată din faptul că există trei participanți, și anume: beneficiarul real al dreptului, persoana interpusă și terțul dobânditor.
În doctrină și în jurisprudență s-a statuat, cu deplin temei, că în cazul simulației prin interpunere de persoane, formă a simulației relative subiective, este absolut necesar ca acordul simulatoriu să se realizeze între toți cei trei participanți la această construcție juridică, și anume: terțul contractant, persoana interpusă și interponentul. Prin urmare, actul public se încheie între terțul contractant și persoana interpusă, iar în actul secret figurează oat reia persoană, interponentul, cu privire la care toți trei au convenit să rămână ascunsă, în cele mai multe cazuri, pentru "ocolirea unor norme prohibitive" și care este adevăratul beneficiar al operațiunii; terțul contractant cunoaște, așadar, că a încheiat actul public cu o persoană interpusă, adevăratul său cocontractant fiind interpusul.
Incontestabil, simulația are caracter convențional pentru că se naște din acea convenție a părților denumită acord simulatoriu, care este de esența oricărei simulații.
Or, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, în cauză, acordul simulatoriu nu s-a realizat între toate cele trei persoane, vânzătorul din actul public, respectiv Consiliul Local al Municipiului C-N, nefiind parte la acest acord sau cel puțin în cunoștință de cauză, dimpotrivă, avea convingerea că adevăratul cumpărător este titularul contractului de închiriere, calitate prescrisă de lege pentru vânzarea locuințelor supuse reglementării prin Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, nu se verifică elementele simulației prin interpunere de persoane, invocată expres de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Fără a contesta concluziile primei instanțe referitoare la lipsa acordului simulatoriu între cei trei participanți la simulația prin interpunere de persoane, reclamanții au susținut, prin concluziile scrise depuse în primă instanță și apoi prin declarația de apel, că ceea ce se verifică în speță este mandatul fără reprezentare, denumit și convenție de prte-nom, care este tot o simulație prin interpunere de persoane în cazul căreia terțul contractant nu cunoaște calitatea în care lucrează mandatarul, acesta încheind actul în nume personal, iar nu ca reprezentant; identitatea mandantului rămâne secretă față de terțul contractant, operațiunea nu implică existența acordului simulatoriu tripartit.
Este adevărat că mandatul fără reprezentare sau convenția de prte-nom a fost identificată în doctrină ca fiind actul juridic în puterea căruia mandatarul lucrează pe seama mandantului dar în numele său personal, fără a-l reprezenta pe mandant, calitatea sa de mandatar fiindu-i necunoscută terțului contractant.
Totodată, majoritatea doctrinei susține că această varietate a contractului de mandat este ea însăși o formă a simulației relative subiective, diferită și distinctă de simulația prin interpunere de persoane, iar diferența constă tocmai în faptul că această convenție de prte-nom presupune neparticiparea terțului contractant la încheierea actului secret, acordul simulatoriu realizându-se exclusiv între mandant și mandatar.
O analiză comparativă a mandatului cu reprezentare și convenției de prte-nom nu pune în evidență deosebiri esențiale, și într-un caz și în celălalt o persoană se obligă să facă ceva pe socoteala alteia, numai că în timp ce mandatarul obișnuit îl reprezintă pe mandantul său, mandatarul prte-nom lucrează fără reprezentare, aparent în nume propriu, ceea ce antrenează efecte distincte în privința raporturilor dintre mandatarul prte-nom și persoana pe seama căreia lucrează, acestea continuând a fi supuse regulilor de la mandat.
. un act juridic în nume propriu, chiar dacă în interesul altuia, mandatarul prte-nom se angajează personal la executarea obligațiilor ce izvorăsc din acesta și tot personal își va exercita și drepturile cu aceeași sorginte, altfel spus, el devine titular al drepturilor și debitor personal al obligațiilor contractate. Între persoana în contul căreia lucrează și terțul contractant nu se naște niciun fel de raport juridic, ei rămânând străini unul față de altul; contractantul din actul public este terț față de contractul de mandat fără reprezentare, care nu îi este opozabil.
Prin urmare, de executarea obligațiilor decurgând din contractul încheiat cu terțul răspunde direct mandatarul prte-nom și, totodată, el este singurul îndreptățit să pornească acțiune împotriva terțului, când neexecutarea vine din partea acestuia. Terțul contractant și persoana pentru care lucrează mandatarul prte-nom nu au unul, împotriva altuia acțiuni proprii; ei vor putea, cel mult, să exercite acțiunile intermediarului lor, prin subrogare sau prin efectul cesiunii.
Cât privește însă raporturile dintre mandatarul prte-nom și persoana care l-a împuternicit să încheie actul juridic cu terțul, ele nu sunt cu nimic afectate de faptul că mandatarul încheie acest act în nume propriu. Mandatarul prte-nom va avea față de mandantul său toate obligațiile unui mandatar obișnuit, inclusiv pe aceea de a-i remite tot ce a dobândit în puterea contractului făcut cu terțul. Această obligație - similară celei instituite, pentru mandatul obișnuit, de art. 1541. civ. În cazul achiziționării de imobile sau alte bunuri a căror dobândire este condiționată de îndeplinirea anumitor formalități, pentru ca dobândirea lor de către mandant să fie valabilă și opozabilă terților, va fi necesară încheierea unui nou contract prin care mandatarul prte-nom să transmită mandantului său, cu respectarea tuturor condițiilor legale, bunurile dobândite în nume propriu prin contractul încheiat cu terțul. Eventualul refuz al mandatarului prte-nom de a remite bunurile mandantului, ori de a încheia cel de-al doilea contract, antrenează răspunderea lui contractuală pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția de prte-nom.
Atât terțul din actul public cât și mandantul pot exercita, desigur, acțiunea în declararea simulației, pentru a se stabili adevăratele raporturi juridice între mandant și mandatar, acțiunea în declararea simulației fiind admisibilă.
Consecința admiterii unei astfel de acțiuni o reprezintă însă opozabilitatea actului secret, care va produce efecte juridice limitate, numai între părțile contractante și succesorii lor universali.
Așa după cum a fost menționat, în ipoteza contractului de mandat fără reprezentare, intermediarul dobândește în patrimoniul său dreptul de la terțul contractant și are obligația, potrivit contractului de mandat fără reprezentare, să îl transmită apoi mandantului său, rămas ocult. Așadar, efectele sunt diferite de cele ale simulației prin interpunere de persoane, unde interpunerea fiind una fictivă se transmite direct de la terțul contractant la beneficiar, fără a mai trece prin patrimoniul interpusului.
Prin urmare, atunci când titularul acțiunii în declararea simulației este mandantul acesta va trebui să solicite, totodată, exercitarea obligației de către mandatar, aceea de a transmite dreptul dobândit de la terțul contractant.
Or, în cauză, apelanții invocă o transmitere directă a dreptului de proprietate în patrimoniu propriu, prin efectul convenției de prete-nom, iar nu executarea contractului de mandat.
De altfel, o astfel de executare nu este legal posibilă, întrucât Legea nr.112/1995 nu permite mandatarului transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului dobândit, art. 9 alin. 8 interzicând înstrăinarea timp de 10 ani de la data cumpărării. Mai mult, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, acest bun imobil a fost supus unui partaj în natură, proprietarul uneia dintre cele două unități locative create fiind pârâta care deopotrivă ar trebui să transmită bunul său printr-un contract subsecvent.
În concluzie, întrucât Consiliul Local al Municipiului C nu cunoștea că încheie un contract de vânzare-cumpărare cu un interpus și existența unui acord semnat între toți cei trei participanți este absolut necesară pentru realizarea simulației prin interpunere de persoane, pretinsă de reclamanți, corect prima instanță a respins acțiunea.
Reclamanții au modificat cauza cererii de chemare în judecată după închiderea dezbaterilor judiciare asupra fondului, prin concluziile scrise, invocând pentru prima dată în apel simulația în forma mandatului fără reprezentare, cert diferită de simulația prin interpunere de persoane, iar o astfel de modificare este prohibită prin art.294 alin.1 proc.civ.
Totodată, reclamanții au solicitat instanței să constate că sunt adevărații proprietari ai apartamentului în litigiu însă o astfel de constatare a existenței dreptului apare cu neputință atâta timp cât nu a operat transmisiunea subsecventă a acestui drept, în executarea contractului de mandat pe care reclamanții l-au încheiat cu cei doi pârâți aparent cumpărători.
O astfel de executare a mandatului nu a fost cerută și, mai mult, este interzisă de lege, fiind lipsită de aplicabilitate această formă de simulație în materia convenției încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Pentru cele ce preced, se va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 298 rap. la art. 274.proc.civ. apelanții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel, justificată prin chitanța de plată a onorariului avocațial nr. 21 din 27.08.2009 (p. 28 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - și - împotriva sentinței civile nr. 312 din 14 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții apelanți să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.DB/dact.MM
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea
