Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/
Ședința publică din 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
- reclamantele și, domiciliate în B, str. R, - 62,. 52, județul B;
- pârâta, domiciliată în M,-, județul C,
împotriva deciziei civile nr. 437 din 8.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra recursurilor la data de 10 martie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și prin hotărâre judecătorească să se constate caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 6603/2.03.1973, în sensul că acesta este realizat prin interpunere de persoane, respectiv să se constată că reclamantele sunt adevăratele beneficiare ale contractului și nu persoanele menționate în actul public.
În motivarea acțiunii, reclamantele învederează că în anul 1973, și, socrii reclamantei au contractat construcția apartamentului situat în C,-, -. 104.
La data de 17.12.1972 între și și soția lui, a intervenit o înțelegere prin care cei din urmă au primit de la și suma de 15.000 lei reprezentând J din avansul necesar achitării apartamentului, precizându-se că în continuare ratele vor fi achitate de reclamantă și soțul ei. S-a mai arătat că reclamanta și soțul ei vor intra în deplina proprietate a apartamentului după încetarea din viață a ambilor părinți. Reclamanta și soțul ei și-au îndeplinit obligația asumată de plată a ratelor pentru apartament, iar la decesul numitului, potrivit înțelegerii, au renunțat la moștenirea acestuia, soția supraviețuitoare și, unic moștenitor fiind. La data de 23.04.1982 a decedat însă și rămânând în calitate de moștenitori - soție supraviețuitoare și - fiică. Din acel moment nu a mai vrut să respecte vechea înțelegere, astfel că la data de 21.01.1989 lasă testament în favoarea fiului cu privire la cota de din imobil. La data de 29.07.1991 a decedat și, iar la data de 27.01.2003 a decedat și care a lăsat ca unic moștenitor pe pârâta în calitate de soție supraviețuitoare.
Reclamantele au mai susținut că, în cauza de față sunt întrunite cerințele simulației prin interpunere de persoane, existența actului public și secret poate fi demonstrată.
Prin reconvenționala formulată de pârâtă s-a solicitat obligarea reclamantelor la plata sumei de 7.200 RON reprezentând contravaloarea chiriei încasate de acestea pentru apartament începând cu luna martie 2003 la zi, cu majorarea pretențiilor până la data soluționării acțiunii. Ulterior pârâta reconvenientă a arătat că nu mai solicită majorarea pretențiilor. De asemenea, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Judecătoria Constanța prin sentința civilă nr. 12.068/22.12.2006 a respins acțiunea principală formulată de reclamantele și.
S-a admis în parte cererea reconvențională.
Au fost obligate reclamantele să plătească pârâtei revonveniente suma de 2.000 lei încasată cu titlu de chirie.
Conform art. 274 Cod pr. civilă, reclamantele au fost obligate la plata sumei de 167 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această hotărâre instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate faptul că, pentru constatarea actului simulat, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
În privința cererii reconvenționale, conform actelor existente la dosar, s-a demonstrat încasarea chiriei - fructe civile - culese cu rea credință, astfel că reclamantele trebuie să restituie pârâtei suma de 2.000 lei.
Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 437/8.10.2007 a admis apelul formulat de apelantele reclamante și împotriva sentinței civile nr. 12.068/2006 a Judecătoriei Constanța.
A schimbat în parte sentința civilă nr. 12.068/2006 a Judecătoriei Constanța în sensul că: reclamantele au fost obligate să plătească pârâtei reconveniente suma de 200 lei avansată cu titlu de chirie pentru luna iunie 2005.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a apreciat că cererea reconvențională a fost greșit soluționată de instanța de fond, astfel că, reclamantele trebuie să achite pârâtei reconveniente suma de 200 lei, cu titlu de chirie pe luna iunie 2005. Reaua credință a posesorului nu se apreciază în raport de punerea în executare a titlului pe care îl deține proprietarul, ci de cunoașterea de către posesor a viciilor titlului său conform art. 487 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs și și.
1. și cuclea, în motivele de recurs, învederează instanței,că identitatea dintre părțile actului public și cele ale actului secret nu reprezintă o condiție pentru existența simulației.
Nu este necesară decât identitatea părților din actul secretstricto sensucu cele din acordul simulatoriu, aceasta și numai aceasta fiind de esența simulației rămânând indiferent de modul în care se creează aparența reprezentată de actul public. Caracterul convențional al simulației nu este negat, deoarece imaginea falsă, aparentă, este urmarea unui acord de voință. Art. 1175 cod civil nu cere condiția identității de părți: vorbind de actul secret care modifică nu act public se referă numai la părțile contractante ale celui dintâi, nemenționând necesitatea ca ele să fie identice cu părțile celui din urmă.
Prin urmare, reclamantele nu socotesc necesară nici identitatea dintre părțile din actul aparent și nici cele ale actului real și nici participarea tuturor subiectelor de drept din actul public la acordul simulatoriu. Aceste aspecte sunt de natură, iar nu de esența simulației.
Susținerea instanței de fond în sensul că, întregul complex simulatoriu ar fi fost sancționat cu nulitatea absolută pentru fraudarea legii trebuie înlăturată, chiar dacă ar fi fost îndeplinite condițiile mai sus arătate, deoarece s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost învestită, obiectul prezentei cauze nefiind constatarea nulității simulației.
S-a făcut dovada condițiilor impuse de dispozițiile art. 1175 Cod civil, respectiv actul secret a fost dovedit prin înscrisul intitulat " declarație" și martori. Întreaga operațiune juridică pe care părțile au vrut să o încheie și au încheiat-o trebuie privită sub aspectul voinței reale a părților. Cu înscrisurile existente și martorii audiați elementul esențial al simulației și anume voința, a fost demonstrat.
În legătură cu admiterea în parte a cererii reconvenționale, nu s-a făcut dovada existenței unui contract de închiriere. Sumele de bani au fost achitate sporadic însă ele reprezentau sume pe care recurentele le-au folosit pentru plata întreținerii așa cum reiese și din adresa Asociației de proprietari. De asemenea nu a făcut dovada că ar fi efectuat plata utilităților enumerate. Prin urmare, recurentele apreciază că nu pot fi obligate la plata acestor sume.
2. În recursul declarat de,referitor la cererea reconvențională, recurenta învederează instanței faptul că, deși s-a reținut caracterul fraudulos al închirierii, stabilește că, intimatele datorează chiria doar pe o lună, în pofida aos erie de acte care s-au făcut. Intimatele sunt posesoare de rea credință și nu au dreptul să păstreze fructele civile culese.
Examinând criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la recursul declarat de recurentele reclamante și
În conformitate cu art. 1175 Cod civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
În speța de față, conform antecontractului intitulat "declarație" și au primit suma de 15.000 lei la data de 17.12.1972 de la și reprezentând din suma ce trebuia să fie achitată cu titlu de avans din preț, cealaltă parte fiind suportată chiar de și. Se mai arată că ratele din prețul total, se vor suporta de către și până la achitarea integrală a prețului.
Instanțele de fond și apel au reținut corect faptul că, din conținutul acestui înscris intitulat " declarație", rezultă înțelegerea intervenită între părți, cu privire la modalitatea achitării prețului, iar după decesul lui și, cei care au achitat o parte din preț urmează să intre în proprietatea apartamentului.
De asemenea în mod corect s-a reținut faptul că, din conținutul înscrisului de mai sus, nu rezultă transmiterea dreptului de proprietate în persoana numiților și, la data perfectării contractului nr. 6603/2.03.1973, nefiind specificată împrejurarea că efectele acestui contract se vor produce în persoana numiților și.
În raport de dispozițiile art. 1175 Cod civil, în actul secret încheiat în 7.12.1972, părțile din contractul aparent - contractul nr. 6603/2.03.1973 trebuiau să-și exprime acordul de voință ca efectele acestuia să se producă în persoana numiților și, ceea ce în speța de față nu s-a realizat. Mai mult statul, prin Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală trebuia să cunoască acest act simulatoriu și să fie parte.
Ratele achitându-se de alte persoane decât cele care au plătit avansul, contractul nr. 6603/2.03.1973 încheiat între Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală nu își produce efectele în persoana numiților și, transmisiunea dreptului de proprietate s-a produs la momentul perfectării contractului nr. 6603/1973 prin acordul de voință al celor două părți.
Antecontractul intitulat "declarație", așa cum am arătat mai sus, precizează o serie de obligații pentru viitor, respectiv cui îi va reveni proprietatea, dar acest aspect nu îl obligă pe Oficiul pentru construirea de locuințe proprietate personală cu nimic în raport de persoanele care au încheiat contractul nr. 6603/1973.
Recurentele personal și prin autorul lor având totdeauna domiciliul în B aveau o altă locuință proprietate personală, locurile de muncă erau în B, nu aveau acces la credit și la construirea unei locuințe proprietate personală în C, nu pot cere acum în fraudarea legii speciale, constatarea simulației, în sensul că au participat la plata locuinței construite în
În dosarul civil nr. 1125/1989, recurentele reclamante au invocat în cadrul cererii de partaj a lui, recunoașterea unui drept de creanță pentru imobilul din C, pentru contribuția soților și la dobândirea acestuia, prin plata unei părți din avans, rate, dobânzi,deci nu o constatare a simulației, apartamentul fiind atribuit lui cu obligarea la plata unei sulte către recurentele reclamante. De altfel și în dosarul civil nr. 9686/1992 al Judecătoriei Constanța, având ca obiect acțiunea de partaj, apartamentul a fost atribuit lui intimată în cauza de față.
2. Referitor la recursul declarat de în legătură cu cererea reconvențională
Întrucât sentința civilă nr. 15.874/16.12.2003 a Judecătoriei Constanțaa rămas definitivă prin decizia civilă nr. 408/3.06.2005 a Tribunalului Constanțas -a reținut în mod corect faptul că recurentele reclamante au devenit posesoare de rea credință de la data de 3.06.2005 și prin urmare obligația de plată a fructelor civile, respectiv numai cele culese din iunie 2005 în cuantum de 200 lei, este corect stabilită.
Reaua credință a posesorului nu se apreciază în raport de punerea în executare a titlului pe care îl deține ci, de cunoașterea de către posesor a viciilor titlului său conform art. 487 Cod civil.
Celelalte critici formulate atât de recurentele reclamante cât și de intimata recurentă sunt nefondate.
În raport de considerentele arătate mai sus, atât recursurile reclamantelor și, cât și recursul declarat de sunt nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de reclamantele și, domiciliate în B, str. R, - 62,. 52, județul B și pârâta, domiciliată în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 437 din 8.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
10 Martie 2008
Jud.fond
Jud.apel;
Red.dec.jud.
14.03.2008
Dact. gref.
2 ex./17.03.2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Paulina Georgescu
