Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 722/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.722/R/2008
Ședința publică din 24 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Traian Dârjan Ana Ionescu GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.654 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intervenientul intimat și pe intimații pârâți, și, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 martie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1765/01.03.2007, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul - împotriva pârâților -, -, având c aobiect simulație și a fost respinsă cererea de intervenție formulată și precizată de intervenientul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare (21) autentificat sub nr. 16847/14.06.1995 încheiat între vânzătorii și soția și cumpărătoarea -, căsătorită cu -, s-a vândut imobilul situat în C-N,-,.13, județul C, înscris în nr.- cu nr.top.837/S/III. Conform extrasului funciar (22) asupra apartamentului nr.13, cu nr.top.837/S/XIII din- a fost înscris dreptul de proprietate al pârâților - și -, cu titlu de cumpărare, ca bun comun.
Reclamantul a susținut că acest contract a fost simulat prin interpunere de persoane, arătând că actul secret prevedea că efectele contractului de vânzare-cumpărare se produc în persoana sa, el fiind adevăratul proprietar al imobilului.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței unui act secret scris, arătând că nu s-a întocmit un act scris datorită relatiilor de familie apropiate, - fiind sora sa, însă reclamantul nu a putut face dovada nici prin declarațiile martorilor audiați în cauză că ar fi existat o înțelegere între el și pârâții, în sensul simulării contractului, așa cum pretinde reclamantul. În condițiile în care pârâtul - nu recunoaște o astfel de înțelegere între ei, martorii nu au cunoștință despre vreo înțelegere anterioară sau concomitentă cu semnarea contractului autentic, ci doar despre aspecte privind procurarea banilor, instanța apreciind că nu sunt întrunite condițiile simulației, nefiind dovedită o înțelegere între părți contrară actului public în baza căruia pârâții au devenit proprietarii imobilului. Pentru a fi în prezența simulației, este necesară existența unei convenții secrete anterioare sau cel puțin concomitentă cu încheierea actului public. Deci, aspecte ulterioare, cum ar fi administrarea imobilului de către reclamant, chiar dacă au fost dovedite în cauză prin actele depuse (55 - 57) și prin declarația martorului, nu prezintă relevanță sub aspectul simulației. De asemenea, nici împrejurarea dovedită prin declarațiile de martori și chiar prin recunoașterea pârâtului - la interogatoriu, că reclamantul a trimis bani pârâților nu face dovada existenței unei simulații prin interpunere de persoane, o atare împrejurare putând constitui un ajutor sau un împrumut dat de frate surorii sale. Așa cum se arată în literatura de specialitate, pentru existența simulației, esențial este ca între părți să se fi realizat, anterior încheierii actului public, acordul de voință cu privire la operația juridică în ansamblul ei. Se mai arată că înscrisul doveditor al actului secret e redactează ulterior perfectării actului public, nu are nici o relevanță cu privire la existența simulației. Deci, la fel, nu prezintă relevanță că părțile nu au întocmit actul secret în formă scrisă, datorită relațiilor apropiate de familie, însă trebuie dovedită, în orice mod, existența acordului de voință dintre părți, cu privire la simulație, anterior sau simultan încheierii actului public. Or, acest fapt nu a fost dovedit în prezenta cauză.
De altfel, reclamantul nu poate justifica nici un interes pentru cumpărarea apartamentului în litigiu prin intermediul surorii sale, atâta timp cât el este cetățean român, chiar dacă are domiciliul în străinătate și în această calitate avea posibilitatea să cumpere pe numele său apartamentul, așa cum a făcut în cazul apartamentului nr.34 din același bloc de pe-, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant în data de 28.07.1995 sub formă autentică (133).
Nici declarația semnată de pârâtul - (181) prin care acesta arată că este de acord cu donația apartamentului din-,.13 făcută de soția sa fratelui ei - nu poate constitui o recunoaștere a simulației, atâta timp cât se referă în mod expres la donație și nu la simulație și atâta timp cât, din exprimare rezultă că apartamentul este al pârâtei -.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a respins actiunea reclamantului.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de, prima instanță a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Așa cum s-a arătat anterior, proprietarii apartamentului în litigiu sunt pârâții - și -, în conformitate cu dispozițiile art.30 din Codul familiei, întrucât apartamentul a fost cumpărat de - în timpul căsătoriei cu -. Așadar, apartamentul este bun comun al celor doi pârâți, în devălmășie, ceea ce înseamnă că nici unul din cei doi coproprietari nu are o cotă parte, nici măcar ideală din bun. Faptul că în prezent, pârâții sunt divorțați nu schimbă situația bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, acestea rămânând bunuri comune în devălmășie, până la realizarea unui partaj, fie prin înțelegerea părților, fie pe calea justiției, în caz de neînțelegere. Până în prezent, nu s-a realizat un partaj, astfel că apartamentul este în continuare bunul comun al ambilor pârâți, fără ca aceștia să aibă vreo cotă stabilită din dreptul de proprietate, fiecare având dreptul asupra întregului imobil, împreună cu celălalt coproprietar. În aceste condiții, nu se poate reține că pârâta - ar fi înstrăinat intervenientului o cotă de 1/2 din apartament, dat fiind că o asemenea cotă nu există.
Nici cererea intervenientului din precizarea la intervenție (109) privind obligarea pârâților să semneze contract autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în litigiu nu poate fi admisă, atâta timp cât, potrivit contractului sub semnătură privată de care se prevalează intervenientul (76), intervenientul s-a obligat, în calitate de cumpărător, față de -, în calitate de vânzător, să plătească acesteia prețul de 12.500 Euro, dar a plătit numai avansul de 8.000 Euro. Față de împrejurarea că o parte contractantă (intervenientul) nu și-a îndeplinit în totalitate o obligație asumată față de cealaltă parte, ea nu este îndreptățită să obțină pe cale judecătorească îndeplinirea obligației corelative din partea celeilalte părți, așa cum este obligația de a încheia contract autentic, care este o obligație de a face asumată prin contract sub semnătură privată.
În consecință, prima instanță a respins cererea de intervenție formulată și precizată de intervenientul.
Cheltuieli de judecată nu s-au acordat, întrucât nu s-a depus la dosar dovada onorariului avocațial.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel atât reclamantul -, cât și intervenientul.
Prin decizia civilă 654/16.11.2007 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondate apelurile reclamantului și intervenientului, menținându-se hotărârea instanței de fond pentru următoarele considerente:
Referitor la apelul declarat de reclamant, acesta a recunoscut ca in fata primei instante a facut doar dovada unor fapte conexe, sustinand insa ca pornind de la acestea instanta trebuia sa stabileasca existenta acordului simulatoriu. In acest sens, a invocat dispozitiile art.l203 civ. care reglementeaza prezumtiile simple, mai precis concluziile logice pe care judecatorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Acelasi text legal prevede pentru admisibilitatea prezumtiilor simple ca acestea sa aiba" o greutate si puterea de a naste probabilitatea.
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, in cazul simulatiei prin interpunere de persoane intre anumite persoane se incheie un contract public si aparent, acesta fiind insotitit de un contract secret prin care se precizeaza ca adevaratul beneficiar al contractului este o alta persoana decat cea din contractul public. De asemenea, contractul secret trebuie să fie incheiat concomitent sau inainte de incheirea contractului aparent. In fine, este necesar ca ambele parti din contractul aparent sa ai reprezentarea faptului ca efectele contractului sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul.
Din vastul probatoriu administrat de prima instanta a rezultat, asa cum arata si apelantul, ca a mai incheiat cu paratii si un acord simulatoriu privind alt imobil, ca banii pentru cumpararea apartamentului au fost dati de reclamant si ca acesta s-a ocupat de administrarea apartamentului, purtand discutii si cu interventientul in privinta instrainarii, fapte care in opinia tribunalului nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia existentei simulatiei in conditiile aratate mai sus.
Totodata, la data incheierii contractului reclamantul avea calitatea de cetatean R, astfel incat putea sa dobandeasca imobilul pe numele sau, asa cum a procedat in ceea ce priveste apartamentul situat in C-N str. -.nr.l,.34, motiv pentru care prima instanta a inlaturat in mod corect aceste aparari ale reclamantului.
In fine, scriptul intitulat "declaratie" prin care paratul arata ca este de acord cu donatia apartamentului din-,.l3, facuta de parata reclamantului, nu are nici o legatura cu presupusa simulatie, fiind doar o manifestare de vointa a paratului in ceea ce priveste o eventuala donatie a imobilului.
In ceea ce priveste apelul declarat de intervenient, prin contractul de vanzare cumparare sub semnatura privata incheiat la 20.05.2005 parata i-a instrainat intregul său drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, declarand " ca intregul sau drept de proprietate din apartament este de 50% iar fostul sau sot este coproprietar apartamentului pentru restul de 50%".
Prima instanta a retinut in mod corect ca parata nu putea instraina cota parte de din imobil intrucat acesta constituie bun comun al sotilor, conforma art.30 alin. 1 fam. iar sotii nu detin o cota parte anume din imobil. Totodata, sunt incidente dispozitiile art.35 alin.2 fam. potrivit carora nici unul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamintul expres al celuilalt sot.
Pe de alta parte, paratul nu poate fi obligat la incheierea contractului de vanzare cumparare, atat timp cat intre el si intervenient nu exista nici un raport juridic care sa genereze o astfel de obligatie.
Avand in vedere aceste considerente pentru care obligarea paratilor si la incheierea contractului de vanzare cumparare nu este posibila, tribunalul a considerat ca aspectul achitarii de catre intervenient a restului de pret, retinut de prima instanta si criticat de apelantul intervenient, este lipsit de relevanta si nu poate influenta solutia data cererii de interventie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii instanței de fond prin admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
Se susține că au fost încălcate dispozițiile art.129 proc.civ. instanța având obligația de a pune în discuția părților aspectele neclare sau ambigue pentru prevenirea oricărei greșeli.
Or, față de precizarea cererii de intervenție din 22.01.2007 prin care s-a solicitat obligarea pârâților la semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare, reclamantul și-a exprimat acordul în ce privește admiterea cererii de intervenție în varianta obligării la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, acord ce însă a fost denaturat cu rea credință și interpretat greșit, ca o poziție oscilantă.
Or, instanța de apel trebuia să pună în discuție precizarea poziției intervenientului pentru a ști de la cine a cumpărat - de la reclamant sau de la sora reclamantului.
Or, nefiind verificate și puse în discuție aceste aspecte, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului, situație ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intimații s-au opus admiterii recursului prin întâmpinările depuse la filele 14-16.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Prin acțiunea principală reclamantul a solicitat a se constata că, este simulat contractul de vânzare-cumpăare autentificat sub nr.16847/14.06.1995 încheiat la notarul public, prin interpunere de persoane și pe cale de consecință, a se dispune rectificarea CF - individuală prin radierea înscrierilor de sub B3-4 și înscrierea în favoarea lui a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.13 cu rectificarea în acest sens a CF colectivă.
Or, față de obiectul dedus judecății, de instituția juridică a simulației prin interpunere de persoane, care impune existența actului secret încheiat concomitent sau anterior încheierii contractului aparent, instanța de apel cât și cea de fond au făcut o legală interpretare și aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre părți; câtă vreme rezultă (fără posibilitate de echivoc) inexistența contraînscrisului sau a convenției secrete a reclamantului cu pârâții.
Cererea de intervenție formulată de, fila 109 dos.instanței de fond, viza constatarea dreptului de proprietate pentru cota de parte din apartamentul situat în C,-,.I din care a achitat 8.000 euro iar diferența de 4500 euro urmând a fi achitată la data încheierii actului autentic (ce trebuia să aibă loc la 20.06.2006).
În susținerea cererii de intervenție s-a arătat în mod expres că la 20.05.2005 a încheiat cu antecontractul de vânzare-cumpărare doar pentru cota de parte dat fiind faptul că pârâta și soțul ei aveau în curs de soluționare un proces de partaj.
În considerentele cererii de intervenție se mai invocă faptul că pârâta și reclamantul vor să-i fraudeze drepturile sale în ce privește calitatea lui de cumpărător de bună-credință, și că de fapt pârâta nu confirmă susținerile reclamantului din acțiunea introductivă (110 dos.instanței de fond).
Or, față de motivele cererii de intervenție, de faptul că intervenientul a explicitat situația în care s-a încheiat antecontractul cu pârâta doar pentru cota de parte din apartament, dar și raportat la petitele precizării de acțiune (170 dos.instanței de fond) starea de fapt precum și raporturile juridice statornicite între părțile antecontractului încheiat la 20.05.2005, nu se mai impunea vreo lămurire sau clarificare a situației de fapt sau de drept invocate de intervenient.
Ca atare, invocarea lipsei de rol activ al instanței în lămurirea precizării de acțiune a intervenientului, nu poate constitui motiv de recurs prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ.ce vizează ca motiv de nelegalitate interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Nicăieri în cererea de intervenție și nici în precizarea ei, nu se face vreo referire la participarea reclamantului la raportul juridic de vânzare-cumpărare din 20.06.2005.
Instanța de fond și cea de apel au analizat fondul cauzei raportat la obiectul acțiunii principale al cererii de intervenție și la dispozițiile legale invocate, inclusiv la instituția simulației.
Astfel, față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. urmează a fi obligat recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.654 din 16.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PE/CA
20.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Traian Dârjan Ana Ionescu
