Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 958
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 152, județul P, împotriva deciziei civile nr. 236/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă - prin avocat conform împuternicirii avocațiale /2009 din Baroul Prahova, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, anulat și atașat la dosar. Depune și concluzii scrise, alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că s-a îndeplinit în totalitate cerința timbrajului.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că prin actul de adopție încheiat în anul 2002 tatăl recurentei și nepoata acestuia, aceasta devenea fiica lui -, la fel ca și recurenta -. Dacă între pârâta din prezenta cauză și tatăl recurentei - nu se încheia în anul 2003, contractul de vânzare-cumpărare, acum la 24 noiembrie 2009, masa succesorală de pe urma lui - trebuia împărțită în mod egal între recurentă și intimată, conform principiilor generale ale devoluțiunii legale a moștenirii, având în vedere că părțile sunt rude, respectiv surori.
În prezent, acest lucru, (adică împărțirea moștenirii în mod egal) nu este posibilă având în vedere încheierea acelui contract de vânzare-cumpărare, încălcându-se în acest fel regulile imperative ale rezervei succesorale.
Cu privire la susținerile instanței de fond privind principiul libertății de voință a părților, principiu în baza căruia orice persoană are dreptul să încheie orice act juridic civil, subliniază avocat faptul că într-adevăr acest principiu există și într-adevăr trebuie respectat, dar cu toate acestea nu trebuie să se uite faptul că acest principiu are două limitări și anume Legea și ordinea socială.
Privitor la natura morală a acestui caz, subliniază faptul că în prezent în România anului 2009, nu este posibilă dezmoștenirea unui moștenitor rezervatar, tot având în vedere caracterul legal imperativ al rezervei succesorale.
Practic în speță nu este vorba decât de o donație deghizată prin care s-a dorit încălcarea sau mai bine zis ocolirea normelor imperative ale legii.
Solicită admiterea recursului cu consecința anulării sentinței civile nr. 11498/28 nov. 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și considerarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003 ca fiind de fapt o donație deghizată. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând să se respecte dreptul său de moștenitor rezervatar și drept consecință a solicitat reducțiunea liberalității excesive făcute de contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a rămas fără niciun bun, iar pârâta este în prezent proprietară a tot ce îi revenea de drept acesteia.
Reclamanta a apreciat că prin acest contract de vânzare-cumpărare pârâta nu a vrut decât să ocolească legea civilă în materie de moștenire.
În drept, s-au invocat disp.art.845 civ.
În dovedire au fost depuse, în copie, înscrisuri: sentința civilă nr.189/02.05.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova ( filele 4-6 ), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2305/21.04.2003 ( filele 7-8 ) și certificatul de moștenitor nr. 387/27.11.2000 ( fila 9 ).
Prin serviciul registratura a fost depusă o cerere prin care reclamanta a arătat că pârâta se numește.
Instanța a încuviințat și administrat reclamantei probe, cu înscrisuri și testimonială cu doi martori.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu 20 de lei taxa de timbru si 0,30 lei timbru judiciar.
Prin sentința civilă nr. 11498/28.11.2008 Judecătoria Ploieștia respins acțiunea formulată, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru a se afla în fața unei simulații era necesar ca actul secret, contraînscrisul să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, ori în cauză nu s-a dovedit existența a două contracte, iar prin probele administrate reclamanta nu a reușit să dovedească faptul că actul juridic era în realitate un contract de donație și nu un contract de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care a susținut că obiectul acțiunii era simulația sub forma deghizării totale a contractului de vânzare-cumpărare, iar disp.art.845 civ. instituie o prezumție relativă de deghizare a actelor juridice cu caracter oneros încheiate între rude în directă ascendență sau descendență, susținând că actul în speță a fost încheiat fără știința celui care a contestat veridicitatea și cu clauză de întreținere.
A mai arătat apelata că scopul în cauză al deghizării a fost acela de a se eluda dispozițiile legale imperative privind reducțiunea liberalităților excesive, urmărindu-se înlăturarea sa de la dreptul de moștenire, fiind alături de intimată moștenitor rezervatar al defunctului -.
Prin decizia civilă nr. 236/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta, împotriva sentinței civile nr.11498/28.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.189/02.05.2002 pronunțata de Tribunalul Prahova ( filele 4-6 ), - a adoptat-o pe, devenită și ulterior, prin căsătorie.
La data de 21.04.2003 - a înstrăinat, prin contractul de vânzare--cumpărare autentificat sub nr.2305/21.04.2003 ( filele 7-8 ), terenul bun propriu în suprafață de 1862. ( în titlul de proprietate nr.89916/2002 1760. ) și cota indiviză de 5/8 din locuința, pârâtei, devenită fiica sa adoptiva.
Prețul vânzării a constat din 20.000.000 lei vechi și întreținerea pe care aceasta s-a obligat să o presteze.
A susținut apelanta, pe de o parte că acest contract era deghizat și că în realitate s-a încheiat un contract de donație, iar pe de altă parte că opera prezumția instituită de art.845 civ. în sensul că era vorba de un contract încheiat cu un descendent, cu sarcina întreținerii, care în realitate ar fi o liberalitate, cu privire la care ar trebui să se aplice reducțiunea liberalităților excesive, deoarece apelanta, ca și intimata, aveau calitatea de moștenitor rezervatar.
Așa cum a constatat și prima instanță, în orice modalitate, simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a doua contracte, unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se crea o anumită aparență juridică ce nu corespundea realității și un altul secret, denumit contraînscris, ce corespundea voinței reale a părților și prin care acestea anihilau, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Temeiul de drept al simulației este art.1175 civ.
Pentru a ne afla în fața unei simulații era necesar ca actul secret, contraînscrisul, sa se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent, ori în prezenta cauza nu s-a dovedit existenta a doua contracte.
Instanța de fond a ținut cont de faptul ca reclamanta a fost terțul prejudiciat de acest contract, că pentru aceasta actul juridic avea valoarea unui fapt juridic, în interesul restrâns al acestei noțiuni, apreciind că aceasta putea utiliza, spre a dovedi existenta contractului secret și deci simulația, orice mijloc de probă.
A reținut că prin depozițiile martorilor audiați, si -, reclamanta nu a reușit să probeze simulația, existenta unui înscris secret, aceștia neavând cunoștință nici de existența contractului aparent, de vânzare-cumpărare cu clauze de întreținere, cu atât mai puțin de existenta unui înscris secret.
Apelul a fost nefondat și în ceea ce privește incidența prezumției prev.de art.845 civ. deoarece contractul respectiv trebuia încheiat cu clauza rentei viagere sau cu sarcina uzufructului, ori contractul din speță s-a încheiat într-adevăr cu un descendent, dar cu clauza întreținerii, astfel că nu erau aplicabile disp.art.845 civ.
Față de cele expuse, tribunalul, în baza art.296 pr.civ. a păstrat sentința ca legală și temeinică și a respins apelul ca nefondat.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta -, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
A susținut în esență recurenta că, în mod greșit s-a respins acțiunea,instanțele apreciind că nu este vorba de o simulație, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege, că în realitate în speță sunt incidente prevederile art.1175 Cod civil, că simulația poate fi fictivă, deghizată, prin interpunere de persoane, în cauză fiind vorba de o deghizare totală a contractului de vânzare cumpărare, astfel că acțiunea trebuia admisă.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Corect au reținut instanțele că intimata pârâtă a fost adoptată de -, tatăl recurentei, așa cum rezultă din sentința civilă nr.189/2 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, ulterior respectiv la data de 21 aprilie 2003, acesta înstrăinându-i prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2305/21 aprilie 2003, terenul bun propriu în suprafață de 1862 mp. prevăzut în titlul de proprietate nr.89916/2002 în suprafață de 1760 mp. și cota indiviză de 5/8 din locuință, la prețul de 20 milioane lei vechi, alături de întreținerea pe care dobânditoarea, în speță intimata, s-a obligat să o presteze în favoarea vânzătorului.
Despre acest contract de vânzare cumpărare recurenta a susținut că este un contract deghizat care ascunde în realitate o donație, și în privința lui trebuie să se dispună reducțiunea liberalităților excesive, dat fiind faptul că, reclamanta recurentă ca și intimata, are calitatea de moștenitor rezervatar.
Ambele instanțe au reținut corect că în speță nu poate fi vorba de o simulație care, în orice modalitate ar fi, presupune existența în același timp, între aceleași părți, a două contracte, unul public aparent și un contract simulat care creează o aparență juridică fără corespondent în realitate și actul secret, acesta din urmă fiind cel care corespunde realității, voinței părților, temeiul simulației fiind prevederile art.1175 Cod civil.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta reclamantă este de acord cu cele reținute de instanțe sub acest aspect, ca și cu temeiul de drept invocat de acestea, dar apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile legale sus menționate.
Atare susținere este nefondată întrucât în cauză nu s-a dovedit existența concomitentă a două contracte, condiție absolut obligatorie pentru a ne afla în prezența simulației, probatoriile administrate în cauză neducând la această concluzie.
Neîntemeiată este și susținerea recurentei referitoare la faptul că în cauză ar fi aplicabile disp.art. 845 Cod civil, deoarece acest text vorbește de încheierea contractului cu clauza rentei viagere sau sarcina uzufructului, iar contractul în cauză, deși încheiat cu un descendent prevede doar clauza întreținerii.
În raport de aceste considerente criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârilor prev.de art.304 Cod pr.civilă, hotărârile pronunțate anterior fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 152, județul P, împotriva deciziei civile nr. 236/27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
4 ex./25.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
